CARTEA A DOUA PARALIPOMENA
SAU CARTEA A DOUA A CRONICILOR
CAPITOLUL 1
Intelepciunea si avutia lui Solomon.
1. In vremea aceea Solomon, fiul lui David, se intarise in domnie si Domnul Dumnezeul lui era cu el, inaltandu-l foarte sus.
2. Solomon a poruncit sa se adune tot Israelul: capeteniile peste mii, capeteniile peste sute, judecatorii si toti cei ce carmuiau in Israel pana la capii de familie.
3. Apoi s-a dus Solomon si toata adunarea pe inaltimea cea din Ghibeon, caci acolo era cortul cel dumnezeiesc al adunarii pe care-l facuse Moise, robul lui Dumnezeu, in pustiu.
4. Chivotul Domnului il adusese David din Chiriat-Iearim la locul pe care-l pregatise pentru el David, in Ierusalim, unde-i facuse un cort nou.
5. Iar jertfelnicul cel de arama, pe care-l facuse Betaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, ramasese acolo, inaintea cortului celui vechi al Domnului. Pe acesta il cerceta Solomon cu adunarea.
6. Si aici, inaintea fetei Domnului, pe jertfelnicul cel de arama, care era inaintea cortului adunarii, a adus Solomon o mie de arderi de tot.
7. In noaptea aceea S-a aratat Dumnezeu lui Solomon si i-a zis: “Cere ce doresti sa-ti dau?”
8. Iar Solomon a zis catre Dumnezeu: “Tu ai facut cu David, tatal meu, mila mare si m-ai pus pe mine rege in locul lui.
9. Sa se implineasca dar, Doamne Dumnezeule, cuvantul Tau cel catre David, tatal meu! De vreme ce m-ai pus pe mine peste un popor mult la numar, ca pulberea pamantului,
10. Apoi da-mi mie acum intelepciune si stiinta, ca sa pricep cum sa carmuiesc pe poporul acesta, caci cine poate sa carmuiasca pe acest mare popor al Tau?”
11. Atunci Dumnezeu a zis catre Solomon: “Pentru ca tu ai avut la inima asemenea lucru si n-ai cerut bogatie, averi si slava, nici sufletele neprietenilor tai; n-ai cerut de asemenea nici zile multe, ci ai cerut intelepciune si stiinta, ca sa judeci pe poporul Meu peste care te-am pus rege,
12. De aceea ti se da intelepciune si stiinta, iar bogatie, averi si slava iti voi da atata, cata n-au mai avut regii cei dinainte de tine si nici dupa tine nu vor mai avea”.
13. Apoi a venit Solomon de pe inaltimea cea din Ghibeon, de la cortul adunarii, la Ierusalim si a domnit peste Israel.
14. Dupa aceea Solomon a adunat care de razboi si calareti; si avea o mie patru sute de care de razboi si douasprezece mii de calareti. Pe toti acestia i-a asezat in cetatile in care tinea carele de razboi, precum si pe langa rege in Ierusalim.
15. Si a facut regele ca argintul si aurul sa fie in Ierusalim la pret ca pietrele de rand, iar cedrii, prin multimea lor, ajunsesera la pret ca smochinii cei salbatici care cresc multime prin locurile joase.
16. Caii i se aduceau lui Solomon din Egipt si din Cheve (Coa); negustorii regelui ii cumparau cu bani, din Cheve (Coa).
17. Un car de razboi se cumpara si se aducea din Egipt cu sase sute sicli de argint, iar calul cu o suta cincizeci. Tot astfel aduceau ei si tuturor Heteilor si regilor Siriei.
CAPITOLUL 2
Pregatirea pentru zidirea templului.
l. Apoi Solomon hotari sa inalte templu numelui Domnului si casa domneasca pentru sine.
2. In acest scop Solomon a tocmit saptezeci de mii de oameni ca sa care poveri si optzeci de mii de taietori de piatra din munte, iar peste ei, trei mii sase sute de supraveghetori.
3. Apoi a trimis Solomon la Hiram, regele Tirului, sa i se spuna: “Cum ai facut cu David, tatal meu, si i-ai trimis cedrii pentru cladirea casei lui de locuit, asa sa faci si cu mine.
4. Iata si eu, fiul lui, zidesc templu numelui Domnului Dumnezeului meu, ca sa il inchin Lui, pentru ca sa se arda inaintea Lui tamaie mirositoare, sa I se infatiseze pururea painile punerii inainte si sa I se aduca arderi de tot dimineata si seara, in ziua odihnei, la luna noua si la sarbatorile Domnului Dumnezeului nostru, ceea ce s-a poruncit pentru totdeauna lui Israel.
5. Templul pe care voiesc sa-l fac este mare, pentru ca mare este Dumnezeul nostru si mai presus de toti dumnezeii.
6. Si cine poate sa-I zideasca Lui templu, cand cerul si cerurile cerurilor nu-L incap? Si cine sunt eu, ca sa-I pot zidi templu? Fara numai doar pentru a se tamaia inaintea Lui.
7. Trimite-mi dar un om care sa stie sa faca lucruri de aur, de argint, de arama si de fier, de tort purpuriu, stacojiu si albastru si care sa mai stie a sapa si a face toate acestea impreuna cu mesterii care sunt aici la mine in Iuda si Ierusalim si pe care i-a pregatit David, tatal meu.
8. Sa-mi trimiti lemn de cedru, de chiparos si de molift din Liban, caci stiu ca robii tai pricep sa taie lemn in Liban, si robii mei vor merge cu ai tai,
9. Ca sa-mi pregateasca lemn mult, deoarece locasul pe care voiesc sa-l fac este mare si minunat.
10. Iata, robilor tai, taietorilor care taie lemnul, le dau hrana: douazeci de mii de core de grau, douazeci de mii de core de orz, douazeci de mii de baturi de vin si douazeci de mii de baturi de untdelemn”.
11. Hiram, regele Tirului, a raspuns la aceasta, prin o scrisoare pe care a trimis-o lui Solomon, urmatoarele: “Din iubire pentru poporul Sau, Domnul te-a pus pe tine rege peste el”.
12. Apoi Hiram mai zicea: “Binecuvantat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Cel ce a facut cerul si pamantul si a dat regelui David fiu intelept, cu minte si pricepere, care are de gand sa inalte templu Domnului si casa regala pentru sine.
13. Asadar iti trimit un om intelept si inzestrat cu stiinta, si anume pe mesterul Hiram-Abi,
14. Fiul unei femei dintre fiicele lui Dan, iar tatal sau e tirian. Acela stie sa faca lucruri de aur si de argint, de arama si de fier, de piatra si de lemn, de tort purpuriu, stacojiu si albastru, de in si de purpura; stie sa faca tot felul de sculpturi si sa indeplineasca tot ce i se va porunci, impreuna cu mesterii tai, cu mesterii domnului meu David, tatal tau.
15. Iar graul, orzul, untdelemnul si vinul de care vorbesti tu, domnul meu, trimite-l robilor tai.
16. Noi insa vom taia lemn din Liban cat iti va trebui si-l vom duce cu plutele pe mare la Iafa, iar de acolo il vei duce tu la Ierusalim”.
17. Apoi Solomon a numarat pe toti strainii care se aflau atunci in pamantul lui Israel, afara de numaratoarea pe care o facuse David, tatal sau, si s-au gasit o suta cincizeci si trei de mii sase sute insi.
18. Din acestia a facut saptezeci de mii caratori cu spatele si optzeci de mii taietori de piatra in munte, iar trei mii sase sute, supraveghetori, ca sa indemne pe oameni la lucru.
CAPITOLUL 3
Zidirea templului Domnului.
l. Solomon a inceput sa inalte templul Domnului in Ierusalim, pe muntele Moria, unde Se aratase Domnul lui David, tatal sau, si pe locul pe care-l pregatise David, in aria lui Ornan Iebuseul.
2. Zidirea s-a inceput in ziua a doua a lunii a doua din anul al patrulea al domniei lui Solomon.
3. Iata temelia pusa de Solomon la zidurile templului Domnului: lungimea lui era de saizeci de coji, iar latimea de douazeci de coti.
4. Pridvorul, care era inaintea templului, avea lungimea de douazeci de coti, cat latimea templului, iar inaltimea de o suta douazeci de coti si pe dinauntru l-a captusit cu aur curat.
5. Casa cea mare (Sfanta) insa a captusit-o cu lemn de chiparos si a imbracat-o cu aur de cel mai bun, iar pe el a sapat finici si lantisoare.
6. Apoi a impodobit casa cu pietre scumpe. Aurul era din Parvaim (Ofir).
7. Peretii casei, tavanul, usorii, ferestrele si usile le-a acoperit cu aur si pe pereti a sculptat chipuri de heruvimi.
8. Sfanta Sfintelor a facut-o lunga de douazeci de coti, cat largimea casei, si larga de douazeci de coti, si a imbracat-o cu sase sute de talanti din cel mai bun aur.
9. Cuiele de aur erau in greutate de cincizeci de sicli fiecare cui. Incaperile de sus inca le-a imbracat cu aur.
10. Apoi a facut in Sfanta Sfintelor doi heruvimi sapati in lemn si i-a ferecat cu aur.
11. Aripile heruvimilor aveau in lungime douazeci de coti: o aripa de cinci coti atingea peretele templului, iar cealalta aripa de cinci coti atingea aripa celuilalt heruvim.
12. Asemenea si aripa de cinci coti a celuilalt heruvim atingea peretele templului, iar cealalta aripa de cinci coti atingea aripa heruvimului intai.
13. Aripile acestor heruvimi intinse erau de douazeci de coti; heruvimii stateau in picioare, cu fetele spre Sfanta.
14. Dupa aceea au facut o perdea de torturi purpurii, stacojii si albastre si de vison, iar pe ea a inchipuit heruvimi.
15. Inaintea templului au facut doi Stalpi, inalti de treizeci si cinci de coti, iar coroanele de deasupra, de cinci coti fiecare.
16. Au mai facut lantisoare, ca cele din Sfanta Sfintelor, si le-a pus pe capetele stalpilor. Apoi au facut o suta de rodii si le-au insirat pe lantisoare.
17. In sfarsit au asezat stalpii inaintea templului, unul in dreapta si altul in stanga si le-a pus nume: celui din dreapta Iachin, iar celui din stanga Booz.
CAPITOLUL 4
Vasele sfintite.
l. Dupa aceea a facut jertfelnic de arama, lung de douazeci de coli, lat de douazeci de coti, inalt de zece coti.
2. A facut asa-numita mare de arama turnata rotund, care avea de la o margine pana la cealalta zece coti, iar inaltimea ei era de cinci coti; o sfoara de treizeci de coti putea sa o cuprinda imprejur.
3. Sub ea de jur-imprejur se aflau chipuri de boi turnate. Boii acestia, turnati impreuna cu marea, erau asezati sub ea de jur-imprejur pe doua randuri, la zece coti departare unul de altul.
4. Marea statea pe doisprezece boi: trei indreptati spre miazanoapte, trei indreptati spre apus, trei indreptati spre miazazi si trei indreptati spre rasarit, iar marea deasupra, pe ei; spatele boilor insa erau inauntru, sub mare.
5. Ea era groasa in pereti de un lat de palma; marginile ei erau ca marginile unei cupe, semanand cu o floare deschisa de crin; in ea incapeau pana la trei mii de baturi.
6. A mai facut zece ligheane si le-a asezat cinci in partea dreapta si cinci in partea stanga, ca sa se spele in ele cele pregatite pentru arderile de tot; marea insa era pentru preoti, ca sa se spele in ea.
7. De asemenea a facut zece sfesnice de aur, cum trebuia sa fie, si le-a pus in templul Domnului, cinci in partea dreapta si cinci in partea stanga.
8. A facut inca zece mese si le-a pus in templul Domnului, cinci in partea dreapta si cinci in partea stanga; si a facut o suta de vase de aur.
9. A facut apoi curtea preotilor si curtea cea mare; la curti a facut porti si portile le-a ferecat cu arama.
10. Marea a pus-o in partea dreapta, spre miazazi-rasarit.
11. Dupa aceea Hiram a facut ligheane si lopeti, castroane, cadelnite si toate vasele pentru jertfe. Si a sfarsit Hiram lucrarile pe care le-a facut lui Solomon pentru templul lui Dumnezeu:
12. Cei doi stalpi cu cele doua coroane de pe varfurile stalpilor, si doua retele pentru acoperit cele doua coroane, care erau pe capetele stalpilor;
13. Patru sute de rodii a pus pe retele, cate doua randuri de rodii pentru fiecare retea, care acoperea cele doua coroane de pe varful stalpilor.
14. A facut postamente si pe postamente ligheane de spalat;
15. O mare si sub ea doisprezece boi; 16. Ligheane, lopeti, furculite si toate celelalte lucruri le-a facut mesterul Hiram regelui Solomon, pentru templul Domnului, din arama lustruita.
17. Acestea le-a turnat regele in preajma Iordanului, intr-un pamant cleios, intre Sucot si Tereda (Tartan).
18. Toate lucrurile acestea le-a facut Solomon in asa de mare numar, incat nu se mai stia greutatea aramei.
19. De asemenea a facut Solomon toate lucrurile pentru templul Domnului, jertfelnicul cel de aur si mesele pentru painile punerii inainte;
20. Sfesnicele si candelele lor de aur curat, ca sa fie aprinse dupa randuiala inaintea Sfintei Sfintelor.
21. Mucarile, candelele si tavitele de aur, din cel mai curat aur.
22. Cutitele, potirele, catuiele si cestile tot din cel mai bun aur: usile templului Domnului, usile dinauntru de la Sfanta Sfintelor si usa de la Sfanta, tot de aur.
CAPITOLUL 5
Sfintirea templului.
1. Astfel s-a sfarsit tot lucrul pe care l-a facut Solomon pentru templul Domnului. Si a adus Solomon cele harazite de David, tatal lui: argint si aur si toate lucrurile si le-a dat in vistieria templului Domnului.
2. Atunci a adunat Solomon pe batranii lui Israel si pe toti capii semintiilor si capeteniile familiilor fiilor lui Israel la Ierusalim, ca sa stramute chivotul legamantului Domnului din cetatea lui David, adica din Sion.
3. Si s-au adunat la rege toti Israelitii la sarbatoare, in luna a saptea.
4. Dupa ce au venit toate capeteniile lui Israel, levitii au luat chivotul.
5. Si au dus chivotul si cortul adunarii si toate lucrurile sfinte care erau in cort, le-au dus preotii si levitii.
6. Iar regele Solomon si toata obstea lui Israel, care se adunase la el inaintea chivotului, au adus jertfe de oi si boi atatea, cat nu se puteau numara din pricina multimii.
7. Preotii au dus chivotul legamantului Domnului la locul lui, inauntrul templului in Sfanta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.
8. Heruvimii isi intindeau aripile peste locul chivotului si acopereau ei chivotul si parghiile lui de sus.
9. Apoi parghiile au fost impinse asa, incat capetele parghiilor chivotului se vedeau din Sfanta, in fata Sfintei Sfintelor, iar parghiile nu se puteau vedea, si acolo sunt ele pana astazi.
10. In chivot nu era nimic, fara numai cele doua table pe care le pusese Moise in Horeb, cand incheiase Domnul legamantul cu fiii lui Israel, dupa iesirea din Egipt.
11. Dupa ce au iesit preotii din Sfanta, caci toti preotii care se aflau acolo se sfintisera, fara sa se tina seama de rand,
12. si cand toti levitii care erau cantareti, Asaf, Heman, Iedutun, fiii lor si fratii lor - imbracati in vison, si cu chimbale, chitare si harfe au stat in partea de rasarit a jertfelnicului si impreuna cu ei au stat o suta douazeci de preoti care trambitau din trambite
13. Si indata ce aceia care sunau din trambite si cei care cantau, uniti intr-un singur glas ca sa slaveasca si sa laude pe Domnul, au facut sa rasune trambitele, chitarele si celelalte instrumente muzicale, si au slavit pe Domnul, zicand: “Caci El este bun, ca in veac este mila Lui!”, atunci templul Domnului s-a umplut de norul slavei Lui,
14. Incat preotii nu puteau sta la slujba din pricina norului, pentru ca slava Domnului umpluse templul Domnului.
CAPITOLUL 6
Rugaciunea lui Solomon.
l. Atunci Solomon a zis: “Domnul a spus ca El binevoieste sa locuiasca in negura,
2. Iar eu am zidit templul, ca sa locuiesti Tu, Cel Sfant, si locas unde sa petreci Tu in veci”.
3. Apoi si-a intors regele fata sa si a binecuvantat toata adunarea lui Israel, caci toata adunarea Israelitilor sta inainte.
4. Si a zis regele: “Binecuvantat este Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a grait cu gura Sa catre David, tatal meu, si a implinit cu mainile Sale ceea ce spusese, zicand:
5. Din ziua cand am scos pe poporul Meu din tara Egiptului, nu Mi-am ales cetate nici intr-una din semintiile lui Israel, ca sa-Mi zidesc templu in care sa petreaca numele Meu, nici nu Mi-am ales om care sa fie carmuitor poporului Meu Israel.
6. Acum insa am ales Ierusalimul, ca sa petreaca numele Meu acolo, si am ales pe David, ca sa pastoreasca peste poporul Meu Israel.
7. Iar lui David, tatal meu, ii intrase la inima sa inalte templu numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.
8. Insa Domnul a zis lui David, tatal meu: ti-a intrat la inima sa zidesti templu numelui Meu; bine e ca ti-a intrat acest lucru la inima;
9. Dar nu vei zidi tu templul, ci fiul tau care va iesi din coapsele tale, acela va zidi templu numelui Meu.
10. Si a implinit Domnul cuvantul Sau, care l-a grait; caci eu am urmat in locul lui David, tatal meu, si am sezut pe tronul lui Israel, cum zisese Domnul, si am zidit templu numelui Domnului Dumnezeului lui Israel.
11. Si am pus acolo chivotul in care se afla legamantul Domnului, cel incheiat cu fiii lui Israel”.
12. Apoi stand Solomon la jertfelnicul Domnului, inaintea adunarii Israelitilor si-a ridicat mainile sale,
13. Caci Solomon isi facuse un amvon de arama, lung de cinci coti, lat de cinci coti si inalt de trei coti, si-l pusese in mijlocul curtii. Pe acest amvon a stat el si si-a plecat genunchii inaintea intregii adunari a Israelitilor. El a ridicat mainile sale la cer
14. Si a zis: “Doamne Dumnezeul lui Israel, nu este Dumnezeu asemenea tie, nici in cer si nici pe pamant. Tu pazesti legamantul si mila cu robii Tai, care umbla cu toata inima lor inaintea Ta;
15. Tu ai implinit robului Tau David, tatal meu, ce i-ai grait; ca ceea ce ai grait cu gura Ta, aceea ai implinit in ziua aceasta cu mana Ta!
16. Si acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, implineste cele ce ai grait catre robul Tau David, tatal meu, cand ai zis: Nu va lipsi barbat din tine care sa sada inaintea fetei Mele pe tronul lui Israel, daca fiii tai isi vor pazi calea lor purtandu-se dupa legea Mea, asa cum te-ai purtat tu inaintea Mea.
17. Deci acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, fa sa se adevereasca cuvantul Tau, catre robul Tau David.
18. Adevarat sa fie ca Dumnezeu va locui cu oamenii pe pamant? Daca cerul si cerurile cerurilor nu Te incap, cu cat mai putin Te va incapea templul acesta pe care Ti l-am zidit eu?
19. Dar cauta la rugaciunea robului Tau si la cererea lui, Doamne Dumnezeul meu! Asculta strigarea si ruga cu care robul Tau se roaga inaintea Ta:
20. Sa fie ochii Tai deschisi ziua si noaptea spre templul acesta si spre locul unde ai fagaduit sa-ti pui numele Tau, ca sa asculti rugaciunea cu care robul Tau se va ruga in locul acesta.
21. Sa iei aminte la cererile robului Tau si ale poporului Tau Israel, cu care se vor ruga ei in locul acesta; sa auzi din locul sederii Tale, din ceruri, sa asculti si sa miluiesti.
22. Cand va gresi cineva impotriva aproapelui sau si i se va cere juramant ca sa jure, juramantul se va face inaintea jertfelnicului Tau in templul acesta.
23. Atunci sa asculti din cer si sa faci judecata robilor Tai: sa osandesti pe cel vinovat, facand sa i se intoarca asupra capului lui fapta sa si sa izbavesti pe cel drept, dandu-i dupa dreptatea lui.
24. Cand poporul Tau Israel va fi batut de dusman, pentru ca a pacatuit inaintea Ta, dar apoi se va intoarce catre Tine, va preaslavi numele Tau si va cere si se va ruga inaintea Ta, in templul acesta,
25. Atunci sa asculti din cer si sa ierti pacatul poporului Tau Israel si sa-l intorci in pamantul pe care l-ai dat lor si parintilor lor.
26. Cand se va incuia cerul si nu va fi ploaie, pentru ca au pacatuit ei inaintea Ta, si-ti vor aduce rugi in locul acesta, vor marturisi numele Tau si se vor intoarce de la pacatul lor pentru ca i-ai smerit,
27. Atunci sa asculti din cer si sa ierti pacatul robilor Tai, al poporului Tau Israel, aratandu-le calea cea buna pe care sa mearga, si sa trimiti ploaie pamantului Tau, pe care l-ai dat poporului Tau de mostenire.
28. De va fi foamete pe pamant, de va fi boala molipsitoare, de va fi vant dogorator sau palitura, lacusta sau omida, dusmanii de-i vor stramtora in tara lor, stau in cetatile lor, de va fi orice necaz, orice boala,
29. Atunci orice rugaciune si orice cerere care se va face de orice om sau de tot poporul Tau Israel, cand ei isi vor simti fiecare necazul sau si durerea si isi vor intinde mainile lor spre templul acesta,
30. Tu sa asculti din cer, din locul sederii Tale, si sa ierti; sa dai fiecaruia dupa caile lui, caci Tu cunosti inima lui si singur stii inima fiilor oamenilor,
31. Pentru ca sa se teama de Tine si sa umble in caile Tale in toate zilele, cat vor trai pe pamantul pe care l-ai dat parintilor nostri.
32. Chiar si strainul, care nu este din poporul Tau Israel, cand va purcede din pamant departat pentru numele Tau cel mare, pentru mana Ta cea puternica si pentru bratul Tau cel inalt si va veni si se va ruga in templul acesta,
33. Tu sa asculti din cer, din locul salasluirii Tale, si sa-i implinesti tot lucrul pentru care strainul va striga catre Tine, ca sa stie toate popoarele pamantului, de numele Tau si sa se teama de Tine, cum se teme poporul Tau Israel, si sa stie ca in numele Tau este inchinat templul pe care l-am zidit eu.
34. Cand poporul Tau va pleca cu razboi impotriva dusmanilor sai, pe drumul pe care-l vei trimite Tu si se va ruga Tie, intorcandu-se spre cetatea aceasta, care Ti-ai ales-o, si spre templul acesta pe care l-am zidit eu numelui Tau,
35. Atunci sa asculti din cer rugaciunea lor si cererea lor si sa le faci dreptate.
36. Cand vor pacatui ei inaintea Ta - caci nu este om care sa nu pacatuiasca - si Tu Te vei supara pe ei si-i vei da dusmanilor lor si cei ce i-au luat robi ii vor duce in pamant departat sau apropiat,
37. Si cand ei, in pamantul in care vor fi robiti, isi vor veni in sine si se vor intoarce si ti se vor ruga in pamantul robiei lor, zicand: am pacatuit, am facut faradelege, vinovati suntem;
38. Daca se vor intoarce catre Tine cu toata inima lor si cu tot sufletul lor, in pamantul robiei lor, unde ei se vor afla dusi robi si se vor ruga, intorcandu-se spre pamantul lor, pe care Tu l-ai dat parintilor lor si spre “etatea care ti-ai ales-o si spre templul pe care l-am zidit eu numelui Tau,
39. Atunci sa asculti din cer, din locul sederii Tale, rugaciunea lor si cererea lor, si sa le faci dreptate si sa ierti pe poporul Tau de ceea ce a pacatuit inaintea Ta.
40. Dumnezeul meu, sa-Ti fie ochii Tai deschisi si urechile Tale cu luare aminte la rugaciunea care Ti se va face in locul acesta.
41. Si acum, Doamne Dumnezeule, scoala-Te si vino la locul de odihna al Tau, Tu si chivotul puterii Tale. Preotii Tai, Doamne Dumnezeule, se vor imbraca intru mantuire si cuviosii Tai se vor desfata de bunatati.
42. Doamne Dumnezeule, sa nu-Ti intorci fata Ta nici de la unsul Tau, ci adu-Ti aminte de indurarile cele catre David, robul Tau”.
CAPITOLUL 7
Savarsirea sfintirii.
1. Cand a sfarsit Solomon rugaciunea, s-a pogorat foc din cer si a mistuit arderea de tot si jertfele, si slava Domnului a umplut templul.
2. Atunci n-au putut preotii sa intre in templul Domnului din pricina slavei lui Dumnezeu care umpluse templul.
3. Si toti fiii lui Israel, vazand cum s-a coborat focul si slava Domnului peste templu, au cazut cu fata la pamant pe pardoseala, s-au inchinat si au slavit pe Domnul: “Ca este bun, ca in veac este mila Lui!”
4. Apoi regele si tot poporul au inceput sa aduca jertfe inaintea fetei Domnului.
5. Regele Solomon a adus jertfa douazeci si doua de mii de boi si o suta douazeci de mii de oi; asa au sfintit templul lui Dumnezeu regele si tot poporul.
6. Preotii stateau la slujbele lor si levitii cu instrumentele de cantare ale Domnului, pe care le facuse regele David, ca sa laude pe Domnul: “Ca in veac este mila Lui”; caci David cu acestea Il slavea, iar preotii trambitau din trambite inaintea lui, iar Israelul tot statea de fata.
7. Apoi a mai sfintit Solomon si mijlocul curtii care era inaintea templului Domnului; caci a adus acolo arderile de tot si grasimea jertfelor de impacare, fiindca jertfelnicul cel de arama pe care il facuse Solomon nu putea cuprinde arderile de tot si prinoasele de paine si de grasime.
8. In vremea aceea a facut Solomon sarbatoare de sapte zile si impreuna cu el a praznuit tot Israelul, adunare foarte mare, venita de la intrarea Hamatului, pana la raul Egiptului.
9. Iar in ziua a opta au sarbatorit incheierea sarbatorii, caci sfintirea jertfelnicului a tinut sapte zile, iar sarbatoarea alte sapte zile.
10. Si in ziua a douazeci si treia a lunii a saptea, regele a dat drumul la corturile sale poporului, care se bucura si se veselea de binele ce daduse Domnul lui David, lui Solomon si poporului Sau Israel.
11. Astfel a ispravit Solomon templul Domnului si casa regelui; tot ce planuise Solomon in inima sa sa faca pentru templul Domnului si pentru casa sa, le-a ispravit dupa dorinta.
12. Atunci S-a aratat Domnul lui Solomon, noaptea, si i-a zis: “Am auzit ruga ta si Mi-am ales locul acesta sa fie templu pentru aducerea de jertfe.
13. De voi incuia cerul si nu va fi ploaie, de voi porunci lacustei sa manance tara, sau voi trimite vreo boala molipsitoare asupra poporului Meu
14. Si se va smeri poporul Meu, care se numeste cu numele Meu, si se vor ruga si vor cauta fata Mea, si se vor intoarce de la caile lor cele rele, atunci ii voi auzi din cer, le voi ierta pacatele lor si le voi tamadui tara.
15. Acum ochii Mei vor fi deschisi si urechile Mele vor fi cu luare-aminte la rugaciunea ce se va face in locul acesta.
16. Caci am ales acum si am sfintit templul acesta, pentru ca sa fie numele Meu acolo in veci; si ochii Mei si inima Mea sa fie acolo in toate zilele.
17. Daca tu vei umbla inaintea fetei Mele, cum a umblat David, tatal tau, si vei face toate cate ti-am poruncit, si vei pazi randuielile si legile Mele,
18. Atunci iti voi intari tronul regatului tau, dupa cum am fagaduit lui David, tatal tau, cand am zis: Nu va lipsi din tine barbat care sa domneasca peste Israel.
19. Iar daca va veti abate si veti parasi randuielile Mele si poruncile Mele, care vi le-am dat, si va veti duce si veti incepe a sluji la alti dumnezei si va veti inchina lor,
20. Atunci voi starpi pe Israel de pe fata pamantului Meu pe care l-am dat lor, si templul acesta pe care l-am sfintit numelui Meu, il voi lepada de la fata Mea, iar pe Israel il vai da de pilda si de ocara la toate popoarele;
21. Iar de templul acesta inalt va ramane uimit tot cel ce va trece pe langa el, si va zice: Pentru ce a facut asa Domnul cu pamantul acesta si cu templul acesta?
22. Si vor zice: Pentru ca au parasit pe Domnul Dumnezeul parintilor lor, Care i-a scos din pamantul Egiptului, si pentru ca s-au lipit de alti dumnezei si s-au inchinat si au slujit lor, pentru aceea a adus El asupra lor toate relele acestea”.
CAPITOLUL 8
Cetatile zidite de Solomon. Jertfele si corabiile lui.
l. Dupa sfarsirea celor douazeci de ani, in care Solomon a zidit templul Domnului si casa sa,
2. A zidit Solomon cetatile pe care i le daruise Hiram si a asezat in ele pe fiii lui Israel.
3. Apoi a plecat Solomon impotriva Hamat-Tobei si a luat-o
4. Si a zidit el Tadmorul, in pustiu, si toate cetatile cele pentru provizii, pe care le intemeiase in Hamat.
5. El a mai zidit de asemenea Bet-Horonul de Sus si Bet-Horonul de Jos, intarindu-le cu ziduri de jur-imprejur, cu porti si cu zavoare;
6. Baalatul si toate cetatile pentru provizii, pe care le avea Solomon, si toate cetatile pentru carele de razboi, cetatile pentru calareti si tot ce a dorit Solomon sa zideasca in Ierusalim, in Liban, in tot pamantul stapanirii lui.
7. Tot poporul care a ramas din Hetei, Amorei, Ferezei, Hevei, Iebusei, care nu erau dintre fiii lui Israel;
8. Pe copiii lor care au ramas in tara dupa ei si pe care fiii lui Israel nu i-au starpit, Solomon i-a facut oameni de corvoada pana in ziua de astazi.
9. Iar pe fiii lui Israel, Solomon nu i-a facut oameni de corvoada pentru lucrarile lui; pe ei insa ii avea pentru ostasi capetenii peste garzi si pentru capetenii peste carele si calaretii lui.
10. Regele Solomon avea doua sute cincizeci de conducatori mari care supravegheau oamenii la lucru.
11. Iar pe fiica lui Faraon, Solomon a mutat-o din cetatea lui David in casa pe care o zidise pentru ea; caci zicea el: Femeia mea nu trebuie sa locuiasca in casa lui David, regele lui Israel, pentru ca acea casa este sfanta de cand a intrat in ea chivotul Domnului.
12. Atunci a inceput Solomon sa aduca arderi de tot Domnului pe jertfelnicul pe care-l facuse pentru Domnul inaintea pridvorului,
13. Pentru ca sa se aduca pe el arderi de tot, dupa randuiala si dupa porunca lui Moise, in fiecare zi, in toate zilele de odihna, la lunile noi si la cele trei sarbatori de peste an: la sarbatoarea azimelor, la sarbatoarea saptamanilor si la sarbatoarea corturilor.
14. Si a asezat el, dupa randuiala lui David, tatal sau, preotii sa-si faca slujba lor, cu randul; si tot cu randul a randuit sa fie de straja levitii, sa cante cantarile de lauda si sa slujeasca pe preoti, dupa randuiala de fiecare zi; pe usieri, dupa cetele lor, i-a randuit la fiecare usa, pentru ca asa poruncise David, omul lui Dumnezeu.
15. Si nu s-a facut intru nimic nici o abatere de la poruncile regelui, cele pentru preoti si pentru leviti, si nici de la cele pentru vistierie.
16. Asa s-a savarsit toata lucrarea lui Solomon din ziua punerii temeliei la templul Domnului pana la terminarea lui.
17. Atunci s-a dus Solomon la Etion-Gheber si la Elot, pe tarmul marii, care este in tara lui Edom.
18. Iar Hiram i-a trimis cu slugile sale corabii si robi, cunoscatori ai marilor, care s-au dus cu slugile lui Solomon la Ofir si au luat de acolo patru sute cincizeci de talanti de aur si i-au adus regelui Solomon.
CAPITOLUL 9
Regina din Saba cerceteaza pe Solomon
l. Auzind regina din Saba de faima lui Solomon si voind sa-l incerce cu intrebari grele, a venit la Ierusalim cu foarte multa bogatie, cu camile incarcate cu aromate, cu aur mult si pietre scumpe; si a venit la Solomon si i-a grait lui toate cate avea in sufletul ei.
2. Si i-a dezlegat Solomon toate intrebarile ei si nu s-a gasit nimic necunoscut pentru Solomon, incat sa nu-i dezlege el.
3. Vazand regina din Saba intelepciunea lui Solomon si casa pe care o zidise el,
4. Mancarile de la masa lui, locurile de sedere ale robilor lui, randuiala slujitorilor lui si imbracamintea lor, paharnicii lui, imbracamintea lor si arderile de tot pe care le aducea in templu, a ramas uimita.
5. Si a zis regelui: “Cele ce am auzit eu in tara mea despre lucrurile tale si despre intelepciunea ta, sunt adevarate;
6. Dar eu n-am crezut vorbele ce mi se spuneau, pana ce n-am venit si n-am vazut cu ochii mei. Si iata nici pe jumatate nu mi s-a grait de marirea intelepciunii tale; tu intreci cu mult faima auzita de mine, despre tine.
7. Fericiti sunt oamenii tai si fericite sunt aceste slugi ale tale, care-ti stau totdeauna inainte si-ti asculta intelepciunea!
8. Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul tau Care a binevoit sa te puna pe tronul Sau, pentru ca sa fii rege in numele Domnului Dumnezeului tau. Din dragostea pe care Dumnezeul tau o are catre Israel, ca sa-l intareasca in veci, te-a facut rege peste el, ca sa faci judecata si dreptate”.
9. Si a daruit ea regelui o suta douazeci de talanti de aur si multime mare de aromate si de pietre scumpe; asemenea aromate, ca cele daruite de regina din Saba regelui Solomon, nu se mai vazusera.
10. In vremea aceea slugile lui Hiram si slugile lui Solomon, care-i aduceau aur de la Ofir, ii adusesera si lemn rosu si pietre scumpe.
11. Din acest lemn rosu facuse regele scarile de la templul Domnului si de la casa domneasca, precum si chitare si harpe pentru cantareti. Astfel de lemn nu se mai vazuse niciodata inainte in tara lui Iuda.
12. Iar regele Solomon a dat reginei din Saba tot ce ea a dorit si a cerut, afara de darul pe care i l-a dat pentru lucrurile pe care ea le adusese regelui. Si asa s-a intors inapoi in tara sa, ea si slugile sale.
13. Greutatea aurului care i se adusese lui Solomon intr-un an era de sase sute saizeci si sase de talanti de aur.
14. Afara de acestea, mai aduceau lui Solomon aur si argint solii de la diferite popoare si negustorii, precum si toti regii Arabiei si conducatorii de provincii.
15. Regele Solomon a facut doua sute de scuturi mari de aur ciocanit in care au intrat cate sase sute de sicli de aur de fiecare scut ciocanit.
16. Si trei sute de scuturi mici, tot de aur ciocanit, in care au intrat cate trei sute de sicli de aur de fiecare scut. Pe acestea le-a pus regele in Casa Padurii din Liban.
17. Apoi a facut regele un tron mare de os de fildes si l-a imbracat peste tot cu aur curat,
18. Iar la tron a facut sase trepte de suit, un scaunel de aur pentru picioare, prins de tron, rezematori de o parte si de alta a locului de sedere si doi lei care stateau langa rezematori
19. Si inca doisprezece lei care stateau acolo pe cele sase trepte de o parte si de alta. Asa tron nu se mai gasea in nici un regat.
20. Toate vasele de baut ale regelui Solomon erau de aur si toate vasele din Casa Padurii din Liban erau de aur ales. In zilele lui Solomon argintul se socotea ca nimic,
21. Caci corabiile regelui umblau la Tarsis eu slugile lui Hiram si la trei ani o data se intorceau aducand aur si argint, fildes, maimute si pauni.
22. Astfel Solomon a intrecut pe toti regii pamantului in bogatie si intelepciune.
23. Si toti regii tarilor cautau sa vada pe Solomon, ca sa-i asculte intelepciunea pe care i-o pusese Dumnezeu in inima lui.
24. Si fiecare din ei ii aducea vase de argint, de aur, vesminte, arme, aromate, cai si catari, in fiecare an.
25. Solomon avea patru mii de iesle pentru caii de pe la carele lui si douasprezece mii de calareti, asezati in cetatile unde avea carele si pe langa rege in Ierusalim.
26. El domnea peste toti regii, de la raul Eufrat pana la tara Filistenilor si pana la hotarul Egiptului.
27. Si a facut regele sa fie aurul si argintul pretuit in Ierusalim ca pietrele de pe drum, iar cedrii, din pricina multimii lor, i-a facut sa fie pretuiti ca smochinii cei salbatici de prin locuri joase.
28. Cai pentru Solomon i se aduceau din Egipt si din toate tarile.
29. Celelalte fapte ale lui Solomon, de la cele dintai pana la cele din urma, sunt scrise in cartea lui Natan proorocul, in proorocia lui Ahia Silonitul si in vedeniile lui Ido vazatorul despre Ieroboam, fiul lui Nabat.
30. Solomon a domnit in Ierusalim peste tot Israelul patruzeci de ani.
31. Apoi a raposat Solomon cu parintii sai si l-au ingropat in cetatea lui David, tatal sau. Iar in locul lui s-a facut rege Roboam, fiul sau.
CAPITOLUL 10
Roboam si dezbinarea regatului.
1. Atunci s-a dus Roboam la Sichem, pentru ca la Sichem se adunasera toti Israelitii, ca sa-l faca rege.
2. Cand a auzit de aceasta Ierobnam, fiul lui Nabat, care se afla in Egipt, unde fugise de regele Solomon, s-a intors Ieroboam din Egipt.
3. Iar Israelitii au trimis si l-au chemat. Venind deci Ieroboam si tot Israelul, au grait lui Roboam asa:
4. “Tatal tau a pus jug greu pe noi. Tu insa usureaza-ne de munca silnica a tatalui tau si de jugul cel greu, care d-a pus el pe noi si iti vom sluji”.
5. Iar Roboam le-a zis: “Veniti peste trei zile la mine!” Si s-a imprastiat poporul.
6. Atunci s-a sfatuit regele Roboam eu batranii care fusesera sfetnicii lui Solomon, tatal lui, cat a trait el si le-a zis: “Cum ma sfatuiti sa raspund poporului acestuia?”
7. Iar ei i-au zis: “De vei fi bun acum cu poporul acesta, de le vei face pe plac si le vei vorbi cu blandete, atunci ei iti vor fi robi in toate zilele”.
8. Dar el n-a tinut seama de sfatul ce i-au dat batranii, ci a inceput sa se sfatuiasca cu oamenii cei tineri care crescusera cu el si-i avea ca sfetnici pe langa sine
9. Si le-a zis: “Ce ma sfatuiti sa raspund poporului acestuia, care mi-a grait asa: Usureaza-ne jugul pe care tatal tau l-a pus pe noi?”
10. Oamenii cei tineri, care crescusera cu el, i-au raspuns si i-au zis: “Poporului care ti-a vorbit: Tatal tau a pus jug greu peste noi, iar tu usureaza-ni-l, spune-le asa: Degetul meu cel mic e mai gros decat mijlocul tatalui meu.
11. Tatal meu a pus jug greu pe voi, eu insa voi mari jugul vostru; tatal meu v-a pedepsit cu biciul, eu insa va voi bate cu scorpioane”.
12. Si a venit Ieroboam impreuna eu tot poporul la Roboam, in ziua a treia, dupa cum le poruncise regele, cand zisese: “Veniti la mine peste trei zile”.
13. Atunci regele le-a raspuns cu asprime, caci n-a tinut seama regele Roboam de sfatul batranilor, ci le-a grait dupa sfatul oamenilor tineri asa:
14. “Tatal meu pus jug greu peste voi, eu insa il voi mari; tatal meu v-a pedepsit cu biciul; eu insa va voi bate cu scorpioane”.
15. Si n-a ascultat regele de popor, pentru ca asa fusese randuit de la Dumnezeu, ca sa-si implineasca Domnul cuvantul Sau, pe care-l graise prin Ahia Silonitul lui Ieroboam, fiul lui Nabat.
16. Cand tot Israelul a vazut ca regele nu-l asculta, atunci poporul a raspuns regelui, zicand: “Ce parte mai avem noi cu David? Nu mai avem nimic cu fiul lui Iesei. La corturi, Israele! Davide, vezi de casa ta!” Si s-au imprastiat toti Israelitii pe la corturile lor.
17. Iar Roboam a ramas rege numai peste fiii lui Israel care locuiau in cetatile Iudei.
18. Atunci regele Roboam a trimis impotriva lor pe Adoniram, care era capetenie peste stransul darilor; dar fiii lui Israel l-au batut cu pietre si el a murit. Iar regele Roboam s-a grabit sa se suie in carul sau, ca sa fuga la Ierusalim.
19. Asa s-a despartit Israel de casa lui David, pana in ziua de astazi.
CAPITOLUL 11
Roboam se pregateste de razboi.
l. Atunci a venit Roboam la Ierusalim si a strans din casa lui Iuda si a lui Veniamin o suta saptezeci de mii de ostasi alesi, ca sa lupte in Israel si sa intoarca regatul iarasi sub stapanirea lui Roboam.
2. Si a fost cuvantul Domnului spre Semaia, omul lui Dumnezeu si i-a zis:
3. “Spune lui Roboam, fiul lui Solomon, regele Iudei si la tot Israelul din neamul lui Iuda si al lui Veniamin:
4. Asa zice Domnul: Sa nu mergeti si sa nu faceti razboi cu fratii vostri. Intoarceti-va fiecare la casa voastra, caci de Mine s-a facut acest lucru!” si au ascultat ei de cuvintele Domnului si s-au intors inapoi din drumul lor impotriva lui Ieroboam.
5. Roboam sedea in Ierusalim si a imprejmuit cetatile lui Iuda cu ziduri.
6. El a intarit Betleemul, Etamul si Tecoa;
7. Bet-Turul, Soco si Adulamul,
8. Gatul, Maresa si Ziful,
9. Adoraimul, Lachisul si Azeca,
10. Tora, Aialonul si Hebronul, care se aflau in neamul lui Iuda si al lui Veniamin.
11. Cetatile acestea le-a intarit el cu ziduri si a asezat in ele capetenii si magazii pentru tinut paine, untdelemn si vin.
12. Fiecarei cetati i-a dat scuturi si sulite si le-a intarit cu foarte mare tarie. Si asa a ramas cu el Iuda si Veniamin.
13. Apoi s-au adunat la el din toate partile preotii si levitii, care erau in tot pamantul lui Israel,
14. Caci levitii si-au parasit asezarile si locurile lor, stapanite de ei, si au venit in Iuda si la Ierusalim, din pricina ca Ieroboam si fiii lui ii indepartasera din dregatoria preotiei Domnului
15. Si pentru ca Ieroboam isi pusese preoti pentru inaltimi si pentru tapii si viteii pe care ii facuse el.
16. Iar dupa ei au venit la Ierusalim din toate semintiile lui Israel si aceia care isi aveau inima indreptata sa caute pe Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru ca sa aduca jertfa Domnului Dumnezeului parintilor lor.
17. Si asa au intarit acestia regatul lui Iuda si l-au sprijinit pe Roboam, fiul lui Solomon, timp de trei ani., pentru ca trei ani a umblat el pe caile lui David si ale lui Solomon.
18. Roboam si-a luat de femeie pe Mahalat, fiica lui Ierimot, fiul lui David si al Abihailei, fiica lui Eliab, fiul lui Iesei.
19. Aceasta i-a nascut fii pe Ieus, pe Semaria si pe Zaham.
20. Dupa ea a mai luat pe Maaca, fiica lui Abesalom, care i-a nascut pe Abia, pe Atai, pe Ziza si pe Selomit.
21. Roboam insa iubea pe Maaca, fiica lui Abesalom, mai mult decat pe toate femeile si decat pe toate concubinele sale, caci el a avut optsprezece femei si saizeci de concubine si a nascut cu ele douazeci si opt de baieti si saizeci de fete.
22. Si a pus Roboam pe Abia, fiul Maacai, conducator peste fratii lui, pentru ca pe el voia sa-l faca rege.
23. Si a lucrat intelepteste, caci si-a impartit toti feciorii sai in toate cetatile intarite din tot pamantul lui Iuda si al lui Veniamin si le-a dat intretinere mare si le-a cautat multime de femei.
CAPITOLUL 12
Razboiul cu Sisac. Moartea lui Roboam.
1. Dupa ce s-a intarit regatul lui Roboam si a ajuns destul de puternic, Roboam a parasit legea Domnului si dimpreuna cu el si tot Israelul.
2. Dar pentru ca s-au abatut ei de la Domnul, de aceea in anul al cincilea al domniei lui Roboam, Sisac, regele Egiptului, a plecat cu razboi impotriva Ierusalimului,
3. Cu o mie doua sute de care de razboi si cu saizeci de mii de calareti; iar poporul, care venise cu el din Egipt: Libieni, Suchieni si Etiopieni, era foarte numeros.
4. Acestia au luat cetatile intarite din Iuda si au venit la Ierusalim.
5. Atunci Semaia proorocul a venit la Roboam si la capeteniile lui Iuda, care se stransesera la Ierusalim din pricina lui Sisac si le-a zis: “Asa zice Domnul: Pentru ca M-ati parasit, de aceea va las pe mainile lui Sisac”.
6. Iar capeteniile lui Israel si regele s-au smerit si au zis: “Drept este Domnul!”
7. Cand a vazut Domnul ca ei s-au smerit, atunci a fost cuvantul Domnului din nou catre Semaia si a zis: “S-au smerit; nu-i voi mai starpi si in curand le voi da si izbavire. Mania Mea nu se va mai varsa asupra Ierusalimului prin mana lui Sisac.
8. Dar ei tot vor fi slugile lui ca sa cunoasca ce inseamna sa-Mi slujeasca Mie si ce inseamna sa slujeasca regatelor pamantului”.
9. Atunci a venit Sisac, regele Egiptului, la Ierusalim si a luat vistieriile templului Domnului si vistieriile casei regelui; tot ce a gasit, a luat; a luat si scuturile cele de aur, pe care le facuse Solomon.
10. Iar regele Roboam a facut in locul lor scuturi de arama si le-a dat in mainile capeteniilor de peste garzi, care pazeau intrarea la casa regelui.
11. Si numai cand mergea regele la templul Domnului, numai atunci venea garda si le purta si pe urma le aducea iarasi in casa de garda.
12. Dupa ce s-a smerit Roboam, s-a indepartat mania Domnului de la el si nu l-a nimicit cu totul. Afara de aceasta si in Iuda se gasea cate ceva bun.
13. Asa s-a intarit iar regele Roboam in Ierusalim si a domnit. Roboam era de patruzeci si unu de ani cand s-a facut rege si a domnit saptesprezece ani in Ierusalim, in cetatea pe care o alesese Domnul dintre toate semintiile lui Israel, ca sa-si puna numele in ea. Pe mama lui Roboam o chema Naama Amonita.
14. Dar a facut el rele, pentru ca nu si-a indreptat inima sa ca sa caute pe Domnul.
15. Faptele lui Roboam, cele dintai si cele de pe urma, sunt scrise in amintirile lui Semaia proorocul si ale lui Ido vazatorul in spitele neamurilor. Roboam a purtat razboaie cu Ieroboam in toate zilele vietii lor.
16. Apoi a raposat Roboam cu parintii sai si a fost ingropat in cetatea lui David. Iar in locul lui s-a facut rege Abia, fiul sau.
CAPITOLUL 13
Abia, regele Iudei. Razboiul lui cu Ieroboam, regele lui Israel.
1. Abia a inceput sa domneasca peste Iuda in anul al optsprezecelea al domniei lui Ieroboam.
2. Si a domnit trei ani in Ierusalim. Pe mama lui o chema Maaca si era fiica lui Uriel din Ghibea si a fost razboi si intre Abia si Ieroboam.
3. Abia a inceput razboiul cu o armata numai de oameni viteji, adica de patru sute de mii de oameni alesi. Iar Ieroboam a iesit impotriva lui la lupta cu opt sute de mii de oameni, tot numai oameni alesi si viteji.
4. Abia cu armata sa s-a asezat pe varfui muntelui Temaraim, unul dintre muntii lui Efraim si a zis: “Ascultati-ma, Ieroboame si voi toti Israelitii.
5. Nu stiti voi, oare, ca Domnul Dumnezeul lui Israel a dat lui David domnia peste Israel in veci, lui si fiilor lui, prin legamant vesnic?
6. Dar s-a sculat Ieroboam, fiul lui Nabat, care era rob la Solomon, fiul lui David, si s-a razvratit impotriva stapanului sau.
7. Atunci s-au strans imprejurul lui oameni netrebnici, oameni inraiti si s-au indarjit impotriva lui Roboam, fiul lui Solomon; iar Roboam era tanar si cu inima fricoasa si n-a putut sa li se impotriveasca.
8. Voi si acum ziceti ca puteti sa va impotriviti regatului Domnului, care se afla in mina fiilor lui David, pentru ca sunteti o multime mare de popor si aveti vitei de aur, pe care vi i-a facut Ieroboam, ca dumnezei.
9. N-ati izgonit voi oare pe preotii Domnului, pe fiii lui Aaron si pe leviti, si nu v-ati facut voi oare singuri preoti dupa pilda popoarelor din celelalte tari? La voi, oricine vine sa se curateasca cu un vitel si cu sapte berbeci, se face preot celui ce nu este dumnezeu.
10. Iar la noi Domnul este Dumnezeul nostru; noi nu L-am parasit si slujbele cele catre Domnul le fac preotii, care sunt dintre fiii lui Aaron si levitii, care sunt la slujba de straja.
11. Ei fac sa se ridice in fiecare dimineata si in fiecare seara fum de arderi de tot catre Domnul, cum si fum de tamaieri bine mirositoare; si aseaza in randuri painile punerii inainte pe masa cea curata si aprind policandrele cele de aur si candelele lui, ca sa arda in fiecare seara, pentru ca noi pazim legea Domnului Dumnezeului nostru, iar voi L-ati parasit.
12. Si iata, noi avem in fruntea noastra pe Dumnezeu si pe preotii Lui si trambitele cele rasunatoare, ca sa rasune cu vuiet mare impotriva voastra. Fii ai lui Israel, sa nu va luptati cu Domnul Dumnezeul parintilor vostri, ca nu veti avea nici un spor”.
13. Dar Ieroboam a trimis o ceata mare de oameni care stau la panda, sa invaluiasca pe Iuda si sa le cada in spate, asa ca ei se aflau in fata lui Iuda, iar cei de la panda in spatele lui.
14. Dar Iudeii au prins de veste aceasta si au inceput lupta si in fata si in spate si au strigat catre Domnul, iar preotii au trambitat din trambite.
15. Atunci au ridicat Iudeii strigat mare. Dar cand Iudeii au ridicat strigatul, Dumnezeu a lovit pe Ieroboam si pe toti Israelitii in fata lui Abia si a lui Iuda.
16. Si au fugit fiii lui Israel din fata celor din Iuda si Dumnezeu i-a dat in mainile lor.
17. Iar Abia dimpreuna cu poporul lui le-a dat o lovitura puternica si au cazut morti din Israel cinci sute de mii de oameni alesi.
18. Atunci s-au smerit fiii lui Israel, iar fiii lui Iuda s-au facut puternici, pentru ca au nadajduit in Domnul Dumnezeul parintilor lor.
19. Abia l-a fugarit din urma pe Ieroboam si i-a luat cetatile Betelul cu satele lui, Iesana cu satele ei si Efronul cu satele lui.
20. Dupa aceea Ieroboam n-a mai avut putere sa se impotriveasca in toate zilele lui Abia. Si l-a lovit Domnul si a murit.
21. Iar Abia s-a intarit. El si-a luat paisprezece femei si a nascut cu ele douazeci si doi de baieti si saisprezece fete.
22. Celelalte fapte ale lui Abia, purtarile sale si vorbele sale sunt scrise in amintirile lui Ido proorocul.
CAPITOLUL 14
Asa sfarama idolii si biruie pe Etiopieni.
1. Apoi a raposat Abia cu parintii sai si l-au ingropat in cetatea lui David, iar in locul lui s-a facut rege Asa, fiul sau. In zilele sale tara a avut pace zece ani.
2. Asa a facut cele bune si placute inaintea Domnului Dumnezeului sau,
3. Caci el a indepartat jertfelnicele dumnezeilor straini si inaltimile, a sfaramat stalpii idolesti si a taiat Aserele.
4. El a poruncit Iudeilor sa caute pe Domnul Dumnezeul parintilor lor si sa implineasca legea si poruncile Lui;
5. A indepartat din toate cetatile lui Iuda inaltimile si chipurile turnate ale soarelui. Regatul sub domnia lui a avut pace.
6. El a zidit cetati tari in Iuda; caci tara a fost in pace si n-a avut razboaie cu nimeni in acei ani, fiindca Domnul i-a dat odihna.
7. Tot el a zis Iudeilor: “Sa ziditi cetatile acestea si sa le ingraditi cu ziduri, cu turnuri, cu porti si cu zavoare; tara este inca a noastra, pentru ca am cautat pe Domnul Dumnezeul nostru; L-am cautat si El ne-a daruit odihna din toate partile”. Si au inceput sa le zideasca si au izbutit.
8. Asa avea in ostirea lui trei sute de mii de oameni alesi din semintia lui Iuda, inarmati cu scuturi si cu lanci; iar din semintia lui Veniamin, doua sute optzeci de mii de oameni alesi, inarmati cu scuturi si erau si tragatori din arcuri.
9. Atunci s-a sculat impotriva sa Zerah Etiopianul cu o armata de un milion si cu trei sute de care si a venit pana la Maresa.
10. Aici i-a iesit Asa inainte si s-a asezat cu armata sa in linie de bataie, in valea lui Tefat, langa Maresa.
11. Apoi a strigat Asa catre Domnul Dumnezeul sau si a zis: “Doamne, la Tine este puterea, ca sa ajuti si celui tare si celui ce nu este tare; ajuta-ne dar noua, Doamne Dumnezeul nostru, caci noi in Tine nadajduim si in numele Tau am pornit impotriva acestei multimi, care este atat de mare; Doamne, Tu esti Dumnezeul nostru, sa n-aiba omul putere impotriva Ta”.
12. Atunci a lovit Domnul pe Etiopieni inaintea fetei lui Asa si inaintea fetei lui Iuda si au fugit Etiopienii.
13. Iar Asa i-a fugarit din urma impreuna cu poporul care era cu el, pana la Gherar, si au cazut atatia Etiopieni, de se credea ca n-a mai ramas nimeni din ei cu suflet, pentru ca aceia cadeau zdrobiti inaintea Domnului si inaintea ostirii Lui. Si au luat de la ei o mare multime de prada.
14. si au sfaramat toate cetatile dimprejurul Gherarei, pentru ca groaza Domnului intrase in ele. Si au pradat Israelitii toate cetatile si au adus din ele foarte multa prada.
15. De asemenea au jefuit si salasele si au luat o multime de turme cu vite marunte si camile si s-au intors cu ele la Ierusalim.
CAPITOLUL 15
Asa face alte indreptari in templu.
l. Atunci s-a pogorat Duhul lui Dumnezeu asupra lui Azaria, fiul lui Oded,
2. Si i-a iesit inaintea lui Asa si i-a zis: “Ascultati-ma, Asa si tot Iuda si Veniamin: Domnul este cu voi cand si voi sunteti cu El. De-L veti cauta, va fi gasit de voi, iar de Il veti parasi, si El va va parasi.
3. Multe zile a fost Israel fara Dumnezeul Cel adevarat si fara de preot-invatator si fara de lege;
4. Dar cand el, in stramtorarea lui, s-a intors la Domnul Dumnezeul lui Israel si L-a cautat, El S-a lasat gasit de ei.
5. In acele vremuri n-a avut pace, nici cel ce iesea, nici cel ce intra, caci mari tulburari au fost intre toti locuitorii tarilor;
6. Popor cu popor se lupta si cetate cu cetate, pentru ca Dumnezeu ii aducea la tulburari prin tot felul de necazuri.
7. Dar voi intariti-va si sa nu va oboseasca mainile, pentru ca veti avea plata pentru faptele voastre!”
8. Cand a auzit Asa cuvintele acestea si proorocia lui Azaria, fiul lui Oded, proorocul, s-a infiripat in putere si a azvarlit idolii paganesti din toata tara lui Iuda si a lui Veniamin si din cetatile pe care le luase din muntele lui Efraim, si a innoit jertfelnicul Domnului care era dinaintea pridvorului.
9. Apoi a adunat pe tot Iuda si pe tot Veniaminul si pe strainii din Efraim, din Manase si din Simeon, care locuiau cu ei, caci multi din Israel au trecut la el, cand au vazut ca Domnul Dumnezeu este cu el.
10. Acestia s-au adunat la Ierusalim in luna a treia din anul al cincisprezecelea al domniei lui Asa.
11. Si au adus in ziua aceea jertfa Domnului din prada care o adunasera: din vitele cele mari, sapte sute de jertfe, si din vitele marunte, sapte mii.
12. Dupa aceea au facut legamant intre ei, ca sa caute pe Domnul Dumnezeul parintilor lor, cu toata inima lor si cu tot sufletul lor;
13. Iar tot cel ce nu va cauta pe Domnul Dumnezeul lui Israel sa moara, ori mic de va fi, ori mare, ori barbat de va fi, ori femeie.
14. Si s-au legat ei cu juramant catre Domnul cu glas tare si cu strigate mari si in sunetul trambitelor si al buciumelor.
15. Si le-a parut bine la toti Iudeii de acest juramant, pentru ca cu toata inima lor s-au jurat si cu toata staruinta L-au cautat, si El S-a dat lor sa fie gasit. Si le-a dat lor Domnul odihna din toate partile.
16. Pe Maaca, mama sa, regele Asa a lipsit-o de vrednicia de regina, pentru ca ea facuse un chip turnat pentru Astarte. Asa a rasturnat chipul cel turnat, pe care-l facuse ea, l-a sfaramat in bucati si l-a ars in valea Chedronului.
17. Desi inaltimile din Israel n-au fost de tot departate, ci au mai durat inca in Israel, totusi Asa si-a avut inima sa intreaga la Domnul in toate zilele vietii sale.
18. Si a adus el in templul lui Dumnezeu lucrurile care le afierosise tatal sau si lucrurile care le afierosise el: adica aurul, argintul si vasele.
19. Si razboi n-a mai fost pana in anul al treizeci si cincilea al domniei lui Asa.
CAPITOLUL 16
Pacatul intreit al lui Asa.
1. Iar in anul al treizeci si saselea al domniei lui Asa, Baesa, regele lui Israel, a plecat impotriva lui Iuda si a inceput sa zideasca Rama, pentru ca sa nu poata nimeni nici sa plece de la Asa, regele lui Iuda, nici sa vina la el.
2. Atunci a scos Asa argintul si aurul din vistieriile templului Domnului si ale casei regelui si l-a trimis la Damasc lui Benhadad, regele Siriei, zicand:
3. “Legamant sa fie intre mine si intre tine, cum a fost intre tatal meu si intre tatal tau. Iata eu iti trimit argint si aur, du-te si rupe legamantul tau, care-l ai cu Baesa, regele lui Israel, ca sa plece de la mine”.
4. Si a ascultat Benhadad de regele Asa si a trimis pe mai-marii ostirii, ce-i avea, impotriva cetatilor lui Israel; acestia au pustiit Ainul, Danul, Abel-Maimul (Abel-Bet) si toate hambarele cu provizii din cetatile lui Neftali.
5. Cand a auzit Baesa de aceasta, a incetat sa mai zideasca Rama, oprind lucrarea sa.
6. Iar Asa regele a strans pe toti cei ai lui Iuda si a carat cu ei din Rama pietrele si lemnele pe care Baesa le folosea la intarire, si a zidit cu ele Gheba si Mitpa.
7. In timpul acela a venit Hanani vazatorul la Asa, regele lui Iuda, si i-a zis: “Fiindca ai nadajduit in regele Siriei si n-ai nadajduit in Domnul Dumnezeul tau, pentru aceea ti-a scapat oastea regelui Siriei din mana ta.
8. Oare Etiopienii si Libienii n-au avut ei oaste mare si care si calareti, carora nu li se mai stia numarul? Dar pentru ca tu ti-ai pus increderea in Domnul, El ti i-a dat in mana ta;
9. Caci ochii Domnului vad oriunde, peste tot pamantul, pentru ca sa sprijine pe cei care sunt cu inima lor intreaga la El. Neintelepteste ai lucrat dar acum. Pentru aceasta, de acum inainte tu vei avea razboaie”.
10. Si s-a maniat Asa pe vazator, si l-a pus la inchisoare; fiindca din pricina aceasta prinsese mare ciuda pe el; si a mai apasat in acel timp Asa si pe unii din popor.
11. Iar faptele lui Asa de la cele dintai pana la cele de pe urma sunt scrise in cartea regilor lui Iuda si Israel.
12. in anul al treizeci si noualea al domniei sale s-a imbolnavit Asa de picioare si boala lui s-a intins pana la partile cele mai de sus ale corpului; dar el nici la boala sa n-a cautat pe Domnul, ci pe doctori.
13. Si a raposat Asa cu parintii sai si a murit in anul al patruzeci si unulea al domniei lui.
14. Si l-au ingropat in mormantul pe care si-l sapase el in cetatea lui David; si i-au pus pe un pat pe care-l umpluse cu aromate si cu tot felul de miresme; la inmormantarea lui i s-au ars foarte multe aromate.
CAPITOLUL 17
Iosafat este fericit pentru evlavia lui.
l. In locul lui Asa, s-a facut rege Iosafat, fiul sau. Si s-a intarit si el impotriva Israelitilor;
2. Caci a asezat ostire in toate cetatile intarite ale Iudei si in cetatile lui Efraim pe care le stapanise Asa, tatal sau.
3. Si a fost Domnul cu Iosafat, pentru ca acesta a umblat in caile cele dintai ale lui David, tatal sau, si n-a cautat la Baali,
4. Ci a cautat pe Dumnezeul tatalui sau si a lucrat dupa poruncile Lui, iar nu dupa faptele Israelitilor.
5. Pentru aceasta i-a intarit Domnul domnia in mana lui si tot Iuda ii aducea daruri lui Iosafat, si a avut el bogatie si marire multa.
6. Inima lui s-a intarit din ce in ce in caile Domnului. Afara de aceasta, el a desfiintat din Iuda si inaltimile cu jertfelnice si Aserele.
7. Iar in anul al treilea al domniei sale, a trimis pe cinci din capeteniile sale si anume: pe Benhail, Obadia, Zaharia, Natanael si Miheia, ca sa invete poporul prin cetatile lui Iuda;
8. Impreuna cu ei a trimis si din leviti: pe Semaia, Netania, Zebadia, Asael, Semiramot, Ionatan, Adonie, Tobie, Tob-Adonie; iar din preoti, pe Elisama si pe Ioram.
9. Acestia au invatat in Iuda, avand cu ei cartea legii Domnului; si au cutreierat toate cetatile lui Iuda si au invatat poporul.
10. In vremea aceasta, in toate regatele tarilor, care erau imprejurul Iudei, intrase frica Domnului si nu indraznea nimeni sa se lupte cu Iosafat.
11. Si i se aduceau lui Iosafat daruri si argint ca bir, pana si din partea Filistenilor; asemenea si Arabii ii aduceau vite marunte; sapte mii sapte sute de berbeci si sapte mii sapte sute de tapi.
12. Astfel a ajuns Iosafat la cea mai inalta marire si a zidit in Iuda cetatui si cetati pentru provizii.
13. El a avut multe provizii in cetatile lui Iuda si oameni de razboi viteji in Ierusalim.
14. Iata cartea numaratorii lor, dupa familiile cele dupa tata ale lor: Din Iuda erau capetenii peste mii: Adna, capetenie, care avea sub el trei sute de mii de ostasi alesi;
15. Dupa el Iohanan, capetenie, care avea sub el doua sute optzeci de mii de oameni.
16. Dupa acesta, Amasia, fiul lui Zicri, care se fagaduise pe sine Domnului, avea cu el doua sute de mii de ostasi viteji.
17. Din Veniamin: viteazul ostas Eliada, care avea sub el doua sute de mii de ostasi, inarmati cu arcuri si cu scuturi;
18. Dupa el Iehozabad, care avea sub el o suta optzeci de mii de ostasi inarmati.
19. Acestia au slujit pe rege, afara de cei pe care regele ii impartise prin cetatile intarite in tot tinutul lui Iuda.
CAPITOLUL 18
Iosafat si Ahab in razboi cu Sirienii.
l. Iosafat a avut multa bogatie si marire si s-a inrudit cu Ahab.
2. Dupa cativa ani s-a dus la Ahab in Samaria, iar acesta a junghiat, pentru el si pentru poporul ce era cu el, un numar foarte mare de vite marunte si mari si l-a castigat sa mearga impotriva Ramotului din Galaad.
3. Caci Ahab, regele lui Israel, a zis lui Iosafat, regele lui Iuda: “Vrei sa mergi cu mine la razboi impotriva Ramotului din Galaad?” Acela insa i-a raspuns: “Cum esti tu, asa sunt si eu; si cum este poporul tau, asa este si poporul meu: merg cu tine la razboi!”
4. si a zis Iosafat catre regele lui Israel: “Intreaba astazi, ce zice Domnul?”
5. Atunci a adunat regele lui Israel ca la patru sute de prooroci si le-a zis: “Sa mergem noi oare la razboi impotriva Ramotului din Galaad ori sa ne lasam?” Si ei au zis: “Du-te, ca Dumnezeu il va da in mainile regelui”.
6. Zis-a Iosafat: “Nu se gaseste pe aici vreun prooroc al Domnului, ca sa-l intrebam si pe el?”
7. Iar regele lui Israel a raspuns lui Iosafat: “Mai este un om prin care am putea intreba pe Domnul, dar nu-l iubesc, pentru ca nu prooroceste de bine pentru mine, ci totdeauna imi prooroceste numai de rau; acesta este Miheia, fiul lui Imla”. Iosafat insa a zis: “Nu grai asa, rege!”
8. Dupa aceea a chemat regele lui Israel pe un famen si i-a zis: “Du-te repede dupa Miheia, fiul lui Imla”.
9. Atunci regele lui Israel si Iosafat, regele lui Iuda, sedeau fiecare pe tronul sau imbracati in haine regesti, in locul din fata portii Samariei, si toti proorocii prooroceau inaintea lor.
10. Sedechia, fiul lui Chenaana isi facuse si coarne de fier si zicea: :Asa zice Domnul: Cu acestea ii vei impunge pe Sirieni pana ii vei nimici”.
11. Si toti proorocii prooroceau acelasi lucru, zicand: “Du-te impotriva Ramotului din Galaad, si vei izbuti, ca Domnul il va da in mainile regelui”.
12. Trimisul care se dusese sa cheme pe Miheia i-a grait, zicand: “Iata proorocii proorocesc toti intr-un glas de bine regelui; sa fie si cuvantul tau asemenea cu al fiecaruia din ei; prooroceste si tu de bine”.
13. Miheia insa a zis: “Viu este Domnul, ce-mi va spune Dumnezeul meu, aceea voi prooroci”.
14. Dupa aceea a venit el la rege, iar regele i-a zis: “Miheia, sa mergem noi oare la razboi impotriva Ramotului din Galaad sau sa ne lasam?” Iar acela a zis: “Duceti-va, ca veti izbuti, caci aceia vor cadea in mainile voastre”.
15. Si i-a zis regele: “De cate ori sa te jur eu oare in numele Domnului, ca sa graiesti numai adevarul?”
16. Atunci Miheia a zis: “Am vazut pe toti fiii lui Israel risipiti prin munti ca oile care n-au pastor, iar Domnul mi-a zis: Acestia neavand domn, sa se intoarca fiecare la casa lui cu pace!”
17. Zis-a regele lui Israel catre Iosafat: “Nu ti-am spus eu oare, ca el nu-mi prooroceste de bine, ci numai de rau?”
18. Iar Miheia a zis: “Ascultati asadar cuvantul Domnului: Am vazut pe Domnul sezand pe tronul Sau si toata ostirea cereasca statea de-a dreapta si de-a stanga Lui.
19. Atunci Domnul a zis: “Cine din voi ar putea sa duca in ispita pe Ahab, regele lui Israel, ca sa se duca si sa cada in Ramotul din Galaad?” Si a raspuns unul una si altul alta.
20. Atunci a iesit un duh si a stat inaintea fetei Domnului si a zis: “Eu il voi duce in ispita”. Si a zis Domnul: “in ce chip?”
21. Acela a zis: “Ma duc si ma fac duh al minciunii in gurile tuturor proorocilor lui”. Iar Domnul a zis: “Tu il vei duce in ispita si ai sa izbutesti. Du-te si fa asa!
22. Si acum iata a slobozit Domnul pe duhul minciunii ca sa intre in gurile acestor prooroci ai tai. Dar Domnul n-a grait de bine pentru tine”.
23. Si s-a apropiat Sedechia, fiul lui Chenaana si a lovit pe Miheia peste obraz, zicand: “Pe ce drum anume s-a retras Duhul Domnului de la mine, ca sa graiasca prin tine?”
24. Iar Miheia a zis: “Iata ai sa vezi aceasta in ziua cand vei fugi din camara in camara, ca sa te ascunzi”.
25. Atunci a zis regele lui Israel: “Luati-l pe Miheia, duceti-l la Amon, capetenia orasului, si la Ioas, fiul regelui,
26. Si le spuneti: Asa graieste regele: Puneti pe acesta la inchisoare si sa-l hraniti ca in vreme de lipsa, cu putina paine si cu putina apa, pana cand ma voi intoarce cu pace”.
27. Dar Miheia a zis: “Daca te vei intoarce sanatos, despre aceasta Domnul n-a grait prin mine”. Apoi a zis: “Ascultati acestea toti!”
28. Dupa aceea a plecat regele lui Israel si Iosafat, regele lui Iuda, impotriva Ramotului din Galaad.
29. Zis-a regele lui Israel catre Iosafat: “Eu imi schimb hainele si intru in lupta; iar tu imbraca-te in hainele tale cele de rege”. Si si-a schimbat hainele regele lui Israel si a intrat in lupta.
30. Regele Siriei insa poruncise capeteniilor carelor de razboi, zicand: “Sa nu va luptati nici cu mic, nici cu mare, ci numai cu regele lui Israel!”
31. Cand capeteniile carelor de razboi au vazut pe Iosafat, ei si-au zis: “Acesta este regele lui Israel” si l-au impresurat ca sa se lupte cu el. Insa Iosafat a strigat, iar Dumnezeu i-a dat ajutor si i-a indepartat Domnul de la el.
32. Si, cand capeteniile carelor de razboi au vazut ca acesta nu este regele lui Israel, s-au dat inapoi de la el.
33. Dar un om, din intamplare, si-a intins arcul sau atunci si a ranit pe regele lui Israel prin incheietura armaturii, iar regele a zis celui ce-i mana carul: “Intoarce-te si scoate-ma din lupta, caci sunt ranit”.
34. In acea zi, lupta a fost crancena si regele lui Israel a stat in car in fata Sirienilor pana seara, iar la asfintitul soarelui a murit.
CAPITOLUL 19
Iosafat, mustrat de Iehu, randuieste povatuitori pentru treburile religioase si politice.
l. Dupa aceea Iosafat, regele lui Iuda, s-a intors in pace la casa lui in Ierusalim.
2. I-a iesit insa inainte Iehu, fiul lui Hanani vazatorul, si a zis regelui Iosafat: “Fiindca ai ajutat pe un nelegiuit si ai legat prietenie cu cei pe care-i uraste Domnul, de aceea mania Domnului va fi asupra ta.
3. Dar ai si fapte bune, caci ai stricat chipurile cele cioplite din pamantul lui Iuda si ti-ai indreptat inima ta ca sa caute pe Dumnezeu”.
4. Atunci Iosafat, s-a asezat cu locuinta in Ierusalim si a inceput el sa umble iarasi prin poporul sau de la Beer-Seba, pana la muntele lui Efraim si l-a intors la Domnul Dumnezeul parintilor sai.
5. Si a asezat judecatori in tara, prin toate cetatile intarite si in fiecare cetate.
6. Si a zis el judecatorilor: “Luati seama la ce veti face; sa nu faceti judecata omeneasca, ci judecata Domnului, ca la rostirea judecatii El este cu voi.
7. De aceea sa fiti cu frica Domnului in voi, sa lucrati cu paza, caci la Domnul nu-i nici nedreptate, nici partinire si nici daruri”.
8. Iosafat a pus si in Ierusalim pe unii din leviti, din preoti si din capii de familie, ca sa faca judecata Domnului, sa judece pricinile dintre Israelitii ce locuiau in Ierusalim.
9. Si iata ce porunci a dat el acestora: “Asa sa lucrati, in frica Domnului, cu credinta si cu inima curata!
10. La orice fel de pricini, care vor veni inaintea voastra de la fratii vostri care locuiesc in cetatile lor, fie pentru varsare de sange, sau pentru lege si porunca, fie pentru randuieli si ceremonii, sa-i invatati sa nu faca rau, ca sa nu se gaseasca vinovati inaintea Domnului si sa nu vina mania Lui asupra voastra si asupra fratilor vostri; lucrati asa si nu veti gresi
11. Si iata Amaria arhiereul este pus peste voi in toate lucrurile Domnului; iar Zebadia, fiul lui Israel, capetenia casei lui Iuda, este pus pentru toate lucrurile regelui, iar ca dregatori inaintea voastra aveti pe leviti. Fiti tari si lucrati astfel, si Domnul va fi cu cel bun”.
CAPITOLUL 20
Iosafat biruie pe Amoniti si pe Moabiti.
l. Dupa aceasta au venit Moabitii si dimpreuna cu ei au venit si Amon asupra lui Iosafat cu razboi.
2. Atunci au venit unii si au spus lui Iosafat, zicand: “Vine o mare multime de popor impotriva ta de dincolo de mare, din Siria; si iata-i se afla la Hataton-Tamar, adica la Enghedi”.
3. La vestea aceasta s-a infricosat Iosafat si si-a indreptat fata sa, ca sa caute pe Domnul facand cunoscut tuturor din tot Iuda ca sa posteasca.
4. Deci s-a adunat Iuda ca sa ceara ajutor de la Domnul si au venit din toate cetatile lui Iuda ca sa roage pe Domnul.
5. Iar Iosafat a stat in mijlocul adunarii lui Iuda si a Ierusalimului, la templul Domnului dinaintea curtii noi
6. Si a zis: “Doamne Dumnezeul parintilor nostri! Nu esti Tu oare Dumnezeu in cer sus, domnind peste toate regatele popoarelor si n-ai Tu oare in mana Ta taria si puterea, incat nimeni nu este sa-ti stea tie impotriva?
7. Dumnezeul nostru, oare nu Tu ai izgonit pe locuitorii acestei tari din fata poporului Tau Israel si ai dat-o pe veci urmasilor lui Avraam, pe care il iubeai?
8. Si ei s-au asezat in ea si ti-au zidit templu sfant numelui Tau, zicand:
9. De va veni vreo nenorocire peste noi, ori sabia care ne pedepseste, sau vreo boala molipsitoare, sau foamete, si noi vom sta inaintea templului acesta si inaintea fetei Tale - caci numele Tau este in templul acesta - si vom striga in stramtorarea noastra, catre Tine, Tu sa ne asculti si sa ne izbavesti.
10. Si acum, iata Amonitii, Moabitii si locuitorii muntelui Seir, prin tara carora Tu nu le-ai ingaduit Israelitilor sa treaca, cand veneau ei din pamantul Egiptului, ci au trecut pe langa ei si nu i-au nimicit,
11. Iata ei vor sa ne rasplateasca, fiindca au venit sa ne izgoneasca din stapanirea Ta care ne-ai dat-o de mostenire.
12. Dumnezeul nostru, judeca-i Tu, caci noi n-avem nici o putere impotriva acestei mari multimi care a venit asupra noastra si nu stim ce sa facem; dar ochii nostri ne sunt la Tine”.
13. Si stateau toti Iudeii inaintea fetei Domnului si copiii cei mici ai lor, femeile lor si feciorii lor.
14. Atunci S-a pogorat Duhul Domnului in mijlocul adunarii peste Iahaziel, fiul Zahariei, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levit dintre fiii lui Asaf
15. Si acesta a zis: “Ascultati toti ai lui Iuda si locuitorii Ierusalimului, si tu rege Iosafat! Asa zice Domnul catre voi: Sa nu va temeti, nici sa va spaimantati de multimea aceasta mare, caci razboiul nu este al vostru, ci al lui Dumnezeu.
16. Maine sa plecati impotriva lor; iata ei urca coasta tit si aveti sa-i gasiti in capatul vaii din fata pustiei Ieruel.
17. Nu voi aveti sa va luptati de asta data; dar insirati-va, stati si priviti izbavirea Domnului, pe care o va trimite El voua. Iuda si Ierusalime! Sa nu va temeti, nici sa va spaimantati! Sa le iesiti maine inainte si Domnul va fi cu voi!”
18. Atunci s-a plecat Iosafat cu fata la pamant, de asemenea si toti Iudeii si locuitorii Ierusalimului au cazut inaintea Domnului, ca sa se inchine Domnului.
19. Apoi. s-au sculat levitii dintre fiii lui Cahat si dintre fiii lui Core, ca sa laude pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu glas foarte tare.
20. Si s-au sculat ei de dimineata tare si au iesit sa se duca in pustiul Tecoa; pe cand ieseau ei, a stat Iosafat si a zis: “Ascultati-ma Iudeilor, voi, locuitori ai Ierusalimului! Aveti incredere in Domnul Dumnezeul vostru si fiti tari! Aveti incredere in proorocii Lui si veti izbuti cu bine!”
21. Apoi s-a sfatuit el cu poporul si a randuit cantareti care sa cante Domnului, ca, iesind acestia in podoabe sfinte inaintea celor inarmati, sa preamareasca si sa zica: “Slaviti pe Domnul, ca in veac este mila Lui!”
22. Dar cand au inceput ei sa scoata strigate de lauda si sa preamareasca, Domnul a starnit neintelegeri intre Amoniti si Moabiti si intre locuitorii muntelui Seir, care venisera in Iuda, si au fost batuti;
23. Caci s-au sculat Amonitii si Moabitii impotriva locuitorilor muntelui Seir, batandu-i si starpindu-i; iar cand au sfarsit cu locuitorii din Seir, atunci au inceput sa se ucida si ei unul pe altul.
24. Si cand cei din Iuda au ajuns pe dealul de unde se vedea pustiul si s-au uitat la acea multime de lume, iata toti erau starvuri cazute pe pamant si nici unul nu era teafar.
25. Atunci a venit Iosafat si poporul lui ca sa adune prada; si au gasit la ei multe bogatii, haine si lucruri scumpe si au adunat atata cat nu puteau sa duca. Trei zile au adunat, atat de multa prada au aflat.
26. Iar in ziua a patra s-au adunat la Emec Beraca, fiindca acolo binecuvantasera ei pe Domnul. Pentru aceasta se si cheama locul acela Valea Binecuvantarii pana in ziua de azi.
27. Apoi toti barbatii din Iuda si din Ierusalim si cu Iosafat in fruntea lor s-au intors foarte voiosi la Ierusalim, pentru ca Domnul le daduse biruinta asupra vrajmasilor lor.
28. Si au venit in Ierusalim la templul Domnului, cu chitare, cu harfe si cu trambite.
29. Si frica lui Dumnezeu a cuprins pe toate regatele pamantului, cand au auzit ca Insusi Domnul a luptat impotriva vrajmasilor lui Israel.
30. Dupa aceea domnia lui Iosafat a fost in liniste, pentru ca Dumnezeu i-a dat odihna din toate partile.
31. Asa a domnit Iosafat peste Iuda. Cand s-a facut rege, el era de treizeci si cinci de ani si douazeci si cinci de ani a domnit in Ierusalim. Pe mama lui o chema Azuba, fiica lui Silhi.
32. El a tinut drumul lui Asa, tatal sau si nu s-a dat in laturi de loc, facand tot fapte ce erau placute in ochii Domnului.
33. Numai inaltimile n-au fost de tot indepartate si nici poporul nu se indreptase inca cu tarie catre Dumnezeul parintilor lor.
34. Celelalte fapte ale lui Iosafat, de la cele dintai pana la cele din urma, se afla scrise in istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, si sunt trecute si in cartea regilor lui Israel.
35. Apoi Iosafat, regele lui Iuda, a intrat in legatura cu Ohozia, regele lui Israel, care petrecea in faradelegi,
36. Si s-a intovarasit cu el, ca sa faca corabii, spre a fi trimise la Tarsis; si corabiile le-au facut ei la Etion-Gheber.
37. Atunci a proorocit Eliezer, fiul lui Dodava, din Maresa, o proorocie asupra lui Iosafat, zicand: “Fiindca tu ai intrat in legatura cu Ohozia, de aceea Domnul ti-a sfaramat lucrurile tale”. Si s-au spart corabiile si n-au mai putut sa mai mearga la Tarsis.
CAPITOLUL 21
Ioram ucide pe fratii sai si se inchina la idoli. Pedeapsa si moartea lui.
l. Iosafat a raposat cu parintii sai si a fost inmormantat la un loc cu parintii lui, in cetatea lui David. Iar in locul lui s-a facut rege Ioram, fiul sau.
2. El avea ca frati pe fiii lui Iosafat, adica pe Azaria, pe Iehiel, pe Zaharia, pe Azaria, pe Micael si pe Sefatia. Toti erau fiii lui Iosafat, regele Iudei.
3. Acestora tatal lor le facuse daruri mari de argint, de aur si de lucruri pretioase, dimpreuna cu cetatile intarite, care erau in Iuda, iar domnia a dat-o lui Ioram, pentru ca el era fiul lui cel intai-nascut.
4. Insa Ioram, daca a luat domnia tatalui sau si s-a intarit, a ucis pe toti fratii lui cu sabia, de asemenea si pe unii dintre capeteniile lui Israel.
5. Ioram era de treizeci si doi de ani cand s-a facut rege si a domnit opt ani in Ierusalim.
6. Dar el a umblat pe drumul regilor lui Israel, dupa cum facuse si casa lui Ahab, pentru ca el avea de femeie chiar pe o fiica a lui Ahab; si a facut lucruri care nu erau placute in ochii Domnului.
7. Totusi Domnul, pentru legamantul pe care-l facuse cu David, n-a vrut sa piarda de tot casa lui David, caci ii fagaduise sa-i dea lui si fiilor lui un sfesnic luminos in toate timpurile.
8. In zilele lui s-a rupt Edomul de sub stapanirea lui Iuda si si-au pus pentru ei rege osebit.
9. Atunci a plecat Ioram impotriva lor cu mai-marii ostirii lui si cu toate carele de razboi, care le avea; si, sculandu-se noaptea, a batut pe toti Edomitii care-l impresurasera si pe toate capeteniile carelor acelora; si poporul s-a intors repede la taberele lor.
10. Edomul a ramas tot rupt de sub stapanirea lui Iuda pana in ziua de astazi. Tot in acel timp s-a mai rupt de sub stapanirea lui Iuda si Libna, pentru ca el a parasit pe Domnul Dumnezeul parintilor sai.
11. De asemenea a facut el inaltimile de pe muntii lui Iuda si a dus pe locuitorii Ierusalimului la desfrau si pe Iuda la ratacire.
12. Atunci i-a venit o scrisoare de la Ilie proorocul, in care se spunea: “Asa zice Domnul Dumnezeul lui David, stramosul tau: Fiindca tu n-ai umblat pe caile lui Iosafat, tatal tau, si pe caile lui Asa, regele lui Iuda,
13. Ci ai umblat pe drumul regilor lui Israel si ai dus pe Iuda si pe locuitorii Ierusalimului la desfrau, dupa cum a dus si casa lui Ahab pe Israel la desfrau, ba inca ai ucis si pe fratii tai, fiii tatalui tau, care erau mai buni decat tine,
14. Pentru aceasta, iata Domnul va lovi cu lovitura mare pe poporul tau, pe fiii tai si pe femeile tale si toata averea ta.
15. Iar pe tine insuti te va lovi cu boala grea, cu boala maruntaielor tale, pana ce vor iesi din tine zi cu zi din pricina bolii”.
16. Apoi a intaratat Domnul impotriva lui Ioram duhul Filistenilor si al Arabilor, care se invecineaza cu Etiopienii;
17. Si au plecat acestia impotriva Iudei, au navalit in toata tara si au luat toata averea care se afla in casa regelui; de asemenea si pe fiii lui si pe femeile lui si nu i-a mai ramas lui nici un fecior, afara de Ohozia, cel mai mic dintre fiii lui.
18. Iar dupa toate acestea l-a lovit Domnul la maruntaiele lui si cu o boala fara vindecare.
19. Asa s-a trecut zi cu zi, una dupa alta; iar la sfarsitul anului al doilea, din pricina bolii lui, au iesit din el toate maruntaiele si a murit in cele mai grozave chinuri. La inmormantarea lui poporul nu i-a mai ars aromate, cum facuse pentru parintii lui.
20. El a fost de treizeci si doi de ani cand s-a facut rege si opt ani a domnit in Ierusalim; si a murit neplans si l-au ingropat in cetatea lui David; insa nu in gropnitele regilor.
CAPITOLUL 22
Pieirea lui Ohozia.
1. In locul lui locuitorii Ierusalimului au facut rege pe Ohozia, fiul cel mai mic al lui, fiindca pe toti fiii cei mai mari ii ucisese multimea care venise cu Arabii la tabara. Astfel s-a facut rege Ohozia, fiul lui Ioram, regele Iudei.
2. Ohozia era de douazeci si doi de ani cand s-a facut rege si a domnit in Ierusalim un an. Pe mama lui o chema Atalia si era fiica lui Omri.
3. El de asemenea a mers pe drumul casei lui Ahab, pentru ca a avut pe mama lui sfatuitoare la fapte nelegiuite.
4. De aceea a facut el lucruri care nu erau placute ochilor Domnului, ca si casa lui Ahab; pentru ca pe casa aceasta a avut-o el de sfatuitor dupa moartea tatalui sau, spre pieirea lui.
5. Dupa sfatul lor, a plecat cu Ioram, fiul lui Ahab, regele lui Israel, la razboi impotriva lui Hazael, regele Siriei, in Ramotul din Galaad. Atunci arcasii sirieni au ranit pe Ioram.
6. Acesta, ca sa se lecuiasca de ranile ce capatase la Ramot, cand s-a luptat cu Hazael, regele Siriei, s-a intors inapoi la Izreel. Si Ohozia, fiul lui Ioram, regele Iudei, s-a dus si el la Izreel, ca sa vada pe Ioram, fiul lui Ahab, pentru ca acela era bolnav.
7. Cu voia lui Dumnezeu si spre pieirea lui a venit Ohozia la Ioram, caci, dupa sosirea lui aici, a plecat cu Ioram impotriva lui Iehu, fiul lui Nimsi, pe care-l unsese Domnul pentru starpirea casei lui Ahab.
8. Astfel pe cand Iehu aducea la indeplinire judecata care era asupra casei lui Ahab, a gasit si pe capeteniile lui Iuda si pe fiii fratilor lui Ohozia, care-i slujeau, si i-a ucis.
9. Apoi Iehu a poruncit sa caute si pe Ohozia si l-au prins pe cand el se ascundea in Samaria, l-au adus la Iehu si l-au ucis si l-au inmormantat, caci ziceau: “Este fiul lui Iosafat care a cautat pe Domnul din toata inima sa”. si n-a ramas in casa lui Ohozia nimeni care sa poata domni,
10. Caci Atalia, mama lui Ohozia, vazand ca a murit fiul ei, s-a sculat si a starpit toata samanta de rege din casa lui Iuda.
11. Dar Ioseba, fiica regelui Ioram, a pus mana pe Ioas, fiul lui Ohozia” l-a scos din mijlocul fiilor regelui, care aveau sa fie ucisi si l-a ascuns pe el si pe doica lui in odaia de dormit. Si astfel Ioseba, fiica regelui Ioram, femeia lui Iehoiada preotul si sora lui Ohozia, a ascuns pe Ioas din fata Ataliei, si nu l-a omorat.
12. Si l-au tinut ei ascuns in templul lui Dumnezeu sase ani; iar peste tara a domnit Atalia.
CAPITOLUL 23
Iehoiada unge pe Ioas rege. Atalia ucisa. Baal daramat.
l. Iar in anul al saptelea s-a intarit Iehoiada si a luat de tovaras cu el pe capeteniile de peste sute, adica pe Azaria, fiul lui Ieroham, pe Ismael, fiul lui Iohanan, pe Azaria, fiul lui Obed, pe Maaseia, fiul lui Adaia si pe Elisafat, fiul lui Zicri.
2. Si au umblat de jur-imprejur prin Iuda si au adunat pe levitii din toate cetatile lui Iuda si pe capii de familii dupa tata ai lui Israel si au venit la Ierusalim.
3. Aici a facut toata adunarea legamant cu regele in templul lui Dumnezeu. Si a zis Iehoiada catre ei: “Iata fiul regelui trebuie sa fie de acum rege, asa a grait Domnul pentru fiii lui David.
4. Iata ce trebuie sa faceti voi: Trei parti dintre voi, care intra cu randul de saptamana, atat dintre preoti, cat si dintre leviti, sa fie usieri pe la usi;
5. Trei parti la casa regelui si trei parti la poarta Iesod; iar poporul sa stea tot in curtile templului Domnului.
6. Nimeni sa nu intre in templul Domnului, afara de preotii si levitii care fac slujba. Ei pot sa intre, pentru ca sunt sfintiti; iar tot poporul sa stea de straja pentru Domnul.
7. Levitii sa inconjoare pe rege din toate partile, fiecare cu arma lui in mana sa; si cine va intra in templu sa fie ucis. Si sa fiti pe langa rege, cand va intra si cand va iesi”.
8. Si au facut levitii si tot Iuda ce le-a poruncit Iehoiada preotul. Atunci si-a luat fiecare oamenii sai, de aceia care intrau eu randul de saptamana sau pe acei care isi facusera saptamana, pentru ca Iehoiada preotul nu daduse drumul randurilor care erau sa fie schimbate.
9. Si a impartit Iehoiada preotul capeteniilor de peste sute sulitile si scuturile cele mari si cele mici ale lui David, care erau in templul lui Dumnezeu.
10. Apoi a asezat tot poporul, avand fiecare in mana arma sa, de la partea dreapta a templului pana la partea stanga a templului, inconjurand jertfelnicul si templul, ca sa faca cerc in jurul regelui.
11. Dupa aceea l-au adus pe rege si i-au pus coroana si podoabele, i-au dat sa tina in mana legea si l-au facut rege; iar ungerea a savarsit-o Iehoiada preotul si fiii lui, zicand: “Sa traiasca regele!”
12. Atunci a auzit Atalia strigatele poporului care alerga si canta laude pentru rege si a venit si ea la popor in templul Domnului sa priveasca;
13. Si iata regele sedea pe tronul lui la intrare si pe langa rege, capeteniile, trambitasii si tot poporul tarii se veseleau si sunau din trambite; iar cantaretii, care erau cu instrumente de cantare si cei care cantau din gura, cantau cantarile de lauda. Atunci Atalia si-a rupt hainele sale si a inceput sa strige: “Vanzare! Vanzare!”
14. Iar Iehoiada preotul a chemat pe capeteniile cele peste sute, care erau cu comanda armatei si le-a zis: “Scoateti-o afara din templu si cine va urma dupa ea sa fie ucis cu sabia!” Pentru ca preotul zisese: “Sa nu o ucideti in templul Domnului!”
15. Si i-au facut loc sa iasa. Iar cand a ajuns ea la intrarea casei regelui, cea dinspre poarta cailor, au omorat-o acolo.
16. Si a facut Iehoiada legamant cu tot poporul si cu regele, ca sa fie ei popor al Domnului.
17. Apoi s-a dus tot poporul la capistea lui Baal si au daramat-o si au sfaramat jertfelnicele lui si chipurile lui si a omorat pe Matan, preotul lui Baal, dinaintea jertfelnicelor.
18. Dupa aceea a incredintat Iehoiada dregatoriile templului Domnului in mainile preotilor si ale levitilor; a impartit pe preoti si pe leviti in cete, care trebuiau sa faca slujba cu randul, cum asezase David pentru templul Domnului, ca sa aduca arderi de tot Domnului, cum este scris in legea lui Moise, cu bucurie si cu cantare dupa cum randuise David.
19. A asezat de asemenea portari la portile templului Domnului, ca sa nu poata intra cel ce este necurat prin vreo fapta.
20. Apoi a luat pe capeteniile cele peste sute, pe viteji, pe capeteniile poporului si pe tot poporul tarii si l-au petrecut pe rege de la templul Domnului pana la casa domneasca, intrand pe poarta cea inalta, in casa regelui; si l-au asezat pe tronul regatului.
21. Si s-a veselit tot poporul tarii si s-a linistit cetatea. Iar pe Atalia au omorat-o cu sabia.
CAPITOLUL 24
Domnia lui Ioas. Inchinarea la idoli. Pedeapsa si moartea lui.
l. Ioas era de sapte ani cand a fost facut rege si a domnit patruzeci de ani in Ierusalim. Pe mama lui o chema Tibia si era din Beer-Seba.
2. Ioas a facut lucruri placute inaintea ochilor Domnului, in toate zilele lui Iehoiada preotul.
3. Iehoiada i-a luat doua femei si a avut cu ele baieti si fete.
4. Dupa aceasta si-a pus in gand Ioas sa innoiasca templul Domnului.
5. De aceea a adunat pe preoti si pe leviti si le-a zis: “Duceti-va prin cetatile lui Iuda si strangeti de la toti Israelitii argint in fiecare an pentru repararea templului Dumnezeului vostru si grabiti-va cu lucrul acesta”. Insa levitii nu s-au grabit.
6. Atunci a chemat regele pe Iehoiada, capul lor si i-a zis: “Pentru ce nu ceri de la leviti sa adune din Iuda si din Ierusalim darea hotarata de Moise, robul Domnului, si de catre adunarea Israelitilor pentru cortul adunarii?
7. Caci Atalia cea nelegiuita si fiii ei au despuiat templul lui Dumnezeu si toate lucrurile care erau sfintite pentru templul Domnului si le-au intrebuintat pentru baali”.
8. Apoi a poruncit regele de s-a facut o lada si a pus-o afara la usa templului Domnului.
9. Si s-a dat de veste la tot poporul din Iuda si din Ierusalim ca sa aduca Domnului darea pe care o pusese Moise, robul lui Dumnezeu, asupra Israelitilor in pustiu.
10. De aceasta le-a parut bine la toate capeteniile si la tot poporul si au adus si au aruncat argint in lada pana s-a umplut ea.
11. Si cand la timpul sau se aducea lada de catre leviti la dregatorii regelui si cand vedeau ca era mult argint in ea, atunci veneau scriitorul regelui si dregatorul arhiereului si desertau lada, o ridicau si o puneau iar la locul ei. Asa faceau in toate zilele si s-a strans argint mult.
12. Iar regele si Iehoiada preotul l-au dat mesterilor de lucrari ai templului Domnului si acestia si-au tocmit cioplitori de piatra si dulgheri pentru innoire, asemenea si lucratori in fier si arama ca sa repare templul Domnului.
13. Si au luat mesterii si au savarsit lucrarile cu mainile lor si au adus templul lui Dumnezeu la starea lui de mai inainte si l-au intarit.
14. Iar dupa ce au sfarsit toate de lucru, au adus argintul ramas inaintea regelui si a lui Iehoiada. Si au facut din acest argint vase pentru templul Domnului, vase pentru slujbe si pentru arderi de tot, cupe si celelalte vase de aur si de argint. Si au adus necontenit arderi de tot in templul Domnului in toate zilele lui Iehoiada.
15. Apoi a imbatranit Iehoiada si a murit satul de zile, caci era de o suta treizeci de ani cand a murit.
16. Si l-au inmormantat in cetatea lui David, la un loc cu regii, pentru binele care il facuse in Israel, pentru Dumnezeu si pentru templul Lui.
17. Iar dupa moartea lui Iehoiada, au venit capeteniile lui Iuda si s-au inchinat regelui; si de atunci regele a inceput sa asculte de ei.
18. Si au parasit templul Domnului Dumnezeului parintilor lor si au inceput sa slujeasca Aserelor si idolilor. Din pricina acestui pacat, s-a coborat mania Domnului peste Iuda si peste Ierusalim.
19. Si a trimis la ei prooroci, pentru a-i face sa se intoarca la Domnul si i-au sfatuit, dar ei nu i-au ascultat.
20. Atunci Duhul lui Dumnezeu a cuprins pe Zaharia, fiul lui Iehoiada preotul, care s-a suit pe amvon inaintea poporului si le-a zis: “Asa zice Domnul: Pentru ce calcati poruncile Domnului? Nu veti propasi, fiindca voi ati parasit pe Domnul si El va va parasi pe voi”.
21. Dar s-au vorbit cu totii impotriva lui si l-au ucis cu pietre, din porunca regelui Ioas, in curtea templului Domnului.
22. Regele Ioas nu si-a adus aminte de binefacerea care i-a facut-o Iehoiada, tatal lui Zaharia, ci a ucis pe fiul lui si acesta, cand murea, a zis: “Domnul sa vada si sa faca dreptate!”
23. Iar dupa un an, a venit impotriva lui armata siriana, a intrat in Iuda si in Ierusalim si a starpit din popor pe toate capeteniile poporului si toata prada luata de la ei a trimis-o regelui, la Damasc.
24. Desi ostirea Sirienilor care venise era alcatuita dintr-un mic numar de oameni, Domnul insa a dat in mana lor o oaste foarte mare, pentru ca ei parasisera pe Domnul Dumnezeul parintilor lor, iar Sirienii aduceau la indeplinire judecata care era asupra lui Ioas.
25. Iar dupa ce s-au retras Sirienii de la el, ramanand el greu bolnav, slujitorii lui au uneltit impotriva lui, din cauza sangelui fiului lui Iehoiada preotul; si l-au ucis in patul lui si asa a murit. Si l-au inmormantat in cetatea lui David, insa nu l-au ingropat in mormantul regilor.
26. Iar acei care au uneltit impotriva lui au fost: Zabad, fiul Simeatei Amonita si Iehozabad, fiul Simritei Moabita.
27. Amanuntele despre fiii lui si despre multimea proorociilor impotriva lui, precum si despre innoirea templului lui Dumnezeu, se gasesc scrise in cartea regilor. Iar in locul sau a fost facut rege Amasia, fiul sau.
CAPITOLUL 25
Domnia lui Amasia, regele Iudei.
1. Amasia a inceput sa domneasca cand era in varsta de douazeci si cinci de ani si a domnit douazeci si noua de ani in Ierusalim. Pe mama lui o chema Iehoadan si era de loc din Ierusalim.
2. El a facut lucruri placute inaintea Domnului, insa nu din toata inima.
3. Cand domnia s-a intarit in mana lui, el a ucis pe robii sai care ucisesera pe rege, tatal sau.
4. Insa pe copiii lor nu i-a ucis, fiindca a facut dupa cum este scris in lege, in cartea lui Moise, unde a poruncit Domnul, zicand: “Parintii nu trebuie sa fie ucisi pentru feciori, nici feciorii nu trebuie sa fie ucisi pentru parinti, ci fiecare sa fie ucis pentru pacatul lui”.
5. Apoi a adunat Amasia pe cei din Iuda si i-a asezat dupa neamurile cele dupa tata sub comanda capeteniilor peste mii si a capeteniilor peste sute, pe toti ai, lui Iuda si ai lui Veniamin; si i-a socotit de la varsta de douazeci de ani in sus si a gasit trei sute de mii de oameni voinici care erau in stare sa mearga la razboi si sa poarte sulita si scut.
6. Apoi a mai tocmit cu plata din Israeliti inca o suta de mii de ostasi viteji cu o suta de talanti de argint.
7. Dar un om al lui Dumnezeu a venit la el si i-a zis: “O, rege, ostirea care o ai din Israel sa nu mearga cu tine, pentru ca Domnul nu tine cu Israelitii, nici cu toti fiii lui Efraim;
8. Ci du-te singur si lupta-te cu barbatie in razboi. Altfel Dumnezeu te va face sa cazi in fata dusmanului; caci Dumnezeu are putere si sa te sprijine si sa te faca sa cazi”.
9. Iar Amasia a zis catre omul lui Dumnezeu: “Ce sa fac cu cei o suta de talanti daruiti ostirii lui Israel?” si a zis omul lui Dumnezeu: “Domnul poate sa-ti dea mai mult decat atata”.
10. Atunci Amasia a ales ostirea care ii venise din tara lui Efraim, ca sa se intoarca la locul sau. Dar ei s-au aprins de manie asupra lui Iuda si s-au intors la locul lor foarte maniosi.
11. Iar Amasia a prins curaj si si-a luat poporul sau si a plecat la batalie cu el in Valea Sarii si a omorat zece mii de oameni dintre fiii lui Seir;
12. Si alte zece mii de oameni vii i-au luat ca robi fiii lui Iuda si i-au dus pe varful unei stanci si i-au aruncat de pe varful stancii. si toti s-au zdrobit cu desavarsire.
13. Iar ostirea pe care Amasia o trimisese inapoi, ca sa nu mearga cu el la razboi, a navalit asupra cetatilor lui Iuda din Samaria pana la Bet-Horon si au ucis in ele trei mii de oameni, luand foarte multa prada.
14. Iar Amasia dupa ce a lovit pe Edomiti, a adus, la intoarcerea lui acasa, pe zeii fiilor lui Seir si i-a asezat sa-i aiba ca dumnezei pentru el si s-a inchinat lor si i-a tamaiat.
15. Atunci Domnul S-a facut foc de manie asupra lui Amasia si a trimis pe un prooroc si acela i-a zis: “De ce ai cautat pe dumnezeii poporului acestuia, care n-au fost in stare sa-si scape poporul din mana ta?”
16. Cand el i-a grait aceste vorbe, regele i-a raspuns: “Te-a pus cineva sa fii sfatuitor regelui? Stapaneste-te, ca nu cumva sa fii ucis”. Si s-a oprit proorocul si a zis: “Stiu ca Dumnezeu a hotarat sa te piarda, pentru ca ai facut acest lucru si nu ai ascultat sfatul meu!”
17. Atunci s-a sfatuit Amasia, regele lui Iuda, cu ai sai si a trimis la Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, regele lui Israel, ca sa-i spuna: “Vino sa ne vedem unul cu altul!”
18. Iar Ioas, regele lui Israel, a trimis la Amasia, regele lui Iuda, ca sa-i spuna: “Spinul, care este in Liban, a trimis sa-i spuna cedrului, care este tot in Liban: Da pe fiica ta fiului meu de femeie. Insa fiarele salbatice, care sunt in Liban, au trecut pe langa acest spin si l-au calcat.
19. Tu zici: Iata eu am batut pe Edomiti si s-a inaltat inima ta de marire desarta. Sezi mai bine acasa si te astampara; de ce sa te apuci de un lucru primejdios, prin care sa cazi si tu si Iuda cu tine?”
20. Dar Amasia nici n-a vrut sa auda, fiindca aceasta a fost de la Dumnezeu sa cada el in mana lui Ioas, pentru ca a cautat pe dumnezeii Edomitilor.
21. Si a venit Ioas, regele lui Israel, sa dea ochi unul cu altul, el si cu Amasia, regele lui Iuda, la Bet-Semes, care este in Iuda.
22. Si Iuda a fost batut de Israel si fiecare a fugit la cortul sau.
23. Si pe Amasia, regele lui Iuda, fiul lui Ioas, fiul lui Ioahaz, l-a prins Ioas, regele lui Israel, la Bet-Semes, si l-a dus la, Ierusalim si a daramat zidul Ierusalimului pe o intindere de patru sute de coti, de la portile lui Efraim pana la portile din coltul cetatii;
24. Apoi a luat tot aurul si argintul si toate vasele care erau in templul lui Dumnezeu, sub ingrijirea lui Obed-Edom si vistieriile casei regelui, precum si oameni ca ostatici si s-a intors cu ei in Samaria.
25. Amasia, fiul lui Ioas, regele lui Iuda, a mai trait dupa moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, cincisprezece ani.
26. Celelalte fapte ale lui Amasia, cele dintai si cele de pe urma, se afla scrise in cartea regilor lui Iuda si ai lui Israel.
27. De pe timpul cand Amasia s-a abatut de la Domnul, s-a urzit in Ierusalim o uneltire impotriva lui si a fugit la Lachis, dar l-au omorat acolo.
28. Si l-au adus pe cai si l-au inmormantat cu parintii lui in cetatea lui Iuda.
CAPITOLUL 26
Ozia (Azaria) tamaiaza si se umple de lepra.
1. Atunci tot poporul lui Iuda a luat pe Ozia, care era de saisprezece ani si l-a facut rege in locul lui Amasia, tatal sau.
2. Acesta a zidit Elatul si l-a intors la Iuda, dupa ce a raposat regele cu parintii lui.
3. Ozia era de saisprezece ani cand a fost facut rege si a domnit cincizeci si doi de ani in Ierusalim. Pe mama lui o chema Iecolia, de loc din Ierusalim.
4. Acesta a facut lucruri care erau placute inaintea ochilor Domnului, intocmai asa cum facuse si Amasia, tatal sau;
5. Caci el a alergat la Dumnezeu in zilele lui Zaharia, care il invata frica lui Dumnezeu. si in timpul cat a alergat el la Domnul si Dumnezeu l-a ajutat de i-a mers bine.
6. Intr-o vreme a plecat el de s-a batut cu Filistenii si a daramat zidurile cetatii Gat si zidurile cetatii Iabne si zidurile cetatii Asdod; si a zidit cetati in tinutul Asdodului si intre Filisteni.
7. Iar Dumnezeu i-a ajutat sa se bata cu Filistenii si cu Arabii care locuiesc la Gur-Baal si cu Meunitii.
8. Asa ca chiar Amonitii ii dadeau daruri lui Ozia incat s-a dus vestea de numele lui pana la hotarele Egiptului, caci ajunsese foarte puternic.
9. Apoi a zidit Ozia turnuri in Ierusalim, deasupra portilor din colt si deasupra portilor din vale, cum si la coltul zidului si l-a intarit.
10. A zidit de asemenea turnuri si in pustiu si a sapat multe fantani, pentru ca avea multe vite si pe ses si pe vale; avea lucratori de pamant si vieri in munte si pe Carmel, caci el iubea lucrarea pamantului.
11. A mai avut Ozia si ostire care mergea la batalie in cete, dupa cum era randuita in catagrafia alcatuita de Ieiel, scriitorul, si de Maasia, judecatorul, care se aflau sub conducerea lui Hanania, unul din capeteniile de frunte ale regelui.
12. Numarul total al capilor de familii ale razboinicilor viteji era de doua mii sase sute;
13. Si sub conducerea lor era o putere ostaseasca de trei sute sapte mii cinci sute de ostasi, care puteau sa mearga la lupta cu barbatie ostaseasca, pentru a ajuta pe rege impotriva dusmanului.
14. Pentru ei a pregatit Ozia toata oastea, scuturi, sulite, coifuri si platose, arcuri si pietre de prastie.
15. Apoi a facut in Ierusalim masini, construite cu mestesug, ca sa le puna in turnuri si pe la colturile zidurilor si sa arunce cu ele sageti si pietre mari. Si s-a dus vestea de numele lui foarte departe, pentru ca in chip minunat a fost ajutat si s-a facut puternic.
16. Si cand a ajuns puternic, el s-a mandrit in inima lui spre pieirea lui; si a savarsit o nelegiuire inaintea Domnului Dumnezeului sau, caci a intrat in templul Domnului, ca sa tamaieze pe jertfelnicul tamaierii.
17. Dar dupa el a intrat si Azaria preotul, impreuna cu optzeci de preoti ai Domnului, oameni alesi,
18. Si s-au impotrivit regelui Ozia si i-au zis: “Nu ti-e dat tie, Ozia, sa tamaiezi inaintea Domnului, ci preotilor, fiilor lui Aaron, care sunt sfintiti sa tamaieze; iesi din locasul sfant, caci ai facut o faradelege si nu-ti va fi de loc spre cinste acest lucru inaintea Domnului Dumnezeu”.
19. Ozia insa s-a suparat pe ei; si cum tinea in mana lui cadelnita, ca sa tamaieze, deodata s-a ivit lepra pe fruntea lui in fata preotilor, in templul Domnului, dinaintea altarului tamaierii.
20. Iar daca s-au uitat la el cu luare aminte Azaria arhiereul si toti preotii, iata el avea pe fruntea lui lepra. Si l-au silit sa iasa de acolo; dar si el insusi s-a grabit sa iasa, caci il lovise Domnul.
21. Si a fost lepros regele Ozia pana in ceasul mortii lui; dupa aceea el a trait ascuns intr-o casa osebit, fiind oprit de a mai intra in templul Domnului. Iar ingrijirea peste casa regelui si carmuirea poporului tarii a tinut-o Iotam, fiul lui.
22. Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintai si cele de pe urma, le-a scris Isaia proorocul, fiul lui Amos.
23. Si a raposat Ozia cu parintii lui si l-au inmormantat la un loc cu parintii lui in campul cu mormintele regilor, ca ziceau: El a fost lepros. Si in locul lui a fost facut rege Iotam, fiul sau.
CAPITOLUL 27
Iotam supune pe Amoniti la bir.
1. Iotam era de douazeci si cinci de ani cand a fost facut rege si a domnit saisprezece ani in Ierusalim. Pe mama lui o chema Ierusa, fiica lui Sadoc.
2. Acesta a facut lucruri placute inaintea ochilor Domnului, intocmai cum a facut si Ozia, tatal sau, numai ca n-a intrat, ca el, in locasul sfant al Domnului. Si poporul continua inca sa se strice.
3. El a zidit portile cele de sus ale templului Domnului Si a facut multe adaosuri la zidul Ofel.
4. La fel a zidit si cetati pe muntele lui Iuda, iar in paduri, cetatui si turnuri.
5. Iotam a avut razboi cu regele Amonitilor si i-a biruit. In acel an Amonitii i-au dat o suta de talanti de argint, zece mii de core de grau si zece mii core de orz. Aceasta dare i-au dat-o Amonitii si in al doilea si in al treilea an.
6. Si s-a facut Iotam asa de puternic, pentru ca si-a indreptat caile sale numai inaintea fetei Domnului Dumnezeului sau.
7. Celelalte fapte ale lui Iotam, toate razboaiele sale si purtarea sa se gasesc scrise in cartea regilor lui Israel si a regilor lui Iuda.
8. El era de douazeci si cinci de ani cand a fost facut rege si a domnit in Ierusalim saisprezece ani.
9. Apoi a raposat Iotam cu parintii sai, si l-au inmormantat in cetatea lui David. Iar in locul lui a fost facut rege Ahaz, fiul sau.
CAPITOLUL 28
Ahaz, regele Iudei, si nelegiuirile lui.
1. Ahaz era de douazeci de ani cand a fost facut rege si a domnit saisprezece ani in Ierusalim; insa el n-a facut lucruri placute inaintea ochilor Domnului, precum facuse David, stramosul lui,
2. Ci a mers pe urmele regilor lui Israel si a facut chiar chipuri turnate de baali.
3. A savarsit tamaieri in valea fiilor lui Hinom si a trecut pe fiii sai prin foc facand uraciunile popoarelor pe care le alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israel.
4. A adus jertfe si tamaieri pe inaltimi, pe dealuri si pe sub orice copac infrunzit.
5. De aceea l-a dat Domnul Dumnezeu in mana regelui Sirienilor, care l-au lovit si i-au luat o multime de robi si i-au dus in Damasc. De asemenea a mai fost dat si in mana regelui lui Israel, care si acela a pricinuit mari pierderi regatului sau;
6. Caci Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, a ucis intr-o singura zi o suta douazeci de mii in Iuda, toti numai oameni de razboi, pentru ca aceia parasisera pe Domnul Dumnezeul parintilor lor.
7. Iar Zicri, un viteaz din Efraim, a ucis pe Maaseia, fiul regelui, pe Azricam, capetenia curtii, si pe Elcana, care era al doilea dupa rege.
8. Si au luat fiii lui Israel de la fratii lor din Iuda doua sute de mii de femei, baieti si fete, ca robi; de asemenea au luat de la ei si multa prada si au dus prada in Samaria.
9. Acolo insa se afla un prooroc al Domnului, care se numea Oded. Acesta a iesit inaintea ostirii care venea la Samaria si le-a zis: “Iata Domnul Dumnezeul parintilor vostri, fiind maniat pe Iuda, i-a dat in mainile voastre, si voi i-ati ucis cu o salbaticie care a ajuns pana la cer.
10. Si acum va ganditi sa va faceti robi si roabe pe fiii lui Iuda si ai Ierusalimului.
11. Asadar, ascultati-ma si duceti inapoi pe robii care i-ati luat de la fratii vostri; caci altfel flacara maniei Domnului va fi peste voi”.
12. Atunci s-au sculat unii din capeteniile fiilor lui Efraim: Azaria, fiul lui Iohanan, Berechia, fiul lui Mesilemot, Iezechia, fiul lui Salum si Amasa, fiul lui Hadlai, impotriva celor care se intorceau din razboi
13. Si le-au zis: “Sa nu aduceti pe robi aici, pentru ca am fi vinovati inaintea Domnului. Vreti sa mai adaugati la pacatele noastre si la vinovatiile noastre? Caci si asa este mare vinovatia noastra si vapaia maniei Domnului este peste Israel”.
14. Atunci ostasii au luat pe robi si prazile inaintea capeteniilor ostirii si a intregii adunari.
15. Si s-au sculat barbatii amintiti mai sus, au luat pe robi si din prada au imbracat pe toti cei goi, le-au dat haine si incaltaminte, i-au hranit, i-au adapat si i-au uns cu untdelemn, si pe toti care erau slabi i-au pus pe asini si i-au dus la Ierihon, cetatea finicilor, la fratii lor; iar ei s-au intors apoi la Samaria.
16. In acea vreme a trimis regele Ahaz la regele Asirienilor, ca sa-l ajute,
17. Ca Edomitii iar au venit si au ucis pe multi din Iuda si au luat robi;
18. Asemenea si Filistenii navalisera in cetatile din tinuturile de la ses si de la miazazi ale lui Iuda si luasera Bet-Semesul, Aialonul, Ghederotul si Soco cu satele care tineau de el, Timna cu satele care tineau de ea, si Ghimzo cu satele lui si se asezasera acolo.
19. Asa smerise Domnul pe Iuda din pricina lui Ahaz, regele lui Iuda, pentru ca dusese el pe Iuda la destrabalare si pacatuise greu inaintea Domnului.
20. Tiglatfalasar, regele Asiriei, a venit intr-adevar la el; insa in loc sa-l ajute, i-a facut greutati,
21. Pentru ca Ahaz luase vistieriile din templul Domnului si din casa regelui si de la capeteniile poporului si le daduse regelui Asiriei, dar nu spre bine.
22. Caci el si atunci, cand se afla in stramtorare, n-a incetat a savarsi faradelege inaintea Domnului. Asa era regele Ahaz.
23. El a adus jertfe dumnezeilor din Damasc, crezand ca ei l-au batut, si zicea: “Fiindca dumnezeii regilor Sirienilor le-au ajutat lor, le voi aduce jertfa, si ei imi vor ajuta si mie”. Insa ei au fost pricina caderii lui si pricina caderii a tot Israelul.
24. Ahaz a strans vasele templului lui Dumnezeu, le-a sfaramat si a incuiat usile templului Domnului; si si-a facut jertfelnice pe la toate colturile in Ierusalim;
25. Si prin toate cetatile lui Iuda a facut locuri inalte ca sa tamaieze la alti dumnezei. Prin aceasta a maniat pe Domnul Dumnezeul parintilor sai.
26. Celelalte fapte ale lui si toate caile lui, cele dintai si cele de pe urma, se gasesc scrise in cartea regilor lui Iuda si ai lui Israel.
27. Si a raposat Ahaz cu parintii sai si l-au inmormantat in cetate, in Ierusalim; dar nu l-au pus in gropnitele regilor lui Israel. In locul lui s-a facut rege Iezechia, fiul sau.
CAPITOLUL 29
Iezechia innoieste slujba cea adevarata.
1. Iezechia a fost facut rege cand era de douazeci si cinci de ani si a domnit douazeci si noua de ani in Ierusalim. Pe mama lui o chema Abia si era fiica lui Zaharia.
2. Acesta a facut lucruri placute inaintea ochilor Domnului, dupa cum facuse si David, stramosul lui.
3. In anul intai al domniei sale, in luna intai, a descuiat el usile templului Domnului si le-a innoit.
4. Apoi a poruncit sa vina preotii si levitii; pe acestia i-a adunat in locul deschis dinspre rasarit,
5. Si le-a zis: “Ascultati-ma, leviti! Sa va curatiti acum insiva prin jertfe si sa sfintiti templul Domnului Dumnezeului parintilor vostri si sa aruncati necuratenia din locul sfant afara.
6. Caci parintii vostri au savarsit faradelegi si au facut lucruri care nu erau placute ochilor Domnului Dumnezeului nostru, pe Care L-au parasit, si-au abatut fetele de la locasul Domnului si s-au intors cu spatele la el;
7. Ba si usile pridvorului le-au incuiat, au stins candelele si n-au mai tamaiat tamaie si nici n-au mai adus arderi de tot in locasul sfant al Domnului lui Israel.
8. De aceea s-a coborat mania Domnului peste Iuda si peste Ierusalim si i-a dat El pustiirii, batjocurii si rusinii, cum vedeti si voi singuri cu ochii vostri.
9. Iata parintii nostri au cazut de ascutisul sabiei, iar fiii nostri, fetele noastre si femeile noastre se gasesc din pricina aceasta in robie pana astazi, intr-o tara care nu este a lor.
10. Acum insa ma-am pus in gand sa fac legamant cu Domnul Dumnezeul lui Israel, ca sa-Si intoarca iutimea maniei Sale de la noi.
11. Fiii mei, sa nu pregetati nicidecum, caci pe voi v-a ales Domnul, ca sa-I stati inaintea fetei Lui, sa-I slujiti si sa-I fiti slujitori si aprinzatori de tamaie”.
12. Atunci s-au sculat levitii: Mahat, fiul lui Amasia si Ioil, fiul lui Azaria, dintre fiii lui Cahat; Chis, fiul lui Abdi si Azaria, fiul lui Iehaleleel, din semintia lui Merari; Ioah, fiul lui Zima si Eden, fiul lui Ioah, din neamul lui Gherson;
13. Simri si Ieiel din fiii lui Elitafan; Zaharia si Matania, din fiii lui Asaf;
14. Iehiel si Simei, din fiii lui Eman; Semaia si Uziel din fiii lui Iedutun.
15. Acestia au adunat pe fratii lor si s-au curatit prin aduceri de jertfe; apoi s-au dus, dupa porunca regelui, sa curete si templul Domnului, dupa cuvintele Domnului.
16. Si au intrat preotii inauntrul templului Domnului pentru curatire si au scos afara in curtea templului tot ce au gasit necurat in locasul sfant al Domnului; iar levitii au luat acestea ca sa le scoata afara la paraul Chedron.
17. Apoi au inceput a face sfintirea in ziua intai a lunii intai si in ziua a opta a aceleiasi luni au intrat in pridvorul templului Domnului. Templul Domnului l-au sfintit opt zile; in ziua a saisprezecea din luna intai l-au terminat.
18. Dupa aceea s-au dus la regele Iezechia acasa si i-au spus: “Noi am curatit templul Domnului si jertfelnicul cel pentru arderi de tot, cu toate vasele lui; masa pentru painile punerii inainte, cu toate vasele ei;
19. Si toate vasele pe care le aruncase regele Ahaz in timpul domniei lui, in nelegiuirea sa, noi le-am pregatit si le-am sfintit; si iata ele sunt inaintea jertfelnicului Domnului”.
20. Atunci s-a sculat regele Iezechia foarte de dimineata, a adunat capeteniile cetatii si s-a dus la templul Domnului.
21. Si au adus sapte vitei, sapte berbeci, sapte miei si sapte tapi, ca jertfa pentru pacat: pentru regat, pentru locasul de sfintire si pentru Iuda. A poruncit apoi preotilor, fiilor lui Aaron, ca sa-i aduca arderi de tot pe jertfelnicul Domnului.
22. Au junghiat vitei si au luat preotii sangele si au stropit cu el jertfelnicul; au junghiat berbecii si au stropit cu sangele lor jertfelnicul; au junghiat mieii si au stropit cu sangele lor de asemenea jertfelnicul.
23. Apoi au adus tapii cei pentru pacat inaintea regelui si a adunarii; acestia si-au pus mainile peste ei.
24. Si i-au junghiat preotii si au curatit cu sangele lor jertfelnicul pentru stergerea pacatelor intregului Israel, caci regele poruncise sa se aduca arderi de tot si jertfa pentru pacat, pentru sine si pentru tot Israelul.
25. Apoi a asezat in templul Domnului leviti cu chimvale, cu harpe si cu chitare, dupa randuiala lui David si a lui Gad, vazatorul regelui, si a lui Natan proorocul, fiindca de catre Domnul se asezase aceasta randuiala prin proorocii Lui.
26. Si stateau levitii cu instrumentele de cantare ale lui David si preotii cu trambitele.
27. Si a poruncit Iezechia sa se aduca arderi de tot pe jertfelnic. Si in timpul cand a inceput arderea de tot, a inceput si cantarea pentru Domnul cu trambitele si cu instrumentele de cantare ale lui David, regele lui Israel.
28. Si toata adunarea a facut rugaciuni, iar cantaretii au cantat din fluiere, pana s-a terminat arderea de tot.
29. Iar dupa terminarea arderii de tot, regele si toti care se aflau cu el s-au plecat si s-au inchinat.
30. Iezechia regele si capeteniile au zis catre leviti, sa slaveasca pe Domnul cu cuvintele lui David si ale lui Asaf vazatorul, si ei L-au slavit cu mare bucurie si s-au plecat la pamant si s-au inchinat.
31. Apoi a inceput Iezechia a grai si a zis: “Acum v-ati sfintit pe voi Domnului; apropiati-va si aduceti jertfe si prinoase de multumire in templul Domnului”. Si a adus toata adunarea jertfe si prinoase de lauda si de impacare, si cel pe care-l lasa inima, arderi de tot.
32. Numarul vitelor pentru arderile de tot, aduse de cei ce se adunasera a fost: saptezeci de boi, o suta de berbeci, doua sute de miei. Toate acestea au fost jertfite ca arderi de tot Domnului.
33. Pentru celelalte jertfe sfinte au fost sase sute de vite mari si trei mii de vite marunte.
34. Insa preotii au fost putini si nu puteau sa jupoaie toate arderile de tot; de aceea le-au ajutat si levitii, fratii lor, pana ce au terminat lucrul si pana ce s-au sfintit preotii; caci levitii au fost mai silitori la sfintire decat preotii.
35. Afara de aceasta a mai fost o multime de arderi de tot cu grasimi de jertfe de impacare si cu turnari de vin la arderi de tot. Asa s-a asezat la loc slujba in templul Domnului.
36. Si s-a bucurat Iezechia dimpreuna cu tot poporul, ca Dumnezeu a potrivit asa pe popor, incat s-a facut acest lucru, cum nici nu se asteptase.
CAPITOLUL 30
Vestirea si serbarea Pastilor.
1. Apoi a trimis Iezechia prin toata tara lui Israel si a lui Iuda si a scris scrisori lui Efraim si lui Manase, ca sa vina la templul Domnului la Ierusalim pentru sarbatorirea Pastilor Domnului Dumnezeului lui Israel.
2. Caci la sfatul pe care-l tinuse regele in Ierusalim, impreuna cu capeteniile, chibzuisera ca sa sarbatoreasca Pastile in luna a doua,
3. Din pricina ca nu le putuse sarbatori la timpul lor, pentru ca nu erau nici preoti sfintiti in numar de ajuns si nici poporul nu se stransese la Ierusalim.
4. Acest lucru a placut regelui si intregii adunari.
S. Si au hotarat sa se dea de veste la tot Israelul, de la Beer-Seba pana la Dan, ca sa vina la Ierusalim pentru sarbatorirea Pastilor Domnului Dumnezeului lui Israel, caci demult nu se mai sarbatorise asa cum este scris.
6. Si s-au dus trimisii cu scrisorile, care erau facute de rege si de capeteniile lui, prin toata tara lui Israel si a lui Iuda si, dupa porunca regelui, le spuneau: “Fii ai lui Israel, intoarceti-va la Domnul Dumnezeul lui Avraam si al lui Isaac si al lui Israel, si Se va intoarce si El la cei ramasi dintre voi, care ati mai scapat din mana regilor Asiriei.
7. Si nu mai fiti asa ca parintii vostri si ca fratii vostri, care au savarsit faradelegi inaintea Domnului Dumnezeului parintilor lor, si El i-a dat pustiirii, precum vedeti.
8. Nici sa nu va mai tineti de acum tari la cerbice, ca parintii vostri, ci supuneti-va Domnului si venin la locasul de sfintire al Lui, pe care El l-a sfintit pe veci; si slujiti Domnului Dumnezeului vostru si El Isi va abate flacara maniei Sale de la voi.
9. Cand va veti intoarce la Domnul atunci fratii vostri si fiii vostri au sa gaseasca si ei mila la acei care i-au luat pe ei robi si se vor intoarce in tara aceasta; caci bun si indurat este Domnul Dumnezeul vostru si nu-si va intoarce fata de la voi, daca va veti intoarce la El”.
10. Si au mers trimisii din cetate in cetate prin tinutul lui Efraim si al lui Manase si pana la acela al Zabulonului; aceia radeau, batandu-si joc de ei.
11. Totusi unii din semintia lui Aser, a lui Manase si a lui Zabulon s-au smerit si au venit la Ierusalim.
12. Si a fost mana Domnului peste Iuda, Care le-a daruit o singura inima, ca sa implineasca porunca regelui si a capeteniilor, dupa cuvantul Domnului.
13. Si s-a adunat la Ierusalim multime de popor pentru sarbatorirea praznicului azimelor, in luna a doua si adunarea a fost foarte mare.
14. Si s-au sculat si au rasturnat jertfelnicele care erau in Ierusalim si toate jertfelnicele pe care se savarseau tamaierile pentru idoli, le-au sfaramat si le-au aruncat in paraul Chedron.
15. Apoi au junghiat mielul Pastilor in ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preotii si levitii, rusinandu-se, s-au sfintit si au adus arderi de tot in templul Domnului.
16. Apoi au stat la locul lor, dupa randuiala pe care o aveau prin legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Preotii stropeau cu sangele pe care-l luau din mana levitilor.
17. Fiindca in adunare erau multi din cei care nu erau curati, de aceea, pentru cei necuratiti, levitii junghiau mielul Pastilor
18. Si multi din popor, din semintia lui Efraim, a lui Manase, a lui Isahar si a lui Zabulon, care nu se sfintisera, au mancat Pastile impotriva Scripturii.
19. Dar Iezechia s-a rugat pentru ei, zicand: “Domnul cel bun sa ierte pe tot cel ce si-a indreptat inima sa caute pe Domnul Dumnezeul parintilor sai, desi ei n-au curatirea ceruta pentru cele sfinte!”
20. Si a ascultat Domnul pe Iezechia si a iertat poporul.
21. Si au sarbatorit fiii lui Israel, care s-au aflat in Ierusalim, sarbatoarea azimilor sapte zile cu mare veselie. In fiecare zi levitii si preotii laudau pe Domnul cu instrumente de cantare facute spre preaslavirea Domnului.
22. Apoi a grait Iezechia catre toti levitii care au buna pricepere la serviciul Domnului, dupa inima lor. Si au mancat azimile de sarbatoare sapte zile, aducand jertfe de pace si slavind pe Domnul Dumnezeul parintilor lor.
23. Si a hotarat toata adunarea ca sa mai sarbatoreasca alte sapte zile, si le-au petrecut pe acestea cu veselie,
24. Pentru ca Iezechia, regele lui Iuda, daduse celor ce se adunasera o mie de vitei si zece mii de vite marunte; capeteniile dadusera de asemenea celor ce se adunasera o mie de vitei si zece mii de vite marunte, si multi preoti se sfintisera.
25. Si s-a veselit toata obstea lui Iuda si preotii si levitii, toata adunarea si strainii care venisera din tara lui Israel si locuiau in Iuda.
26. Si a fost veselie mare in Ierusalim, pentru ca din zilele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel, nu se mai facuse nici o veselie ca aceasta in Ierusalim.
27. Apoi s-au sculat preotii si levitii si au binecuvantat poporul; si glasul lor a fost auzit, caci rugaciunea lor s-a suit pana la locasul cel sfant al Domnului, Care este in ceruri.
CAPITOLUL 31
Starpirea inchinarii la idoli. Ingrijirea de preoti si leviti.
l. Dupa ce s-au terminat toate acestea, s-au dus toti Israelitii care se gaseau acolo in cetatile lui Iuda si au sfaramat idolii, au taiat Aserele si au stricat locurile inalte si jertfelnicele din Iuda si din tot pamantul lui Veniamin, al lui Efraim si al lui Manase, pana la margini. Apoi s-au intors toti fiii lui Israel, fiecare la mosia sa, in cetatile lor.
2. Iar Iezechia a asezat cetele de preoti si de leviti, dupa impartirea lor, pe fiecare la slujba sa, pe care o avea de preot sau de levit, pentru ca sa faca slujbe, laude si doxologii, la timpul arderilor de tot si al jertfelor de impacare, la portile curtii templului Domnului.
3. De asemenea a hotarat regele o parte din averea sa pentru arderile de tot, adica pentru arderile de tot de dimineata si de seara; pentru arderile de tot din ziua odihnei, de la lunile noi si de la sarbatori, dupa cum este scris in legea Domnului.
4. Apoi a poruncit el si poporului din Ierusalim sa dea preotilor si levitilor intretinerea hotarata, pentru ca ei sa fie mai cu tragere de inima la implinirea legii Domnului.
5. Cand s-a adus la cunostinta tuturor aceasta porunca, atunci fiii lui Israel au adus prinoase de paine, de vin, de untdelemn, de miere si din toate roadele tarinii, din belsug; au adus de asemenea din belsug si zeciuieli din toate.
6. Dar si Israelitii si cei din Iuda, care locuiau prin cetatile lui Iuda, au adus asemenea zeciuieli din vitele mari si din vitele marunte, cum si zeciuieli din jertfele pe care le fagaduisera ei Domnului Dumnezeului lor, si le-au facut gramezi.
7. Gramezile au inceput sa le faca in luna a treia, iar in luna a saptea le-au sfarsit.
8. Atunci a venit Iezechia si cu capeteniile lui si au vazut gramezile si au binecuvantat pe Domnul si poporul lui Israel.
9. Apoi a intrebat Iezechia pe preoti si pe leviti despre aceste gramezi: “Pentru ce gramezile stau asa?”
10. Si a raspuns Azaria arhiereul, care era din casa lui Tadoc, si a zis: “De cand a inceput a se aduce prinoase in templul Domnului, de atunci am mancat si noi de ne-am saturat si a mai si ramas din belsug, pentru ca Domnul a binecuvantat pe poporul Sau. Si aceasta gramada mare este din cele ce au ramas”.
11. Atunci Iezechia a poruncit sa se pregateasca in templul Domnului camari; si daca le-au pregatit,
12. Au carat acolo prinoasele de parga, zeciuielile si darurile, cu toata credinciosia. Si a pus ca ispravnic peste ele pe Conania levitul si pe fratele sau Simei, ca al doilea.
13. Iar pe Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat si pe Benaia, i-a pus ca supraveghetori sub mana lui Conania si a lui Simei, fratele sau, dupa cum randuisera regele Iezechia si Azaria, capetenia templului lui Dumnezeu.
14. Core, fiul lui Imna levitul, care era portar in partea de rasarit, era supraveghetor peste prinoasele care se aduceau de bunavoie lui Dumnezeu; ca sa imparta prinoasele de parga aduse Domnului si lucrurile mai de seama care se sfintisera.
15. Sub mana lui se aflau Eden, Miniamin, Iosua, Semaia, Amaria si Secania, in cetatile preotilor, ca sa imparta cu credinciosie fratilor lor partile ce li se cuveneau, precum celui mare, asa si celui mic,
16. In afara celor scrisi in catagrafii, tuturor celor de parte barbateasca de la trei ani in sus, tuturor celor care intrau in templul Domnului la slujba, pentru trebuintele zilnice, dupa dregatoriile lor si dupa cete,
17. Precum si preotilor inscrisi in catagrafie, dupa familiile lor, si levitilor de la douazeci de ani in sus, dupa dregatoriile lor si dupa cetele lor,
18. Celor inscrisi in catagrafie si la toti nevarstnicii lor, cu femeile lor, cu baietii lor si cu fetele lor, adica la toata obstea de neam preotesc; caci ei se aratasera cu toata credinciosia la sfanta slujba.
19. Pentru fiii lui Aaron, care erau preoti in satele dimprejurul cetatilor lor, erau pusi anume barbati, la fiecare cetate ca sa le imparta tuturor celor de parte barbateasca dintre preoti partile ce li se cuveneau; precum si la toti levitii inscrisi in catagrafie.
20. Asa a facut Iezechia in tot Iuda. El a facut lucruri care erau bune, drepte si adevarate in fata Domnului Dumnezeului sau.
21. Si tot lucrul pe care l-a inceput pentru slujba din templul lui Dumnezeu, pentru pazirea legii si a poruncilor, fiind cu gandul la Dumnezeul sau, el l-a facut cu toata tragerea sa de inima si a avut spor la ei.
CAPITOLUL 32
Iezechia scapa prin minune de Sanherib.
l. Dupa atatea lucruri si atata credinciosie, a venit Sanherib, regele Asirienilor, si a intrat in Iuda si a impresurat cetatile intarite si si-a facut planul ca sa le rapeasca pentru el.
2. Cand Iezechia a vazut ca a venit Sanherib cu gandul ca sa lupte impotriva Ierusalimului,
3. A hotarat impreuna cu sfetnicii si cu vitejii sai ca sa astupe izvoarele de apa care erau afara din cetate si acestia l-au ajutat.
4. Atunci s-a adunat o multime de popor si a astupat toate izvoarele si paraul care curgea prin mijlocul tarii, zicand: Sa nu vina regele Asiriei si gasind apa multa, sa se intareasca.
5. Si s-a intarit Iezechia si a facut la loc tot zidul care se stricase si a ridicat turnuri, a zidit pe din afara un alt zid, a inaltat zidul cetatii lui David si a pregatit o multime de arme si de scuturi.
6. A pus capetenii ostasesti peste popor si i-a adunat pe langa el in locul larg de la poarta vaii si le-a grait pe inima lor zicand:
7. “Intariti-va si imbarbatati-va, sa nu va temeti, nici sa va infricosati de fata regelui si de fata intregului neam care este cu el, caci cu noi sunt mai multi decat cu el.
8. Cu el sunt brate de carne, iar cu noi este Domnul Dumnezeul nostru Care ne ajuta si Care lupta in bataliile noastre”. Si s-a incurajat poporul de cuvintele lui Iezechia, regele lui Iuda.
9. Dupa aceasta Sanherib, regele Asiriei, care era cu toata ostirea lui in fata Lachisului, a trimis pe niste slujbasi ai sai la Ierusalim, la Iezechia, regele lui Iuda, si la toti cei din Iuda care erau in Ierusalim, ca sa le spuna:
10. “Asa zice Sanherib, regele Asiriei: Pe ce va bizuiti de sedeti inchisi in cetatea Ierusalimului?
11. Nu vedeti ca Iezechia va amageste, ca sa va dea mortii prin foame si prin sete, zicand: Domnul Dumnezeul nostru ne va scapa din mana regelui Asiriei?
12. Nu vedeti ca acest Iezechia a desfiintat locurile inalte ale lui si jertfelnicele lui si a spus lui Iuda si Ierusalimului: Sa va inchinati inaintea unui singur jertfelnic si numai pe el sa tamaiati?
13. Oare nu stiti ce am facut eu si parintii mei tuturor popoarelor tarilor? Putut-au oare dumnezeii popoarelor acestor tari sa le scape tara lor din mana mea?
14. Care din toti dumnezeii popoarelor, pe care le-au pierdut parintii mei, a putut sa-si scape poporul din mana mea? Cum dar Dumnezeul vostru va va putea scapa din mana mea?
15. Si acum paziti-va, ca sa nu va mai amageasca Iezechia, nici sa nu va mai induplece astfel! Sa nu-l credeti! Caci daca n-a fost in stare nici un dumnezeu de al nici unui popor si regat sa-si scape poporul sau din mana mea si din mana parintilor mei, atunci nici Dumnezeul vostru nu va va scapa din mana mea”.
16. Inca si altele multe au vorbit robii lui impotriva Domnului Dumnezeu si impotriva lui Iezechia, robul Lui.
17. Ba scrisese el si scrisori prin care hulea pe Domnul Dumnezeul lui Israel si in care graia impotriva Lui astfel de cuvinte: “Precum dumnezeii popoarelor pamantului n-au scapat pe popoarele lor din mana mea, asa nici Dumnezeul lui Iezechia nu va scapa pe poporul Sau din mana mea”.
18. Si strigau cu glas tare in limba Iudeilor catre poporul din Ierusalim, care era pe zid, ca sa-i ingrozeasca si sa-i sperie si sa le ia cetatea.
19. Ei vorbeau despre Dumnezeul Ierusalimului, ca despre dumnezeii popoarelor pamantului, care sunt lucruri de maini omenesti.
20. Atunci s-a rugat regele Iezechia si Isaia proorocul, fiul lui Amos, si au strigat cu glas mare la cer.
21. Si a trimis Domnul pe un inger care a pierdut pe tot viteazul si razboinicul si capetenia si generalul din tabara regelui Asiriei, incat acesta s-a intors cu rusine in tara sa; si cand a intrat in casa dumnezeului sau, l-au ucis cu sabia acolo fiii lui.
22. Asa a scapat Domnul pe Iezechia si pe locuitorii Ierusalimului din mana lui Sanherib, regele Asiriei, si din mana tuturor celorlalti si i-a aparat din toate partile.
23. Atunci multi au adus daruri Domnului in Ierusalim si lucruri scumpe lui Iezechia, regele Iudei, care dupa aceasta a castigat in ochii tuturor popoarelor marire mare.
24. In zilele acelea s-a imbolnavit Iezechia de moarte si s-a rugat Domnului si Domnul l-a auzit si i-a dat semn.
25. Insa Iezechia n-a fost recunoscator pentru binefacerea care i s-a facut, caci s-a semetit in inima lui. si a cazut mania lui Dumnezeu peste el si peste Iuda si peste Ierusalim.
26. Dar indata ce Iezechia s-a smerit pentru mandria inimii lui si cu el impreuna si locuitorii Ierusalimului, mania Domnului nu s-a mai coborat asupra lor in zilele lui Iezechia.
27. Iezechia a avut bogatie si marire foarte mare; si si-a facut vistierii de pastrat argint, aur, pietre scumpe, aromate, scuturi si tot felul de vase pretioase.
28. A facut de asemenea si hambare pentru roade: grau, vin si untdelemn; asezari si iesle pentru tot felul de vite si staule pentru turme.
29. Si-a zidit si cetati si a avut o multime de vite mari si de vite marunte, pentru ca Dumnezeu ii daduse lui foarte multa avere.
30. Tot acest Iezechia a astupat gura de sus a apelor Ghihonului si le-a facut sa curga in jos prin partea de apus a cetatii lui David. Si la tot lucrul lui, Iezechia a lucrat cu spor.
31. Cand trimisii regelui Babilonului au venit la el sa-l intrebe pentru semnul care se savarsise in tara, atunci l-a parasit Dumnezeu, ca sa-l incerce si sa cunoasca tot ce avea el in inima lui,
32. Celelalte fapte ale lui Iezechia si milosteniile lui sunt scrise in vedenia lui Isaia-proorocul, fiul lui Amos, si in cartea regilor lui Iuda si Israel.
33. Apoi a raposat Iezechia cu parintii lui si l-au ingropat in randul de sus al mormintelor fiilor lui David si tot Iuda si locuitorii din Ierusalim i-au facut mare cinste la moartea lui. Iar in locul lui a fost facut rege Manase, fiul sau.
CAPITOLUL 33
Domnia lui Manase si Amon.
1. Manase era de doisprezece ani cand s-a facut rege si a domnit cincizeci si cinci de ani in Ierusalim.
2. Acesta a facut lucruri neplacute inaintea ochilor Domnului, umbland dupa uraciunile popoarelor izgonite de Domnul din fata fiilor lui Israel.
3. Caci a facut din nou locurile inalte pe care le sfaramase Iezechia, tatal sau, si a asezat jertfelnice pentru baali, a facut Asere, s-a inchinat la toata ostirea cereasca si i-a slujit;
4. A facut jertfelnice si in templul Domnului, despre care Domnul zisese: “In Ierusalim va fi numele Meu in veci”;
5. A zidit jertfelnice pentru toata ostirea cereasca in amandoua curtile templului Domnului.
6. Tot el a trecut prin foc pe fiii sai in valea Ben-Hinom si a facut vrajitorie, farmece si magie; a adus oameni care chemau duhurile mortilor si fermecatori; si a inmultit relele impotriva Domnului, maniindu-L.
7. Apoi a facut un idol cioplit si l-a asezat in templul lui Dumnezeu, desi Dumnezeu graise catre David si catre Solomon, fiul lui: “In templul acesta si in Ierusalimul pe care l-am ales dintre toate semintiile lui Israel, imi voi pune numele Meu in veac;
8. Mai mult, nu voi ingadui ca piciorul lui Israel sa paseasca afara din pamantul acesta, pe care l-am dat parintilor lor, numai daca ei vor fi staruitori in a face tot ce le-am spus, dupa toata legea, randuielile si poruncile date prin Moise”.
9. Insa Manase a dus pe Iuda si pe locuitorii Ierusalimului la atata ratacire, incat ei au savarsit mai rau decat acele popoare pe care Domnul le starpise din fata fiilor lui Israel.
10. De aceea a grait Domnul lui Manase si poporului sau, dar ei n-au ascultat.
11. De aceea a adus Domnul peste ei pe capeteniile armatei regelui Asiriei, care l-au prins pe Manase cu arcanul si l-au legat cu catuse de fier si l-au dus la Babilon.
12. Si in stramtorarea sa, el a cautat fata Domnului Dumnezeului sau si s-a smerit foarte inaintea Dumnezeului parintilor sai.
13. Iar daca s-a rugat, Dumnezeu l-a auzit si i-a ascultat rugaciunea lui si l-a adus inapoi la Ierusalim, in regatul sau. Si a cunoscut Manase ca Domnul este Dumnezeul cel adevarat.
14. Dupa aceea a zidit el zidul cel din afara al cetatii lui David, in partea de apus a Ghihonului, pe vale si pana la poarta pestilor, a inconjurat Ofelul, l-a facut inalt si a asezat capetenii de oaste prin toate cetatile intarite ale lui Iuda.
15. Apoi a doborat pe dumnezeii cei straini si idolul cel din templul Domnului si toate capistele pe care le zidise pe muntele templului Domnului si in Ierusalim le-a aruncat afara din cetate.
16. A facut la loc jertfelnicul Domnului si a adus pe el jertfe de impacare si de lauda iar lui Iuda i-a spus sa slujeasca Domnului Dumnezeului lui Israel.
17. Poporul mai aducea jertfe pe locurile inalte, dar numai pentru Domnul Dumnezeul sau.
18. Celelalte fapte ale lui Manase si rugaciunea lui catre Dumnezeul sau si cuvintele vazatorilor, care i s-au grait in numele Domnului Dumnezeului lui Israel, se gasesc scrise in istoria regilor lui Israel.
19. Si rugaciunea lui si cum l-a ascultat pe el Dumnezeu si toate pacatele lui si faradelegile lui si locurile in care el a zidit locuri inalte si a asezat chipurile Astartei si idolii, inainte de a se smeri, se gasesc scrise in istoria lui Hozai.
20. Apoi a raposat Manase cu parintii sai si l-au ingropat in gradina casei lui, iar in locul lui s-a facut rege Amon, fiul sau.
21. Amon era de douazeci si doi de ani cand s-a facut rege si a domnit doi ani in Ierusalim.
22. Si a facut el lucruri neplacute inaintea ochilor Domnului, precum facuse si Manase, tatal sau; caci a adus jertfe la toate chipurile cioplite, pe care le facuse Manase, tatal sau, si le-a slujit.
23. Dar el nu s-a smerit inaintea fetei Domnului, cum s-a smerit Manase, tatal sau; dimpotriva, Amon si-a inmultit pacatele sale.
24. Si au uneltit slugile lui impotriva lui si l-au omorat in casa sa.
25. Insa poporul tarii a omorat pe toti care uneltisera impotriva regelui Amon. Si in locul lui poporul tarii a facut rege pe Iosia, fiul sau.
CAPITOLUL 34
Domnia lui Iosia.
l. Iosia era de opt ani cand s-a facut rege si a domnit treizeci si unu de ani in Ierusalim.
2. Acesta a facut lucruri placute inaintea ochilor Domnului si a umblat pe caile lui David, stramosul sau si nu s-a abatut nici la dreapta nici la stanga;
3. Caci in anul al optulea al domniei lui, fiind inca tanar, a inceput sa caute pe Dumnezeul lui David, stramosul sau, iar in anul al doisprezecelea a inceput sa curete Iuda si Ierusalimul de locurile inalte, de Asere, de idolii ciopliti si de idolii turnati.
4. A sfaramat in fata lui jertfelnicele baalilor si idolii de pe ele; a taiat Aserele si a prefacut in praf idolii ciopliti si idolii turnati si praful l-a risipit pe mormintele celor ce le adusesera jertfe;
5. A ars oasele preotilor pe jertfelnicele lor si a curatit Iuda si Ierusalimul.
6. De asemenea si cetatile lui Manase, ale lui Efraim, ale lui Simeon, ba si pe ale semintiei lui Neftali si locurile pustiite dimprejurul lor.
7. Sfaramand jertfelnicele si stricand Aserele, facand chipurile cioplite praf si sfaramand toti idolii din tot pamantul lui Israel s-a intors la Ierusalim.
8. In anul al optsprezecelea al domniei sale, dupa curatirea tarii si a templului lui Dumnezeu, el a trimis pe Safan, fiul lui Atalia, pe Maaseia, capetenia cetatii si pe Ioab, fiul lui Ioahaz, cronicarul, ca sa innoiasca templul Domnului Dumnezeului sau.
9. Acestia au venit la Hilchia arhiereul si i-au dat argintul care se adusese in templul lui Dumnezeu si pe care levitii cei ce stateau de paza la usi il adunasera din mainile semintiilor lui Manase si ale lui Efraim si ale tuturor celorlalti Israeliti, de la toti cei din Iuda si Veniamin si de la locuitorii Ierusalimului
10. Si l-au dat in mainile mesterilor de lucrari care erau tocmiti la templul Domnului, ca sa-l imparta lucratorilor, care lucrau la templul Domnului, la repararea si consolidarea lui.
11. Si ei l-au impartit la dulgheri si la zidari, ca sa cumpere pietre cioplite, barne pentru legaturi si pentru pus la acoperisul cladirilor pe care le stricasera regii lui Iuda.
12. Oamenii acestia au lucrat cinstit la lucrare si au avut ca supraveghetori peste ei pe Iahat si pe Obadia care erau leviti dintre fiii lui Merari; pe Zaharia si pe Mesulam, care erau dintre fiii lui Cahat, precum si pe toti levitii care stiau sa cante cu instrumente muzicale.
13. Tot acestia erau pusi si peste salahori si supravegheau pe toti lucratorii la fiecare lucru; si dintre leviti erau scriitori, judecatori si portari.
14. Cand au luat ei argintul care se adusese in templul Domnului, atunci Hilchia preotul a gasit cartea legii Domnului care fusese data prin mainile lui Moise.
15. si a inceput Hilchia sa graiasca si a zis catre Safan scriitorul: “Am gasit cartea legii in templul Domnului!” Si Hilchia a dat acea carte lui Safan.
16. Iar Safan s-a dus cu cartea la rege si i-a dus regelui o data cu cartea si stirea: “Tot ce ai incredintat robilor tai se va face!
17. Apoi au dus argintul care s-a gasit in templul Domnului si l-au dat in mainile supraveghetorilor si in mainile mesterilor de lucrari.
18. Dupa aceea Safan, scriitorul regelui, a mai facut cunoscut, zicand: “Hilchia preotul mi-a dat o carte”. Si Safan a citit-o inaintea regelui.
19. Cand a auzit regele cuvintele legii si-a rupt hainele sale.
20. Si a dat porunca regele lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Safan, lui Abdon, fiul lui Miheia, lui Safan scriitorul, lui Asaia, slujitorul regelui, zicand:
21. “Duceti-va de intrebati pe Domnul despre mine si despre cei ce au ramas in Israel si despre acei din Iuda, pentru cuvintele cartii acesteia care s-a gasit, pentru ca mare este mania Domnului care s-a aprins peste noi, din pricina ca parintii nostri n-au pazit cuvintele Domnului, ca sa faca dupa cum este scris in cartea aceasta”.
22. Atunci s-a dus Hilchia si cei ce erau din partea regelui la Hulda, proorocita, femeia lui Salum, vesmantarul, fiul lui Tochat, fiul lui Hasra. Ea locuia in despartamantul al doilea in Ierusalim si au vorbit cu ea de aceasta.
23. Iar ea le-a spus: “Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Spuneti acelui om care v-a trimis la mine:
24. Asa zice Domnul: Iata voi aduce nenorociri peste locul acesta si peste locuitorii lui toate blestemele, care sunt scrise in cartea aceasta pe care aii citit-o in fata regelui lui Iuda,
25. Din pricina ca M-au parasit si au tamaiat pe alti dumnezei, ca sa Ma supere cu toate faptele mainilor lor. Mania Mea se va aprinde peste acest loc si nu se va potoli.
26. Iar catre regele lui Iuda care v-a trimis sa intrebati pe Domnul, asa sa-i spuneti: Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel pentru cuvintele pe care tu le-ai auzit:
27. Fiindca inima ta s-a inmuiat si tu te-ai smerit inaintea lui Dumnezeu, auzind cuvintele Lui pentru locul acesta si pentru locuitorii lui si tu te-ai smerit inaintea Mea si ti-ai rupt hainele tale si ai plans inaintea Mea si Eu te-am auzit, zice Domnul:
28. Iata Eu te voi aseza la un loc cu parintii tai si vei fi pus in mormantul tau cu pace; ochii tai nu vor vedea nenorocirile pe care le voi aduce peste locul acesta si peste locuitorii lui”. Si i-au adus regelui raspunsul acesta.
29. Si a trimis regele si a adunat pe toti batranii lui Iuda si ai Ierusalimului,
30. Si s-a dus regele la templul Domnului si, impreuna cu el, tot luda si locuitorii Ierusalimului, preotii, levitii si tot poporul de la mic pana la mare; si el le-a citit in auzul lor toate cuvintele cartii legamantului care s-a gasit in templul Domnului.
31. Si a stat regele la locul lui si a facut legamant in fata Domnului, ca sa urmeze Domnului si sa pazeasca poruncile Lui, descoperirile si randuielile Lui, cu toata inima si cu tot sufletul lor, ca sa implineasca cuvintele legamantului, care sunt scrise in cartea aceasta.
32. Apoi a poruncit regele ca acest legamant sa aiba tarie pentru toti cei ce se afla in Ierusalim si in toata tara lui Veniamin; si au inceput locuitorii Ierusalimului sa se poarte dupa legamantul Domnului Dumnezeului parintilor lor
33. Si a alungat Iosia toate uraciunile, din toate tinuturile, carora se inchinau fiii lui Israel; si a poruncit tuturor celor care se aflau in pamantul lui Israel sa slujeasca Domnului Dumnezeului lor. Si in toate zilele vietii lui nu s-au abatut ei de la Domnul Dumnezeul parintilor lor.
CAPITOLUL 35
Iosia serbeaza Pastile. Moartea sa.
l. In vremea aceea a sarbatorit Iosia Pastile Domnului in Ierusalim si a junghiat mielul Pastilor in ziua a paisprezecea a lunii intai.
2. A asezat pe preoti la locul lor si i-a obligat sa slujeasca in templul Domnului;
3. Iar levitilor, care invatau pe toti Israelitii si care erau sfintiti pentru Domnul, le-a zis: “Puneti chivotul cel sfant in templul pe care l-a zidit Solomon, fiul lui David, regele lui Israel; nu mai aveti nevoie sa-l mai purtati pe umeri, ci slujiti acum Domnului Dumnezeului vostru si poporului Sau Israel
4. Si va randuiti dupa neamurile voastre parintesti si dupa cetele voastre, cum a scris David, regele lui Israel si cum a scris Solomon, fiul lui;
5. Asezati-va in locasul sfant dupa cetele voastre intre fiii poporului, fratii vostri, si dupa cetele in care sunt impartiti levitii, dupa neamurile lor.
6. Junghiati mielul Pastilor si va sfintiti si-l pregatiti pentru fratii vostri, ca sa faca ei dupa cuvantul Domnului care s-a dat prin Moise”.
7. Dupa aceea a dat Iosia ca dar fiilor poporului, tuturor care se aflau acolo, tot pentru jertfa Pastilor, din vite marunte un numar de treizeci de mii de miei si de tapi tineri si trei mii de boi. Acestea erau din averea regelui.
8. Capeteniile lui au facut de buna voie un dar poporului, preotilor si levitilor: Hilchia, Zaharia si Iehiel, capeteniile templului lui Dumnezeu, au dat preotilor pentru jertfa Pastilor, doua mii sase sute de oi, miei si tapi, si trei sute de boi;
9. Conania, Semaia si Natanael fratii lui, si Hasabia, Ieiel si Iozabad, capeteniile levitilor, au daruit levitilor pentru jertfa Pastilor cinci mii de oi si cinci sute de boi.
10. Asa s-a injghebat slujba: preotii s-au asezat la locul lor si levitii dupa cetele lor si dupa porunca regelui;
11. Si au junghiat mielul Pastilor si au stropit preotii cu sange, luandu-l din mainile levitilor; iar levitii jupuiau pielea de pe animalele de jertfa.
12. Apoi au randuit cele gatite pentru arderile de tot, ca sa le imparta poporului, cum era acesta impartit in cete dupa familii, ca ei sa le aduca Domnului, cum este scris in cartea lui Moise. Tot asa au facut ei si cu boii.
13. Si au fript mielul Pastilor pe foc, dupa randuiala; si jertfele cele sfinte le-au fiert in caldari, in oale si in tigai si le-au impartit fara multa truda la tot poporul,
14. Iar pentru ei si pentru preoti au gatit dupa aceasta, caci preotii, fiii lui Aaron, au fost ocupati cu aducerea de jertfe si de grasimi pana noaptea; si de aceea levitii au gatit si pentru ei si pentru preoti, fiii lui Aaron.
15. Si cantaretii, fiii lui Asaf, au stat la locurile lor, dupa randuiala lui David, a lui Asaf, a lui Heman si a lui Iedutun, vazatorii regelui, asemenea si portarii au stat la fiecare poarta; si ei nici nu aveau nevoie sa lipseasca de la slujba lor, fiindca levitii, fratii lor, gateau pentru ei.
16. Asa s-a gatit in acea zi toata slujba care a fost pentru Domnul, ca sa se sarbatoreasca Pastile si sa se aduca arderile de tot pe jertfelnicul Domnului, dupa porunca regelui Iosia.
17. Fiii lui Israel, care se aflau acolo, au praznuit in vremea aceea Pastile si sarbatoarea azimelor, timp de sapte zile.
18. Pasti ca acestea insa nu mai fusesera sarbatorite in Israel din zilele lui Samuel proorocul; nici unul dintre regii lui Israel n-a sarbatorit Pastile asa cum a sarbatorit Iosia cu preotii si levitii, cu tot Iuda si Israelul care se aflau acolo, si cu locuitorii Ierusalimului.
19. Pastile acestea au fost sarbatorite in anul al optsprezecelea al domniei lui Iosia.
20. Dupa toate acestea, care le-a facut Iosia in templul lui Dumnezeu, si cum regele Iosia a ars cu foc pe cei ce graiesc din pantece, pe magi, capistile, idolii si Aserele ce erau in Ierusalim si in Iuda, ca sa se pazeasca cuvintele Domnului, scrise in cartea pe care o gasise Hilchia preotul in templul Domnului, n-a fost ca el nici unul dintre regii dinainte de el, ca sa se fi intors la Domnul cu toata inima lui si cu tot sufletul lui si cu toata taria lui, dupa toata legea lui Moise, si nici dupa el nu s-a ridicat ca el. Totusi Domnul nu si-a potolit de tot iutimea cea mare a maniei Lui, iutime cu care Domnul Se maniase pe Iuda, pentru toate faradelegile pe care le savarsise Manase. Si a zis Domnul: “Si pe Iuda il voi lepada de la fata Mea, cum am lepadat casa lui Israel; si voi lepada cetatea Ierusalimului, pe care am ales-o, si templul despre care am zis: Numele Meu va fi acolo”. Si a venit Neco, regele Egiptului, cu razboi asupra Carchemisului, pe Eufrat; si Iosia i-a iesit inainte.
21. In vremea aceea a trimis Neco soli la el, ca sa-i spuna: “Ce treaba am eu cu tine, rege al lui Israel? Nu impotriva ta vin eu acum, ci merg acolo unde am razboi. Si Dumnezeu mi-a poruncit sa grabesc; sa nu te impotrivesti lui Dumnezeu, Care este cu mine, ca sa nu te piarda”.
22. Dar Iosia nu s-a dat indarat dinaintea lui, ci s-a pregatit sa se lupte cu el; si n-a ascultat de cuvintele lui Neco, care erau din gura lui Dumnezeu, ci a iesit la lupta in valea Meghido.
23. Atunci arcasii au tras asupra regelui Iosia; si a zis regele slugilor sale: “Duceri-ma de aici, pentru ca sunt greu ranit”.
24. Si l-au luat slugile lui din car si l-au asezat in alt car care-l avea el si l-au dus la Ierusalim. Si a murit si a fost inmormantat cu parintii sai. Si tot Iuda si Ierusalimul l-au jelit pe Iosia.
25. Asemenea si Ieremia l-a jelit pe Iosia intr-o cantare de jale. De Iosia au vorbit si toti cantaretii si toate cantaretele in cantarile lor de jelire, care s-au pastrat pana azi si se intrebuinteaza in Israel. Ele se gasesc scrise in cartea cantarilor de jelire.
26. Celelalte lucrari ale lui Iosia si faptele cele bune ale lui, pe care le-a savarsit dupa cele scrise in legea Domnului,
27. Cum si faptele lui, cele dintai si cele de pe urma, se gasesc scrise in cartea regilor lui Israel si ai lui Iuda.
CAPITOLUL 36
Urmasii lui Iosia. Robia Babilonului.
1. Atunci a luat poporul tarii pe Ioahaz, fiul lui Iosia, l-au uns si l-au facut rege in locul tatalui sau, in Ierusalim.
2. Ioahaz era de douazeci si trei de ani cand s-a facut rege si a domnit trei luni in Ierusalim. Pe mama lui o chema Hamutal si era fiica lui Ieremia din Libna. Acesta a facut lucruri rele inaintea Domnului, intocmai cum facusera parintii lui. Dar faraonul Neco l-a luat legat la Ribla, in tinutul Hamatului, ca sa nu mai domneasca in Ierusalim.
3. Dupa ce l-a dat jos de pe tronul din Ierusalim, regele Egiptului l-a dus in Egipt si a pus pe tara o dajdie de o suta talanti de argint si un talant de aur.
4. Iar peste Iuda si Ierusalim, regele Egiptului a pus rege pe Eliachim, fratele lui Ioahaz, caruia i-a schimbat numele in Ioiachim; iar pe Ioahaz, fratele lui, l-a luat Neco si l-a dus in Egipt si a murit acolo. Ioiachim i-a dat lui Faraon argintul si aurul cerut. De atunci a inceput tara sa plateasca bir dupa cuvantul lui Faraon si fiecare, dupa puterea ce avea, cerea argint si aur de la poporul tarii pentru bir, care era trimis Faraonului Neco.
5. Ioiachim era de douazeci si cinci de ani cand s-a facut rege si a domnit unsprezece ani in Ierusalim. Pe mama lui o chema Zebuda si era fiica lui Pedaia din Ruma. Acesta a facut lucruri neplacute inaintea ochilor Domnului Dumnezeului sau, cum facusera si parintii lui. In zilele lui a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, asupra tarii si Ioiachim i-a fost supus trei ani si apoi s-a lepadat de el. Atunci a trimis Domnul impotriva lor pe Caldei, pe talharii Siriei, pe talharii Moabitilor, pe fiii lui Amon si pe cei ai Samariei si s-au retras pentru acest cuvant, pentru cuvantul Domnului, pe care l-a grait prin gura robilor Sai prooroci. Insa mania Domnului tot a mai dainuit asupra lui Iuda, ca sa-l lepede de la fata Sa, pentru toate pacatele lui Manase, pe care le facuse acesta si pentru sangele cel nevinovat pe care l-a varsat Ioiachim, umpland Ierusalimul cu sange nevinovat. insa Domnul tot n-a vrut sa-l starpeasca.
6. Impotriva lui s-a ridicat Nabucodonosor, regele Babilonului, si l-a legat in catuse de fier, ca sa-l duca la Babilon.
7. Nabucodonosor a dus la Babilon si o parte din vasele templului Domnului si le-a pus in capistea sa in Babilon.
8. Celelalte fapte ale lui Ioiachim si uraciunile lui, pe care le-a facut el si care s-au mai gasit asupra lui, sunt scrise in cartea regilor lui Israel si ai lui Iuda. Si a raposat Ioiachim cu parintii lui si a fost ingropat in Ganozai la un loc cu parintii sai si in locul lui s-a facut rege Iehonia, fiul sau.
9. Iehonia era de optsprezece ani cand s-a facut rege si a domnit trei luni si zece zile in Ierusalim. Acesta a facut lucruri neplacute inaintea ochilor Domnului.
10. Dupa trecerea unui an, a trimis regele Nabucodonosor si a poruncit sa-l aduca la Babilon impreuna cu vasele cele pretioase din templul Domnului si peste Iuda si Ierusalim a pus rege pe Sedechia, fratele sau.
11. Sedechia era de douazeci si unu de ani cand s-a facut rege si a domnit unsprezece ani in Ierusalim;
12. Si el a facut lucruri neplacute inaintea ochilor Domnului Dumnezeului sau. El nu s-a smerit inaintea lui Ieremia proorocul, care ii proorocea cuvintele din gura Domnului.
13. El s-a razvratit impotriva regelui Nabucodonosor, care-l pusese sa jure pe numele Domnului si s-a facut tare de cerbice si si-a invartosat inima sa pana intr-atata, ca nu s-a mai intors la Domnul Dumnezeul lui Israel.
14. La fel au pacatuit mult si toate capeteniile preotilor si ale poporului, facand toate uraciunile paganilor si au spurcat templul Domnului pe care il sfintise el in Ierusalim.
15. Atunci a trimis la ei Domnul Dumnezeul parintilor lor pe trimisii sai foarte de dimineata, pentru ca i-a fost mila de popor si de locasul Sau.
16. Dar ei si-au batut joc de trimisii cei de la Dumnezeu si n-au tinut seama de cuvintele Lui; au batjocorit pe proorocii Lui, pana ce mania Domnului s-a coborat peste poporul Lui, incat acesta n-a mai avut scapare.
17. Caci El a adus asupra lor pe regele Caldeilor si acela a omorat pe tinerii lor cu sabia in locasul cel sfant al lor si n-a crutat nici pe Sedechia, nici pe baieti, nici pe fete, nici pe batrani, nici pe cei incaruntiti; pe toti Dumnezeu i-a dat in mana lui.
18. Toate vasele din templul lui Dumnezeu, cele mari si cele mici, vistieriile templului si vistieriile regelui si ale capeteniilor lui, toate le-a adus el in Babilon.
19. Apoi a dat foc templului lui Dumnezeu, a daramat zidul Ierusalimului, toate camarile lui le-a ars cu foc si toate palatele cele mari le-a nimicit.
20. Iar pe cei care au scapat de sabie i-a stramutat in Babilon; si au fost ei ca robi ai lui si ai fiilor lui, pana in timpul domniei regelui Persiei,
21. Pentru ca sa se implineasca cuvantul Domnului cel zis prin gura lui Ieremia, pana ce tara va termina de tinut zilele sale de odihna; caci in toate zilele pustiirii ea s-a odihnit pana la implinirea celor saptezeci de ani.
22. Iar in anul dintai al lui Cirus, regele Persiei, pentru implinirea cuvintelor Domnului rostite prin Ieremia, a trezit Domnul duhul lui Cirus, regele Persiei, si a poruncit acesta sa se faca cunoscut tuturor din tot regatul sau, prin cuvant si prin scris si sa le spuna:
23. “Asa zice Cirus, regele Persilor: Toate regatele pamantului, Domnul Dumnezeul cerului mi le-a dat mie si mi-a poruncit sa-I zidesc templul in Ierusalimul cel din Iuda. Cine este intre voi din tot poporul Lui? Domnul Dumnezeul lui sa fie cu el si sa se duca acolo”.
Categoria: Vechiul testament
Cautare:
Cartea a Doua Paralipomena sau Cartea a Doua a Cronicilor
Vizualizari: 1375
Id: 2862
Imagine:
Share:
Text
-
Calendar ortodox
Cântări și pricesne
Cărți epub
Cărți epub rusă
Cărți online
Cărți pdf
Evanghelii duminicale
Articole
Rugăciuni
Slujbe și rânduieli
Versuri colinde
Viețile Sfinților
-
Predici
Părinți duhovnicești
Rugăciuni
Cântări bisericești
Slujbe
Cărți
Colinde
Arhivă emisiuni radio
Video Software
Căutare avansată
webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @)
Facebook:
facebook.com/
resurseortodoxero
Youtube: youtube.com/@resurse-ortodoxe
noutati-ortodoxe.ro - Știri și informații din viața bisericii ortodoxe, evenimente religioase, conferințe, apariții editoriale.
maicadomnului.ro - Preacinstire pentru Maica Domnului - Prea Curata Fecioara Maria.
