Canon de rugaciune catre Maica Domnului, joi seara, glasul al 8-lea

Cântarea 1.

Irmos:

Crucea însemnând Moise îndrept cu toiagul, Marea Roşie a despărţit lui Israel, celui ce pedestru a trecut-o; iar de-a curmeziş lovind-o, a unit-o împotriva carelor lui Faraon, deasupra scriind nebiruita armă. Pentru aceea lui Hristos, Dumnezeului nostru, să-I cântăm, că S-a proslăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Luminează sufletul meu, Ceea ce eşti Sfeşnic Însufleţit cu aur strălucind al Luminii Celei Nematerialnice şi îmi goneşte negura patimilor mele.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vrăjmaşul m-a împins în prăpastia cea mai de pe urmă a păcatului şi în fundul răutăţii şi în grătarul cel mai dedesubt al iadului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mireasă a Tatălui Celui fără de început, Maică a Unuia-Născut Fiului Lui, Biserica Dumnezeiescului Duh, miluieşte ticălosul meu suflet.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tâmpit-ai, Fecioară, amărăciunea morţii, picurând Băutura Nemuririi şi izvorând Dulceaţa vieţii.

Cântarea a 3-a.

Irmos:

Toiagul spre închipuirea Tainei se primeşte, că a ales cu odrăslirea preot; iar Bisericii celei mai înainte neroditoare, acum i-a înflorit Lemnul Crucii, spre Putere şi spre Întărire.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Îndestulare nu se face celor ce te laudă pe tine, Stăpână, că tu eşti Lumina şi Mângâierea şi Viaţa şi Sprijinirea noastră.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu cântări te lăudăm pe tine, Prealăudată, ca pe Ceea ce ai născut pe Domnul Cel Prealăudat, pe Care Îl laudă rânduielile îngerilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Hristoase, izbăveşte-mă de întunericul cel mai din afară, de amarul vierme cel cu foc arzător şi de tot alt necaz, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce ai omorât iadul cu Dumnezeiască Naşterea ta, izbăveşte-mă de lăcaşurile cele întunecate ale iadului şi de focul cel veşnic.

Cântarea a 4-a.

Irmos:

Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale; înţeles-am lucrurile Tale şi am proslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

La tânguirea cea prea amară şi la suspinul cel nemângâiat şi prea greu, gândeşte, o, suflete şi cu amar de aici tânguieşte-te pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Omorât fiind mai înainte de moarte şi mai înainte de îngropare îngropat, eu cel mort de viu, de greu miros sunt plin şi de putrejunea cea din mormânt.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe înfricoşata dare de seamă şi pe Înfricoşatul Tău Divan, Judecătorule, în minte luându-le, mă tem şi cu amar lăcrimez, ca un osândit; pentru aceea cad la Preacurata Maica Ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Minunea ta covârşeşte toată mintea, că pe Domnul Cel Nevăzut şi fără de ani, văzut sub ani L-ai născut.

Cântarea a 5-a.

Irmos:

O, de trei ori Fericite Lemn, pe care S-a Răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul, prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, înşelat fiind de Cel Ce S-a pironit pe tine cu Trupul, de Dumnezeu Care dă pace sufletelor noastre.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tânguieşte-te pe tine, o, suflete, mai înainte de ieşirea ta, ia asupra ta plâns şi jeleşte-te cu amar, mai înainte până nu te apucă plânsul cel nemângâiat, căzând la Maica lui Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stropeşte-mă, Curată, cu apa umilinţei şi cu picăturile milei tale dă-mi mie să vărs picături de lacrimi curăţitoare de păcate.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Când îmi aduc aminte, cu frică şi cutremur, de înfricoşata tăiere a morţii şi de Înfricoşatul Tău Divan, Hristoase, mă împung cu amar la inimă; ci, prin solirile Maicii Tale, fii mie Milostiv.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Carte te-a văzut pe tine, Curată, mai înainte Proorocul, întru care S-a scris Cuvântul Tatălui, Care ne-a izbăvit pe noi, Născătoare de Dumnezeu, de necuvântare.

Cântarea a 6-a.

Irmos:

În pântecele fiarei celei din apă, Proorocul Iona palmele întinzându-şi în chipul Crucii, Mântuitoarea Patimă mai înainte a închipuit-o arătat; de unde a treia zi ieşind, Învierea cea mai presus de lume a însemnat, a lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce S-a Răstignit cu Trupul şi cu Învierea cea de a treia zi, lumea a luminat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Maica lui Dumnezeu, roagă pe Judecătorul să-mi fie mie Blând şi lesne Împăcat la judecată şi cu ochi Milostiv să caute spre mine când va şedea să cerceteze cuvintele şi faptele şi gândurile.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Păcătuit-am ca tâlharul, dar plâng ca desfrânata şi strig ca şi cananeanca. Sufletul meu, care se îndobitoceşte cu patimile ca o fiică tânără, vindecă-l, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce ai născut pe Doctorul sufletelor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împărate a toate, mă înfiorez de a doua venire a Ta pe pământ şi de înfricoşata şi nemitarnica judecată mă tem, căci Dumnezeieştile şi Preacinstitele Tale Porunci nu le-am păzit şi de cele rele nu m-am îndepărtat; pentru aceea alerg la Preacurata Fecioară şi Maica Ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cu norii păcatelor, cu dulceaţa greşelilor, fiind ţinut şi cu negura patimilor acoperit la minte aflându-mă noaptea, lucrurile nopţii şi ale întunericului le-am săvârşit; ci tu, Fecioară, miluieşte-mă.

Cântarea a 7-a.

Irmos:

Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu. Însă pe cei trei tineri nu i-au îngrozit mânia cea de fiară, nici focul cel vâlvăietor; ci, cu Duh de rouă aducător, ce împotrivă răsuna, împreună cu focul fiind, cântau: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce ai născut Adâncul milei, miluieşte-mă pe mine cel nemilostiv şi preadesfrânat, ca o împreună Pătimitoare şi Milostivă şi Îndurată şi mă izbăveşte de gheena, pe mine ticălosul, ca să te laud pe tine, cea de-a pururea mult Lăudată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Poţi câte voieşti, Fecioară, Ceea ce ai născut pe Domnul Cel Preaputernic întru tărie şi ai mulţimi de tămăduiri. Pentru aceea alerg la Acoperământul tău, strigând ţie: vindecă smeritul meu suflet cel bolnav.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe mine cel ce suspin, primeşte-mă ca pe vameşul şi să nu mă lepezi, Cuvinte; ci, ca un Mult Milostiv, cu rugăciunile Maicii Tale Celei Nestricate, miluieşte-mă pe mine, cel ce cu sârguinţă cânt: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cu picăturile milostivirii tale adapă pământul cel înţelenit al minţii mele şi pe cel mărăcinos şi spinos, prin lipsa Dumnezeieştii Ploi şi prin mulţimea patimilor, cu plugul pocăinţei ară-l.

Cântarea a 8-a. Irmos: Binecuvântaţi tinerii...

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce eşti Casă Cerească, Bucuria drepţilor, Cămara Slavei, îmbrăcându-mă în haină vrednică de nuntă, condu-mă şi pe mine în Cămara Fiului tău, ca nu cumva, ca pe un netrebnic, legat de mâini şi de picioare, să mă apuce focul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Zdrobirea inimii mele şi suspinurile cele din suflet, picăturile lacrimilor celor din ochii mei, primindu-le, Curată, prin lacrimile cele bune slobozeşte-mă şi mă izbăveşte de lacrimile cele nefolositoare, cele din gheena, că tu ai ridicat toată lacrima de pe faţa pământului.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Mi se pare că stau cu mintea înaintea Divanului Tău, Judecătorule şi Dumnezeul meu, gol ca un osândit, înfricoşat, cutremurat, îngrijorat şi împilat. Deci, strig: mântuieşte-mă, Unule Milostive, pe mine cel osândit, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O, prea nouă auzire şi vedere înfricoşată şi înfocată şi străină, care întru tine, Fecioară, s-a săvârşit! Dumnezeu S-a născut din Nestricat pântecele tău şi în braţele tale S-a ţinut, Cel Ce ţine toate cu Dumnezeiasca Putere.

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Binecuvântaţi tinerii cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul, Dumnezeu Părintele; lăudaţi pe Cuvântul Cel Ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmos:

Moartea ce a venit neamului omenesc prin mâncarea din pom, prin Cruce s-a stricat astăzi; pentru că blestemul strămoaşei, cel a tot neamul, s-a dezlegat prin Pruncul Curatei Maicii lui Dumnezeu, pe care toate Puterile Cereşti o măresc.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

A vedea Podoaba lui Hristos, cea cu adevărat Frumoasă şi de Raza şi Strălucirea Lui cea Dulce a mă desfăta, învredniceşte-mă Stăpână.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Înotând în noianul păcatului şi viscolindu-mă cu întreitele valuri ale patimilor, alerg la Limanul tău cel Lin, Stăpână.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu rugăciunile Aceleia ce Te-a născut pe Tine, mântuieşte-mă Milostive şi Preaîndurate, pe mine cel prea pătimaş şi care întru răutăţi am cheltuit bogăţia Ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cântare mai de pe urmă şi întâi şi în mijloc a Arhanghelului Gavriil, „Bucură-te!”, îţi aduc, Curată, că alta potrivită ţie nu pot afla.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.

O, Minune Nouă! O, Taină Înfricoşată! Strigat-a Mieluşeaua, văzând pe Fiul pironit pe Lemnul Crucii. Ce este aceasta, Nemuritorule Cuvinte al lui Dumnezeu? Cum Te vezi mort, Cel Ce pământul îl clăteşti ca un Atotputernic? Însă laud a Ta Înfricoşată şi Dumnezeiască pogorâre.

Categoria: Liturgica

Cautare: