Carte de rogacioni pentru evlavia homului chreştin

În orașul Viena, Beciu/Wien/Wean/Bécs, în jurul anilor 1770, exista o tipografie destinată cetățenilor de confesiune ortodoxă și greco-catolică din Imperiu, printre ei numărîndu-se şi românii. Aici, în tipografia lui Joseph Kurzböck, apărea, în anul 1779, Carte de rogacioni pentru evlavia homului chreştin (aici găsim primele reguli ortografice pentru scrierea limbii române cu litere latine) scrisă de Samuil Micu şi Elementa linguae daco-romanae sive valachicae composita Samuele Klein de Szad, 1780, revăzută, completată şi redactată în formă finală pentru tipar de Gheorghe Şincai, profesor la Blaj/Balázsfalva/Blasendorf şi conducător al şcolilor din Transilvania.

Prin cele două lucrări ale lor, lingvistice şi istorice, reprezentanţii Şcolii Ardelene au argumentat necesitatea înlocuirii alfabetului chirilic cu cel latin.

Samuil Micu este considerat primul autor român al unei cărţi tipărite cu alfabet latin (Carte de rogacioni), carte în care demonstrează că acest alfabet este mai potrivit scrierii limbii române, decât cel slavon. La sfîrşitul lucrării sale, învăţatul transilvănean includea o serie de idei ortografice şi gramaticale, deschizînd astfel drumul reformei ortografice, iniţiate de filologii greco-catolici ai Şcolii Ardelene.

Cea de-a doua lucrare, Elemente de limbă daco-romanică sau valahică (scrisă în latină), este o lucrare de gramatică, în care Samuil Micu şi Gheorghe Şincai îşi expuneau principiile viitoarei reforme ortografice, lucrarea celor doi impunîndu-se în cultura românească ca un prim cod de reguli lingvistice latinizante.

Categoria: Articole

Cautare: