Canon de rugaciune catre Maica Domnului, joi seara, glasul al 2-lea

Cântarea 1.

Irmos:

Calea mării cea nebătută şi neumblată călătorind-o neudat, Israelul cel ales a cântat: să cântăm Domnului, că S-a proslăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce ai născut Izvorul Nepătimirii, tămăduieşte-mă, Fecioară, pe mine cel rănit cu patimile şi din veşnicul foc mă răpeşte, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri Dăruită.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izbăveşte-mă, Curată, de scrâşnirea cea prea grea a dinţilor, de suspinul lacrimilor, de prea amarul frig al iadului, de întunericul cel mai din afară şi de viermele cel neadormit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mulţime tinoasă şi tulburare a gândurilor celor întinate şi necurate şi de stricăciune făcătoare izvorăşte în sufletul meu; ci tu, Curată, cu lacrimile mele, usucă-le.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Securea este aproape, nerodirea grăbeşte către tăiere, lenevirea multă şi sarcinile mele cu greu de purtat; Stăpână Fecioară, ajută-mi mie.

Cântarea a 3-a.

Irmos:

Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Între mulţi tâlhari căzând eu ticălosul, dezbrăcat am rămas şi rănit şi părăsit; ci tu, Născătoare de Dumnezeu, nu mă trece cu vederea.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Suspin neîncetat, zdrobire a inimii şi smerenie, vreme de pocăinţă şi gând de întoarcere dă-mi mie, Prealăudată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ceea ce ai născut pe Lucrătorul îndurărilor şi pe Dătătorul curăţirilor, lucrător de fapte bune, de sadurile cele fără de moarte, fă-mă pe mine, Stăpână.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Gânditor şi simţitor, ziua şi noaptea cad cu durerea sufletului la tine, Curată; izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei gândiţi şi simţiţi.

Cântarea a 4-a.

Irmos:

Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi Domnul, Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul; pentru aceea strig Ţie: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Holda cea Nelucrată, Ţarina cea Nearată, care ai odrăslit Bucuria, dăruieşte-mi dar de izvor de lacrimi al umilinţei celei de bucurie făcătoare şi plâns veselitor, ca să dobândesc mângâiere acolo.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Prin vicleşugul şarpelui din petrecerea cea din Rai căzând, Stăpână, viaţă dureroasă şi cu multe lacrimi am aflat; pentru aceea te rog pe tine ca să iau iarăşi prin tine patria mea cea veche şi iubită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Din lucrurile mele deznădăjduit fiind şi neavând nădejde de mântuire nicidecum, la îndurările tale cu credinţă alerg, Prealăudată; Ceea ce eşti Nădejdea cea Tare şi Mare a celor deznădăjduiţi, miluieşte-mă, Maica lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Luând în minte divanul întru care voi fi judecat eu osânditul, mă tânguiesc, lăcrimez, plâng şi mă mâhnesc, având mulţime de nemăsurate greşeli şi strig ţie: miluieşte-mă, Maica lui Dumnezeu.

Cântarea a 5-a.

Irmos:

Cărbunele Care mai înainte S-a arătat Proorocului Isaia, ca un Soare din Feciorescul pântece a Răsărit, celor ce se rătăciseră întru întuneric, Luminarea Dumnezeieştii Cunoştinţe dăruindu-le.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cântarea cea cu durere, care din suflet dureros se trimite, primeşte-o, Ceea ce ai născut pe Hristos fără de durere şi de gheena cea prea dureroasă izbăveşte-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe mine cel străpuns cu amarele săgeţi ale vrăjmaşului celui războinic, Stăpână, străpunge-mă cu săgeata cea dulce a dragostei lui Hristos, Cel Ce pentru mine cu suliţa în coasta cea izvorâtoare de viaţă S-a împuns.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Datoria strămoaşei Eva tu ai împlătit-o, Maica lui Dumnezeu, născând pe Mântuitorul lumii, Cel Ce S-a îmbrăcat cu Trup dintru tine; pentru aceea toţi te fericim pe tine, cea cu dar Dăruită, Fecioară cu totul fără de prihană.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Marie Preacurată, Ceea ce ai izvorât Izvorul înţelepciunii, Maica lui Hristos, a Însăşi Înţelepciunii, înţelepţeşte-mă pe mine să mă abat de la amăgirile înţeleptului întru răutate.

Cântarea a 6-a.

Irmos:

Glasul graiurilor celor de rugăciune din suflet cu durere auzind, Stăpâne, izbăveşte-mă de rele, că Însuţi eşti Pricinuitorul mântuirii noastre.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu ploile lacrimilor spală-mă şi cu curgerile umilinţei îmbată brazdele inimii mele, Curată şi înmulţeşte rodurile acesteia.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dezleagă-mi lanţurile cele mult împleticite ale greşelilor mele, rupe-mi zapisele, Cinstită; că toate le poţi, ca Ceea ce ai născut pe Stăpânul tuturor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Stau întru hotarul a două patimi deopotrivă puternice, ca într-o cumpănă. Însă te rog, Fecioară, să nu biruiască deznădăjduirea pe nădejdea mea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Muncile şi pedepsele, caznele cele amare, bătăile cele usturătoare, vârtejurile şi legăturile cele nedezlegate aşteaptă pe sufletul meu, de care izbăveşte-mă, Fecioară.

Cântarea a 7-a.

Irmos:

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri Roua Duhului, Cel Ce este Binecuvântat şi Preaslăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Acum se sileşte vrăjmaşul, căscând, ca să mă ia în pântecele său, pentru că de pretutindeni îmi aduce mie ispite şi curse, tăind tot sporul meu; ci, mai înainte întâmpinându-mă, izbăveşte-mă, Fecioară Maică, de bântuiala lui cea vicleană.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Viforul nelegiuirilor, furtuna greşelilor, iarna păcatelor şi viscolul căderilor tulbură smeritul meu suflet, Stăpână şi către adâncul deznădăjduirii mă împing; ci, îndreptează-mă, Fecioară, la Limanul cel Liniştit al pocăinţei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Inimă zdrobită şi smerită dăruieşte-mi, Stăpână, ca ziua şi noaptea cu durere plângând, să milostivesc pe Dumnezeu, până încă am vreme de pocăinţă, mai înainte de a veni asupră-mi, ca un fur, ceasul cel înfricoşat al morţii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Bucură-te, Preasfântă Doamnă, cea cu multe nume Numită, Fecioară, Maica lui Dumnezeu Marie, Lauda credincioşilor, Izbăvirea blestemului, Scară Cerească, Minune Neînţeleasă, Rugule Nears, Pământule Nelucrat.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuvântul muncitorului pentru că biruia...

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ieşirea este aproape, a săpa casa furul se sârguieşte, în mâini a luat secera secerătorul şi aşteaptă de sus să ia ameninţarea. Vino mai înainte de sfârşit să suspinăm, să plângem, o, suflete al meu, şi la Născătoarea de Dumnezeu cu credinţă să alergăm.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Nor Luminos al Soarelui Slavei, Cel Neînserat şi Neapus, Palatule al Stăpânului, Cel cu multe daruri Dăruit, Cămară a Mirelui Celui Preafrumos, Mireasă Stăpână, când pe nori purtându-Se va veni să facă judecată Stăpânul Cel de obşte, adu-ţi aminte de sufletul meu.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Cerule cel Nou, Raiule cel cu mir Mirositor şi bine Mirositor, întru care a Odrăslit Lemnul nestricăciunii, părtaş al Cinei celei Cereşti arată-mă, Fecioară, ca să mă împărtăşesc de Desfătarea cea Dulce şi Necurgătoare şi prea bine Mirositoare a Raiului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Întunecare şi nedumerire a cuprins sufletul meu, Preacurată, când privesc la Divanul cel a toată lumea şi judecata cea înfricoşată în minte o gândesc; ci tu, Ceea ce ai zămislit pe Ziditorul şi Purtătorul de grijă al zidirii, izbăveşte de ţinerea cea din iad sufletul meu.

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuvântul muncitorului, pentru că biruia, de şapte ori a fost ars cuptorul oarecând, întru care tinerii nu s-au ars, porunca împăratului călcând, ci au strigat: toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmos:

Cu suflete curate şi cu buze neîntinate, veniţi să mărim pe cea Neîntinată şi Preacurată Maica lui Emanuel, prin ea aducând rugăciuni Celui Ce S-a născut dintr-îÎsa; milostiveşte-Te spre sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule şi ne mântuieşte pe noi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu totul din tinereţe slujind eu patimilor de ruşine şi multei desfrânări, de tot am înnegrit pe cel după chipul lui Dumnezeu şi mă tem, Prealăudată, de judecata ce va să fie, când voi sta înaintea Fiului tău şi Dumnezeu; ci, mai înainte de sfârşit dă-mi acum, Preacurată, curăţire patimilor mele şi izbăvire de greşeli.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mă tem, Fecioară, de judecată şi de munca cea veşnică a focului, de hotărârea cea cu adevărat netrecută, de scrâşnirea dinţilor şi de sălbăticirea viermelui cel neadormit; pentru aceasta cu durerea inimii mă rog ţie, Preacurată, izbăveşte-mă de înfricoşata osândă, cea cu totul fără de prihană.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Când se va despărţi sufletul meu cu sila de mădularele trupului, atunci stai lângă mine, Dumnezeiască Mireasă şi risipeşte sfaturile vrăjmaşilor celor netrupeşti şi zdrobeşte fălcile celor ce caută să mă înghită fără de milă, ca să trec neoprit de stăpânitorii întunericului, care stau în văzduh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Toată lauda îţi dă loc ţie, Fecioară şi toată bună cuvântare a oamenilor; că tu mai ales eşti Bună Cuvântarea noastră şi Lauda. Deci în locul a toată lauda şi buna cuvântare, noi robii tăi, Fecioară, cu multă dragoste Născătoare de Dumnezeu te numim pe tine.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 2-lea.

Fecioara şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te pe Tine mort întins pe Lemn, plângând cu amar grăia: Fiul meu, ce este această Taină străină? Tu, Cel Ce dăruieşti tuturor viaţă veşnică, cum de voie mori pe Cruce cu moarte de ocară?

Categoria: Liturgica

Cautare: