Canon de rugaciune catre Maica Domnului, miercuri seara, glasul al 8-lea

Cântarea 1.

Irmos:

Cântare să înălţăm popoare Minunatului nostru Dumnezeu, Celui Ce a izbăvit pe Israel din robie, cântare de biruinţă cântând şi strigând: să-Ţi cântăm Ţie, Celui Ce eşti Însuţi Stăpân.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cuvinte Cel împreună fără de început cu Tatăl şi împreună de un Scaun, dă-mi mie cuvânt ca de-a pururea cu cuvinte să cânt pe Fecioara, Doamna cea Neispitită de nuntă, care prin cuvânt Te-a născut pe Tine, Cuvântul Cel Ipostatic şi de-a pururea Vecuitor şi mai presus de minte şi de cuvânt şi de cuget.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dăruieşte sufletului meu loc de bucurie şi plâns făcător de bucurie şi de patimi curăţitor; întorcându-mi în bucurie jalea mea; rupe-mi sacul cel prea aspru al păcatelor mele şi încinge-mă, Fecioară, cu Dumnezeiasca Veselie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Hristoase Împărate, ca Cel Ce am păcătuit mai mult decât toată firea omenească cu gândurile, vai mie, cu cuvintele, cu aducerile aminte şi cu faptele, eu ticălosul, vin la Tine, Mântuitorule şi strig Ţie „greşit-am”; mântuieşte-mă cu rugăciunile Aceleia ce Te-a născut pe Tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Suflete al meu smerite, vino şi strigă către Maica lui Dumnezeu, Sprijinul celor deznădăjduiţi: Ceea ce eşti Acoperământul creştinilor, să nu mă părăseşti pe mine, ci mă apară şi mă miluieşte şi din munca cea veşnică mă slobozeşte.

Cântarea a 3-a.

Irmos:

Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel Ce ai întărit Cerurile cu mâna Ta, întăreşte şi inimile noastre, a celor ce nădăjduim spre Tine, întru Lumina cunoştinţei Tale celei adevărate.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mai mult decât mierea ce îndulceşte gâtlejul cel simţit şi mai mult decât fagurul ce îndulceşte limba şi gâtlejul şi decât însăşi dulceaţa, mai mult, cu adevărat, este Dumnezeiescul tău nume, Fecioară, întru inima mea.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stăpână, cheltuindu-mi vremea nemerniciei mele cu lenevire şi cu trândăvie, mă tem şi mă înfricoşez, închipuind întru sine înfricoşatul şi groaznicul şi necăutătorul în faţă Divanul Naşterii tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Doamne, primeşte-mi plânsul cel neîncetat, suspinul cel necontenit şi inima cea zdrobită şi ca un Iubitor de oameni, cu mila Ta cea nemăsurată, dă-mi iertare greşelilor care am greşit, pentru rugăciunile Preacuratei Fecioare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Nori de ploaie slobozitori arată ochii mei, Stăpână, Ceea ce eşti Nor Însufleţit al Apei Celei Dătătoare de Viaţă şi cu picături fierbinţi de lacrimi învredniceşte-mă a mă uda totdeauna şi a mă adăpa.

Cântarea a 4-a.

Irmos:

Cu Taină mai înainte văzându-Te Proorocul pe Tine, Cuvinte, din Fecioară Întrupându-Te, cu cântare striga: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce ai plouat lumii Apa Cea Săltătoare, Care adapă pe cei ce s-au topit de arşiţa păcatelor, învredniceşte-mă a plânge cu amar, a mă uda cu lacrimile, a suspina dintru adâncul inimii mele şi ziua şi noaptea a-mi spăla patul meu şi a-l uda.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Faptele cele rele stau ca nişte muncitori, cu statornicie, ridicate acum asupra mea şi cu asprime îngrozind sufletul meu cel omorât cu greşelile; de aceea deznădăjduindu-mă, cad la tine, Fecioară, în dar miluieşte-mă pe mine ticălosul.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tu pe mine, Hristoase, din pământ închipuindu-mă, m-ai înviat; Tu pe mine, cu Dumnezeiesc cuvânt m-ai împodobit; Tu mi-ai dat suflet şi minte. Deci, să nu mă dobândească vrăjmaşul pe mine, zidirea Ta, nu iadul, nu întunericul, nu focul gheenei, ci Tu, ca Cel Ce eşti din fire Iubitor de oameni, mântuieşte-mă pentru Ceea ce Te-a născut pe Tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Afară de tine, Curată, altă Ajutătoare nu am şi afară de tine alt Acoperământ nu ştiu; tu eşti Nădejdea mea, tu Scăparea mea, tu Făcătoarea mea de bine, tu gata Sprijinitoarea mea. Pentru aceea te chem pe tine: scoate-mă din toată nevoia şi mă miluieşte pe mine, robul tău.

Cântarea a 5-a.

Irmos:

Aleargă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că Lumină sunt Poruncile venirii Tale. Deci, întru acelea luminează mintea noastră, Stăpâne şi ne povăţuieşte pe calea vieţii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe mine însumi mă osândesc, Ceea ce eşti de Dumnezeu Dăruită şi mai înainte de cercetare lucruri de ruşine purtând împrejur, eu cel singur osândit. Ci, tu să-mi stai înainte, ca Ceea ce eşti Părtinitoarea tuturor şi din osânda cea cumplită mă izbăveşte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Spre tine toate nădejdile mântuirii mele mi-am pus, Maica lui Dumnezeu Fecioară, să nu mă treci cu vederea pe mine cel ce cumplit mă cufund în noianurile primejdiilor, ci dă-mi mâna ta, precum Hristos Apostolului Petru şi mă miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi întunericul mă acoperă şi focul lucrurilor mele mă arde pe mine şi scrâşnirea dinţilor şi gerul iadului mă tulbură, dar feţele cele posomorâte ale diavolilor mai mult mă înfricoşează, Mântuitorule, de care mă izbăveşte, cu rugăciunile Aceleia ce Te-a născut.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Uşa morţii îmi încuie mie, Ceea ce eşti cu totul fără de prihană; zăvoarele iadului ca pe un osândit acum mă apucă; ci, tu fii mie Uşă către Viaţă, Fecioară şi încuietorile iadului le rupe.

Cântarea a 6-a.

Irmos:

Adâncul păcatelor şi viforul greşelilor mă tulbură şi întru adâncul deznădăjduirii celei silnice mă împing, ci întinde-mi şi mie mâna Ta cea tare, ca Apostolului Petru, o, Îndreptătorule şi mă mântuieşte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Omorât fiind, Fecioară, cu multe călcări de Poruncă, Ceea ce negrăit ai născut oamenilor Viaţa, Născătoare de Dumnezeu, înviază-mă şi a face voile Domnului întăreşte-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine toţi credincioşii te avem Părtinitoare şi Zid, noi cei ce ne aflăm întru adâncul răutăţilor şi care în valul necazurilor de-a pururea ne primejduim, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce Singură eşti Scăparea credincioşilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Manase este stâlp şi icoană a bunătăţii Tale pe pământ, iar eu mai mare povestire a iubirii Tale de oameni, Hristoase, voi fi, că minune mare este că pe mine cel mort m-ai înviat, pentru rugăciunile Maicii Tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Fără de mamă mai înainte de Trup, fără de tată după Întrupare, a fost Fiul Tatălui şi al Maicii, că acestea amândouă sunt mai presus de minte; că lui Dumnezeu se cuvin minunile cele preaslăvite.

Cântarea a 7-a.

Irmos:

Cel Ce ai întemeiat pământul întru început şi Cerurile cu cuvântul le-ai întărit; Binecuvântat eşti în veci, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Îndură-te, miluieşte-mă Fecioară, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul Cel Milostiv şi cu Lumina cea dintru tine luminează sufletul meu şi din cumplita lucrare, cea cu măiestrie a diavolilor, izbăveşte-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izbăveşte-mă, Maica Mântuitorului, pe mine cel ţinut de cumplita robie a gândurilor celor rele şi a patimilor celor de suflet stricătoare, ca, mântuindu-mă, de-a pururea după datorie să te slăvesc pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Încetează durerea sufletului meu şi negrăita chinuire şi plângerea întru bucurie adevărată prefă-o, Îndura-te, ca un Milostiv şi Mântuitor, pentru rugăciunile Aceleia ce Te-a născut.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Miluieşte-mă, miluieşte-mă, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce ai născut pe Dumnezeul Cel Milostiv şi din cumplite nevoi şi din vătămare şi din primejdii, cu Puterea ta cea tare, scoate-mă, Maica lui Dumnezeu.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Împăratul Cel fără de început...

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cuvinte, Cel Ce ai făcut marea, cerul şi pământul, Cel Ce schimbi firile şi prefaci stihiile şi din nou zideşti totul, Domnul vieţii, Cel Ce Stăpâneşti peste moarte, Cel Ce pe toate le porţi numai cu singur Cuvântul, din Fecioară Doamnă ai ieşit purtător de Trup.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mă împinge către laudă dulceaţa cea dinlăuntru a Preacuratului tău dor, Născătoare de Dumnezeu şi focul cel dimprejurul inimii şi a îndrăzni mă pleacă ca din neroditoare buze să-ţi aduc ţie laude şi rugi şi rugăciuni mulţumitoare şi cereri.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Nepărăsind pe Născătorul, nedespărţindu-Te cu totul, ci întru cele Înalte împreună şezând, ca un Fiu, împreună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh, ai încăput în pântecele Fecioarei, Cuvinte, mai presus de cuvânt, rămânând Desăvârşit Dumnezeu, măcar de şi Te-ai Întrupat cu adevărat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cel Care de toată zidirea şi de toată suflarea cea cuvântătoare şi cea necuvântătoare, cea stricăcioasă şi cea nestricăcioasă, cea simţită şi cea gândită, se laudă, o, Înfricoşată Minune! O, auzire Străină şi Negrăită! Ca un Dumnezeu, se vede Prunc al Maicii Fecioare.

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Împăratul Cel fără de început al Slavei, de Care se înfricoşează Puterile Cerurilor, lăudaţi-L preoţi, popoare preaînălţaţi-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmos:

Naşterea Pururea Fecioarei, ce s-a arătat mai înainte legiuitorului în munte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a credincioşilor, cu cântări neîncetate să o mărim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vino dar, ticăloase suflete, plânge-te pe sine mai înainte de ieşirea ta, tânguieşte-te, suspină dintru adâncurile inimii tale şi cu jale şi cu bocet cazi şi strigă către Maica Ziditorului tău: la judecată, Stăpână, tu mă sprijineşte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Toată nădejdea mântuirii mele, după Dumnezeu, spre tine am pus-o, eu robul tău; cu tine, Scăparea cea Nebiruită şi Folositoare, întru multe împrejurări ale vieţii îmbogăţindu-mă, de Dumnezeu Născătoare; pentru aceea izbăveşte-mă de tot felul de munci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Scrâşnirea dinţilor mă roade şi viermele cel fără de sfârşit de tot mănâncă sufletul meu şi cheltuie ştiinţa mea mai înainte de vreme, iar râul cel de foc şi de departe mă arde; pentru aceea, Iubitorule de oameni, de acestea izbăveşte-mă cu rugăciunile Aceleia ce Te-a născut.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tipăreşte pe fruntea sufletului meu pecete însemnătoare a sprijinirii tale ca, văzându-mă potrivnicul, să fugă ca de o oaie a păstoriei tale, Ceea ce eşti cu totul fără de prihană, ca să te slăvesc ca pe o Pricină a Bucuriei şi a Mântuirii mele.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.

Râul cel înfricoşat al focului celui nestins luându-l în minte, suflete al meu, înfiorează-te şi strânge-te şi de la răutate depărtează-te şi întru plângere şi întru tânguire cu amar tânguindu-te, întru zdrobirea inimii, cu smerenie aleargă mai înainte de sfârşit la Maica Domnului tău şi Acesteia roagă-te ca dintru dânsul să te izbăvească, strigând: Născătoare de Dumnezeu, roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, lăsare de greşeli să mi se dea mie, că pe tine te am Nădejde, eu netrebnicul robul tău.

Categoria: Liturgica

Cautare: