Canon de rugaciune catre Sfantul Cuvios Onufrie de la Vorona

Cântarea 1, glasul al 8-lea:

Voind să lăudăm pomenirea ta, Cuvioase Părinte Onufrie, te rugăm sa ne fii mijlocitor către Domnul ca să lumineze cugetele noastre cele întunecate de păcate, pentru ca, după vrednicie, să cântăm ostenelile şi nevoinţele tale din viaţa pustnicească.

Ca un înţelept cugetător, văzând firea celor ce sunt, ai ales pe cele veşnice în locul celor vremelnice, Cuvioase Părinte Onufrie. Pentru aceasta Hristos-Domnul te-a primit în ceata cuvioşilor.

Slavă…,

Chemarea lui Hristos auzind şi supunându-te poruncilor Lui, ai lăsat frumuseţea şi bogăţia lumească, îndulcirea şi desfătarea cea trecătoare, şi ai urmat lui Hristos, purtându-ţi crucea ca pe jugul cel uşor şi bun, Cuvioase Părinte Onufrie.

Şi acum…, a Născătoarei

Cine a văzut vreun prunc fără de tată? Sau unde s-a văzut vreo fecioară mamă? Cu adevărat mai presus de cuget sunt amândouă, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

Catavasiile Sfintei Cruci: Cruce însemnând Moise…,

Cântarea a 3-a:

Deprinzându-te cu frica lui Hristos, Cuvioase Părinte Onufrie, pentru viaţa cea dumnezeiască ai supus duhului toată pornirea cea trupească şi curăţindu-ţi simţirile, sălaş al Duhului Sfânt te-ai făcut.

Trupul, sufletul şi mintea curăţindu-ţi de orice umbrire a păcatului, Părinte Onufrie, cu daruri luminoase te-ai îmbogăţit de la Hristos-Dumnezeul nostru. Ajută-ne şi pe noi să ne îmbogăţim cu darurile Duhului Sfânt.

Slavă…,

Sporirea duhovnicească prin post ai împlinit-o, hrănindu-te cu rugăciunea cea neîncetată a chemării numelui lui Hristos, Părinte Cuvioase, mare postitorule.

Şi acum…,

Pe Dătătorul de lumină şi Începătorul vieţii omeneşti născându-L, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, te-ai arătat vistierie vieţii noastre şi uşă Luminii cele neapropiate.

Catavasie: Toiagul spre închipuirea tainei se primeşte…

Condacul si icosul Praznicului Naşterii Maicii Domnului

Ipacoi, glasul al 2-lea:

Uşă neumblată, păzită unuia Dumnezeului nostru, proorocul pe Sfânta Fecioară a numit-o, prin care a trecut Domnul cel preaînalt şi, ieşind, iarăşi pecetluită a lăsat-o, scăpând din stricăciune viaţa noastră.

Sedealna Cuviosului, glasul al 8-lea:

De cele lumeşti depărtându-te şi Crucea Domnului luând, înţelepte, Lui ai urmat, având gândul îndreptat către cele cereşti până la sfârşit. Cu smerenia, slava lumească ai alungat, cu înfrânarea si ostenelile, patimile le-ai omorât, cu tăcerea şi neosândirea, pacea sufletului dobândind, şi în rugăciune stăruind, darul vindecării de boli şi al alungării duhurilor ai primit, purtătorule de Dumnezeu Onufrie. Roagă-te lui Hristos-Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce pomenesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă…, Şi acum…,

Fecioara Maria şi Născătoarea de Dumnezeu cu adevărat, ca un nor al Luminii astăzi a strălucit noua şi din cei drepţi a ieşit spre lauda noastră. Nu se va mai osândi Adam, că Eva din legături s-a dezlegat. Pentru aceasta, glăsuind, să strigăm cu îndrăzneală, către cea singură curată: Bucurie vesteşte naşterea ta la toată lumea.

Cântarea a 4-a:

Ca unul ce privegheai cu gândul la judecătorul Hristos, Care vine fără veste să ia la Sine pe cei pregătiţi pentru Împărăţia cea veşnică, roagă-te ca în ceasul venirii Lui, să ne găsim si noi veghind.

Virtuţile pustniceşti, postul şi privegherea, te-au ajutat ca să te rogi neîncetat pentru tine si pentru fraţii tăi de aceeaşi credinţă. Acum, roagă-te şi pentru noi, cei care te cinstim cu dragoste, Cuvioase Onufrie.

Slavă…,

Ucenicii şi cunoscuţii tăi, toţi îţi cereau ajutorul şi mijlocirea prin rugăciuni. Şi noi, cei care cinstim acum pomenirea ta, te rugăm să mijloceşti la Domnul pentru mântuirea sufletelor noastre.

Şi acum…,

Plinitu-s-au, Preacurată, proorociile grăitorilor de Dumnezeu, ale celor ce cu credinţă te numesc pe tine cort, uşă şi munte înţelegător, rug şi toiag al lui Aaron, care ai răsărit din rădăcina lui David.

Catavasie: Auzit-am, Doamne, Taina rânduielii tale…

Cântarea a 5-a:

În toată vremea vieţii tale pustniceşti, cu înţelepciunea sfintelor cuvinte te-ai hrănit, Cuvioase Părinte. Roagă-te lui Dumnezeu să ne dăruiască înţelepciunea aceasta.

Cu blândeţea ai atras asupra ta darul Sfântului Duh, iar cu lacrimile pocăinţei ţi-ai umplut de bucurie şi mângâiere duhovnicească sufletul. Roagă-te, Cuvioase Părinte Onufrie, ca şi noi să ne învrednicim de aceste daruri, spre bucuria şi mângâierea sufletelor noastre.

Slavă..,

Smerit rugător ai fost, Cuvioase, de aceea Domnul te-a umplut de har şi te-a primit in locaşurile cereşti. Roagă-te Domnului pentru noi, sfinte, să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum…,

Făcutu-s-a pântecele tău masă sfântă, rămas-a curăţia ta ca şi mai înainte nevătămată, Fecioară, că Hristos, Soarele dreptăţii, din tine ca un mire din cămară a ieşit.

Catavasie: În pântecele fiarei celei din apă…

Cântarea a 6-a:

După îndelungate nevoinţe,când Domnul a binevoit să te cheme la Sine, a trimis un înger la preotul Nicolae să te împărtăşească cu Trupul şi Sângele lui Hristos, dăruindu-ţi arvuna vieţii veşnice. Roagă-te pentru noi, Cuvioase Părinte, să dobândim şi noi viaţa cea netrecătoare.

Tainică a fost lucrarea ta cea duhovnicească, aici, pe pământ, Cuvioase Părinte. Dar după mutarea ta la cereştile locaşuri au fost descoperite faptele tale, spre bucuria şi luminarea tuturor, ca tu să fii lăudat împreună cu sfinţii.

Slavă…,

Pe Cuviosul Paisie, tălmăcitorul Filocaliei,de multe ori l-ai povăţuit, fericite. Deci, nu ne uita nici pe noi, Cuvioase Părinte Onufrie, ci ne luminează cu rugăciunile tale.

Şi acum…,

Cădelniţă de aur ai fost, că Focul în pântecele tău s-a sălăşluit, Cuvântul de la Duhul Sfânt, şi cu chip de om din tine S-a văzut, Maica lui Dumnezeu.

Condacul Cuviosului, glasul al 3-lea:

De tulburările lumeşti depărtându-te, casa şi patria ai părăsit şi pe pământul Moldovei ai trăit viaţă sihăstrească. Asemenea marilor cuvioşi, ai ajutat pe mulţi cu rugăciunile şi poveţele tale, Cuvioase Părinte Onufrie.

Icos

Glasul şi chemarea lui Hristos auzind, ai urmat poruncilor Lui, de Dumnezeu purtătorule Părinte Onufrie. În locuri neumblate cu rugăciunea şi postul te-ai nevoit, şi în chip minunat de Sfintele Taine te-ai învrednicit. De aceea îţi cântăm: Bucură-te, Cuvioase Onufrie, mult nevoitorule.

SINAXAR

În luna septembrie, ziua a noua, pomenirea Sfântului Cuvios Onufrie de la Vorona.

Între numeroşii părinţi ce au sfinţit pământul ţării noastre prin înalta lor viaţă duhovnicească se numără şi Cuviosul Onufrie, cel mai mare sihastru al ţinuturilor botoşănene, vieţuitor al Schitului Sihăstria Voronei. Despre viaţa acestui cuvios părinte se cunosc foarte puţine amănunte, el voind să fie cunoscut lui Dumnezeu, iar nu oamenilor. Din unele însemnări de pe manuscrisele copiate de el şi de ieroschimonahul Nicolae, care a vieţuit împreună cu el, ştim că s-a născut în jurul anului 1700 , în Rusia, probabil într-o familie nobilă, căci a ajuns să fie guvernator al unui ţinut. Dorind viaţă pusnicească şi aprizându-se cu dumnezeiasca râvnă, a lăsat familia, onoarea rangului şi patria sa, în jurul anului 1749, venind în ţinuturile Moldovei. Îl atrăsese aici renumele unor mari pustnici, nevoitori în osteneli tăcute şi smerite, ascunşi de ochii lumii în adâncul codrilor. A cercetat multe mănăstiri, culegând cu hărnicie, asemeni unei albine, sfaturi ziditoare de suflet, deprinzând lepădarea de sine şi urmarea lui Hristos , dar, mai ales, învăţând de la fiecare părinte întâlnit lucrarea cea plăcută lui Dumnezeu. Fără îndoială, se ocupa şi cu citirea Scripturii şi a altor cărţi folositoare, pe care le va copia mai târziu cu multă râvnă şi răbdare, împodobindu-le cu o scriere frumoasă. A vieţuit astfel timp de 15 ani, crescând duhovniceşte în preajma unor aleşi părinţi duhovniceşti, precum Vasile de la Poiana Mărului, Paisie Velicicovski. Acesta din urmă îl va afla pe Cuviosul Onufrie la Mănăstirea Dragomirna, în jurul anului 1763, la venirea sa din Muntele Athos. Între cei doi se va înfiripa o strânsă prietenie duhovnicească, povăţuindu-se unul pe altul pentru a deprinde desăvârşita rugăciune a inimii, Cuviosul Paisie fiindu-i şi duhovnic, iar după ce s-au despărţit, legătura lor sufletească a continuat prin scrisori, pentru că amândoi petreceau în acelaşi duh. Auzind de la alţi pustnici români şi ruşi sporiţi duhovniceşte, care vieţuiau în codrii Voronei, va intra în anul 1764 în obştea Schitului Sihăstria Voronei, retrăgându-se în pustie spre linişte. Timp de 25 de ani va vieţui într-o peşteră pe malul pârâului Vorona, într-o aspră nevoinţă, petrecând în smerenie, înfrânare, tăcere şi neîncetată rugăciune. Mânca doar o dată în zi, după apusul soarelui, iar noaptea o petrecea priveghind, aţipind doar două-trei ore pe un scaun, pentru odihna trupului, după cum mărturiseşte Ieromonahul Nicolae, care vieţuia şi el în codrii Voronei. Făgăduindu-se întru totul Domnului Hristos, a îmbrăcat schima cea mare, pe care o va primi din mâna duhovnicului său, stareţul Paisie, în anul 1774, la Mănăstirea Dragomirna, revenind apoi în locul nevoinţelor sale, la peştera din preajma Sihăstriei Voronei. Astfel va stărui cuviosul fără odihnă în chemarea numelui preadulcelui Iisus, pentru a stinge toată patima trupului, învrednicindu-se de vederea luminii dumnezeieşti şi primind roua Duhului Sfânt. Făcând inima sa locaş neprihănit Mântuitorului Hristos, se va bucura întru adâncul ei de mari daruri şi mângâieri duhovniceşti, odihnindu-se cu lacrimile cele aducătoare de bucurie. Şi urcând în scurt timp pe treptele sfinţeniei, pe mulţi îi folosea cu vieţuirea sa aleasă, cu rugăciunea şi cu sfatul său, fiind binecuvântat de Dumnezeu cu darul deosebirii gândurilor. Şi atât monahii, cât şi credincioşii de rând îl căutau, minunându-se de blândeţea şi înţelepciunea sa. Astfel, pe mulţi i-a îndreptat pe calea cea bună, risipind cursele vrăjmaşilor şi arătându-se făcător de minuni încă din timpul vieţii sale. Iar când a săvârşit călătoria cea bună şi a sosit timpul să încredinţeze curatul său suflet Stăpânului Hristos, a fost vestit mai înainte de aceasta. În noaptea Sfintelor Paşti, dorind a se împărtăşi pentru ultima dată cu Trupul şi Sângele Mântuitorului, un înger s-a arătat preotului Nicolae Gheorghiu din satul Tudora, aflat în apropiere, şi i-a cerut să ia cu sine Sfintele taine şi să meargă la robul lui Dumnezeu Onufrie. Acelaşi înger îl va călăuzi până la peştera cuviosului, pe care îl va afla foarte slăbit. Şi cerând să meargă la Sihăstrie, după câteva zile a adormit întru Domnul, la 29 martie 1789, fiind înmormântat de către câţiva călugări în livadă, la rădăcina unui măr. Nu după mult timp, la mormântul cuviosului au început să se petreacă fapte minunate, care adevereau sfinţenia sa. Mulţi au văzut lumânări arzând şi au auzit glasuri cântând în acel loc, iar o dată, rătăcindu-se trei călugări prin pădurile din jur şi lăsându-se noaptea, au fost călăuziţi de o lumină puternică până la peştera unde s-a nevoit cuviosul. În iarna anului 1846 s-a arătat din puterea făcătoare de minuni a cuviosului Onufrie. Pe cânt domnitorul Mihail Sturza se afla la vânătoare, a găsit un fruct mare şu frumos la rădăcina mărului ce străjuia mormântul cuviosului, l-a luat cu sine şi l-a dat fiicei sale care era bolnavă de epilepsie. Cu harul lui Dumnezeu, aceasta s-a vindecat de boală. Minunându-se, domnitorul se va întoarce la Vorona şi, aflând despre viaţa nevoitorului pentru Dumnezeu, va porunci să se dezgroape osemintele lui şi să fie aşezate spre cinstire într-o raclă în altarul bisericii Mănăstirii Vorona. Zece ani mai târziu, în urma unui vis în care însuşi Cuviosul Onufrie s-a arătat stareţului Mănăstirii Voronei, arhimandritul Iosif Vasiliu, cerându-i să fie dus în Sihăstrie, racla cu sfintele sale moaşte a fost aşezată într-o firidă din pronausul bisericii „Bunavestire” din Sihăstria Voronei, unde se află şi astăzi. Aici vin să se închine mulţi credincioşi, Cuviosul Onufrie continuând să săvârşească numeroase minuni pentru cei care îi cer ajutorul cu multă credinţă şi smerenie.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi!Amin!

Cântarea a 7-a:

Pildă şi povăţuitor te-ai făcut tuturor, Cuvioase Părinte Onufrie, viaţa ta fiind îndemn şi lumină celor care laudă pe Dumnezeu neîncetat.

„Ziua Învierii şi să ne luminăm cu prăznuirea”, răsunau cântările Învierii prin biserici, iar tu, Cuvioase, în pustie fiind, sufletul tău dorea „Ziua cea neînserată şi fără de sfârşit”. Aşa te-a aflat preotul Nicolae, care, povăţuit de îngeri, a venit si te-a împărtăşit, lăudând pe Dumnezeu, Cel ce face minuni.

Slavă…,

Cucernicul preot te-a împărtăşit cu Trupul şi Sângele lui Hristos, pe Care neîncetat L-ai chemat în rugăciunile şi nevoinţele tale, Sfinte Onufrie, ca să-ţi dăruiască bucuria mântuirii Sale.

Şi acum…,

Tu singură ai născut pe Dumnezeu, ceea ce eşti fecioară şi după naştere, tu firea ai înnoit cu naşterea ta, Marie, tu pe Eva ai dezlegat-o de blestemul cel strămoşesc, Născătoare de Dumnezeu curată.

Catavasie: Nebuna poruncă a tiranului…

Cântarea a 8-a

Mâini cucernice ţi-au dat pe Domnul din Potir, încredinţându-te lui Hristos Cel înviat, iar fraţii evlavioşi ţi-au pus trupul în mormânt, spre odihnă, până la obşteasca înviere. Dar, pentru întărirea noastră, Hristos-Domnul ne-a dăruit sfintele tale moaşte. Pentru aceasta te cinstim şi laude îţi cântăm, slăvind pe Domnul.

Nevoindu-te cu postul şi cu privegherea, cu rugăciunea şi cu milostenia, viaţa cu sfinţenie ţi-ai împodobit-o, iar prin săvârşirea faptelor minunate, ai întărit credinţa noastră. De aceea lăudăm pe Dumnezeu Cel minunat întru sfinţii Săi.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Dacă ai aflat că rugăciunea neîncetată îndepărtează gândurile rele şi alungă patimile, te-ai retras din lume, petrecând în rugăciuni şi postiri, toată viaţa lăudând pe Dumnezeu neîncetat.

Şi acum...,

O, străină auzire, naşterea fără de sămânţă! Maică fără bărbat şi Dumnezeu născut din Fecioară; o, înfricoşătoare vedere, o, zămislire minunată, o, nespusă naştere! Cu adevărat mai presus de gând şi de vedere sunt toate.

Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm...

Catavasie: Binecuvântaţi, tineri, cei întocmai cu numărul Treimii...

Se cântă: Ceea ce eşti mai cinstită...

Cântarea a 9-a

Precum cerbul care doreşte izvoarele apelor, aşa şi tu, părinte, ai iubit izvorul cel nesecat al Sfintelor Scripturi şi al scrierilor Sfinţilor Părinţi, din care te-ai adăpat, ca să fii izvor dătător de lumină pentru cei care caută mântuirea.

Dorind ca numele lui Dumnezeu să fie slăvit şi mulţi să se mântuiască, ai dăruit scrieri duhovniceşti părinţilor de la Schitul Poiana Mărului, unde s-a nevoit Cuviosul Părintele nostru Vasile, care împreună cu tine se roagă în ceruri pentru mântuirea credincioşilor.

Slavă...,

Pilda vieţuirii tale, Cuvioase Părinte Onufrie, au urmat-o ucenicii tăi, ierodiaconul Nicanor şi schivnicul Ioan, care au sfinţit acele locuri cu sfintele lor nevoinţe. Sfinţilor Cuvioşi mult nevoitori, rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre.

Şi acum...,

Încăput-ai în pântecele tău, Fecioară Maică, pe Unul din Treime, pe Hristos Împăratul, pe Care-L laudă toată făptura şi de Care se cutremură cetele cele de sus. Pe Acela roagă-L, întru tot cinstită, să se mântuiască sufletele noastre.

Catavasie: Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu...

Categoria: Liturgica

Cautare: