CARCIUMA

CARCIUMA

439. -Carciuma este buna numai in masura in care ea satisface nevoile absolut trebuincioase ale vietii, fara a duce la pacatuire. “Nici unui cleric nu-i este iertat sa aiba carciuma. Caci, daca nu-i este ingaduit nici sa intre in carciuma, cu atat mai mult nu va putea sluji altora in aceasta indeletnicire neingaduita. Iar daca va indrazni cineva sa faca asa ceva, sau sa inceteze de a fi carciumar, sau sa se cateriseasca”. VI ec. 9.

440. -”Pentru a se respecta sfintenia bisericii, nu este ingaduit a se pune in curtea bisericii carciuma, sau taraba cu mancari, sau sa se faca vreun fel de negutatorie, caci Mantuitorul nostru si Dumnezeu ne-a invatat prin petrecerea Sa in trup si ne-a poruncit sa nu, facem casa Parintelui Sau, casa de negutatorie. El a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si a izgonit pe cei ce faceau biserica locas mirenesc (Ioan 2,16; Matei 21, 13). Deci, de va savarsi cineva aceasta greseala, sa se afuriseasca”, VI ec. 76.

441, -”Nu se cuvine ca slujitorii bisericii, de la preoti pana la diaconi, sau cantareti, sau citeti, sau paracliseri, sau celor din randuiala monahilor, sa intre in carciuma”. -Laod. 24.

442. -”Cine baga apa in vin si-l vinde, in cinci ani si metanii 66 pe zi sa se canoniseasca”. -PBG, 88 (V. Betia).

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

CARCIUMA

Vizualizari: 1007

Id: 603

Imagine:

Share: