Canon de rugaciune catre Maica Domnului, marti seara, glasul al 3-lea

Cântarea 1.

Irmos:

Să cântăm Domnului Celui Ce a făcut minuni mari în Marea Roşie; căci cu marea a acoperit pe potrivnici şi a mântuit pe Israel că S-a proslăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Singura Stăpână cea cu dar Dăruită, pe cea Frumoasă între femei, Sfeşnicul cel cu şapte făclii, pe Mireasa cea cu totul fără de prihană, Lăcaşul lui Dumnezeu cel Însufleţit, Sicriul cel ce totul de aur, pe Sfânta Fecioară, să o fericim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Firea cea omenească care de demult a căzut din viaţa cea mai bună şi din locul cel roditor de verdeaţă, din Raiul cel roditor de viaţă cu necinste a fost scoasă afară şi a căzut din Slava lui Dumnezeu, la mai mare Slavă ai suit-o, Fecioară Prealăudată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeiască Curăţitoare, Masa cea Vie şi Cămară cu aur Împletită, Norule cel în chipul porfirii, cea mai Desfătată decât cerurile, Scaun Preaînalt al lui Dumnezeu, Palatule cel cu foc arzător, Cetatea Însufleţită a lui Dumnezeu, Stăpână, miluieşte-mă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Stâlpare din rădăcină împărătească ai odrăslit şi din seminţie împărătească, Ceea ce pe Hristos Împăratul, Floarea Cea Neveştejită, L-ai Înflorit, Stăpână, îmbrăcat cu porfiră împărătească Strălucită şi vopsită din porfireştele tale sângiuri, Stăpână.

Cântarea a 3-a.

Irmos:

Întăreşte-te suflete întru Domnul Dumnezeu şi strigă lăudându-L: nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

În ceasul cel înfricoşat, să te aflu pe tine Ajutor, Fecioară Stăpână, din întunericul cel mai din afară şi din gheena şi de scrâşnirea dinţilor şi de viermele cel neadormit şi din toată munca răpindu-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dă-mi mie, Stăpâna tuturor, lacrimă curăţitoare de întinăciunile trupului şi de foc stingătoare, de greşelile mele dezlegătoare şi de suflet curăţitoare şi a minţii păzitoare.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lăcaş Sfânt fiind, Preasfântă Stăpână, ca Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, milostiveşte-te spre noi robii tăi şi sfinţeşte mintea noastră şi gândul, Ceea ce eşti Munte Sfânt.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Dă-mi mie, Stăpână, gând deştept şi priveghetor şi grijă necontenită de cercetarea ceea ce va să fie la judecată, la care neosândit arată-mă, pe mine cel ce sunt osândit.

Cântarea a 4-a.

Irmos:

Auzit-am auzul Tău şi m-am înfricoşat; înţeles-am lucrurile Tale şi m-am înspăimântat, că Dumnezeu mai înainte de veci fiind, din Fecioară Te-ai născut, făcându-Te Om.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Când iau în minte Înfricoşatul Tău Divan, Cuvinte al lui Dumnezeu şi îngrozirea cea dreaptă şi înfricoşarea hotărârii celei nemitarnice, tot mă înspăimânt şi mă tulbur; ci, cu rugăciunile Maicii Tale, mântuieşte-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Obicei prea rău cuprinzându-mă şi cu lungime de multă vreme în laţ prinzându-mă şi întru deprindere oarecare şi firească venind acum, tirăneşte mă sileşte pe mine; deci, din tirania aceasta scoate-mă, Stăpână.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

În ceasul şi în ziua cercetării, când seamă mi se va cere pentru greşelile mele şi amare munci voi lua, atunci, Fecioară, să-mi stai înainte Ajutătoare şi de dreapta osândă izbăvindu-mă şi din focul gheenei răpindu-mă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Păcatul înstrăinându-mă de la Dumnezeu şi a lepăda frica Lui cea mântuitoare plecându-mă, m-a silit a săvârşi toată pofta şi dulceaţa cea fărădelege; pentru aceea mai înainte de judecată însumi sunt osândit, din care miluieşte-mă, Fecioară.

Cântarea a 5-a.

Irmos:

Cel Ce eşti Nevăzut, pe pământ Te-ai arătat şi cu oamenii de voie ai petrecut, Cel Necuprins; pentru aceasta la Tine alergând, Te lăudăm, Iubitorule de oameni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vremea vieţii mele ca fumul a pierit şi către porţile morţii m-am apropiat şi mă înspăimânt de năpădirea cea diavolească, că ale lor lucruri totdeauna am făcut; îndură-te, Ceea ce eşti cu totul fără de prihană şi mă miluieşte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dă-mi pâraie de lacrimi, Fecioară, ca să usuce adâncul răutăţilor mele şi stinge, Doamnă, toată văpaia patimilor mele şi în ziua Judecăţii mă învredniceşte ca să mă izbăvesc de foc şi de celelalte munci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pocăinţă adevărată şi întoarcere desăvârşită de la greşelile care am făcut nu arăt; pentru aceea te rog pe tine, Ceea ce eşti Bună, să mă întorci pe mine mai înainte de sfârşit şi mai înainte să mă împaci cu Dumnezeul şi Stăpânul meu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sub ani, pe Dumnezeu, Cel Ce fără de ani din Tatăl mai înainte de ani S-a născut, mai presus de minte şi de cuvânt cu Trup L-ai născut, Fecioară, pe Înţeleptul Ziditor al vremilor şi al anilor şi al veacurilor, Care cu cuvântul dezleagă greşelile mele cele de multă vreme.

Cântarea a 6-a.

Irmos:

Adâncul păcatelor şi furtuna deznădăjduirii s-au ridicat asupra mea, Mântuitorule, drept aceea cu credinţă strig Ţie: precum pe Proorocul Iona l-ai scos din chit, aşa scoate şi viaţa mea din stricăciune, Mult Milostive.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cursele, laţurile şi pândirile diavolilor celor ce mă vânează pe mine, ca nişte ţesături de păianjen arată-le, Fecioară cu totul fără de prihană.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să nu conteneşti, Fecioară, să mă pui în bună rânduială şi să mă povăţuieşti către Aşezare Cea Dumnezeiască şi să mă înţelepţeşti şi să mă luminezi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dă-mi mie, Fecioară, în sufletul meu, pomenirea morţii neştearsă şi grijă de ieşire; printr-însele înţelepţindu-l pe acesta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Proorocul Isaia, prin Duhul, Carte te-a văzut pe tine, Curată, că întru tine s-a scris Eliberarea muritorilor.

Cântarea a 7-a.

Irmos:

De demult chipului celui de aur al închinării persieneşti, cei trei tineri nu s-au închinat, lăudând pe Domnul în mijlocul cuptorului: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Încinge cu tărie, Curată, sufletul meu cel slăbănogit pentru păcate şi mă miluieşte pe mine cel ce strig Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Temându-mă de ceasul morţii, pentru cea fără de moarte şi veşnică muncă, către tine cad, Născătoare de Dumnezeu Stăpână, miluieşte-mă de cursele vânătorilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mă înfricoşez şi mă cutremur aducându-mi aminte de ziua şi ceasul cercetării; Ceea ce eşti Bună, să-mi fii atunci mie, netrebnicul robului tău, Ajutătoare şi Părtinitoare, Sprijinitoare şi Izbăvitoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Noaptea păcatelor mă cuprinde, norul patimilor mă acoperă şi furtuna cea neguroasă a greşelilor mă înconjoară şi negura cea prea adâncă a deznădăjduirii mă ascunde; cu lumina pocăinţei luminează-mă, Stăpână.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul Babilonului pe tinerii...

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

În pântecele tău S-a pogorât Dumnezeiasca Ploaie, ca o Ploaie pe Lână şi ca o Picătură ce picură pe pământ. Deci, învredniceşte-mă, Fecioară, ca ziua şi noaptea cu ploi de lacrimi a mă spăla şi a-mi uda aşternutul patului meu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Umplutu-s-a de rele sufletul meu şi socotit am fost cu toţi cei ce se pogoară în groapă; ci tu, Născătoare de Dumnezeu, scoate-mă din groapa patimilor şi din tina cea întunecată a răutăţilor mele.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Sfeşnicule al Luminii Celei Nematerialnice, Cămară cu totul de aur, Dumnezeiescule Aşternut cel Strălucit şi Scaun al Slavei Celei în chipul focului, Palatule Însufleţite şi Vistierie Plină de toată Curăţia şi Sfinţenia, sfinţeşte-mi mintea mea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

S-a umplut de rele sufletul meu, s-a apropiat de iad viaţa mea, socotit am fost de vrăjmaşii mei ca un om singur şi neajutorat; ci arată, Ceea ce eşti Tare Sprijinitoare a lumii, că eşti Ajutătoare celor fără de ajutor.

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuptorul Babilonului pe tineri nu i-a ars, nici Focul Dumnezeirii pe Fecioara nu o a stricat-o. Pentru aceasta, cu tinerii, noi credincioşii strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cântarea a 9-a.

Irmos:

Pe cea mai înainte Însemnată în rug şi în foc, în Sinai, lui Moise, dătătorul de Lege şi care a zămislit în pântece pe Dumnezeiescul Foc fără de ardere, Făclia cea întru tot Luminată şi Nestinsă, pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, cu cântări cinstind-o să o mărim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu ştii neputinţa smeritului meu trup, rănile sufletului meu, nestatornicia inimii mele şi amăgirile; pentru aceea cu milostivirea ta dă-mi tămăduire de amândouă părţile.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cea cu totul fără de prihană, Ceea ce eşti Loc Desfătat al Bucuriei, condu-mă până la Casa lui Dumnezeu, în locul Cortului celui Minunat al celor ce dulce prăznuiesc, unde este sunetul Glasului Bucuriei şi al Mărturisirii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Suspinând şi tânguindu-mă cad la tine, Fecioară, cu plângere strigând: miluieşte-mă şi izbăveşte sufletul meu cel ticălos, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Voitorul milei şi în ziua judecăţii izbăveşte-mă de toată osânda.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pentru nenumăratele bunătăţi pe care le-ai făcut cu mine, Ceea ce eşti Bună, în toată viaţa mea bine te voi cuvânta şi în toată vremea voi slăvi Slava ta şi totdeauna lauda ta va fi în gura mea, Stăpână.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea.

Spânzurat pe Lemn dacă Te-a văzut, Stăpâne, cea Neispitită de nuntă şi cu totul fără de prihană, Curata Fecioară şi Maica Ta, a strigat către Tine: O, Fiul meu Preadulce! Vai mie, cum Te-a osândit pe Lemn adunarea cea prea fărădelege, pe Tine, Făcătorul tuturor şi Stăpânul! Laud însă, bunătatea Ta cea desăvârşită.

Categoria: Liturgica

Cautare: