Ispitele au fost numite astfel, pentru că dau naştere experienţei şi sunt, după firea lor, toate faptele mâhnicioase din viaţă, de la durerea cea mai mică până la durerea cea mai mare a tuturor oamenilor, care este moartea. Într-un singur cuvânt, ispitele se numesc „cruce”, pentru că aşa cum crucea pedepseşte şi omoară pe om, tot astfel şi cele care îl mâhnesc, în general, îl doboară şi-l distrug pe om. Mâhnirile nu-şi au începutul în creaţia primară, ci sunt paraziţi şi simptome apărute după cădere. Început le-au dat trădarea şi păcatul şi de aceea sunt dezgustătoare pentru viaţă şi pentru fire, ca pricini şi părţi ale stricăciunii şi ale morţii, provocând totdeauna scârbă şi dezgust. Astfel, într-un anumit chip, viaţa noastră se scurge într-o neîntrecută amărăciune şi mâhnire, într-o nesfârşită durere şi osteneală, într-o agonie şi nefericire fără capăt, având ca însoţitor nedespărţit suspinul.
Însă, binecuvântat fie Marele Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care a schimbat această înfricoşătoare pedeapsă şi osândă ce era împotriva firii noastre şi a întors-o spre folos şi spre binefacere. Căci desfiinţând moartea şi înlocuind-o cu viaţa, a îndreptat mădularele şi organele sale spre slujirea vieţii. Viaţa şi învăţătura Domnului nostru, precum şi pătimirea Sa pe Cruce, adică toată mulţimea de mâhniri şi ispite s-au schimbat în mijloace şi metode de mântuire. De atunci, mereu, toată mulţimea Drepţilor, nenumăraţii Mucenici, toate cetele celor ce s-au mântuit şi toţi cei ce vor urma în această viaţă, până la sfârşitul veacurilor vor privi cu recunoştinţă la ispite, ca la metoda cea mai practică ce duce spre Viaţă. Pe bună dreptate spuneau Părinţii noştri în apoftegmele lor: „Ridică ispitele şi nu se mântuieşte nimeni”. Iar Iisus Hristos ne-a lăsat ca moştenire aceste cuvinte, spunând; „Voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în încercările Mele”.
Precum am spus, ispitele, după firea lor, au ca însuşire de bază durerea cea cuprinzătoare. Însă după felul lor, ele se schimbă de multe ori, după cum cere împrejurarea, pentru un folos mai înainte hotărât de Dumnezeu, Care le îngăduie.
(Monahul Iosif Vatopedinul, Cuviosul Iosif Isihastul: nevoințe, experiențe, învățături, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2009, pp. 52-53)
Categoria: Articole
Cautare:
Care este calea cea mai practica de a ajunge la Dumnezeu?
Vizualizari: 659
Id: 6159
Imagine:
Share:
Sufletul sanatos traieste darurile Sfantului Duh
Aflarea lui Dumnezeu linisteste sufletul
Cei care se nevoiesc cu smerenie si nadejde la Dumnezeu se bucura
Sa refuzam ranchiuna si judecarea
Straduiti-va sa va umpleti sufletul de Hristos, ca sa nu-l aveti gol
„Vesnica pomenire!”
Ce înseamnă literele IC XC / NI KA ?
Reguli pentru crestinii care merg duminica la Biserica
Cum trebuie sa se incheie fiecare rugaciune crestina?
Pietism, zelotism, intelectualism, hipercriticism
Usa pocaintei
Ce urăm de zilele sfinților?
L-am rugat pe Dumnezeu
Semnificatia zilelor din Saptamana Mare - Pr Teofil Paraian
Text
-
Calendar ortodox
Cântări și pricesne
Cărți epub
Cărți epub rusă
Cărți online
Cărți pdf
Evanghelii duminicale
Articole
Rugăciuni
Slujbe și rânduieli
Versuri colinde
Viețile Sfinților
-
Predici
Părinți duhovnicești
Rugăciuni
Cântări bisericești
Slujbe
Cărți
Colinde
Arhivă emisiuni radio
Video Software
Căutare avansată
webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @)
Facebook:
facebook.com/
resurseortodoxero
Youtube: youtube.com/@resurse-ortodoxe
noutati-ortodoxe.ro - Știri și informații din viața bisericii ortodoxe, evenimente religioase, conferințe, apariții editoriale.
maicadomnului.ro - Preacinstire pentru Maica Domnului - Prea Curata Fecioara Maria.