Cartea a Doua a Regilor

CARTEA A DOUA A REGILOR

CAPITOLUL 1
David plange pe Saul si pe Ionatan.

l. Dupa moartea lui Saul, cand David se intorcea din razboiul ce-l purtase impotriva Amalecitilor si dupa ce s-a oprit doua zile in Ticlag,
2. Iata ca a treia zi a venit un om din tabara lui Saul. Acesta avea pe el hainele rupte si pe cap tarana si dupa ce a ajuns la David, a cazut la pamant si i s-a inchinat.
3. Iar David i-a zis: “De unde vii tu?” “Am fugit din tabara lui Israel”, raspunse acela.
4. “Spune-mi, a zis David, ce s-a intamplat?” “Poporul, a zis omul, a fugit din lupta si multime din popor a cazut si a murit, si a murit si Saul si fiul sau Ionatan”.
5. “Cum stii ca Saul si fiul sau Ionatan au murit?” a intrebat David pe tanarul care-i adusese vestea.
6. “Din intamplare, m-am dus pe muntele Ghelboa, a zis omul ce-i graia, si iata Saul statea sprijinit pe sulita sa, iar carele si calaretii il ajungeau.
7. Atunci el s-a intors si, vazandu-ma pe mine, m-a strigat si eu am raspuns: “Iata-ma!”
8. si el mi-a zis: “Cine esti tu?” si eu i-am raspuns: “Sunt un amalecit!”
9. Atunci el mi-a zis: “Apropie-te de mine si ma ucide, ca durerea mortii m-a cuprins si sufletul meu este inca tot in mine!”
10. Si eu m-am apropiat si l-am ucis, caci stiam ca n-are sa mai traiasca dupa caderea sa. Apoi am luat cununa regeasca de pe capul lui, bratara ce era la mana lui si le-am adus aici la stapanul meu”.
11. Atunci a apucat David hainele sale si le-a rupt; asemenea si oamenii cei ce erau cu el si-au rupt hainele lor,
12. Si au plans si s-au tanguit si au postit pana seara dupa Saul si dupa fiul sau Ionatan, dupa poporul Domnului si dupa casa lui Israel, care cazusera de sabie.
13. Apoi David a zis catre omul care-i spusese acestea: “De unde esti tu?” “Eu, a zis acela, sunt fiul unui strain amalecit”.
14. Si David a zis: “Cum nu te-ai temut tu sa-li ridici mana, ca sa ucizi pe unsul Domnului?”
15. Apoi chemand David pe unul din slujitori, i-a zis: “Vino de-l ucide!” si l-a ucis.
16. Iar David a zis catre el: “Sangele tau sa fie pe capul tau, caci buzele tale au marturisit impotriva ta, cand ai zis: Eu am ucis pe unsul Domnului”.
17. Si a plans David pe Saul si pe Ionatan, fiul lui, prin aceasta cantare de jale,
18. Pe care a poruncit sa o invete fiii lui Iuda, dupa cum este scrisa in cartea dreptului, unde se zice:
19. “Podoaba ta, Israele, a fost doborata pe inaltimile tale! Cum au cazut vitejii!
20. Nu vestiti in Gat si nu dati de stire pe ulitele Ascalonului, ca sa nu se bucure fiicele Filistenilor, ca sa nu praznuiasca fiicele celor netaiati imprejur!
21. Muntilor Ghelboa, sa nu mai cada pe voi nici roua, nici ploaie; si sa nu mai fie pe voi tarini roditoare, caci acolo a fost doborat scutul celor razboinici, scutul lui Saul, ca si cum n-ar fi fost uns cu untdelemn sfintit.
22. Arcul lui Ionatan nu se intorcea fara sange de raniti, fara grasimea celor puternici, nici sabia lui Saul nu se invartea zadarnic!
23. Saul si Ionatan, cei iubiti si uniti in viata lor, nici la moarte nu s-au despartit. Fost-au mai iuti decat vulturii si mai puternici decat leii!
24. Fiicele lui Israel, plangeti pe Saul, cel ce v-a imbracat in purpura cu podoabe si v-a pus pe haine podoabe de aur!
25. Cum au cazut vitejii in toiul luptei! Ucis a fost Ionatan pe inaltimile tale, Israele!
26. Frate Ionatane, intristat sunt dupa tine, caci tu mi-ai fost foarte scump si iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiasca!
27. Cum au cazut cei viteji! Pierit-a arma de razboi!”

CAPITOLUL 2
David rege. Razvratirea lui Isboset.

1. Dupa aceasta David a intrebat pe Domnul si a zis: “Sa ma duc, oare, in vreuna din cetatile lui Iuda?” “Du-te!”, i-a zis Domnul. “Unde sa ma duc?”, a intrebat iarasi David. “In Hebron”, i s-a raspuns.
2. Si s-a dus acolo David si cele doua femei ale sale, Ahinoam izreeliteanca si Abigail carmeliteanca, fosta femeie a lui Nabal.
3. Si pe oamenii cei ce fusesera cu el i-a adus David pe fiecare cu familia lui si s-a asezat in cetatea Hebron.
4. Atunci au venit barbatii lui Iuda si au uns acolo pe David rege pentru casa lui Iuda, spunandu-i-se lui David ca locuitorii din Iabesul Galaadului au ingropat pe Saul.
5. Atunci a trimis David soli la locuitorii din Iabesul Galaadului, ca sa le spuna: “Binecuvantati sunteti voi de Domnul, pentru ca ati aratat mila lui Saul, domnul vostru si unsul Domnului, si l-ati ingropat pe el si pe fiul lui, Ionatan.
6. Sa va rasplateasca dar Domnul cu mila si cu credinciosie, si eu va voi face bine, pentru ca ati facut aceasta.
7. Sa se intareasca mainile voastre si sa fiti curajosi, caci stapanul vostru Saul a murit si casa lui luda m-a uns pe mine rege peste voi.
8. Dar Abner, fiul lui Ner, capetenia ostirilor lui Saul, a luat pe Isboset, fiul lui Saul, si l-a dus din tabara lui la Mahanaim
9. Si l-a facut rege peste Galaad, Aser, Izreel, Efrem, Veniamin si peste tot Israelul.
10. Isboset insa, fiul lui Saul, era ca de patruzeci de ani cand s-a facut rege peste Israel si a domnit doi ani; iar cu David a ramas numai casa lui Iuda.
11. Tot timpul cat a domnit David in Hebron peste casa lui Iuda, au fost sapte ani si sase luni.
12. Atunci Abner, fiul lui Ner, si slugile lui Isboset, fiul lui Saul, au iesit din Mahanaim la Ghibeon si a iesit si Ioab, fiul Teruiei, cu slugile lui David si s-au intalnit la iazul Ghibeonului.
13. Si s-au asezat unii de o parte de iaz, iar altii de cealalta parte a iazului.
14. Si a zis Abner catre Ioab: “Sa se scoale tinerii si sa joace inaintea noastra!” “Sa se scoale!”, a zis Ioab.
15. Si s-au sculat si s-au dus un numar de doisprezece Veniamineni din partea lui Isboset, fiul lui Saul, si doisprezece dintre slugile lui David.
16. Si s-au apucat de cap unul pe altul si si-au infipt sabia unul altuia in coasta si au cazut impreuna. Si s-a numit locul acela Helcat-Haturim, (Locul Sabiilor), care se afla in Ghibeon.
17. Apoi s-a dat in ziua aceea batalia cea mai crancena si Abner cu oamenii lui Israel au fost batuti de slugile lui David.
18. Acolo se aflau trei feciori ai Teruiei: Ioab, Abisai si Asael. Asael insa era sprinten de picior, ca o caprioara de camp.
19. Si a alergat Asael dupa Abner si l-a urmarit, fara sa se abata nici la dreapta, nici la stanga de pe urmele lui.
20. Si uitandu-se Abner inapoi, a zis: “Asael, tu esti oare?” “Eu!” a zis acesta.
21. “Abate-te la dreapta sau la stanga, a zis Abner, si alege-ti unul din oameni si ia armele lui!”
22. Dar Asael nu a voit sa se lase de el. Si a zis iarasi Abner catre Asael: “Lasa-te de mine, ca sa nu te dobor la pamant. Atunci cu ce obraz ma voi arata inaintea lui Ioab, fratele tau? Ce este aceasta? intoarce-te la fratele tau!”
23. Dar acela nu a voit sa se lase. Atunci Abner, intorcandu-si lancea, l-a lovit in pantece si lancea a trecut printr-insul si el a cazut chiar acolo si a murit pe loc. Si toti cei ce treceau pe la locul unde cazuse si murise Asael se opreau.
24. Ioab si Abisai inca urmareau pe Abner. Soarele asfintise cand au sosit acestia la dealul Amma ce vine in fata Ghiahului, pe calea ce duce spre pustiul Ghibeonului.
25. Si atunci, adunandu-se Veniaminenii imprejurul lui Abner, au alcatuit o ostire si au stat pe varful unui deal,
26. De unde a strigat Abner catre Ioab si a zis: “Oare mereu va sfasia sabia? Dare nu stii tu ca urmarile au sa fie dureroase? Pana cand nu vei zice oamenilor sa inceteze de a mai urmari pe fratii lor?”
27. “Viu este Dumnezeu, a zis Ioab, daca tu ne-ai fi grait altfel, inca de dimineata ar fi incetat oamenii mei de a mai urmari pe fratii lor”.
28. Apoi a sunat Ioab din trambita si tot poporul s-a oprit si mai mult n-au mai urmarit pe Israeliti, incetand lupta.
29. Abner insa si oamenii lui au mers pe ses toata noaptea aceea si au trecut Iordanul si, strabatand tot Bitronul, au venit la Mahanaim.
30. Ioab insa s-a intors din urmarirea lui Abner si a adunat tot poporul si au lipsit de la numar, dintre oamenii lui David, nouasprezece insi, precum si Asael.
31. Iar slugile lui David, lovind pe Veniamineni si pe oamenii lui Abner, au cazut din acestia trei sute saizeci de oameni.
32. Si luand pe Asael, l-au ingropat in mormantul tatalui sau, ce se afla in Betleem. Apoi Ioab cu oamenii sai au mers toata noaptea si in revarsatul zorilor au ajuns la Hebron.

CAPITOLUL 3
Abner ucis de Ioab.

l. Si a tinut multa vreme dusmania intre casa lui Saul si casa lui David. David insa se intarea mereu, iar casa lui Saul slabea din ce in ce mai mult.
2. Lui David i s-au nascut sase fii in Hebron. Intaiul sau nascut a fost Amnon din Ahinoam, izreeliteanca.
3. Al doilea fiu al lui a fost Chileab din Abigail carmeliteanca, fosta femeie a lui Nabal. Al treilea a fost Abesalom, fiul Maachei, fiica lui Talmai, regele Ghesurului.
4. Al patrulea a fost Adonia, fiul Haghitei. Al cincilea a fost Sefatia, fiul Abitalei.
5. Iar al saselea a fost Itream din Egla, femeia lui David. Acestia i s-au nascut lui David in Hebron.
6. Pe cand era dusmanie intre casa lui Saul si casa lui David, Abner tinea cu casa lui Saul.
7. Saul avusese o concubina cu numele Ritpa, fiica lui Aia. Abner a intrat la ea, iar Isboset a zis catre Abner: “La ce ai intrat tu la concubina tatalui meu?”
8. Abner insa, maniindu-se strasnic de vorbele lui Isboset, a zis: “Au doara eu sunt cap de caine? Eu, impotriva casei lui Iuda, am aratat acum mila casei lui Saul, tatal tau, fratilor lui si prietenilor lui, si nu te-am dat in mainile lui David; iar tu imi gasesti acum vina pentru o femeie?
9. Asa si asa sa faca Dumnezeu lui Abner si inca si mar mult sa-i faca! Precum s-a jurat Domnul lui David, tocmai asa voi si face in ziua aceasta:
10. Voi lua domnia de la casa lui Saul si voi pune tronul lui David peste cata lui Israel si peste Iuda, de la Dan pana la Beer-Seba”.
11. Si n-a putut Isboset sa raspunda lui Abner nimic, caci se temea de el.
12. Abner insa a trimis din partea sa vestitori la David in Hebron, unde se afla el, sa-i zica: “Al cui este pamantul acesta?”, si sa-i mai zica inca: “Incheie legamant cu mine si mana mea va fi cu tine, ca sa intoarca la tine pe tot poporul lui Israel!”
13. Iar David a raspuns: “Bine, voi incheia legamant cu tine; dar te rog un lucru anume: nu vei vedea fata mea, daca nu vei aduce cu tine si pe Micol, fiica lui Saul, cand vei veni sa te vezi cu mine”.
14. Apoi a trimis David soli la Isboset, fiul lui Saul, sa-i zica: “Da-mi pe femeia mea, Micol, pe care am luat-o de femeie pentru o suta de preputuri filistene”.
15. Si a trimis Isboset si a luat-o de la barbatul ei, de la Paltiel, fiul lui Lais;
16. Si s-a dus cu ea si barbatul ei si a petrecut-o cu plangere pana la Bahurim. Dar Abner a zis catre el: “Du-te inapoi!” Si acela s-a intors.
17. Atunci s-a intors Abner catre batranii lui Israel si a zis: “Voi si ieri si alaltaieri ati dorit ca David sa fie rege peste voi;
18. Acum faceti aceasta, caci Domnul a zis catre David: Prin mana robului Meu David voi izbavi poporul Meu Israel din mana Filistenilor si din mana tuturor vrajmasilor lui”.
19. La fel a grait Abner si Veniaminenilor. S-a dus apoi Abner la Hebron, ca sa spuna lui David tot ce dorea Israel si toata casa lui Veniamin.
20. Si a venit Abner la David in Hebron, si cu el au venit si douazeci de oameni, si a facut David ospat pentru Abner si pentru insotitorii lui.
21. Abner a zis lui David: “Eu ma voi scula si ma voi duce si voi aduna la regele, stapanul meu, tot poporul lui Israel ca sa faca legamant cu tine si vei fi rege peste toti, dupa cum doreste sufletul tau”. Iar David a dat drumul lui Abner si s-a dus cu pace.
22. Si iata slugile lui David cu Ioab au venit de la batalie si au adus cu ei prada multa. Dar Abner nu mai era cu David in Hebron, caci David ii daduse drumul si se dusese cu pace.
23. Si cand Ioab si toata ostirea lui au venit, i s-a spus lui Ioab: “Abner, fiul lui Ner, a venit la rege si acesta i-a dat drumul de s-a dus cu pace”.
24. Atunci a venit Ioab la rege si a zis: “Ce ai facut? Iata a venit la tine Abner; de ce n-ai dat drumul sa plece?
25. Tu stii pe Abner, fiul lui Ner; el a venit sa te insele si sa afle pe unde intri si pe unde iesi si sa cunoasca tot ceea ce faci tu”.
26. Iesind apoi Ioab de la David, a trimis oameni dupa Abner si l-au intors acestia de la fantana Sira, fara stirea lui David.
27. Si cand Abner s-a intors la Hebron, Ioab l-a bagat pe poarta inauntru, ca si cum ar fi vrut sa vorbeasca cu el in taina, si acolo l-a lovit in pantece. Si a murit Abner pentru sangele lui Asael, fratele lui Ioab.
28. Auzind in urma David de aceasta, a zis: “Nevinovat sunt eu si regatul meu in veac inaintea Domnului de sangele lui Abner, fiul lui Ner; cada el pe capul lui Ioab si peste toata casa tatalui sau;
29. Niciodata sa nu lipseasca din casa lui Ioab cei ce patimesc de scurgere, cei leprosi, cei ce merg in carji, cei omorati de sabie si cei lipsiti de paine”.
30. Ioab insa si fratele sau Abisai ucisesera pe Abner, pentru ca acesta omorase pe fratele lor Asael in lupta de la Ghibeon.
31. David insa a zis catre Ioab si catre toti oamenii care erau cu el: “Rupeti-va hainele si va incingeti cu sac si jeliti pe Abner!”
32. Apoi regele David a mers dupa sicriul lui si, cand a fost ingropat Abner in Hebron, regele a plans tare la mormantul lui Abner si a plans si tot poporul.
33. Si a zis regele, cand plangea pe Abner:
34. “Cum sa moara Abner ca un rau? Mainile nu ti-au fost legate, nici picioarele nu-ti erau incatusate, ci ai cazut ca cei doborati de talhari!”
35. Atunci tot poporul a inceput sa planga inca si mai tare dupa el. Si a venit tot poporul sa aduca lui David paine, cand inca era ziua; insa David s-a jurat, zicand: “Asa si asa sa faca Dumnezeu cu mine si inca si mai mult sa faca, de voi gusta paine sau altceva inainte de asfintitul soarelui”.
36. Si a aflat de aceasta tot poporul si i-a placut aceasta, cum placea intregului popor tot ceea ce facea regele.
37. Si a aflat in ziua aceea tot poporul si tot Israelul ca nu din pricina regelui s-a savarsit uciderea lui Abner, fiul lui Ner.
38. Si a zis regele catre slugile sale: “Stiti voi oare ca astazi a cazut in Israel un barbat si o capetenie mare?
39. Eu astazi sunt inca slab, desi sunt uns rege; iar oamenii acestia, fiii Teruiei, sunt mai tari decat mine. Sa rasplateasca deci Domnul celui ce face rau dupa rautatea lui!”

CAPITOLUL 4
Isboset ucis; David il razbuna.

1. Auzind Isboset, fiul lui Saul, ca a murit Abner in Hebron, i-au slabit mainile si tot Israelul s-a tulburat.
2. Isboset, fiul lui Saul, avea doua capetenii de ostire; numele unuia era Baana si numele celuilalt era Rechab, feciorii lui Rimon Beeroteanul, din urmasii lui Veniamin, caci si Beerotul se socotea al lui Veniamin.
3. Si au fugit Beerotenii la Ghitaim ramanand acolo ca straini pana azi.
4. De la Ionatan, fiul lui Saul, ramasese ura fiu schiop. Acesta era de cinci ani, cand a venit din Israel vestea despre moartea lui Saul si a lui Ionatan, iar doica lui l-a luat si a fugit. Dar pe cand fugea ea grabita, el a cazut si a ramas schiop. Numele lui era Mefiboset.
5. Atunci au plecat Rechab si Baana, fiii lui Rimon Beeroteanul, si au venit in casa lui Isboset chiar in arsita zilei; acesta insa dormea de amiaza in patul sau.
6. Iar portarului casei, care curatise grau, ii venise somn si adormise. Atunci Rechab si Baana, fratele sau, au intrat in casa, ca si-cum ar fi vrut sa ia grau, si l-au lovit pe Isboset in stomac si apoi au fugit.
7. Si cand intrasera ei in casa, Isboset dormea in patul sau, in odaia sa de dormit, si ei l-au lovit si l-au omorat si i-au taiat capul si au luat capul lui cu ei si au mers prin campie toata noaptea
8. Si au adus capul lui Isboset la David, in Hebron, si au zis catre rege: “Iata capul lui Isboset, fiul lui Saul, dusmanul tau, care a cautat sufletul tau. Acum Domnul a razbunat pe domnul meu regele, impotriva lui Saul, vrajmasul tau, si impotriva urmasilor lui”.
9. Si raspunzand David lui Rechab si lui Baana, fratele lui, feciorii lui Rimon Beeroteanul, le-a zis: “Viu este Domnul, Care a izbavit sufletul meu din tot necazul,
10. Ca daca pe cel ce mi-a adus vestea si a zis: “Iata a murit Saul si Ionatan”, si se socotea pe sine vestitor de bucurie, eu, in loc sa-l rasplatesc, l-am prins si l-am ucis in Ticlag,
11. Apoi acum, cand niste oameni netrebnici au ucis un om nevinovat in casa lui si in patul lui, oare nu voi cere sangele lui din mainile voastre si nu va voi starpi de pe pamant?”
12. Si a poruncit David slugilor si i-au ucis, si le-au taiat mainile si picioarele si le-au spanzurat deasupra iazului din Hebron. Iar capul lui Isboset l-au luat si l-au ingropat in mormantul lui Abner, in Hebron.

CAPITOLUL 5
David rege peste tot Israelul.

l. Atunci au venit toate triburile lui Israel la David in Hebron si au zis:
2. “Iata, noi suntem oasele tale si carnea ta. Inca de pe cand Saul domnea peste noi, tu ai povatuit pe Israel si Domnul a zis catre tine: Tu vei paste pe poporul Meu Israel si tu vei fi povatuitorul lui Israel”.
3. Au venit toti batranii lui Israel la rege in Hebron si a incheiat cu ei regele David legamant in Hebron, inaintea Domnului; si au uns pe David rege peste tot Israelul.
4. David insa era ca de treizeci de ani cand s-a facut rege si a domnit patruzeci de ani.
5. in Hebron a domnit peste Iuda sapte ani si sase luni, iar in Ierusalim a domnit treizeci si trei de ani peste tot Israelul si peste Iuda.
6. Atunci au pornit regele si oamenii lui la Ierusalim, impotriva Iebuseilor, locuitorii tarii aceleia. Dar acestia au zis catre David: “Nu vei intra aici, caci te vor goni orbii si schiopii care zic: David nu va intra aici!”
7. David insa a luat cetatea Sionului; aceasta este cetatea lui David.
8. Si a zis David in ziua aceea: “Tot cel ce va ucide pe Iebusei sa loveasca cu lancea si pe schiopii si pe orbii care urasc sufletul lui David”. De aceea se si zice: “Orbul si schiopul nu vor intra in casa Domnului!”
9. Atunci s-a mutat David in cetate si a numit-o cetatea lui David; si a facut intarituri de jur imprejur, de la Milo si pana inauntru.
10. Si a propasit David si s-a inaltat, si Domnul Dumnezeul Savaot era cu el.
11. In vremea aceea a trimis Hiram, regele Tirului, soli la David si lemn de cedru, tamplari, pietrari si zidari, si acestia au facut casa lui David.
12. Si a inteles David ca Domnul l-a intarit rege peste Israel si a inaltat regatul sau din pricina poporului sau Israel.
13. Si si-a mai luat David femei si concubine din Ierusalim, dupa ce a venit din Hebron.
14. Si i s-au mai nascut lui David fii si fiice. Iata si numele celor ce i s-au nascut in Ierusalim: Samua si Sobab, Natan si Solomon;
15. Ibhar si Elisua, Nefeg si Iafia;
16. Elisama, Eliada si Elifelet; Samae, Iesivat, Natan, Galamaan, Ievaar, Teisus, Elfalat, Naged, Nafec, Ionatan, Leasamis, Baalimat si Elifaat.
17. Iar daca au auzit Filistenii ca David a fost uns rege peste Israel, s-au ridicat Filistenii cu totii sa caute pe David. Auzind insa David, s-a dus in cetate;
18. Iar Filistenii au venit si s-au asezat in valea Refaim.
19. Si a intrebat David pe Domnul, zicand: “Sa ma duc oare impotriva Filistenilor? Ii vei da Tu, oare, in mainile mele?” “Du-te, a zis Domnul catre David, caci Eu voi da pe Filisteni in mainile tale!”
20. Atunci s-a dus David la Baal-Peratim si i-a lovit acolo si a zis David: “Domnul a maturat pe vrajmasii mei dinaintea mea, ca si cum i-ar fi luat apa”. Si de aceea s-a si dat locului aceluia numele de Baal-Peratim.
21. Filistenii insa si-au lasat acolo idolii lor, iar David si oamenii sai i-au luat si a poruncit sa-i arda cu foc.
22. Dar Filistenii au navalit iarasi si s-au asezat in valea Refaim.
23. David a intrebat din nou pe Domnul, zicand: “Sa ma duc oare impotriva Filistenilor si ii vei da Tu oare in mainile mele?” “Sa nu iesi inaintea lor, i-a raspuns El, ci i-ai pe la spate si inainteaza spre ei dinspre dumbrava murelor;
24. Si cand vei auzi un zgomot, ca si cum ar veni pe varful arborilor dumbravilor, atunci sa pornesti, caci atunci a pornit Domnul inaintea ta, ca sa loveasca ostirea Filistenilor”.
25. Si a facut David cum i-a poruncit Domnul si a lovit pe Filisteni de la Ghibeon pana la Ghezer.

CAPITOLUL 6
David sarbatoreste aducerea chivotului.

1. Dupa aceea a adunat David din nou pe toti alesii sai din Israel, ca la treizeci de mii.
2. Si, David, cu tot poporul care era cu el, a pornit la Baalat in Iuda, ca sa aduca chivotul Domnului, asupra caruia este chemat numele Domnului Savaot Cel ce sade pe heruvimi.
3. Si punand chivotul Domnului intr-un car nou, l-au scos din casa lui Aminadab; iar fiii lui Aminadab, Uza si Ahio, duceau carul cel nou.
4. Si l-au adus cu chivotul Domnului din casa lui Aminadab cea de pe deal si Ahio mergea inaintea chivotului Domnului.
5. Iar David si toti fiii lui Israel cantau inaintea Domnului din tot felul de instrumente muzicale de lemn de chiparos, din harpe, din psaltire, din timpane, din fluiere si din chimvale.
6. Cand insa au ajuns la aria lui Nachon, Uza si-a intins mainile sale spre chivotul Domnului ca sa-l sprijine, si s-a apucat de el, caci boii erau gata sa-l rastoarne.
7. Domnul insa s-a maniat pe Uza si l-a lovit Dumnezeu chiar acolo pentru indrazneala lui si a murit el acolo linga chivotul Domnului.
8. Atunci s-a intristat David ca a lovit Domnul pe Uza si locul acesta si pana astazi se cheama Perei-Uza.
9. Si s-a temut David in ziua aceea de Domnul si a zis: “Cum va intra chivotul Domnului la mine?”
10. Si n-a voit David sa duca chivotul Domnului la sine, in cetatea lui David, ci l-au intors in casa lui Obed-Edom Gateanul.
11. Si a ramas chivotul Domnului in casa lui Obed-Edom Gateanul trei luni si a binecuvantat Domnul pe Obed-Edom si toata casa lui.
12. Iar cand i s-a spus regelui David si i s-a zis: “Domnul a binecuvantat casa lui Obed-Edom si toate cate erau ale lui pentru chivotul Domnului”, atunci s-a dus David si a adus cu alai chivotul Domnului din casa lui Obed-Edom in cetatea lui David.
13. Dar cand cei ce duceau chivotul Domnului faceau cate sase pasi, el aducea jertfa un vitel si un berbec.
14. Si David dantuia cat putea inaintea Domnului si era imbracat cu efod de in.
15. Asa a adus David si tot poporul chivotul Domnului cu strigate si cu sunete de trambita.
16. Iar cand a intrat chivotul Domnului in cetatea lui David, Micol, fiica lui Saul, se uita pe fereastra si, vazand pe regele David sarind si jucand inaintea Domnului, l-a dispretuit in inima sa.
17. Si au dus chivotul Domnului si l-au pus la locul lui, in mijlocul cortului, pe care-l facuse pentru el David; apoi David a adus arderi de tot inaintea Domnului si jertfe de impacare.
18. Iar daca a ispravit David de adus arderile de tot si jertfele de impacare, a binecuvantat poporul in numele Domnului Savaot.
19. Si a impartit la tot poporul, la toata multimea lui Israel de la Dan pana la Beer-Seba, fiecaruia, atat barbatilor cat si femeilor, cate o paine si cate o bucata de carne fripta si cate o turta. Si s-a dus tot poporul, mergand fiecare la casa sa.
20. Dar cand s-a intors David ca sa binecuvanteze casa sa, atunci Micol, fiica lui Saul, i-a iesit intru intampinare si i-a zis: “Cata cinste si-a facut azi regele lui Israel, descoperindu-se inaintea ochilor roabelor si robilor sai, cum se descopera un om de nimic”.
21. “Inaintea Domnului voi juca, a zis David catre Micol; binecuvantat este Domnul, Cel ce m-a ales pe mine in locul tatalui tau si a casei lui intregi, intarindu-ma carmuitor al poporului Domnului, Israel; canta-voi si voi juca inaintea Domnului.
22. Si inca si mai mult ma voi injosi si voi fi inca si mai mic in ochii tai, iar inaintea slujnicilor de care graiesti tu, voi fi in cinste”.
23. Si Micol, fiica lui Saul, n-a avut copii pana in ziua mortii ei.

CAPITOLUL 7
Domnul vorbeste lui David prin proorocul Natan.

1. Pe cand regele traia in casa sa si-l linistise Domnul dinspre toti vrajmasii sai de primprejur,
2. A zis regele catre proorocul Natan: “Iata, eu locuiesc in casa de cedru, iar chivotul Domnului sta in cort”.
3. “Tot ce ai la inima, a zis Natan catre rege, mergi si fa, caci Domnul este cu tine!”
4. Si chiar in noaptea aceea a fost cuvantul Domnului catre Natan, zicand:
5. “Mergi si spune robului Meu David: Asa graieste Domnul: Tu oare ai sa-Mi zidesti casa pentru locuinta Mea,
6. Cand Eu n-am locuit in casa din timpul in care am scos pe fiii lui Israel din Egipt si pana astazi, ci am trecut din cort in cort?
7. Pe oriunde am umblat cu toti fiii lui Israel, am spus Eu, oare, macar o vorba cuiva din semintii, caruia i-am incredintat sa pastoreasca poporul Meu Israel si am zis Eu oare: Pentru ce nu-Mi faceti casa de cedru?
8. Si acum asa sa zici robului Meu David: Asa zice Domnul Savaot: Te-am luat de la stana, de la oi, ca sa fii povatuitorul poporului Meu Israel;
9. Am fost cu tine pretutindeni; oriunde ai umblat, am starpit pe toti vrajmasii tai dinaintea fetei tale si am facut numele tau mare, ca numele celor mari de pe pamant.
10. Voi tocmi loc pentru poporul Meu, pentru Israel, il voi inradacina si va trai el in pace la locul sau si mai mult nu se va mai nelinisti; oamenii necredinciosi nu-l vor mai stramtora, ca mai inainte,
11. Pe vremea cand puneam judecatori peste poporul Meu Israel. Ba te voi linisti si pe tine dinspre vrajmasii tai.
12. Iata Domnul iti vesteste ca-ti va intari casa, iar cand se vor implini zilele tale si vei raposa cu parintii tai, atunci voi ridica dupa tine pe urmasul tau, care va rasari din coapsele tale si voi intari stapanirea sa.
13. Acela va zidi casa numelui Meu si Eu voi intari scaunul domniei lui in veci.
14. Eu voi fi aceluia tata, iar el Imi va fi fiu; de va gresi, il voi pedepsi Eu cu toiagul barbatilor si cu loviturile fiilor oamenilor,
15. Dar mila Mea nu o voi lua de la el cum am luat-o de la Saul, pe care l-am lepadat inaintea fetei tale. 16. Casa ta va fi neclintita, regatul tau va ramane vesnic inaintea ta si tronul tau va sta in veci”.
17. Toate cuvintele acestea si toata vedenia aceasta le-a spus Natan lui David.
18. Atunci s-a dus regele David si, stand inaintea fetei Domnului, a zis: “Cine sunt eu, Doamne Dumnezeul meu, si ce este casa mea, de m-ai marit asa?
19. Ba inca aceasta s-a parut lucru mic in ochii Tai, Doamne Dumnezeul meu, si ai mai vestit inca si de viitorul casei robului Tau! Este aceasta, oare lucru omenesc, Doamne Dumnezeul Meu?
20. Ce mai poate sa-ti spuna David? Tu stii pe robul Tau, Doamne Dumnezeule!
21. Pentru cuvantul Tau si dupa inima Ta faci aceasta, descoperind toata marirea aceasta robului Tau.
22. In toate esti mare, Doamne Dumnezeule, caci nu este asemenea tie si nu este Dumnezeu afara de Tine, dupa toate cate am auzit noi cu urechile noastre.
23. Cine este asemenea poporului Tau Israel, singurul popor de pe pamant, pentru care a venit Dumnezeu, ca sa si-I castige de popor, sa-Si preaslaveasca numele Lui si sa savarseasca lucruri mari si minunate, inaintea poporului Tau, pe care Tu ti l-ai castigat de la Egipteni, izgonind popoarele si zeii lor?
24. Si Tu ti-ai intarit pe poporul Tau Israel, ca popor al Tau pe veci, si Tu; Doamne, Te-ai facut Dumnezeul lui.
25. Si acum, Doamne Dumnezeule, intareste pe veci cuvantul pe care l-ai rostit despre robul Tau si despre casa lui si implineste ceea ce i-ai sortit,
26. Ca sa preainalte numele Tau in veci si sa se zica: Domnul Savaot este Dumnezeu peste Israel. Casa robului Tau David sa fie tare inaintea fetei Tale.
27. De vreme ce Tu, Doamne Savaot, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit robului Tau, zicand: “Iti voi face casa”, apoi robul Tau si-a gatit inima sa, ca sa se roage tie cu aceasta rugaciune.
28. Deci, Doamne Dumnezeul meu, Tu esti Dumnezeu si cuvintele Tale sunt neschimbate si Tu ai vestit robului Tau un astfel de bine.
29. Incepe acum si binecuvanteaza casa robului Tau, ca sa fie ea vesnic inaintea fetei Tale, caci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vestit aceasta, si, prin binecuvantarea Ta, se va face casa robului Tau binecuvantata, ca sa fie inaintea Ta in veci”.

CAPITOLUL 8
David biruitor, randuieste dregatori.

l. Dupa aceasta David a lovit pe Filisteni si i-a supus si a luat David Meteg-Haama din mana Filistenilor.
2. Apoi a batut si pe Moabiti si i-a masurat cu funia, punandu-i la pamant; si a masurat doua funii spre ucidere, si o funie spre crutare si lasare in viata. Atunci au ajuns Moabitii robi lui David si birnici.
3. Apoi a batut David pe Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele din Toba, pe cand acesta mergea ca sa-si intemeieze din nou domnia sa la raul Eufratului;
4. Si a luat David de la el o mie sapte sute de calareti si douazeci de mii de pedestrasi si a taiat David vinele la toti caii de la care, lasand pentru sine din ei numai pentru o suta de care.
5. Atunci au venit Sirienii din Damasc in ajutor lui Hadad-Ezer, regele Tobei; insa David a omorat douazeci si doua de mii de Sirieni.
6. Si a pus David osti de paza in Siria Damascului, iar Sirienii au ajuns robi si birnici lui David. Domnul insa a pazit pe David pretutindeni unde s-a dus.
7. Atunci a luat David scuturile cele de aur care s-au gasit la robii lui Hadad-Ezer si le-a dus la Ierusalim.
8. Pe acestea le-a luat apoi Sisac, regele Egiptului, in timpul navalirii lui asupra Ierusalimului, in zilele lui Roboam, fiul lui Solomon. Iar din Tebah si Beritai, cetatile lui Hadad-Ezer, regele David a luat foarte multa arama.
9. Auzind Tou, regele Hamatului, ca David a batut toata ostirea lui Hadad-Ezer,
10. A trimis pe Hadoram, fiul sau, la regele David sa-l salute si sa-i multumeasca, pentru ca s-a razboit cu Hadad-Ezer si l-a biruit. Caci Hadad-Ezer se afla in razboi cu Tou. Iar in mainile lui Hadoram se aflau vase de argint, de aur si de arama.
11. Pe acestea inca le-a harazit David Domnului, impreuna cu aurul Si argintul pe care il afierosise din cele luate de la toate popoarele supuse: de la Sirieni, Filisteni si Amaleciti si din prada de la Hadad-Ezer, fiul lui Rehob, regele Tobei.
12. Astfel si-a facut David nume, intorcandu-se de la infrangerea celor optsprezece mii de Sirieni din Valea Sarata.
13. Apoi a pus ostiri de paza in Idumeea; in toata Idumeea a pus ostiri de paza si toti Idumeii au ajuns robii lui David.
14. Iar Domnul a pazit pe David pretutindeni pe unde a fost.
15. Si a domnit David peste tot Israelul, facand judecata si dreptate in tot poporul sau.
16. Ioab, fiul lui Teruia, era capetenia ostirii, iar Iosafat, fiul lui Ahilud, era cronicar.
17. Tadoc, fiul lui Ahitub, si Ahimelec, fiul lui Abiatar, au fost preoti, iar Seraia a fost dregator.
18. Benaia, fiul lui Iehoiada, a fost capetenie peste Cheretieni si Peletieni, iar fiii lui David erau cei dintai la curte.

CAPITOLUL 9
David face bine lui Mefiboset (Meribaal).

1. “N-a mai ramas, oare, cineva din casa lui Saul? - zise David. Eu i-as arata mila din pricina lui Ionatan”.
2. In casa lui Saul insa fusese un rob, cu numele Tiba. Pe acesta l-au chemat la David si i-a zis regele: “Tu esti Tiba?” “Eu, robul tau”, a raspuns acesta.
3. “Nu cumva mai este cineva din casa lui Saul? a intrebat regele, ca i-as arata mila lui Dumnezeu”. “Ba este, fiul lui Ionatan, cel schiop de picioare”, a zis Tiba catre rege.
4. Iar regele zise: “Unde este?” “Iata, a raspuns Tiba regelui, el este in casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar”.
5. Si a trimis regele David de l-au luat de la casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar.
6. Si a venit Mefiboset, fiul lui Ionatan, la David si, cazand cu fata la pamant, s-a inchinat regelui. Si a zis regele: “Mefiboset!” “Da, robul tau!” a raspuns acesta.
7. “Nu te teme, a zis regele David, ca eu iti voi arata mila pentru tatal tau, Ionatan, si-ti voi intoarce toate tarinile lui Saul, bunicul tau, si tu vei manca totdeauna paine la masa mea”.
8. Atunci s-a inchinat Mefiboset sl a zis: “Ce este robul tau, de ai cautat tu la un asemenea caine mort, cum sunt eu?”
9. Regele insa a chemat pe Tiba, sluga lui Saul, si i-a zis: “Toate cate au fost ale lui Saul si ale intregii lui case le dau fiului stapanului tau:
10. Deci lucreaza pentru el pamantul, tu cu fiii tai si cu robii tai, si strange roadele lui, ca fiul stapanului tau sa aiba paine de hrana. Mefiboset, fiul stapanului tau, va manca totdeauna la masa mea”.
11. Tiba avea cincisprezece feciori si douazeci de robi. Si a zis Tiba catre rege: “Tot ce porunceste regele, stapanul meu, robului sau, robul tau va indeplini”.
12. Si manca Mefiboset la masa lui David, ca unul din copiii regelui. Mefiboset avea un copil mic cu numele Micha. Si toti cei ce traiau in casa lui Tiba erau slugile lui Mefiboset.
13. Iar Mefiboset era olog. Traia in Ierusalim si manca totdeauna la masa regelui.

CAPITOLUL 10
Razvratirea Amonitilor si pedeapsa lor.

1. Trecand catava vreme, a murit regele Amonitilor, iar in locul lui s-a facut rege Hanun, fiul lui.
2. Atunci a zis David: “Voi arata mila lui Hanun, fiul lui Nahas, pentru binefacerea ce mi-a aratat tatal sau”. Apoi a trimis David pe slugile sale sa mangaie pe Hanun de moartea tatalui sau. Si au venit slugile lui David in tara Amonitilor.
3. Insa capeteniile Amonitilor au zis catre Hanun, domnul lor: “Socotiti, oare, ca David din dragoste catre tatal tau a trimis mangaietori la tine? Nu cumva a trimis David slugile sale la tine ca sa iscodeasca cetatea si sa vada ce este in ea si apoi s-o darame?
4. Atunci a luat Hanun pe slugile lui David si a ras fiecaruia jumatate de barba si le-a taiat hainele pe jumatate, pana la solduri, si apoi le-a dat drumul.
5. Cand i s-a spus aceasta lui David, acesta a trimis inaintea lor, deoarece erau foarte batjocoriti. Si a poruncit regele sa li se spuna: “Ramaneti in Ierihon pana va vor creste barbile si atunci va veti intoarce”.
6. Amonitii insa, vazand ca s-au facut nesuferiti inaintea lui David, au trimis sa tocmeasca cu plata pe Sirienii din Bet-Rehov si pe Sirienii din Toba, douazeci de mii de pedestrasi, de la regele Amalecit din Maacha o mie de oameni si din Istov douasprezece mii de oameni.
7. Cand a auzit de aceasta, David a trimis pe Ioab cu toata ostirea de viteji.
8. Si iesind, Amonitii s-au asezat in randuri de lupta la poarta, iar Sirienii din Toba, din Rehov, din Istov si din Maacha au stat deoparte in camp.
9. Vazand Ioab ca ostirea dusmana era asezata impotriva lui si inainte si in urma, a ales ostenii cei mai de seama ai lui Israel si i-a pus in randuri de lupta impotriva Sirienilor.
10. Iar cealalta parte de oameni a incredintat-o lui Abisai, fratele sau, ca sa-i puna in randuri de lupta impotriva Amalecitilor:
11. Apoi a zis Ioab: “Daca Sirienii ma vor birui pe mine, tu sa ma ajuti, iar daca Amonitii te vor birui pe tine, iti voi veni eu in ajutor.
12. Fii curajos si sa ne tinem cu barbatie pentru poporul nostru si pentru cetatile Dumnezeului nostru, si Domnul va face ce va binevoi”.
13. Dupa aceea a intrat Ioab si poporul ce era cu el in lupta cu Sirienii, dar acestia au fugit de el.
14. Amonitii, vazand ca Sirienii pleaca, au fugit si ei de Abisai si s-au dus in cetate. Intorcandu-se Ioab de la Amoniti, a intrat in Ierusalim.
15. Sirienii insa, vazand ca au fost biruiti de Israeliti, s-au adunat la un loc.
16. Si a trimis Hadad-Ezer de au chemat pe Sirienii cei de peste raul Eufrat si acestia au venit la Helam, iar Sovac, capetenia ostirii lui Hadad-Ezer, ii conducea.
17. Cand s-a spus de aceasta lui David, acesta a adunat pe toti Israelitii si, trecand Iordanul, a venit la Helam. Sirienii s-au asezat impotriva lui David si s-au batut cu el.
18. Dar au fugit Sirienii de Israeliti si David a nimicit Sirienilor sapte sute de care si patruzeci de mii de calareti; ba a lovit si pe capetenia Sovac, care a si murit acolo.
19. Si cand regii supusi lui Hadad-Ezer au vazut ca sunt invinsi de Israeliti, au incheiat pace cu Israelitii si s-au supus acestora. Iar Sirienii s-au temut sa mai dea ajutor Amonitilor.

CAPITOLUL 11
David si Urie.

l. Peste un an, pe vremea cand regii pornesc la razboi, David a trimis pe Ioab si slugile sale cu el si pe toti Israelitii si acestia au lovit pe Amoniti si au impresurat Raba;
2. Dar David a ramas in Ierusalim. Odata, spre seara, sculandu-se David din pat si plimbandu-se pe acoperisul casei domnesti, a vazut de pe acoperis o femeie scaldandu-se, si femeia aceasta era foarte frumoasa.
3. Atunci a trimis David sa se cerceteze cine este acea femeie. Si i s-a spus ca este Batseba, fiica lui Eliam, femeia lui Urie Heteul.
4. Apoi David a trimis slugile sa o ia; ea a venit la el si el s-a culcat cu ea. Iar daca s-a curatit ea de necuratia ei, s-a intors la casa sa.
5. Femeia aceasta a ramas insarcinata si a trimis de s-a vestit lui David, zicand: “Eu sunt insarcinata”.
6. Atunci a trimis David sa se zica lui Ioab: “Trimite la mine pe Urie Heteul!” Si a trimis Ioab pe Urie la David.
7. Venind Urie la David, acesta l-a intrebat de sanatatea lui Ioab, de starea poporului si de mersul razboiului.
8. Apoi a zis David catre Urie: “Du-te acasa si-ti spala picioarele!” Iesind Urie din casa regelui, in urma lui i s-a trimis un dar de la masa regelui.
9. Dar Urie a dormit la poarta casei regelui cu toate slugile stapanului sau si nu s-a dus la casa sa.
10. Si i s-a spus lui David, zicand: “Urie nu s-a dus la casa sa”. “Iata, a zis David catre Urie, tu ai venit de pe drum, de ce nu te-ai dus la casa ta?”
11. Iar Urie a zis: “Chivotul Domnului si Israel si Iuda sunt in corturi; stapanul meu Ioab si robii domnului meu sunt in tabara, iar eu sa ma duc la casa mea sa mananc, sa beau si sa ma culc cu femeia mea? Ma jur pe viata ta si pe viata sufletului tau ca nu voi face aceasta”.
12. “Ramai aici si ziua aceasta, a zis David lui Urie, iar maine iti voi da drumul”. Si a ramas Urie in Ierusalim in ziua aceea pana a doua zi.
13. Si l-a chemat David si a mancat Urie inaintea lui si a baut si David i-a aratat cinste. Dar seara Urie s-a dus sa se culce in patul sau cu robii stapanului sau, iar la casa sa nu s-a dus.
14. Dimineata David a scris scrisoare lui Ioab si a trimis-o pe Urie.
15. In scrisoarea aceea el scria asa: “Puneti pe Urie unde va fi lupta mai crancena si retrageti-va de la el, ca sa fie lovit si ucis”.
16. De aceea, cand Ioab a impresurat cetatea, a pus pe Urie intr-un astfel de loc, de care stia ca este aparat de oameni viteji.
17. Si au iesit oamenii din cetate si s-au luptat cu Ioab si au cazut cativa din popor, din slugile lui David. Acolo a fost ucis si Urie Heteul.
18. Atunci a trimis Ioab sa se faca cunoscut lui David tot mersul luptei.
19. Si a poruncit trimisului si i-a zis: “Dupa ce vei povesti regelui tot mersul luptei,
20. Si vei vedea ca regele se manie si-ti zice: “De ce v-ati apropiat sa va luptati asa aproape de cetate? Nu stiati voi ca de pe zidurile cetatii pot sa arunce in voi?
21. Cine oare a ucis pe Abimelec, fiul lui Ierubaal? Au nu o femeie, care a aruncat in el de pe zid o bucata de rasnita si l-a lovit si el a murit in Tebet? De ce v-ati apropiat asa tare de cetate?” Atunci sa-i zici: “Si robul tau Urie Heteul a fost lovit si a murit”.
22. S-a dus deci trimisul lui Ioab la rege in Ierusalim si, ajungand, a povestit lui David despre toate, pentru care fusese trimis de Ioab si de tot mersul luptei. Si s-a maniat David pe Ioab si a zis trimisului: “De ce v-ati apropiat asa tare de cetate sa va luptati? Nu stiati voi oare ca va pot lovi de pe zidurile cetatii? Cine a ucis pe Abimelec, fiul lui Ierubaal? Oare nu o femeie care a aruncat in el de pe zid cu o bucata de rasnita, si a murit in Tebet? De ce v-ati apropiat asa tare de zid?”
23. Atunci trimisul a spus lui David: “Acei oameni ne-au rapus pe noi si au iesit asupra noastra in camp, dar noi i-am alungat pana la poarta.
24. Atunci au inceput a sageta arcasii de pe ziduri asupra robilor tai si au murit cativa din robii regelui; si a murit de asemenea si robul tau Urie Heteul”.
25. Atunci David a zis: “Asa sa spui lui Ioab: Sa nu te tulbure lucrul acesta, caci sabia o data mananca pe unul, alta data mananca pe altul. Inteteste lupta impotriva cetatii si daram-o. Asa sa-l incurajezi”.
26. Si auzind femeia lui Urie ca a murit Urie, barbatul ei, a plans dupa el.
27. Iar daca s-a ispravit vremea plangerii, a trimis David si a luat-o in casa sa si ea a ajuns femeia lui si i-a nascut un fiu. Fapta aceasta, pe care a facut-o David, a fost rea inaintea Domnului.

CAPITOLUL 12
Natan mustra pe David.

1. Atunci a trimis Domnul pe Natan proorocul la David si a venit acela la el si i-a zis: “Erau intr-o cetate doi oameni: unul bogat si altul sarac.
2. Cel bogat avea foarte multe vite mari si marunte,
3. Iar cel sarac n-avea decat o singura oita, pe care el o cumparase de mica si o hranise si ea crescuse cu copiii lui. Din painea lui mancase si ea si se adapase din ulcica lui, la sanul lui dormise si era pentru el ca o fiica.
4. Dar iata ca a venit la bogat un calator, si gazda nu s-a indurat sa ia din oile sale sau din vitele sale, ca sa gateasca cina pentru calatorul care venise la el, ci a luat oita saracului si a gatit-o pe aceea pentru omul care venise la el”.
5. Atunci s-a maniat David cumplit asupra acelui om si a zis catre Natan: “Precum este adevarat ca Domnul este viu, tot asa este de adevarat ca omul care a facut aceasta este vrednic de moarte;
6. Pentru oaie el trebuie sa intoarca impatrit, pentru ca a facut una ca aceasta si pentru ca n-a avut mila”.
7. Atunci Natan a zis catre David: “Tu esti omul care a facut aceasta. Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu te-am uns rege pentru Israel si Eu te-am izbavit din mana lui Saul,
8. Ti-am dat casa domnului tau si femeile domnului tau la sanul tau; ti-am dat tie casa lui Israel si a lui Iuda si, daca aceasta este putin pentru tine, ti-as mai adauga.
9. Pentru ce insa ai nesocotit tu cuvantul Domnului, facand rau inaintea ochilor Lui? Pe Urie Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ti-ai luat-o de sotie, iar pe el l-ai ucis cu sabia Amonitilor.
10. Deci nu se va departa sabia de deasupra casei tale in veac, pentru ca tu M-ai nesocotit pe Mine si ai luat pe femeia lui Urie Heteul, ca sa-ti fie nevasta.
11. Asa zice Domnul: Iata Eu voi ridica asupra ta rau chiar din casa ta si voi lua pe femeile tale inaintea ochilor tai si le voi da aproapelui tau si se va culca acela cu femeile tale in vazul soarelui acestuia.
12. Tu ai facut pe ascuns, iar Eu voi face aceasta inaintea a tot Israelul si inaintea soarelui”. “Am pacatuit inaintea Domnului”, a zis David catre Natan.
13. “Si Domnul a ridicat pacatul de deasupra ta, a zis Natan, si tu nu vei muri.
14. Dar fiindca tu prin aceasta fapta ai dat vrajmasilor Domnului pricina sa-L huleasca, de aceea va muri fiul ce ti se va naste”.
15. Apoi s-a dus Natan la casa sa, iar Domnul a lovit copilul pe care i-l nascuse lui David femeia lui Urie si acela s-a imbolnavit.
16. Si s-a rugat David Domnului pentru copil, a postit si, ducandu-se deoparte, a petrecut noaptea intins pe pamant.
17. Atunci au intrat la el batranii casei lui ca sa-l ridice de la pamant, dar el n-i voit si nici n-a mancat paine cu ei.
18. Dupa sapte zile a murit copilul si slugile lui David se temeau sa-i spuna ca a murit copilul. Caci ei isi ziceau: “Cand copilul era inca viu si noi il mangaiam, el nu ne baga in seama; cum sa-i spunem acum: A murit copilul? Ar putea sa faca vreun rau”.
19. Dar vazand David ca slugile sale soptesc intre ele, a priceput ca a murit copilul si le-a intrebat: “A murit copilul?” “A murit”, i s-a raspuns.
20. Atunci David s-a sculat de la pamant, s-a spalat, s-a uns si si-a schimbat hainele si s-a dus in casa Domnului si s-a rugat. Intorcandu-se apoi acasa, a cerut sa i se dea paine si a mancat.
21. Si i-au zis slugile: “Ce va sa zica aceasta? Cand copilul era inca in viata, ai postit, ai plans si n-ai dormit; iar dupa ce copilul a murit, te-ai sculat, ai mancat si ai baut?”
22. “Cata vreme copilul era viu, a zis David, am postit si am plans, caci socoteam: Cine stie, poate ma va milui Domnul si va trai copilul.
23. Dar acum el a murit; de ce sa mai postesc? Il mai pot eu, oare, intoarce? Eu ma voi duce la el, iar el nu se va mai intoarce la mine”.
24. Si a mangaiat David pe Batseba, femeia sa, a intrat la ea, s-a culcat cu ea si ea a zamislit si a mai nascut un fiu si i-a pus numele Solomon. Domnul l-a iubit pe acesta,
25. Si a trimis pe proorocul Natan, si acesta i-a pus numele Iedida, adica iubitul Domnului, cum ii spusese Domnul.
26. Ioab insa lupta impotriva cetatii Amonitilor, Raba, si aproape luase cetatea domneasca.
27. Atunci a trimis Ioab la David sa i se spuna: “Am tabarat asupra cetatii Raba si am luat cetatea prin apa.
28. Aduna acum celalalt popor si vino asupra cetatii si o ia; caci de o voi lua eu, atunci se va slavi numele meu”.
29. Atunci a adunat David tot poporul si s-a dus asupra cetatii Raba, s-a luptat impotriva ei si a luat-o.
30. Si a luat David de pe capul regelui ei coroana, care era de un talant de aur si cu pietre scumpe, si a pus-o pe capul sau; a luat si foarte multa prada din cetate.
31. Iar pe poporul care se afla in ea l-a scos si l-a pus sub fierastrau si sub grapa de fier si sub securi de fier si i-a aruncat in cuptoarele de ars caramida. Asa a facut el cu toate cetatile Amonitilor. Dupa aceea David s-a intors la Ierusalim cu tot poporul.

CAPITOLUL 13
Amnon ucis de slugile lui Abesalom.

1. Dupa aceea s-au petrecut urmatoarele: Abesalom, fiul lui David, avea o sora frumoasa, cu numele Tamara. Pe aceasta o iubea Amnon, alt fiu al lui David.
2. Si s-a chinuit Amnon pana intr-atata, ca s-a imbolnavit din pricina surorii sale Tamara, caci aceasta era fecioara si lui Amnon i se parea greu sa-i faca ceva.
3. Avea insa Amnon un prieten, anume Ionadab, fiul lui Sama, fratele lui David.
4. Ionadab era om foarte siret. Acesta i-a zis: “Fiul regelui, de ce slabesti tu asa pe fiecare zi? Spune mie!” “Iubesc pe Tamara, sora lui Abesalom, fratele meu”, a zis Amnon catre el.
5. “Culca-te in patul tau, i-a zis Ionadab, si te fa bolnav; iar cand tatal tau va veni sa te cerceteze, sa-i zici: Lasa sa vina Tamara, sora mea, sa ma intareasca cu hrana, pregatind mancare inaintea ochilor mei, ca sa vad si sa mananc din mainile ei!”
6. Si s-a culcat Amnon si s-a facut bolnav si a venit regele sa-l cerceteze. Atunci Amnon a zis catre rege: “Lasa pe Tamara, sora mea, sa vina si sa coaca inaintea ochilor mei o turta sau doua si sa mananc din mainile ei”.
7. Si a trimis David la Tamara acasa sa-i spuna: “Du-te acasa la Amnon, fratele tau, si-i fa de mancare!”
8. si s-a dus ea acasa la fratele sau Amnon; acesta sta culcat. Si a luat ea faina, a framantat-o, a facut inaintea ochilor lui turte si le-a copt;
9. Apoi a luat tigaia si a pus-o inaintea lui, dar el n-a vrut sa manance. si a zis Amnon: “Sa iasa toti de la mine!”
10. Si au iesit de la el toti oamenii. Apoi Amnon a zis catre Tamara: “Du mancarea in odaia cea din fund si voi manca acolo din mainile tale”. Atunci a luat Tamara turtele ce le gatise si le-a dus lui Amnon, fratele sau, in odaia cea din fund.
11. Dar cand le-a pus inaintea lui ca sa manance, el a apucat-o si i-a zis: “Vino si te culca cu mine, sora mea!”
12. “Nu, frate, a zis ea, nu ma necinsti, caci aceasta nu se face in Israel; nu face ticalosia aceasta!
13. Caci unde ma voi duce eu cu necinstea mea? Si tu vei fi in Israel cu unul din cei fara de minte. Vorbeste cu regele si el nu se va impotrivi sa ma dea dupa tine”.
14. El insa n-a vrut sa asculte cuvintele ei, ci a silit-o si s-a culcat cu ea si a necinstit-o.
15. Dupa aceea a urat-o Amnon cu ura cea mai mare, asa incat ura cu care a urat-o el era mai mare decat iubirea pe care o avusese catre ea. Si i-a zis ei Amnon: “Scoala si pleaca!”
16. “Ba nu, frate, i-a zis Tamara, a ma alunga este un rau si inca si mai mare decat cel dintai, pe care mi l-ai facut tu mie”.
17. Dar el n-a vrut sa o asculte, ci a chemat pe omul sau care-l slujea si i-a zis: “Alunga pe aceasta de la mine afara si incuie usa dupa ea”.
18. Ea insa era imbracata cu haina pestrita, caci astfel de haine purtau pe deasupra fetele regelui care erau fecioare. Si a scos-o sluga afara si a incuiat usa dupa ea.
19. Iar Tamara si-a presarat cenusa pe capul sau si-a rupt haina cea pestrita, cu care era imbracata si, punandu-si mainile pe cap, mergea asa si striga.
20. Atunci a zis catre ea Abesalom, fratele ei: “Nu cumva Amnon, fratele tau, a umblat cu tine? Dar taci acum, sora mea, caci el este fratele tau; nu-ti zdrobi inima pentru fapta aceasta”. Si a sezut Tamara parasita in casa lui Abesalom, fratele sau.
21. Si a auzit regele David de toate cele intamplate si s-a maniat foarte tare, dar n-a stricat inima lui Amnon, fiul sau, caci il iubea, pentru ca era intaiul sau nascut.
22. Abesalom insa nu graia cu Amnon nici bine, nici rau, caci Abesalom ura pe Amnon, pentru ca acesta necinstise pe Tamara, sora sa.
23. Iar dupa doi ani, pe vremea cand tundeau oile lui Abesalom in Baal-Hator, care se afla in Efraim, a chemat Abesalom pe toti fiii regelui.
24. si venind Abesalom la rege, a zis: “Iata acum este tunsul oilor la robul tau; deci sa mearga regele si slugile sale la robul tau!”
25. Regele insa a zis catre Abesalom: “Ba nu, fiul meu, nu vom merge cu totii, ca sa nu te impovaram”. Abesalom insa l-a rugat cu mare staruinta, dar el n-a vrut sa se duca, ci l-a binecuvantat.
26. Atunci Abesalom a zis catre el: “Daca nu, sa mearga cu noi macar Amnon, fratele meu”. “De ce sa mearga el cu tine?” a zis regele.
27. Dar staruind Abesalom, regele a dat drumul lui Amnon si la toti fiii regelui sa se duca cu el. Si a facut Abesalom ospat, ca ospatul unui rege.
28. Si a mai poruncit Abesalom slugilor sale, zicand: “Luati seama, ca indata ce inima lui Amnon se va veseli de vin si cand eu voi zice: Loviti pe Amnon, sa-l ucideti si sa nu va temeti; eu va poruncesc aceasta, sa fiti curajosi si viteji!”
29. Si au facut slugile lui Abesalom cu Amnon cum le poruncise Abesalom. Atunci s-au sculat fiii regelui cu totii si, incalecand fiecare pe catarul sau, au fugit.
30. Si inca pe cale fiind ei, a ajuns la David vestea ca Abesalom a omorat pe coti fiii regelui si n-a mai ramas nici unul din ei.
31. Atunci s-a sculat regele si si-a rupt hainele sale si s-a aruncat la pamant; si toate slugile sale, care stateau inaintea sa, si-au rupt vesmintele lor.
32. Atunci Ionadab, fiul lui Sama, fratele lui David, a zis: “Sa nu creada regele, stapanul meu, ca au omorat pe toti baietii, fiii regelui; numai singur Amnon a murit, caci Abesalom avea aceasta in gand inca din ziua cand Amnon a necinstit pe sora sa, Tamara.
33. Deci, regele, stapanul meu, sa nu se tulbure cu gandul ca ar fi murit toti fiii regelui, caci numai Amnon singur a murit”.
34. Atunci a fugit Abesalom, iar omul de straja, ridicandu-si ochii sai, a privit si iata popor mult venea pe drumul de pe coasta muntelui. Si venind straja, a dat de veste regelui, zicand: “Am vazut oameni pe drumul Bahurim, de pe coasta muntelui”.
35. Atunci Ionadab a zis catre rege: “Iata vin fiii regelui; cum a zis robul tau asa si este”.
36. Si cum a sfarsit el vorbele acestea, iata au sosit si fiii regelui si au ridicat strigat si au plans. Si a plans si regele insusi si toate slugile lui plangere mare.
37. Iar Abesalom a fugit si s-a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Ghesurului. Si a plans regele David dupa fiul sau in toate zilele.
38. Iar Abesalom, fugind si ducandu-se in Ghesur, a stat acolo trei ani. Dar regele David nu s-a apucat sa urmareasca pe Abesalom, caci se mangaiase de moartea lui Amnon.

CAPITOLUL 14
Iertarea lui Abesalom.

1. Cunoscand Ioab, fiul Teruiei, ca inima regelui s-a intors spre Abesalom,
2. A trimis Ioab la Tecoa si a luat de acolo o femeie inteleapta si i-a zis: “Fa-te ca esti bocitoare, imbraca-te cu haine de jale, nu te unge cu untdelemn si fii ca a femeie care a plans zile multe dupa un mort;
3. Si du-te la rege si zi catre el asa si asa”. Si i-a spus Ioab ce anume sa zica.
4. Venind deci femeia cea din Tecoa la rege si cazand cu fata la pamant, s-a inchinat si a zis: “Ajutor, o, rege, ajutor!”
5. “Ce ai?” a zis regele catre ea. “Sunt de mult vaduva, a zis ea, caci mi-a murit barbatul.
6. Si avea roaba ta doi feciori si acestia s-au sfadit in tarina; si, neavand cine-i desparti, a lovit unul din ei pe celalalt si l-a omorat.
7. Si iata s-au sculat toate rudele asupra roabei tale si zic: “Da-ne pe ucigasul fratelui sau sa-l omoram pentru sufletul fratelui sau pe care l-a pierdut el si vom pierde chiar si pe mostenitorul lui”. Si asa vor sa stinga ei si cea din urma scanteie a mea, ca sa nu mai lase barbatului meu nici nume, nici urmasi pe fata pamantului”.
8. “Mergi in pace la casa ta, a zis regele catre femeie, caci voi da porunca pentru tine”.
9. Dar femeia cea din Tecoa a zis catre rege: “O, rege, stapanul meu, asupra mea sa fie vina si asupra casei tatalui meu; iar regele si tronul lui este nevinovat”.
10. “pe cel ce va fi impotriva ta, a zis regele, sa-l aduci la mine si mai mult nu te va mai atinge”.
11. “Porunceste, o, rege, in numele Domnului Dumnezeului tau, a zis ea, ca sa nu se inmulteasca razbunatorii sangelui si sa nu piarda pe fiul meu”. “Viu este Domnul, a zis regele, nici un fir de par de al fiului tau nu va cadea pe pamant!”
12. “Ingaduie roabei tale, a zis femeia, sa mai spun o vorba regelui, stapanului meu”.
13. “Spune”, a zis el. “Pentru ce cugeti tu asa impotriva poporului Domnului?, a zis femeia. Rostind cuvantul acesta, regele s-a osandit pe sine insusi, pentru ca nu aduce inapoi pe izgonitul sau.
14. Noi vom muri si vom fi ca apa varsata pe pamant, care nu se mai poate aduna. Dumnezeu insa nu voieste sa piarda sufletul si se gandeste cum ar face sa nu lepede de la Sine nici pe cel inlaturat.
15. Si acum eu am venit sa spun regelui, stapanul meu, cuvintele acestea, pentru ca poporul ma sperie si roaba ta a zis: “Am sa graiesc eu cu regele, sa vad nu va face el dupa cuvantul roabei sale?
16. De buna seama regele va asculta si va izbavi pe roaba sa din mana oamenilor care voiesc sa ma piarda impreuna cu fiul meu din mostenirea lui Dumnezeu.
17. Si roaba ta a zis: Sa fie cuvantul regelui, stapanul meu, spre mangaierea mea, caci regele, stapanul meu, este ca ingerul lui Dumnezeu si poate ca sa asculte si bune si rele, si Domnul Dumnezeul tau va fi cu tine”.
18. Si raspunzand, regele a zis catre femeie: “Sa nu ascunzi de mine ceea ce am sa te intreb!” “Graieste, a zis femeia, o, rege, stapanul meu!”
19. “Nu cumva este mana lui Ioab in tot ce spui tu?” a zis regele. Iar femeia i-a raspuns si a zis: “Sa traiasca sufletul tau, o, rege! Nu pot sa ma abat nici la dreapta, nici la stanga de la ceea ce a zis regele, stapanul meu. Adevarat, robul tau Ioab mi-a poruncit si el a pus in gura roabei tale toate cuvintele acestea;
20. Si tot robul tau m-a invatat ca prin pilda sa dau lucrului aceasta infatisare. Dar regele, stapanul meu, este intelept, cum este intelept ingerul lui Dumnezeu, ca sa cunoasca tot ce este pe pamant”.
21. Atunci regele a zis catre Ioab: “Iata, fac lucrul acesta; du-te dar si adu inapoi pe baiatul Abesalom”.
22. Atunci Ioab a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat si a binecuvantat pe rege, zicand: “Acum robul tau cunoaste ca a aflat bunavointa inaintea ochilor tai, o, rege, stapanul meu, de vreme ce regele a facut cum a zis robul tau”.
23. Si sculandu-se, Ioab s-a dus in Ghesur si a adus pe Abesalom la Ierusalim.
24. Si a zis regele: “Sa se intoarca la casa sa, dar fata mea nu o va vedea”. Si s-a intors Abesalom la casa sa; dar fata regelui n-a vazut-o.
25. In tot Israelul nu era barbat asa de frumos ca Abesalom si asa de laudat ca el; din talpile picioarelor si pana in crestetul capului nu avea nici o meteahna.
26. Cand isi tundea capul sau - si si-l tundea in fiecare an, pentru ca-l ingreuia - parul de pe capul lui cantarea doua sute de sicli, dupa cantarul regesc.
27. Si i s-au nascut lui Abesalom trei baieri si o fata, anume Tamara. Aceasta a fost o femeie frumoasa la chip si a ajuns sotia lui Roboam, fiul lui Solomon si i-a nascut pe Abia.
28. Abesalom a ramas in Ierusalim doi ani, dar fata regelui n-a vazut-o.
29. Si a trimis Abesalom dupa Ioab, ca sa-l trimita la rege, dar acesta n-a vrut sa vina la el. si a trimis si a doua oara si acesta tot n-a vrut sa vina.
30. Atunci a zis Abesalom slugilor sale: “Vedeti voi partea de tarina a lui Ioab, care este langa a mea si unde el are semanat orz? Duceti-va si-i dati foc!” Si au ars slugile lui Abesalom acea parte de tarina cu foc. Deci venind slugile lui Ioab la. acesta cu hainele rupte, au zis: “Slugile lui Abesalom au ars ogorul tau cu foc”.
31. Atunci s-a sculat Ioab si a venit la Abesalom acasa si i-a zis: “Pentru ce slugile tale au ars cu foc ogorul meu?”
32. Iar Abesalom a zis: “Iata, eu am trimis la tine si am zis: Vino incoace, ca sa te trimit la rege sa-i zici: Pentru ce am venit din Ghesur? Mai bine-mi era sa fi ramas acolo. Vreau sa vad fata regelui. De sunt vinovat, atunci ucide-ma”.
33. Si s-a dus Ioab la rege si i-a spus aceasta. Si a chemat regele pe Abesalom si a venit acesta la rege si, cazand cu fata sa la pamant inaintea regelui, i s-a inchinat, iar regele a sarutat. pe Abesalom.

CAPITOLUL 15
Fuga lui David dinaintea lui Abesalom.

1. Dupa aceasta Abesalom si-a injghebat care si cai si cincizeci de barbati, care mergeau inaintea sa.
2. Si se scula Abesalom dis-de-dimineata, se oprea la poarta langa cale, si, cand venea cineva la rege sa se judece pentru vreo pricina, Abesalom il chema la sine si-l intreba: “Din ce cetate esti tu?” Si cand acela ii raspundea: “Robul tau este din cutare trib al lui Israel”,
3. Atunci Abesalom ii zicea: “Iata pricina ta este buna si dreapta, dar la rege n-are cine sa te asculte”.
4. Si mai zicea Abesalom: “O, de m-ar pune pe mine judecator in tara aceasta, ar veni la mine oricine ar avea neintelegeri si judecata si eu l-as judeca drept”.
5. Si de se apropia cineva sa i se inchine, el isi intindea mana si-l imbratisa si-l saruta.
6. Asa se purta Abesalom cu tot israelitul care venea pentru judecata la rege si a intrat Abesalom la inima Israelitilor.
7. Dupa patruzeci de ani de domnie a lui David, a zis Abesalom catre rege: “Ma duc la Hebron sa-mi implinesc o fagaduinta, pe care am facut-o Domnului,
8. Caci eu, robul tau, pe cand traiam la Ghesur in Siria, am facut fagaduinta aceasta: De ma va intoarce Domnul la Ierusalim, voi aduce jertfa Domnului”.
9. Si i-a zis regele: “Du-te cu pace!” Si el s-a sculat si s-a dus la Hebron.
10. Atunci a trimis Abesalom sapte fete la toate triburile lui Israel, zicand: “Cand veti auzi sunetul cornului, sa ziceti: Abesalom s-a facut rege in Hebron”.
11. Si s-au dus cu Abesalom doua sute de oameni din Ierusalim, care fusesera poftiti de el, dar s-au dus din nevinovatie, nestiind ce este la mijloc.
12. In timpul jertfei, Abesalom a trimis si a chemat pe Ahitofel Ghiloneanul, sfetnicul lui David, din cetatea lui, Ghilo. Si s-a facut razvratire mare si curgea poporul si se inmultea imprejurul lui Abesalom.
13. Deci a venit un vestitor la David si a zis: “Inima Israelitilor a inclinat in partea lui Abesalom”.
14. Iar David a zis catre toate slugile sale, care erau cu el in Ierusalim: “Sculati-va sa fugim, caci nu vom scapa de Abesalom. Grabiti-va sa plecam, ca sa nu ne ajunga si sa ne prinda, ca sa nu aduca necaz asupra noastra si sa strice cetatile cu sabia”.
15. Si slugile regelui au zis catre rege: “La tot ce va voi regele, stapanul nostru, noi slugile tale suntem gata”.
16. Si a iesit regele pe jos si dupa el a mers toata casa lui. Regele insa a lasat zece femei din concubinele sale, ca sa pazeasca casa.
17. Si au plecat regele si tot poporul pe jos si s-au oprit la Bet-Merhac.
18. Toate slugile lui mergeau pe langa el, iar toti Cheretienii si toti Peletienii si toti Gateienii, ca la sase sute de oameni, care venisera impreuna cu el din Gat, mergeau inaintea regelui.
19. “Pentru ce mergi si tu cu noi? a zis regele catre Itai din Gat. Intoarce-te si ramai cu regele, caci tu esti strain si ai venit aici din tara ta.
20. Ieri ai venit si astazi sa te silesc sa mergi cu noi? Eu ma duc unde se va intampla. Intoarce-te si intoarce si pe fratii tai cu tine. Domnul sa faca mila si dreptate cu tine”.
21. “Precum e adevarat ca Domnul este viu, a raspuns Itai regelui, si precum este viu regele, stapanul meu, tot asa este de adevarat ca oriunde va fi regele, stapanul meu, la viata si la moarte, acolo va fi si robul tau”.
22. “Atunci, a zis regele David catre Itai, vino si umbla cu mine”. Si s-a dus Itai din Gat si toti oamenii lui si toti copiii care erau cu el.
23. Si a plans toata tara cu glas mare si tot poporul a trecut paraul Chedron si a trecut si regele paraul Chedron si s-a dus tot poporul cu regele pe calea spre pustiu.
24. Si iata era acolo si Tadoc preotul, impreuna cu toti Levitii care duceau chivotul legamantului Domnului din Betar si au pus acolo chivotul lui Dumnezeu; iar Abiatar a stat pe un loc inalt pana ce a iesit tot poporul din cetate.
25. “Intoarce chivotul lui Dumnezeu in cetate, a zis regele catre Tadoc, ca sa stea la locul lui. De voi afla mila in ochii Domnului, ma va intoarce si-mi va da sa-L vad pe El si locasul Lui.
26. Iar daca El imi va zice: “Nu mai este bunavointa Mea cu tine”, atunci iata-ma, faca cu mine ce va binevoi”.
27. “Intelegi tu? a mai zis regele catre Tadoc preotul, intoarce-te cu pace in cetate, cu Ahimaat, fiul tau si cu Ionatan, fiul lui Abiatar, amandoi fiii vostri.
28. Sa stiti, eu am sa raman in campia din pustiu pana imi va veni veste de la voi”.
29. Atunci Tadoc si Abiatar au intors chivotul lui Dumnezeu in Ierusalim si au ramas acolo.
30. Iar David s-a dus in Muntele Eleonului si, mergand, plangea; capul ii era acoperit si picioarele desculte. Si toti oamenii care erau cu el isi acoperisera fiecare capul si mergeau plangand.
31. Atunci s-a spus lui David: “Si Ahitofel este in numarul razvratitilor cu Abesalom”. “Doamne, Dumnezeul meu, a zis atunci David, risipeste planurile lui Ahitofel!”
32. Iar cand David a ajuns pe varful muntelui, unde s-a inchinat lui Dumnezeu, iata a venit in intampinarea lui Husai Archianul, cel mai bun prieten al lui David. Acesta avea haina sfasiata si pe cap cenusa.
33. “De vei merge cu mine, i-a zis David, imi vei fi o povara.
34. Iar de te vei intoarce in cetate si vei zice lui Abesalom: “Rege, fratii tai au trecut; a trecut si regele, tatal tau, si acum eu sunt robul tau; iasa-ma cu viata. Pana acum am fast robul tatalui tau, iar acum sunt robul tau”. Atunci vei strica planurile lui Ahitofel cele impotriva mea.
35. Iata este acolo cu tine Tadoc si Abiatar preotii si tot cuvantul ce vei auzi la casa regelui sa-l spui preotilor Tadoc si Abiatar.
36. Acolo sunt si cei doi fii ai lor: Ahimaat, fiul lui Tadoc si Ionatan, fiul lui Abiatar. Prin acestia sa trimiteti la mine orice veste veti auzi”.
37. Si a venit Husai, prietenul lui David, in cetate. Abesalom insa intra atunci in Ierusalim.

CAPITOLUL 16
David mustrat de Simei.

l. Dupa ce David a trecut putin de varful muntelui, iata il intampina Tiba, sluga lui Mefiboset, cu o pereche de asini incarcati, pe care se aflau doua sute de paini, o suta de legaturi de stafide, o suta de legaturi de smochine si un burduf de vin.
2. Si regele a zis catre Tiba: “Ce sunt acestea?” “Asinii, a raspuns Tiba, sunt pentru rege, ca sa umble, painile si fructele pentru hrana oamenilor, iar vinul, ca sa bea cei ce vor slabi in pustie”.
3. “Unde este fiul stapanului tau?” a intrebat regele. “A ramas in Ierusalim”, a raspuns Tiba regelui; caci a zis: “Acum casa lui Israel imi va intoarce mie domnia tatalui meu”.
4. “Ale tale sa fie toate cate are Mefiboset”, a zis regele catre Tiba. “Sa aflu mila in ochii domnului meu, regele”, a raspuns Tiba, inchinandu-se.
5. Iar cand a ajuns regele David la Bahurim, iesea de acolo un om din neamul casei lui Saul, cu numele de Simei, fiul lui Ghera. El mergea si blestema,
6. Aruncand cu pietre asupra lui David si asupra tuturor robilor lui David; Iar poporul tot si toti oamenii de lupta erau la dreapta si la stanga regelui.
7. “Pleaca, pleaca, ucigasule si nelegiuitule, zicea Simei, blestemand pe rege.
8. Domnul a intors asupra ta tot sangele casei lui Saul, in locul caruia te-ai facut tu rege si a dat Domnul domnia in mainile lui Abesalom; fiul tau; si iata tu esti in necaz, pentru ca esti bautor de sange”.
9. “Pentru ce acest caine lesinat blesteama pe domnul meu, rege?, a zis Abisai, fiul Teruiei. Ma duc sa-i iau capul”.
10. “Fiii Teruiei, a zis regele, ce ne priveste aceasta pe mine si pe voi? Lasati-l sa blesteme, caci Domnul i-a poruncit sa blesteme pe David. Cine deci poate sa-i zica: “De ce faci tu asa?”
11. Apoi David a mai zis lui Abisai si tuturor slugilor sale: “Iata, daca fiul; meu, care a iesit din coapsele mele, cauta sufletul meu, cu atat mai vartos fiul unui veniaminean. Lasati-l sa blesteme, caci Domnul i-a poruncit.
12. Poate va cauta Domnul la umilirea mea si-mi va rasplati cu bine pentru acest blestem al lui”.
13. Si s-a dus David si oamenii lui in drumul lor, iar Simei mergea pe coasta muntelui in preajma lui, mergea si blestema, aruncand spre el cu pietre si cu praf.
14. Apoi, ajungand regele si tot poporul ce era cu el la Aiefim, s-a odihnit acolo.
15. Abesalom insa si tot poporul lui Israel au venit in Ierusalim si impreuna cu ei a venit si Ahitofel.
16. Si cand Husai Archianul, prietenul lui David, a venit la Abesalom si i-a zis: “Traiasca regele!”
17. Abesalom a zis catre Husai: “Asa dragoste ai tu catre prietenul tau? De ce nu te-ai dus si tu cu prietenul tau?”
18. “Nu, a zis Husai catre Abesalom, eu urmez pe acela pe care l-a ales Domnul si acest popor si tot Israelul; cu acela sunt eu si cu acela raman.
19. Si apoi cui am sa slujesc? Oare nu fiului sau? Cum am slujit tatalui tau, asa am sa-ti slujesc si tie”.
20. “Dati-mi sfat, a zis Abesalom catre Ahitofel, ce sa facem!”
21. “Intra la concubinele tatalui tau, a raspuns Ahitofel, pe care le-a lasat el sa pazeasca casa sa; si vor auzi toti Israelitii ca tu ai ajuns sa fii urat de tatal tau si se vor intari mainile tuturor celor ce sunt cu tine”.
22. Atunci au intins pentru Abesalom un cort pe acoperisul casei. Si a intrat Abesalom la concubinele tatalui sau, inaintea ochilor a tot Israelul.
23. Iar sfaturile lui Ahitofel, pe care le dadea el, se socoteau atunci ca si cum ar fi cerut cineva povata de la Dumnezeu. Asa fusese orice sfat al lui Ahitofel atat pentru David, cat si pentru Abesalom.

CAPITOLUL 17
Sfatul lui Ahitofel si moartea lui.

1. “Eu, a zis Ahitofel catre Abesalom, am sa aleg douasprezece mii de oameni si ma voi ridica sa ma duc noaptea asta in urmarirea lui David;
2. Si voi navali asupra lui cand va fi ostenit si cu mainile slabanogite, si-l voi umple de groaza si toti oamenii care sunt cu el se vor imprastia si voi ucide numai pe rege,
3. Iar pe oameni ii voi intoarce pe toti la tine. Si cand nu va mai fi unul, al carui suflet il cauti tu, atunci tot poporul va fi in pace”.
4. Si a placut vorba aceasta lui Abesalom si tuturor batranilor lui Israel.
5. “Chemati pe Husai Archianul, a zis Abesalom, sa auzim ce zice el”.
6. Atunci a venit Husai la Abesalom si Abesalom i-a zis: “Iata ce zice Ahitofel; sa facem oare cum zice el? Iar daca nu, spune-mi tu!”
7. “De data aceasta, a zis Husai catre Abesalom, nu este bun sfatul pe care l-a dat Ahitofel”.
8. “Tu cunosti pe tatal tau si pe oamenii lui, urma mai departe Husai. Ei sunt viteji si foarte indarjiti, ca ursoaica pustiului cand i se rapesc puii si ca vierul salbatic din camp. Si apoi tatal tau este om razboinic; el nu sta sa ramana cu poporul.
9. Iata acum ei, de buna seama, se ascunde in vreo pestera sau in alt loc; si de cade cineva la cel dintai atac asupra lor, se va auzi si se va zice: “Au fost infranti oamenii care au urmat lui Abesalom”.
10. Atunci pana si cel mai viteaz care are inima ca de leu va cadea cu duhul; caci la tot Israelul este cunoscut cat de viteaz este tatal tau si cat de curajosi sunt cei ce se afla cu el.
11. De aceea eu va sfatuiesc: Sa se adune la tine tot Israelul de la Dan pana la Beerseba, la numar tocmai ca nisipul marii, si sa mergi tu insuti in mijlocul lor.
12. Atunci vom merge asupra lui, in orice loc s-ar afla, si vom navali asupra lui, cum cade roua pe pamant, si nu-i va mai ramane pe langa el nici un om din cei ce se afla cu el.
13. Iar de va intra in vreo cetate, atunci tot Israelul va aduce franghii la cetatea aceea si o vom tari in rau, incat nu va ramane din ea nici pietricica”.
14. “Sfatul lui Husai Archianul, au zis atunci Abesalom si tot Israelul, e mai bun decat sfatul lui. Ahitofel”. Asa a judecat Domnul sa strice sfatul cel mai bun al lui Ahitofel, ca sa aduca Domnul pieirea asupra lui Abesalom.
15. Apoi Husai a zis catre preotii Tadoc si Abiatar: “Asa si asa a sfatuit Ahitofel pe Abesalom si pe batranii lui Israel, iar eu i-am sfatuit asa si asa”.
16. Deci trimiteti acum repede sa spuna lui David asa: Tu, noaptea asta, sa nu ramai pe camp in pustiu, ci sa treci mai repede, ca sa nu piara regele si oamenii care sunt cu el”.
17. In vremea aceasta Ionatan si Ahimaat stateau la En-Roghel. Deci s-a dus o slujnica si le-a spus acestora, iar acestia s-au dus si au vestit pe regele David, caci ei nu se puteau arata in cetate.
18. Dar i-a zarit un tanar si a spus lui Abesalom. Ei insa au plecat amandoi repede si s-au dus la Bahurim, in casa unui om, in ograda caruia se afla o fantana, si s-au ascuns in ea;
19. Iar femeia omului a luat o patura si a intins-o pe gura fantanii, a pus pe ea niste grau pisat, asa incat nu se vedea nimic.
20. Si venind slujitorii lui Abesalom in casa la femeie, i-au zis: “Unde sunt Ahimaat si Ionatan?” “Au trecut paraul”, le-a raspuns femeia. Si i-au cautat oamenii lui Abesalom, dar nu i-au gasit si s-au intors la Ierusalim.
21. Iar daca au plecat acestia, ei au iesit din fantana si s-au dus de au spus lui David: “Ridicati-va si treceti repede apa, caci acestea a sfatuit Ahitofel impotriva voastra”.
22. Atunci s-a ridicat David si toti oamenii care erau cu el si au trecut Iordanul si pana la ziua n-a ramas niciunul care sa nu fi trecut.
23. Ahitofel insa, vazand ca planul sau n-a fost urmat, a pus saua pe asin, a plecat si s-a dus la casa sa, in cetatea sa, si si-a facut testamentul in folosul casei sale, apoi s-a spanzurat si a murit si a fost inmormantat in cetatea tatalui sau.
24. David a venit dupa aceea la Mahanaim, iar Abesalom a trecut Iordanul si tot Israelul era cu el.
25. In locul lui Ioab, Abesalom a pus peste ostire pe Amasa. Amasa era fiul unui om cu numele Itra, din Israel, care intrase la Abigail, fiica lui Nahas, sora Teruiei, mama lui Ioab.
26. Israel cu Abesalom si-au asezat tabara in tinutul Galaad.
27. Cand David a venit la Mahanaim, Sobi, fiul lui Nahas, din “Raba Amonitilor, Machir, fiul lui Amiel din Lodebar, si Barzilai Galaaditeanul, din Roghelim,
28. Au adus zece paturi pregatite, zece talere, vase de lut, grau, orz, faina, graunte prajite, bob, linte si paine;
29. Miere, unt, oi si branza de vaci si le-au dat lui David si oamenilor care erau cu el, caci zicea: “Poporul este flamand si ostenit si a suferit de sete in pustie”.

CAPITOLUL 18
Moartea lui Abesalom.

1. Atunci a numarat David pe oamenii care erau cu el si a pus capetenii peste sute si capetenii peste mii.
2. Si a trimis David pe oamenii sai: a treia parte sub comanda lui Ioab, a treia parte sub comanda lui Abisai, fiul Teruiei, fratele lui Ioab, si a treia parte sub comanda lui Itai Gateul. Si a zis regele catre oameni “si eu insumi voi merge cu voi”.
3. “Sa nu mergi; i-au zis oamenii, ca noi chiar de vom fugi, nu se va tine seama de aceasta; si chiar de ar muri jumatate din noi, de asemenea nu se va line seama; iar tu singur esti cat noi, zece mii. Deci pentru noi este mai bine ca tu sa ne dai ajutor din cetate!”
4. “Ce vi se pare ca este bine, a raspuns regele, aceea voi face”. Atunci a stat regele la poarta si a iesit tot poporul randuit pe sute si pe mii.
S. Apoi regele a dat porunca lui Ioab, lui Abisai si lui Itai si le-a zis: “Sa-mi crutati pe baiatul Abesalom!” Si tot poporul a auzit cum a poruncit regele tuturor capeteniilor pentru Abesalom.
6. Au iesit deci oamenii la camp in intampinarea Israelitilor, si s-a dat batalia in padurea lui Efraim.
7. Acolo a fost in ziua aceea batalie mare; poporul israelit a fost infrant de robii lui David, cazand ucisi douazeci de mii de oameni.
8. Lupta s-a intins in tot tinutul acela si padurea a mancat in ziua aceea mai multi oameni decat a doborat sabia.
9. Cand s-a intalnit Abesalom cu oamenii lui David, era calare pe un catar. Cand catarul a fugit cu el pe sub cracile unui stejar mare, parul lui Abesalom s-a incurcat in crengile stejarului si el a ramas spanzurat in vazduh, iar catarul de sub el s-a dus inainte.
10. Atunci cineva a vazut aceasta si a spus lui Ioab, zicand: “Iata, am vazut pe Abesalom spanzurat de un stejar”.
11. “Daca l-ai vazut, a zis Ioab catre omul care-i adusese vestea, de ce nu l-ai doborat acolo, la pamant? ti-as fi dat zece sicli de argint si o cingatoare!”
12. “De mi-ai fi pus in mana si o mie de sicli de argint, a raspuns acela lui Ioab, nici atunci nu mi-as fi ridicat mana asupra fiului regelui, caci in auzul nostru ti-a poruncit regele tie si lui Abisai si lui Itai si a zis: “Crutati-mi pe baiatul Abesalom!”
13. Si daca eu insumi as fi facut altfel cu primejdia vietii mele, aceasta nu s-ar fi putut ascunde de rege si tu singur te-ai fi ridicat asupra mea”.
14. “N-am la ce sa mai zabovesc cu tine”, a zis Ioab. Apoi a luat in mana trei sageti si le-a infipt in inima lui Abesalom, care era inca viu in crengile stejarului.
15. Apoi au impresurat pe Abesalom zece tineri care duceau armele lui Ioab si, lovindu-l, l-au ucis.
16. Dupa aceea Ioab a sunat din trambita si s-au intors oamenii de la urmarirea lui Israel, caci Ioab a crutat poporul.
17. Apoi au luat pe Abesalom si l-au aruncat acolo in padure intr-o groapa adanca si au aruncat deasupra lui o gramada mare de pietre. Iar Israelitii s-au imprastiat cu totii, ducandu-se fiecare la casa sa.
18. Abesalom insa isi facuse un monument inca de pe cand traia, in Valea Regelui; caci isi zisese: “Eu n-am fiu, ca sa mi se pastreze amintirea!” si a dat monumentului numele sau, asa ca si astazi se numeste el: Monumentul lui Abesalom.
19. Iar Ahimaat, fiul lui Tadoc, a zis catre Ioab: “Ma duc sa vestesc pe regele ca Domnul prin judecata Sa l-a izbavit din mainile dusmanilor lui”.
20. “Astazi, a raspuns Ioab, n-ai sa fii un bun vestitor. Il vei vesti in alta zi, iar nu astazi, caci a murit fiul regelui”.
21. “Du-te, a zis apoi Ioab catre Husai, du-te si spune regelui ceea ce ai vazut”. Husai, inchinandu-se inaintea lui Ioab, s-a dus numaidecat,
22. Iar Ahimaat, fiul lui Tadoc, a zis staruitor catre Ioab: “Fie ce-o fi, dar eu ma duc cu Husai”. “De ce sa te duci, fiul meu? a zis Ioab. Nu duci o veste buna!”
23. “Fie si asa, a raspuns Ahimaat, dar eu tot ma duc”. “Du-te”, i-a zis Ioab. Si a apucat Ahimaat la fuga pe un drum mai de-a dreptul si a intrecut pe Husai.
24. David sedea atunci intre cele doua porti; iar straja se suise pe acoperisul portii, pe zid, si, ridicandu-si ochii, a vazut pe cel ce venea si a strigat si a zis catre rege: “Iata un om vine in fuga”.
25. “Daca este numai unul, a zis regele, atunci ne aduce o veste”. Omul insa se apropia din ce in ce mai mult.
26. Atunci straja a mai vazut un om venind in fuga; si a strigat straja la portar si a zis: “Iata ca mai alearga un om”. “Si acela este un vestitor”, a zis regele. “Eu vad, a zis straja, ca mersul omului dinainte seamana cu mersul lui Ahimaat, fiul lui Tadoc”.
27. “Acesta este om bun, a zis regele, si vine cu veste buna!”
28. Si a strigat Ahimaat si a zis catre rege: “Pace!” Apoi s-a inchinat regelui cu fata pana la pamant si a zis: “Binecuvantat este Domnul Dumnezeul tau, Care a dat in mainile noastre pe oamenii care isi ridicasera mainile lor impotriva regelui, stapanul meu!”
29. “Dar baiatul Abesalom este sanatos?” a intrebat regele. “Am vazut tulburare mare acolo cand Ioab, robul regelui, a trimis pe robul tau, a zis Ahimaat, dar eu nu stiu ce era acolo”.
30. “Treci si ramai aici”, a zis regele. Si Ahimaat a trecut si a stat acolo.
31. Atunci a sosit si Husai. Si Husai a zis catre rege: “Veste buna aduc regelui, stapanul meu! Domnul ti-a facut astazi dreptate, izbavindu-te din mana tuturor celor ce s-au ridicat impotriva ta”.
32. “Baiatul Abesalom este oare el sanatos?”, a intrebat regele pe Husai. “Intample-se dusmanilor regelui, stapanul meu, a raspuns Husai, si tuturor celor ce au uneltit rele impotriva ta, ce i s-a intamplat lui!”
33. Atunci regele s-a tulburat si s-a dus in foisorul de deasupra portii si a plans, iar cand se ducea, zicea: “O, fiul meu Abesalom, Abesalom, fiul meu! Mai bine muream eu in locul tau! Abesalom, Abesalom, fiul meu!”

CAPITOLUL 19
David iarasi rege.

1. Atunci i s-a spus lui Ioab: “Iata regele plange dupa Abesalom”.
2. Astfel biruinta din ziua aceea s-a prefacut in plangere pentru tot poporul, caci poporul a auzit chiar in ziua aceea si zicea ca regele este intristat dupa fiul sau.
3. Atunci a intrat poporul in cetate pe furis, cum se furiseaza oamenii rusinati care au luat-o la fuga in timpul luptei.
4. Regele insa, acoperindu-si fata, striga tare: “Abesalom, Abesalom, fiul meu!”
5. Dar venind Ioab la rege in casa, a zis: “Tu astazi ai umplut de rusine pe toate slugile tale care au izbavit acum viata ta si viata fiilor si fiicelor tale, viata femeilor si concubinelor tale.
6. Tu iubesti pe cei ce te urasc si pe cei ce te iubesc ii urasti; caci ai aratat astazi ca pentru tine sunt nimic si capeteniile si slugile; astazi am aflat eu ca de ar fi ramas Abesalom cu viata, iar noi am fi murit cu totii, aceasta ti-ar fi fost mai placut.
7. Deci, scoala si iesi de graieste dupa inima slugilor tale. Caci ma jur pe Domnul ca daca nu iesi, in noaptea aceasta nu-ti va mai ramane nici un om. Si aceasta va fi pentru tine cea mai mare din toate nenorocirile care au venit asupra ta din tineretea ta si pana acum!”
8. Atunci s-a sculat regele si a sezut la poarta, iar poporului intreg s-a vestit ca regele sta la poarta. si a venit tot poporul in fata regelui la poarta, iar Israelitii au fugit pe la vetrele lor.
9. Tot poporul din toate triburile lui Israel vorbea si zicea: “Regele David ne-a izbavit din mainile vrajmasilor nostri si ne-a scapat din mainile Filistenilor, iar acum el insusi a fugit din tara aceasta, din regatul sau, de frica lui Abesalom.
10. Abesalom insa, pe care noi l-am uns rege pentru noi, a murit in razboi. Pentru ce dar intarziem noi acum a aduce inapoi pe rege?” Si aceste vorbe au strabatut tot Israelul si au ajuns si pana la rege.
11. Atunci regele David a trimis sa se spuna preotilor Tadoc si Abiatar: “Spuneti batranilor lui luda: Pentru ce voiti sa fiti cei din urma in a aduce inapoi pe rege, cand cuvintele a tot Israelul au ajuns pana la rege, in casa lui?
12. Voi sunteti fratii mei; oasele mele si carnea mea voi sunteti. Pentru ce dar voiti sa fiti cei din urma in a aduce pe rege inapoi?
13. Iar lui Amasa sa-i ziceti: “Nu esti tu oare osul meu si carnea mea? Asa si asa sa-mi faca mie Dumnezeu si inca si mai rau sa-mi faca, daca tu nu ai sa fii capetenia ostirii mele pentru totdeauna in locul lui Ioab!”
14. Si asa a induplecat regele inima tuturor Iudeilor ca a unui singur om; iar acestia au trimis la rege sa-i spuna: “Intoarce-te tu insuti si toate slugile tale!
15. Si s-a intors regele si a venit la Iordan, iar Iudeii au venit la Ghilgal, ca sa intampine pe rege si sa-l treaca Iordanul.
16. Atunci Simei, fiul lui Ghera, un veniaminean din Bahurim, s-a grabit sa iasa cu Iudeii in intampinarea regelui David.
17. Acesta avea cu el o mie de oameni veniamineni, si pe Tiba, sluga casei lui Saul, cu cei cincisprezece fii ai sai si cu douazeci de robi ai sai. Acestia au trecut Iordanul inaintea regelui si au pregatit pentru rege trecerea Iordanului.
18. Cand insa au pornit luntrea, ca sa aduca pe rege si casa lui, ca sa-i slujeasca, atunci Simei, fiul lui Ghera, a cazut cu fata la pamant inaintea regelui, indata ce acesta a trecut Iordanul,
19. si a zis catre rege: “Domnul meu, sa nu-mi socotesti ca o nelegiuire si sa nu pomenesti ceea ce ti-a gresit robul tau in ziua aceea cand regele, stapanul meu, a iesit din Ierusalim si sa nu iei in seama, o, rege, aceasta!
20. Caci robul tau stie ca a gresit. si iata eu acum am venit cel dintai din toata casa lui Iosif, ca sa ies in intampinarea regelui, stapanul meu”.
21. “Se poate oare, a zis Abisai, fiul Teruiei, ca Simei sa nu moara pentru ca a blestemat pe unsul Domnului?”
22. “Fiii Teruiei, ce este intre mine si voi? a zis David, si pentru ce va impotriviti voi astazi mie? E timpul oare astazi sa se ucida cineva in Israel? Nu vad eu, oare, acum ca sunt rege peste Israel?”
23. Iar lui Simei i-a zis regele: “Nu, tu nu vei muri!” si i s-a jurat regele.
24. Mefiboset, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a iesit in intampinarea regelui. Acesta, din ziua in care iesise regele si pana in ziua cand se intorsese cu pace, nu-si mai spalase picioarele, nici nu-si mai taiase unghiile, nici nu-si ingrijise barba si nici hainele nu si le mai spalase.
25. Si cand a iesit din Ierusalim in intampinarea regelui, regele i-a zis: “Mefiboset, pentru ce n-ai mers si tu cu mine?”
26. “Stapanul meu, rege, a raspuns acela, sluga mea m-a inselat, caci eu, robul tau, am zis: “Voi pune saua pe asin si voi incaleca si ma voi duce c; regele, deoarece robul tau este olog.
27. Iar el a clevetit pe robul tau inaintea regelui, stapanul meu. Dar regele, stapanul meu, este ca un inger al lui Dumnezeu. Fa ce binevoiesti.
28. Desi toata casa tatalui meu a fost vinovata de moarte inaintea domnului meu, regele, totusi tu ai pus pe robul tau printre cei ce mananca la masa ta. Ce drept am eu oare sa ma jeluiesc inaintea regelui?”
29. “De ce graiesti tu toate acestea? i-a zis regele. Eu am zis ca tu si Tiba sa impartiti intre voi tarina!”
30. “Sa ia chiar toata tarina, a raspuns Mefiboset. Bine ca s-a intors cu pace domnul meu, regele, la casa sa!”
31. Atunci a venit si Barzilai Galaaditeanul din Roghelim si a trecut Iordanul cu regele, ca sa-l petreaca pe acesta pana peste Iordan.
32. Barzilai insa era foarte batran, ca de optzeci de ani, si el ospatase pe rege in timpul sederii lui la Mahanaim, pentru ca era om foarte bogat.
33. “Hai cu mine, a zis regele catre Barzilai, si te voi ospata si eu in Ierusalim”.
34. “Mult oare mi-a mai ramas de trait, a raspuns Barzilai, ca sa merg cu regele la Ierusalim?
35. Eu am acum optzeci de ani. Mai pot eu oare osebi binele de rau? Si va afla oare robul tau gustul celor ce va manca si va bea? Sau voi fi eu in stare sa aud glasul cantarelilor si cantaretelor? La ce dar sa fie robul tau o povara pentru domnul meu, regele?
36. Robul tau va mai merge putin dincolo de Iordan cu regele. Pentru ce sa-mi rasplateasca regele cu asa mila?
37. Da voie robului tau sa se intoarca, ca sa moara in cetatea sa, langa mormantul tatalui meu si al mamei mele. Dar iata fiul meu Chimham, robul tau! Sa mearga el cu domnul meu, regele, si fa cu el ceea ce binevoiesti!
38. “Sa mearga cu mine Chimham, a zis regele, si voi face cu el ce vrei si orice vei voi tu de la mine voi face pentru tine!”
39. Si a trecut tot poporul Iordanul, de asemenea si regele. Apoi a sarutat regele pe Barzilai si l-a binecuvantat si acesta s-a intors la casa sa.
40. Dupa aceea regele s-a indreptat spre Ghilgal si s-a dus cu el si Chimham, si tot poporul lui Iuda si jumatate din poporul lui Israel a petrecut pe rege.
41. Dar iata tot Israelul a venit la rege si a zis catre el: “Pentru ce barbatii lui Iuda, fratii nostri, te-au rapit si au trecut pe rege si casa lui si pe toti oamenii lui David peste Iordan?” “Pentru aceea, ca regele este mai apropiat de noi, au raspuns Israelitilor toti barbatii lui Iuda. si de ce sa va suparati voi pentru aceasta? Am mancat noi, oare, ceva de la rege, sau am primit daruri de la el, sau ne-a scutit de dari?”
42. Si Israelitii au raspuns barbatilor lui Iuda: “Noi suntem zece parti din rege si noi suntem inca si intai nascuti fala de vor. Pentru ce dar ne-ati dispretuit? Oare nu noi trebuia sa spunem cel dintai cuvant pentru intoarcerea regelui? Dar cuvantul barbatilor lui Iuda a fost mai puternic decat cuvantul Israelitilor.

CAPITOLUL 20
Razvratirea lui Seba Si moartea lui.

1. Din intamplare, se afla acolo un om netrebnic, anume Seba, fiul lui Bicri veniamineanul. Acesta a sunat din trambita si a zis: “Noi n-avem nici o impartasire cu David si nici o legatura cu fiul lui Iesei! Fiecare la cortul sau, Israele!”
2. Atunci s-au despartit de David toti Israelitii si s-au dus dupa Seba, fiul lui Bicri. Iudeii insa au ramas de partea regelui lor, de la Iordan, pana la Ierusalim.
3. Ajungand apoi David la casa sa in Ierusalim, a luat regele pe cele zece concubine pe care le lasase sa aiba in grija casa si le-a pus intr-o casa deosebita, sub supraveghere si le purta de grija, dar nu se ducea la ele. Si au trait ele acolo pana la moartea lor, ca vaduve.
4. Apoi a zis David catre Amasa: “In timp de trei zile cheama pe Iudei la mine si sa vii si tu aici!”
5. Si s-a dus Amasa sa cheme pe Iudei, dar a zabovit mai multa vreme decat i se daduse.
6. Atunci David a zis lui Abisai: “Acum Seba, fiul lui Bicri, are sa ne faca mai mult rau decat Abesalom. Ia tu slugile stapanului tau si urmareste-l, ca sa nu-si gaseasca cetati intarite si sa nu scape din ochii nostri!”
7. Si a plecat Abisai, urmat de oamenii lui Ioab, de Cheretieni si Peletieni si de toti oamenii buni de lupta din Ierusalim, sa urmareasca pe Seba, fiul lui Bicri.
8. Dar pe cand erau ei aproape de piatra cea mare, de langa Ghibeon, s-a intalnit cu ei Amasa. Ioab era imbracat cu hainele sale ostasesti si incins cu sabia care atarna la sold in teaca ei, in care intra si iesea foarte usor.
9. “Esti sanatos, frate?” a zis Ioab catre Amasa. Apoi a apucat Ioab pe Amasa cu mana de barba, ca sa-l sarute.
10. Amasa insa nu s-a ferit de sabia care era in mana lui Ioab si acesta l-a lovit cu ea in pantece si i-a varsat maruntaiele jos si nu i-a mai dat alta lovitura. Si Amasa a murit. Apoi Ioab cu fratele sau Abisai au alergat dupa Seba, fiul lui Bicri.
11. Unul din oamenii lui Ioab insa a ramas langa Amasa si striga: “Cine vrea pe Ioab si cine este pentru David sa urmeze pe Ioab!”
12. Amasa insa zacea mort in sange, in mijlocul drumului. Dar vazand omul acela al lui Ioab ca tot poporul se opreste la trupul lui Amasa, l-a tarat pe acesta din drum in camp si a aruncat peste el o haina, deoarece vedea ca orice trecator se apropia de el.
13. Iar dupa ce a fost tarat din drum, tot poporul lui Israel s-a dus dupa Ioab, sa urmareasca pe Seba, fiul lui Bicri.
14. Ioab insa a trecut prin toate triburile israelite pana la Abel si Bet-Maaca si prin tot tinutul Berim si toti locuitorii cetatilor s-au adunat si au mers dupa el.
15. Venind apoi, au impresurat pe Seba in Abel si in Bet-Maaca si au ridicat un val imprejurul cetatii; si apropiindu-se de zid, toti cei ce erau cu Ioab se sileau sa sparga zidul.
16. Atunci o femeie inteleapta a strigat de pe zidul cetatii: “Ascultati, ascultati, spuneti lui Ioab sa vina incoace, ca am sa-i vorbesc!”
17. Apropiindu-se Ioab, femeia a zis: “Tu esti Ioab?” “Eu!” a raspuns Ioab. “Asculta vorba roabei tale!” a zis, femeia. “Ascult!” a raspuns Ioab.
18. “Odinioara era obiceiul, a adaugat ea, sa se spuna: Sa se intrebe in Abel si in Dan, daca se mai pastreaza ceea ce au hotarat credinciosii din Israel
19. Eu sunt din cetatile pasnice si credincioase ale lui Israel, si tu voiesti sa strici o cetate si inca mama cetatilor lui Israel. De ce sa strici tu mostenirea Domnului?”
20. “Departe, departe de mine gandul de a strica sau de a darama! a raspuns Ioab.
21. Lucrul nu era asa, ci un om din muntii lui Efraim, anume Seba, fiul lui Bicri, si-a ridicat mana asupra regelui David. Dati-mi-l numai pe el singur si ma voi departa de cetate”. “Iata, a zis femeia catre Ioab, capul lui iti va fi aruncat peste zid!”
22. Si s-a dus femeia cu vorba ei inteleapta la tot poporul si a spus la tot poporul ca sa taie capul lui Seba, fiul lui Bicri. Si au taiat capul lui Seba, fiul lui Bicri, si l-au aruncat lui Ioab. Atunci Ioab a sunat din trambita si toti oamenii s-au departat de cetate si s-au dus pe la casele lor. Iar Ioab s-a intors in Ierusalim la rege.
23. Si era Ioab peste toata ostirea Israelitilor, iar Benaia, fiul lui Iehoiada, era peste Cheretieni si Peletieni.
24. Adoram era peste dari; Iosafat, fiul lui Ahilud, era cronicar;
25. Siva era secretar; Tadoc si Abiatar erau preoti.
26. De asemenea si Ira din Iair era sfetnic apropiat al lui David.

CAPITOLUL 21
David intampina foametea si biruie pe Filisteni.

l. In zilele lui David a fost foamete in tara trei ani, unul dupa altul. Si a intrebat David pe Domnul si Domnul a zis: “Aceasta este din pricina lui Saul si a casei lui cea insetata de sange, pentru ca el a ucis pe Ghibeoniti”.
2. Atunci regele a chemat pe Ghibeoniti si a vorbit eu ei. Ghibeonitii insa nu erau din fiii lui Israel, ci ramasite din Amorei, si Israelitii le facusera juramant, dar Saul a voit sa-i piarda din ravna pentru fiii lui Israel si ai lui Iuda.
3. “Ce sa fac pentru voi, a zis David catre Ghibeoniti, si cu ce sa va impac, ca sa binecuvantati mostenirea Domnului?”
4. “Noua nu ne trebuie nici aur, nici argint de la Saul sau de la casa lui, au raspuns Ghibeonitii, si nici nu trebuie sa se ucida cineva din Israel”. “Atunci ce voiti sa fac eu pentru voi?” a intrebat din nou David.
5. “Fiindca acel om, au raspuns ei regelui, ne-a macelarit si a vrut sa ne starpeasca astfel ca sa nu mai fim nici unul in tinuturile lui Israel,
6. De aceea, da-ne din urmasii acelui om sapte barbati si noi ii vom spanzura, inaintea Domnului in Ghibeea lui Saul, alesul Domnului”. “Va voi da!”, a zis regele.
7. Dar regele a crutat pe Mefiboset, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru juramantul pe numele Domnului, care era intre ei, intre David si Ionatan, fiul lui Saul.
8. A luat insa regele pe cei doi fii pe care Ritpa, fiica lui Aia, ii nascuse lui Saul, Armoni si Mefiboset, si pe cei cinci fii pe care Merob, fiica lui Saul, ii nascuse lui Adriel, fiul lui Barzilai din Mehola,
9. si i-a dat in mainile Ghibeonitilor; iar acestia i-au spanzurat, pe munte, inaintea Domnului; si au pierit toti sapte impreuna. Ei au fost ucisi in cele dintai zile ale secerisului orzului.
10. Atunci Ritpa, fiica lui Aia, a luat sac si l-a intins pe stanca in chip de cort si a sezut de la inceputul secerisului pana a dat Dumnezeu ploaie din cer si n-a lasat sa se atinga de ei ziua pasarile cerului si noaptea fiarele campului.
11. Si i s-a spus lui David ce a facut Ritpa; fiica lui Aia, concubina lui Saul.
12. Atunci David s-a dus si a luat oasele lui Saul si oasele lui Ionatan, fiul lui, de la locuitorii din Iabesul Galaadului, pe care acestia le luasera pe ascuns din piata Bet-Sanului, unde fusesera spanzurate de Filisteni, cand Filistenii ucisesera pe Saul pe muntele Ghilboa.
13. Si a stramutat el de acolo oasele lui Saul si oasele lui Ionatan, fiul lui, si a adunat si oasele celor ce fusesera spanzurati;
14. Si a ingropat oasele lui Saul si ale lui Ionatan, fiul lui, si oasele celor spanzurati in tinutul lui Veniamin, la Tela, in mormantul lui Chis, tatal lui Saul. Si s-a facut tot ce a poruncit regele. ti dupa aceea S-a milostivit Domnul asupra tarii.
15. Dar din nou s-a pornit razboi intre Filisteni si Israeliti. Si a iesit David impreuna cu slugile lui si au luptat cu Filistenii. David insa a obosit.
16. Atunci Isbi-Benob, unul din urmasii lui Rafa, a carui sulita era de trei sute de sicli de arama, si care era incins cu sabie noua, a vrut sa loveasca pe David;
17. Dar i-a ajutat lui David Abisai, fiul Teruiei, si a scapat Abisai pe David si a lovit pe filistean si l-a omorat. Atunci oamenii lui David s-au jurat si au zis: “Tu sa nu mai iesi cu noi la razboi, ca sa nu se stinga faclia in Israel”.
18. Dupa aceea a fost din nou razboi cu Filistenii la Gob. Atunci Sibecai Husatitul a ucis pe Saf, unul din urmasii lui Rafa.
19. Si a mai fost o alta batalie la Gob cu Filistenii. Atunci Elhanan, fiul lui Iaare Oreghim din Betleem, a ucis pe Goliat din Gat, a carui coada de sulita era ca un sul de la razboiul de tesut.
20. Si a mai fost inca o batalie in Gat. Si era acolo un om inalt, care avea cate sase degete la mana si la picioare, in total deci douazeci si patru, tot din urmasii lui Rafa.
21. Acesta hulea pe Israeliti, dar l-a ucis Ionatan, fiul lui Sama, fratele lui David.
22. Toti acesti patru oameni erau din neamul lui Rafa, din Gat, si au cazut de mana lui David si a slugilor lui.

CAPITOLUL 22
Cantarea de multumire a lui David pentru izbavirea de vrajmasi.

1. Atunci a cantat David cantarea aceasta Domnului, in ziua cand Domnul l-a izbavit de toti vrajmasii lui si din mainile lui Saul, si a zis:
2. “Domnul este intarirea mea, scaparea mea si izbavitorul meu.
3. Dumnezeu este stanca mea cea de scapare, Scutul meu si puterea cea mantuitoare, Adapostul meu cel tare si scaparea mea! Mantuitorul meu, din necaz m-ai izbavit!
4. Pe Domnul Cel vrednic de lauda L-am chemat Si de vrajmasii mei am fost izbavit.
5. Valurile mortii ma-mpresurasera Si eram potopit de suvoaiele rautatii;
6. Lanturile iadului ma incatusasera si eram prins in lanturile mortii.
7. Dar in necazul meu am chemat pe Domnul, Strigat am inaltat catre Dumnezeul meu Si El mi-a auzit glasul din locasul Sau Si strigatul meu a ajuns la urechile Lui.
8. Atunci s-a clatinat si s-a cutremurat pamantul, Si temeliile cerurilor s-au zguduit, Pentru ca Se maniase Domnul!
9. Fum iesea din narile Lui, Din gura Lui iesea foc mistuitor Si carbuni aprinsi tasneau.
10. Plecat-a cerurile si S-a coborat Si sub picioarele Lui era negura deasa.
11. Sezut-a pe heruvimi si a zburat, zburat-a pe aripile vantului!
12. Din negura Si-a facut adapost Si cort imprejurul Sau; Cu ape intunecoase si cu nori negri era infasurat.
13. De stralucirea ce-I mergea inainte Se imprastiau norii, Aruncand grindina si carbuni de foc.
14. Atunci Domnul a tunat in ceruri Si Cel Preainalt a facut sa rasuna glasul Sau;
15. Slobozit-a sagetile Sale si a imprastiat pe vrajmasi, Inmultitu-Si-a fulgerele si i-a pus pe fuga.
16. De certarea Ta, Doamne, De suflarea narilor Tale, S-au aratat fundurile marii Si temeliile lumii s-au descoperit.
17. Tinzandu-Si El mana de sus, m-a apucat Si m-a scos din ape adanci;
18. Izbavitu-m-a de vrajmasul meu cel puternic, De cei ce ma urau si erau mai tari ca mine:
19. Acestia ma impresurasera in ziua necazului, Dar Domnul a fost ajutorul meu;
20. El m-a scos le loc larg, izbavitu-m-a, pentru ca m-a iubit!
21. Domnul mi-a dat dupa nevinovatia mea, Dupa curatia mainilor mele mi-s platit.
22. Caci am urmat caile Domnului, Si inaintea Dumnezeului meu m-am pocait.
23. Toate poruncile Lui le-am avut inaintea mea Si de la legea Lui nu m-am abatut.
24. Fara prihana am fost inaintea Lui Si de nedreptate m-am pazit.
25. Deci Domnul mi-a platit dupa nevinovatia mea Si dupa curatia mainilor mele pe care a cunoscut-o.
26. Caci Tu, Doamne, cu cel bun Te arati bun, Cu omul drept Te porti cu dreptate,
27. Cu cel cuvios, Cuvios esti, Iar cu cel indaratnic, Te porti dupa indaratnicia lui.
28. Tu pe poporul smerit il izbavesti, Iar ochii cei mandri ii smeresti.
29. Tu esti lumina mea, Doamne! Doamne, lumineaza intunericul meu!
30. Cu Tine ma voi arunca spre ostirea inarmata, Cu Dumnezeul meu voi dobori zidul.
31. Caile Domnului sunt desavarsite, Cuvantul Domnului e lamurit prin foc. Si scut este El tuturor celor ce nadajduiesc in El;
32. Caci cine este Dumnezeu, daca nu Domnul? Si cine este aparator, daca nu Dumnezeul nostru?
33. Dumnezeu este Cel ce ma incinge cu putere si calea cea dreapta-mi arata;
34. Care da picioarelor mele sprinteneala cerbului, Si la locurile cele inalte ma aseaza;
35. Care-mi deprinde mainile mele la razboi Si bratele mele sa intinda arzul de arama.
36. Doamne, Tu ma aperi cu scutul Tau izbavitor, Cu dreapta Ta ma sprijini si inalti cu bunatatea Ta,
37. Tu largesti calea sub pasii mei Si picioarele mele nu se poticnesc.
38. Urmari-voi pe vrajmasii mei si-i voi prinde. Nu ma voi intoarce pana nu-i starpesc.
39. Ii voi lovi si nu se vor putea tine. Cadea-vor sub picioarele mele.
40. Tu ma incingi cu putere pentru razboi Si faci sa cada potrivnicii sub mine
41. Pe vrajmasii mei Tu-i pui pe fuga inaintea mea si pe cei ce ma urasc ii spulberi.
42. Striga-vor, dar nimeni nu-i va scapa, Pe Domnul vor striga, dar nu-i va auzi;
43. Ca praful ce-l ia vantul ii voi pisa si-i voi calca in picioare ca tina ulitelor.
44. Tu ma izbavesti de razvratirea poporului Si in fruntea neamurilor ma pui.
45. Poporul pe care nu-l cunosteam imi slujeste Si dintr-un cuvant mi se supune.
46. Fiii celor de alt neam palesc de frica si tremura in zidurile cetatii lor.
47. Viu este Domnul si binecuvantat este numele Lui! Laudat fie Dumnezeu, Cel ce ma izbaveste,
48. Dumnezeu, Cel ce ma razbuna, Care pune popoarele sub stapanirea mea Si de vrajmasii mei ma izbaveste.
49. Doamne, Tu ma inalti peste vrajmasii mei Si de omul nedrept ma izbavesti.
50. De aceea Te voi lauda printre popoare si voi da slava numelui Tau,
51. Cel ce da biruinta stralucita regelui Sau Si face mila cu unsul Sau, David, Si cu urmasii lui din veac in veac”.

CAPITOLUL 23
Cele din urma cuvinte ale lui David si vitejii sai.

l. Iata cele din urma cuvinte ale lui David: “Cuvintele lui David, fiul lui Iesei, Graiurile barbatului suspus, Ale unsului lui Dumnezeu, celui din Iacov, Ale dulcelui cantaret din Israel:
2. “Duhul Domnului graieste prin mine, Si cuvantul Lui este pe limba mea.
3. Dumnezeul lui Israel a vorbit. Taria lui Israel mi-a zis: Cel ce domneste intre oameni cu dreptate.
Cel ce stapaneste cu temere de Dumnezeu
4. E a lumina diminetii cand rasare soarele, E ca dimineata fara nori, Ca razele dupa ploaie ce fac sa rasara iarba din pamant.
5. Nu este asa oare, casa mea la Dumnezeu? Caci legamant vesnic a incheiat El cu mine, Asezamant pe veci si neschimbat, Si El face sa rasara toata voia si nadejdea mea!
6. Iar cei rai sunt ca spinii aruncati, Care nu se pot lua cu mana;
7. Ci se iau cu fierul sau cu coada unei suliti, Si-n raspantii de foc se ard”.
8. Iata acum si numele vitejilor lui David: Ioseb-Basebet Taschemonitul, unul dintre marile capetenii. Acesta si-a ridicat lancea sa asupra a opt sute de oameni deodata si i-a ucis.
9. Dupa el vine Eleazar, fiul lui Dodo, fiul lui Ahohi, unul din cei trei viteji care impreuna cu David au infruntat pe Filisteni, cand se adunasera la razboi si cand Israelitii se retrasesera pe inaltimi.
10. Acesta s-a ridicat atunci si a lovit in Filisteni pana ce i-a obosit si i s-a lipit mana de sabia sa. In ziua aceea a dat Domnul biruinta mare si poporul s-a dus dupa el, numai ca sa adune pe cei ucisi.
11. Dupa el vine Sama, fiul lui Aghe, din Harar. Cand Filistenii s-au adunat la Lehi, unde era o tarina semanata cu linte, si cand poporul a fugit de Filisteni,
12. Acesta a ramas in tarina si a aparat-o, batand pe Filisteni. Atunci Domnul a dat biruinta mare.
13. Acestia trei mai insemnati din cele treizeci de capetenii s-au dus si au intrat in vremea secerisului la David in pestera Adulam, cand cetele Filistenilor tabarasera in valea Refaim.
14. David se afla intr-un loc intarit, iar o ceata de Filisteni era in Betleem.
15. Si fiindu-i sete lui David, a zis: “Cine ma va adapa cu apa din fantana Betleemului cea de la poarta?”
16. Atunci acesti trei viteji au strabatut prin tabara Filistenilor, au scos apa din fantana Betleemului cea de la poarta si au adus-o lui David; dar el n-a vrut s-o bea, ci a varsat-o inaintea Domnului, zicand:
17. “Sa ma fereasca Dumnezeu sa fac una ca aceasta! Aceasta nu este, oare, sangele oamenilor, care si-au pus viata in primejdie?” Si n-a vrut sa bea. Iata ce-au facut acesti trei viteji.
18. Abisai, fratele lui Ioab, fiul Teruiei, era intaiul intre alti trei. El a ucis cu sulita sa trei sute de oameni si era in mare cinste intre acesti trei.
19. Intre acesti trei el era cel mai de seama si capetenie, dar cu cei trei de mai sus nu se asemana.
20. Benaia, fiul lui Iehoiada, un om din Cabteel, viteaz si vestit prin fapte mari, a ucis pe cei doi fii ai lui Ariel Moabitul si s-a coborat intr-o groapa si a ucis un leu pe vreme de iarna.
21. Tot el a ucis un egiptean de o statura falnica. Egipteanul avea sulita in mana, iar el s-a dus la acela cu un bat, i-a smucit sulita si l-a ucis cu ea.
22. Iata ce a facut Benaia, fiul lui Iehoiada, si era mult pretuit de cei trei.
23. El era cel mai de seama intre cei treizeci, dar cu cei trei de mai sus nu se asemana. Si David l-a primit intre cei mai de aproape sfetnici ai sai.
24. Asael, fratele lui Ioab, este din numarul celor treizeci, Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem.
25. Sama Haroditeanul; Elica Haroditeanul;
26. Helet Paltianul; Ira, fiul lui Iches, din Tecoa;
27. Abiezer din Anatot; Mebunai din Husa.
28. Talmon Ahohitul; Maharai din Netof,
29. Heleb, fiul lui Baana, din Netof; Itai, fiul lui Ribai, din Ghibeea lui Veniamin;
30. Benaia din Piraton; Hidai din Nahale-Gaas;
31. Abi-Baal din Araba; Azmavet din Bahurim;
32. Eliahba din Saalbon; Ionatan unul din fiii lui Iasen;
33. Sama din Harar; Ahiam, fiul lui Sarar, din Arar;
34. Elifelet, fiul lui Ahasbai, fiul unui Maacatean; Eliam, fiul lui Ahitofel, din Ghilo;
35. Hetrai din Carmel; Paarai din Arba;
36. Igal, fiul lui Natan, din Toba; Bani din Gad.
37. Telec Amonitul; Naharai din Beerot, armasul lui Ioab, fiul Teruiei.
38. Ira din Ieter; Gareb din Ieter;
39. Urie Heteul. De toti treizeci si sapte.

CAPITOLUL 24
David numara poporul si este pedepsit cu ciuma.

1. Mania Domnului s-a aprins iarasi asupra Israelitilor, pentru ca cineva din ei indemnase pe David, zicand: “Mergi de numara pe Israel si pe Iuda!”
2. Si a zis regele catre Ioab, capetenia ostirii care era cu el: “Cutreiera toate triburile din Israel si ale lui Iuda, de la Dan pana la Beer-Seba, numara poporul, ca sa stiu numarul oamenilor”.
3. “Domnul Dumnezeul tau, a raspuns Ioab, sa inmulteasca poporul inca pe atata pe cat este, ba inca si de o suta de ori atata si ochii domnului meu, regele, sa vada. Si pentru ce domnul meu, regele, voieste acest lucru?”
4. Dar cuvantul regelui, dat lui Ioab si capeteniilor ostirii, a biruit. Si s-a dus Ioab cu capeteniile ostirii de la rege sa numere poporul lui Israel.
5. Trecand Iordanul, au poposit la Aroer, in partea dreapta a cetatii care este in mijlocul vaii Gad, aproape de Iazer.
6. De acolo au mers in Galaad si in pamantul Tahtim-Hodsi, de unde au venit la Dan-Iaan,
7. Si ocolind Sidonul, au mers la cetatea Tir si prin toate cetatile Heveilor si Canaaneilor si au iesit in partea de miazazi a Iudei, la Beer-Seba.
8. Apoi au strabatut toata tara aceasta si dupa noua luni si douazeci de zile au ajuns la Ierusalim.
9. Si a dat Ioab regelui cartea cu numaratoarea poporului, din care se vedea ca Israelitii erau opt sute de mii de barbati varstnici, buni de razboi, iar cei din Iuda cinci sute de mii.
10. Atunci s-a cutremurat inima lui David dupa ce a numarat poporul. Si a zis David catre Domnul: “Greu am pacatuit eu, facand asa, si acum ma rog inaintea Ta, Doamne, iarta pacatul robului Tau, caci m-am purtat peste masura de nebuneste!”
11. A doua zi dimineata s-a sculat David. Fusese insa cuvantul Domnului catre Gad proorocul, ca sa spuna lui David viitorul, zicandu-i:
12. “Mergi si spune lui David: Asa zice Domnul: Iti arat trei pedepse: alege-ti una din ele, sa vina asupra ta”.
13. Si a venit Gad la David si i-a vestit, zicandu-i: “Alege-ti ce vrei: foamete in tara ta sapte ani; sa fugi trei luni de vrajmasii tai si ei sa te urmareasca; sau timp de trei zile sa fie ciuma in tara ta? Chibzuieste si hotaraste; ce sa spun Celui ce m-a trimis”,
14. “E tare greu, a raspuns David lui Gad, dar sa cad mai bine in mana Domnului, caci mila Lui este mare; numai in mainile oamenilor sa nu cad!” Si si-a ales David ciuma in vremea secerisului graului.
15. Si a trimis Domnul ciuma asupra lui Israel de dimineata pana la vremea hotarata. Si a inceput molima in popor si au murit de la Dan pana la Beer-Seba saptezeci de mii de oameni.
16. Si si-a intins ingerul Domnului mana asupra Ierusalimului, ca sa-l pustiiasca, dar I S-a facut mila Domnului si a zis ingerului care ucidea poporul: “Destul! Opreste-i acum mana!” Ingerul Domnului se afla atunci la aria lui Aravna Iebuseul.
17. Si vazand David pe ingerul care lovea poporul, a zis catre Domnul: “Iata eu am pacatuit! Faradelegea am facut-o eu. Dar aceste oi ce-au facut? Deci indreapta-ti mana Ta asupra mea si asupra casei tatalui meu!”
18. In ziua aceea Gad a venit la David si a zis: “Mergi de ridica jertfelnic Domnului in aria lui Aravna Iebuseul”.
19. Si s-a dus David, cum ii zisese proorocul Gad si cum poruncise Domnul.
20. si privind Aravna, a vazut pe rege si slugile lui venind la el; si a iesit Aravna si s-a inchinat regelui cu fata pana la pamant.
21. “La ce a venit domnul meu, regele, la robul tau?” a intrebat Aravna. “Ca sa cumpar de la tine aria, a raspuns David, si sa fac acolo jertfelnic Domnului, pentru ca sa inceteze moartea in popor”
22. “Sa ia domnul meu, regele, si sa aduca jertfa Domnului ce voieste, a zis Aravna catre David. Iata boii pentru ardere de tot, iar carele si jugurile boilor vor sluji de lemne.
23. Toate acestea le daruiesc regelui. Domnul Dumnezeul tau sa te binecuvanteze!” a adaugat Aravna.
24. “Ba nu, a zis regele catre Aravna, eu am sa-ti platesc pretul si nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi de tot, lucruri luate in darn. Si a cumparat David aria si boii cu cincizeci de sicli de argint.
25. Si a ridicat David acolo jertfelnic Domnului si a adus arderi de tot si jertfe de impacare. Si S-a milostivit Domnul asupra tarii si a incetat moartea in Israel.

Categoria: Vechiul testament

Cautare:

Cartea a Doua a Regilor

Vizualizari: 1390

Id: 2858

Imagine:

Share: