Canon de rugaciune la Duminica dinaintea Nasterii Domnului – Canonul Invierii

Cântarea 1, glasul al 6-lea.

Irmosul:

Pe Cel Ce a acoperit oarecând, cu valul mării, pe prigonitorul tiran, sub pământ l-au ascuns feciorii celor mântuiţi. Iar noi ca fecioarele să cântăm Domnului, căci cu Slavă S-a preaslăvit.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

De frica Ta s-au deschis por­ţile morţii şi s-au sfărâmat încuietorile cele veşnice; căci cu cinstită pogorârea Ta au înviat morţii cei de demult, cu veselie lăudând, Hristoase, Învierea Ta.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Înaintea judecăţii lui Pilat a stat de voie Judecătorul, ca un osândit şi de mâinile cele ne­drepte peste obraz a fost lovit, Dumnezeu, de Care se cutremură cele cereşti şi cele pământeşti.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Pe Tine, Cel Ce ai spânzu­rat fără de ţinere tot pământul pe ape, văzându-Te făptura spânzurat, în locul Căpăţânii, de multă spaimă fiind cuprinsă, striga: nu este sfânt afară de Tine, Doamne!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

În mormânt trei zile fiind închis, ai înviat pe cei morţi din veac, cu Învierea Ta cea înce­pătoare de viaţă şi din osândă dezlegându-se, cu veselie s-au bucurat strigând: iată, Izbăvire ai venit, Doamne!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Slavă Învierii Tale, Mântui­torul nostru, că din stricăciu­nea Iadului şi din moarte ne-ai scăpat ca un Atotputernic. Pen­tru aceasta lăudându-Te grăim: nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni!

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Deşertarea Ta cea Dum­nezeiască pe Cruce, văzând-o mai înainte Avraam, înspăimântându-se a strigat: Tu ai tăiat tăria celor puternici, Bunule, unindu-Te cu cei din Iad, ca un Atotputernic.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Dumnezeiasca Ta pogorâre în Iad, Hristoase Dumnezeule, morţilor viaţă s-a arătat; că Tu pe vrăjmaşi jos i-ai legat, Bu­nule şi cale cerească oamenilor ai deschis.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

N-a primit stricăciune, în groapă zăcând, Preacuratul Trup al Mântuitorului; ci, ca un Puternic a sfărâmat porţile Ia­dului şi a Înviat întru Slavă, Hristos, a treia zi.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Lumina Cea Neînserată a Dumnezeieştii Tale arătări, Hristoase, făcută pentru noi cu milostivire, văzând-o Proorocul Isaia, de noapte mânecând a strigat: învia-vor morţii şi cei din morminte se vor scula; şi toţi pământenii se vor bucura.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Îngerul, închipuind vădit Strălucirea Bucuriei, s-a arătat în mormânt purtător de lu­mină, propovăduind femeilor Învierea; şi acestea lăsând plân­gerea, s-au bucurat de Învierea lui Hristos, vestind Apostolilor: bucuraţi-vă!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Din milostivire Cel Preabun, luând chipul nostru, s-a pironit de voie pe Cruce, pentru mine, cel ce dintru început am lepă­dat Porunca cea Sfântă şi moare ca un om, dăruindu-mi viaţă.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig Ţie: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Morţii moarte Te-ai făcut, Bunule; şi Iadului surpare, cu îngroparea Ta cea de trei zile, cu Dumnezeiască cuviinţă; şi viaţă ai izvorât celor din lume, învi­ind, Iisuse Împărate.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Morţii moarte Te-ai făcut, Bunule; şi Iadului surpare, cu îngroparea Ta cea de trei zile, cu Dumnezeiască cuviinţă; şi viaţă ai izvorât celor din lume, învi­ind, Iisuse Împărate.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

O, Minune de negrăit! Cel Ce a izbăvit în cuptor pe cuvioşii tineri din văpaie, în mormânt Se pune mort fără de suflare, spre mântuirea noas­tră, a celor ce cântăm: Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat!

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

O, Minune uimitoare! Însuşi Domnul, Cel Ce şade întru cei de sus pe Scaun, prin luare de Trup, moartea a răbdat; dar a Înviat cu Puterea Dumnezeirii, împreună sculând pe morţii cei din veac.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

O, Minune uimitoare! Însuşi Domnul, Cel Ce şade întru cei de sus pe Scaun, prin luare de Trup, moartea a răbdat; dar a Înviat cu Puterea Dumnezeirii, împreună sculând pe morţii cei din veac.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Tu, tăria morţii ai surpat-o şi ai Înviat, dând ridicare celor ce Te slăvesc pe Tine cu adevărat ca Dumnezeu şi cu dreaptă cre­dinţă îţi strigă: Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat!

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Înspăimântează-te, înfricoşându-te, cerule şi cutremuraţi-vă temeliile pământului; că iată, Dumnezeu dintru cele Înalte între cei morţi se socoteşte şi ca un străin în mormânt mic este primit; pe Acela tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi veci.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

O, nespusa Ta îngăduinţă, Hristoase, cea pentru noi, sme­riţii! Că iată, gustând moarte, Dumnezeu fără de moarte fiind, în mormânt ai fost pus ca un om şi ai Înviat, Cuvinte, împreună sculând pe cei din cele de dedesubt, care Te preaînalţă pe Tine, întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

A Ta junghiere, Hristoase, mai înainte închipuind-o, Avraam, supunându-se Ţie, Stăpâne a suit în munte pe fiul pe care-l născuse, ca pe o oaie, vrând cu credinţă să-l jertfească. Dar s-au întors bucurându-se, Isaac îm­preună cu bătrânul, preaînălţându-Te pe Tine, întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Nu te tângui, Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine, Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece, fără de sămânţă! Că Mă voi Ridica şi Mă voi Preaslăvi şi voi înălţa întru Mărire, neîncetat, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te măresc pe tine.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Nu te tângui, Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine, Fiul tău, pe Care M-ai zămislit în pântece, fără de sămânţă! Că Mă voi Ridica şi Mă voi Preaslăvi şi voi înălţa întru Mărire, neîncetat, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te măresc pe tine.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Pentru ce te tânguieşti, făp­tură, văzând pe Cruce şi în mormânt pe Vistierul vieţii şi Dumnezeu? Că Se va Ridica Strălucitor, înnoindu-te pe tine, cu Învierea cea de a treia zi, Ia­dul surpând şi împreună ridi­când pe cei morţi care Îl laudă pe Dânsul.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!

Pentru ce te tânguieşti, făp­tură, văzând pe Cruce şi în mormânt pe Vistierul vieţii şi Dumnezeu? Că Se va Ridica Strălucitor, înnoindu-te pe tine, cu Învierea cea de a treia zi, Ia­dul surpând şi împreună ridi­când pe cei morţi care Îl laudă pe Dânsul.

Categoria: Liturgica

Cautare:

Canon de rugaciune la Duminica dinaintea Nasterii Domnului – Canonul Invierii

Vizualizari: 916

Id: 25570

Imagine:

Share: