Canon de rugaciune la Praznicul Schimbarii la Fata a Domnului (2)

Troparul Schimbării la Faţă a Domnului, glasul al 7-lea:

Schimbatu-Te-ai la Faţă în munte, Hristoase Dumnezeule, arătând ucenicilor Tăi Slava Ta, pe cât li se putea. Strălucească şi nouă, păcătoşilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină, slavă Ţie.

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, grăia: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Moise, ca un prooroc, văzând în mare şi în nor şi în stâlp de foc de demult Slava Domnului, a grăit: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Ca şi cu o piatră cu trup îndumnezeit acoperindu-se, văzând pe Cel Nevăzut, Moise văzătorul de Dumnezeu a grăit: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Tu în Muntele Legii şi în Tabor ai fost văzut de Moise, în nor de demult, iar acum în Lumina Dumnezeirii Celei Neapropiate.

Catavasie:

Cruce însemnând Moise cu toiagul, Marea Roşie o a despărţit lui Israel celui ce cu piciorul o a trecut; iar de-a curmezişul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, înscriind deasupra nebiruita armă. Pentru aceasta, lui Hristos, Dumnezeul nostru, să-I cântăm, că S-a preaslăvit.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte în dragostea Ta. Că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Slava ce a umbrit mai dinainte în cort şi cu Moise sluga Ta a vorbit, a fost, Stăpâne, Chipul Schimbării Tale la Faţă, al Celei Ce a strălucit în Chip de Negrăit în Tabor.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Suitu-s-au împreună cu Tine, Cuvinte Unule-Născut Preaînălţate, cei trei Apostoli aleşi, în Muntele Taborului. Şi acolo au stat împreună Moise şi Ilie ca nişte slugi ale lui Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Dumnezeu Desăvârşit fiind, OmDesăvârşit S-a făcut cu toată Dumnezeirea amestecând omenirea în faţa Sa. Pe Acesta în două fiinţe L-au văzut Moise şi Ilie în Muntele Taborului.

Catavasie:

Toiagul spre închipuirea Tainei se primeşte, căci cu odrăslire a ales preot; iar Bisericii, celei mai înainte neroditoare, acum a înflorit Lemnul Crucii, spre putere şi spre întărire.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Din Trupul Tău Razele Dumnezeirii au ieşit, pentru prooroci şi pentru apostoli; pentru aceasta, ucenicii cei aleşi, cântând, au grăit: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Cel Ce ai păzit nevătămat Rugul cel ce se împărtăşise cu focul, Ţi-ai arătat, Stăpâne, Trupul Cel Dumnezeieşte Strălucitor, lui Moise celui ce cântă: Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Ascunsu-s-a de Razele Dumnezeirii soarele cel simţitor, dacă Te-a văzut pe Tine schimbat la Faţă, în Muntele Taborului, Iisuse al meu. Slavă puterii Tale, Doamne.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Foc fără materie a fost văzut nearzând materia trupului, precum Te-ai arătat, Stăpâne, lui Moise, Apostolilor şi lui Ilie, unul din două, în două Firi Desăvârşit.

Catavasie:

Auzit-am, Doamne, Taina rânduielii Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Pentru ce m-ai lepădat de la Faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine păcătosul? Ci, Te rog întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Limba cea ritoricească nu poate să spună măririle Tale. Că Tu, Cel Ce ţii viaţa şi stăpâneşti moartea, ai pus de faţă în Muntele Taborului pe Moise şi pe Ilie, care au mărturisit Dumnezeirea Ta.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Cel Ce ai zidit cu mâini nevăzute pe om, după Chipul Tău, Hristoase, ai arătat Frumuseţea cea dintâi a Chipului Tău în făptură, nu ca în închipuire, ci aşa cum eşti după Fiinţă: Dumnezeu fiind şi Om.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Amestecându-Te fără amestecare, ne-ai arătat nouă, Cărbunele Dumnezeirii, Cel Ce arde păcatele şi luminează sufletele în Muntele Taborului, unde ai făcut pe Moise şi pe Ilie şi pe cei aleşi dintre ucenici să se minuneze.

Catavasie:

O, de trei ori Fericite Lemn, pe care s-a Răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul. Prin care a căzut cel ce a înşelat cu lemnul, biruit fiind de Cel Ce S-a pironit pe tine cu trupul, Dumnezeu, Care dă pace sufletelor noastre.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Cât de mare şi de înfricoşătoare vedenie s-a văzut astăzi din cer înţeleasă şi de pe pământ neasemănată! Strălucit-a Soarele Dreptăţii Cel Înţelegător în Muntele Taborului.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Trecut-a umbra Legii cea neputincioasă şi a venit arătat Hristos Adevărul, a grăit în Tabor Moise, văzând Dumnezeirea Ta.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Stâlpul lui Moise a însemnat mai înainte lămurit pe Hristos schimbat la Faţă, iar norul vădit a însemnat Darul Duhului, Cel Ce a umbrit în Tabor.

Catavasie:

În pântecele fiarei celei din apă, Iona palmele întinzându-şi în chipul Crucii, mântuitoarea Patimă mai înainte o a închipuit lămurit, de unde a treia zi ieşind, a însemnat Învierea cea mai presus de lume, a lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce S-a Răstignit cu trupul şi cu Învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

CONDAC, glasul al 7-lea:

În munte Te-ai schimbat la Faţă şi pe cât au putut ucenicii Tăi au văzut Slava Ta, Hristoase Dumnezeule, pentru ca, atunci când Te vor vedea Răstignit, să înţeleagă patima Ta cea de bunăvoie şi să propovăduiască lumii că Tu eşti cu adevărat Raza Tatălui.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii evrei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au prefăcut, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Acum au fost văzute de Apostoli cele nevăzute: Dumnezeirea în Trup în Muntele Taborului strălucind celor ce grăiau: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Spăimântatu-s-a cu frică, mirându-se de frumuseţea Dumnezeieştii Împărăţii, în Muntele Taborului, Apostolii, cântând: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Acum cele neauzite s-au auzit: că Fiul Cel fără de tată din Fecioară, prin Părintescul Glas cu preaslăvire a fost mărturisit Dumnezeu şi Om, Acelaşi şi în veci.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Nu cu luarea trecătoare de fiu, ci din Fiinţă eşti Fiu Iubit al Celui Preaînalt Tu, Cel Ce mai dinainte eşti şi cu noi ai petrecut fără schimbare. Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Catavasie:

Nebuna poruncă a tiranului celui păgân, pe popoare le-a tulburat, suflând cu îngrozire şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a înfricoşat mânia cea de fiară, nici focul cel mistuitor; ci cu Duh de rouă aducător, ce împotrivă răsufla, înăuntrul focului fiind, cântau: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi al nostru, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

De şapte ori cuptorul chinuitorul haldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia de o putere mai mare mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Auzindu-Te, Stăpâne, pe Tine mărturisit de Tatăl şi Fulgerul Feţei Tale Cel mai tare decât vederea omenească neputând răbda să-l vadă, ucenicii Tăi au căzut cu frică la pământ, cântând: preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Pentru cei ce împărăţesc eşti Împărat Preafrumos şi pentru cei ce domnesc pretutindenea eşti Domn, Puternic, Fericit şi locuind în Lumina Cea Neapropiată. De Acesta mirându-se ucenicii, au grăit: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Ca înaintea Celui Ce stăpâneşti cerul şi împărăteşti peste pământ şi peste cele de dedesubt, Hristoase, înaintea Ta au stat Apostolii de pe pământ şi ca din cer Ilie Tesviteanul şi Moise din morţi, cântând cu un glas: popoare, preaînălaţi-L pe El întru toţi vecii.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Grijile cele izvoditoare de lene au fost lăsate pe pământ de către cei aleşi dintre Apostoli, Iubitorule de oameni, când Ţi-au urmat Ţie, spre Dumnezeiasca petrecere cea mai presus de pământ. Pentru aceasta, învrednicindu-se de Dumnezeiască Arătarea Ta, au cântat: popoare, preaînălţaţi-L pe Hristos în toţi vecii.

Catavasie:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Binecuvântaţi, tineri, cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu Părintele; lăudaţi pe Cuvântul Cel Ce S-a pogorât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Duhul Cel Preasfânt, Care dă viaţă tuturor întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de bunăvoie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o mărim.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Ca să arăţi lămurit a doua pogorâre a Ta, cea de negrăit şi ca să Te faci văzut ca Dumnezeu Preaînalt, ai strălucit în chip de negrăit în Tabor, Apostolilor şi lui Moise şi lui Ilie. Pentru aceasta, toţi pe Tine, Hristoase, Te slăvim.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Ascultaţi-mă pe mine şi veniţi să ne suim în Muntele cel Sfânt, în cel mai presus decât cerurile; să stăm ca fiind fără materie în Cetatea Dumnezeului Celui Viu şi să vedem cu mintea Dumnezeirea cea fără materie, a Tatălui şi a Duhului strălucind în Fiul Unul-Născut.

Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Trasu-m-ai pe mine cu dragostea, Hristoase şi m-ai schimbat cu dorul Tău cel Dumnezeiesc. Iar acum arde cu focul cel fără materie păcatele mele şi mă învredniceşte ca să mă satur de dulceaţa Ta, ca săltând, să slăvesc, Bunule, amândouă venirile Tale.

Catavasie:

Rai de Taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, prin Care Lemnul Crucii, cel de viaţă purtător, în pământ a fost sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

În Muntele Taborului Te-ai schimbat la Faţă, Dumnezeule, între înţelepţii Ilie şi Moise, împreună fiind de faţă şi ucenicii Tăi, Iacov şi Petru şi Ioan. Iar Petru acestea a zis Ţie: bine este să facem aici trei colibe: una lui Moise şi una lui Ilie şi una Ţie, Stăpânului Hristos. Cel Ce ai arătat atunci acelora lumina Ta, luminează şi sufletele noastre.

Categoria: Canoane

Cautare: