Care este pozitia evanghelica a Bisericii Ortodoxe fata de oameni in general?

Care este poziţia evanghelică a Bisericii Ortodoxe faţă de oameni în general?

Biserica noastră Ortodoxă, având în vedere învăţătura marelui Apostol Pavel, care zice: Vă îndemn, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri şi mulţumiri pentru toţi oamenii (I Tim. 2, 1-2), face rugăciuni pentru cei mai sus pomeniţi, pentru conducători, pentru necreştini, pentru necredincioşi şi cei de alte religii, dar numai în chip sobornicesc, nepomenindu-i pe nume, deoarece unii ca aceştia nu au împărtăşire cu noi.

De exemplu, când auzim la Sfânta Liturghie pe preot zicând: Să le descopere lor Evanghelia dreptăţii, să-i înveţe pe dânşii cu Sfânta Sa Sobornicească şi Apostolească Biserică, sau când zicem: Pentru pacea a toată lumea... şi celelalte, atunci Biserica noastră dreptmăritoare se roagă în chip sobornicesc, cum am zis, pentru toţi oamenii, dar nu nominal, ci numai în general.

A ne ruga împreună cu ei ne opresc dumnezeieştile canoane (Apostolic 9, 10, 45, 64; Laodiceea 6, 7,33; vezi şi la Sfântul Simeon Tesaloniceanul, întrebarea 47, pag. 490).

Biserica Ortodoxă, faţă de toate confesiunile creştine, faţă de popoarele păgâne, precum şi faţă de necredincioşi, păstrează învăţătura Mântuitorului de a socoti pe toţi oamenii aproapele nostru (Matei 22, 39) şi a urma cele zise: Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor asemenea (Matei 7, 12).

Cât priveşte credinţa lor, nu putem avea împărtăşire cu ei nici în rugăciune, nici în celelalte Taine ale Bisericii lui Hristos, până nu vin la dreapta credinţă (Canoanele 10-11 Apostolic). Iar cât priveşte păcatele lor, nu avem voie a-i urî pe ei, ci pe diavolul prin care au căzut, după cum zice Sfântul Efrem Sirul: Iubeşte pe cei păcătoşi, dar urăşte faptele lor şi nu-i dispreţui pentru aceste fapte (Filocalia, vol. X, Bucureşti, 1981, Cuv. 5, pag. 57). Cu alte cuvinte, a urî boala, iar nu pe bolnav.

Cât despre secte şi orice fel de erezii, nu avem voie nici a ne ruga împreună, nici a mânca cu ei, nici în casă a-i primi, ca nu cumva de lucrurile cele rele ale lor şi de ereziile lor să ne împărtăşim (II Ioan 1, 10-11; Sfântul Efrem Sirul, Tomul III, pag. 156; Sin. II Ecumenic, canon 5; Sin. III Ecumenic, canon 7; Sin. VI Ecumenic, canon 1 şi 2 etc).

(Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 4, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 36-37)

Categoria: Articole

Cautare: