Cartea Intai a Macabeilor

CARTEA INTAI A MACABEILOR

CAPITOLUL 1
Antioh Epifan, dupa ce a batut Egiptul, venind asupra Ierusalimului, jefuieste templul Domnului, asupreste poporul si-l sileste sa paraseasca legile parintesti.

l. Dupa ce s-a luptat Alexandru Macedon, fiul lui Filip, care a iesit din tara Chitim si a batut pe Darie, regele Persilor si al Mezilor, a domnit in locul lui, fiind cel dintai imparat de neam grecesc.
2. Si a facut razboaie multe, a biruit multe cetati si a nimicit pe regii pamantului.
3. Si a trecut pana la marginile pamantului, a luat prazi de la neamuri multe si a fost supus pamantul inaintea lui.
4. Si s-a inaltat si s-a ridicat inima lui si a adunat putere si ostire foarte tare.
5. Si a stapanit tari si neamuri si tirani si i-au fost lui birnici.
6. Si dupa aceasta a cazut la pat si a inteles ca i se apropie moartea.
7. Atunci a chemat slugile sale cele cinstite, care erau cu sine, crescuti din tinerete, si le-a impartit regatul sau, inca fiind viu.
8. Si a domnit Alexandru timp de doisprezece ani, si a murit.
9. Si au stapanit slugile lui fiecare la locul sau.
10. Si au pus toti steme dupa ce a murit el, si fiii lor dupa dansii ani multi, si s-au inmultit rautatile pe pamant.
11. Si a iesit din acestia o radacina pacatoasa, Antioh Epifan, feciorul regelui Antioh, care fusese la Roma zalog, si a stapanit in anul o suta treizeci si sapte al domniei Grecilor.
12. In zilele acelea au iesit din Israel fii fara de lege si au indemnat pe multi zicand:
13. Sa mergem si sa facem legatura cu neamurile cele dimprejurul nostru, ca, de cand ne-am despartit de ele, s-au abatut asupra-ne multe rautati.
14. Si cuvantul a placut inaintea ochilor lor.
15. Si s-au inflacarat unii din popor si s-au dus la rege ca sa le dea putere sa traiasca dupa datina paganilor.
16. Si au zidit scoala in Ierusalim dupa legile neamurilor.
17. Si nu s-au taiat imprejur, s-au departat de legea cea sfanta, s-au impreunat cu neamurile si s-au vandut a face rau.
18. Iar cand Antioh si-a intarit bine domnia, el a gandit sa robeasca Egiptul, ca sa domneasca peste amandoua tarile.
19. Si a intrat in Egipt cu ostire puternica, cu care si cu elefanti si cu calareti si ou corabii multe.
20. Si s-a razboit cu Ptolomeu, regele Egiptului. Ptolomeu insa a fugit din fata lui, si au cazut multi raniti.
21. Si a cuprins cetatile cele tari ale Egiptului si a luat o bogata prada din Egipt.
22. Si s-a intors Antioh dupa ce a batut Egiptul in anul o suta patruzeci si trei.
23. Si s-a suit impotriva lui Israel si a Ierusalimului, cu popor mult, a intrat in templu Domnului cu mandrie, a luat jertfelnicul cel de aur si sfesnicul luminii si toate vasele lui, masa punerii inainte, causele, nastrapele, cadelnitele cele de aur, catapeteasma, precum si cununiile si podoaba cea de aur, care erau pe fruntea templului Domnului, si le-a sfaramat pe toate.
24. A luat apoi argintul si aurul si vasele cele de pret si vistieriile cele ascunse, pe care le-a aflat; si luandu-le pe toate, s-a dus in tara sa.
25. Si a facut ucidere de oameni si a grait cu trufie mare.
26. Si a fost plangere mare in Israel si in tot locul.
27. Si au suspinat capeteniile si batranii, fecioarele si tinerii au slabit, si frumusetea femeilor s-a schimbat.
28. Tot mirele a izbucnit in plans si mireasa care sedea in camara a fost in jale.
29. Si s-a cutremurat pamantul din pricina celor care locuiau pe el si toata casa lui Iacov s-a imbracat cu ocara.
30. Si dupa doi ani de zile a trimis regele pe cel mai mare peste biruri in cetatile Iudei si acesta a venit in Ierusalim cu multime mare.
31. Si a grait cu viclesug catre dansii cuvinte de pace, iar ei l-au crezut.
32. Si a cazut asupra cetatii fara de veste, a lovit-o cu rana mare si a pierdut popor mult din Israel.
33. Si au pradat cetatea si au ars-o cu foc si au surpat casele si zidurile ei primprejur.
34. Si au robit femei si prunci si vite au luat.
35. Apoi au intarit cetatea lui David cu zid mare si tare si cu turnuri tari, sa le fie spre aparare.
36. Si au pus acolo neam pacatos, barbati fara de lege, si s-au intarit intr-insa.
37. Si au pus arme si hrana si, adunand prazile Ierusalimului, le-au strans acolo.
38. Si a fost acea intaritura ca o cursa impotriva sfantului locas si ca un dusman rau pentru Israel pururea.
39. Si au varsat sange nevinovat in jurul celor sfinte si au pangarit altarul.
40. Si din pricina lor au fugit cei care locuiau in cetatea Ierusalimului, si s-a facut locas strainilor, si straina fiilor sai, si pruncii ei au parasit-o.
41. Sfantul locas s-a pustiit ca pustiul, praznicele ei s-au intors in jale, zilele ei de odihna intru batjocura, cinstea ei intru defaimare.
42. Marirea ei a trecut intru necinste si inaltimea ei s-a intors in plangere.
43. Si a scris regele Antioh la toata imparatia sa sa fie toti un popor si sa paraseasca fiecare legea sa.
44. Si au primit toate neamurile cuvantul regelui.
45. Si multi din Israel au primit slujirea ceruta de el si au jertfit idolilor si n-au pazit ziua de odihna.
46. Si a trimis regele carti prin mainile solilor in Ierusalim si in cetatile Iudei, poruncind sa umble dupa legile cele straine de tara
47. Si sa opreasca arderile de tot si jertfa si turnarea sfanta;
48. Si sa pangareasca zilele de odihna si sarbatorile;
49. De asemenea si locul sfant si pe cei sfinti;
50. Sa zideasca jertfelnice si capisti si casa de idoli si sa aduca jertfa carnuri de porc si vite necurate;
51. Si sa-si lase pe fiii sai netaiati imprejur si sa pangareasca sufletele lor cu toata necuratia si intinarea, ca sa uite legea si sa schimbe toate indreptarile;
52. Iar care nu va face dupa cuvantul regelui sa moara.
53. Dupa toate cuvintele acestea, a scris la toata imparatia sa si a pus supraveghetori peste tot poporul.
54. Si a poruncit cetatilor Iudei sa jertfeasca din cetate in cetate.
55. Si s-au adunat la ei multi din popor, toti care au parasit legea Domnului si au facut rele pe pamant.
56. Si au silit pe Israel intru ascunzisuri sa-si caute scaparea.
57. Iar in ziua a cincisprezecea a lunii Chislev, in anul o suta patruzeci si cinci, au ridicat uraciunea pustiirii pe altarul lui Dumnezeu si in cetatile Iudei de jur imprejur au zidit capisti.
58. Si tamaiau inaintea usilor caselor si in ulite.
59. Si cartile legii, pe care le-au aflat, le-au ars cu foc, stricandu-le de tot.
60. Si oriunde se afla la cineva cartea legii si oricine tinea legea, acela din porunca regelui era omorat.
61. Cu puterea sa facea asa in fiecare luna Israelitilor care se aflau in cetati.
62. Si in douazeci si cinci ale lunii, au jertfit pe jertfelnicul care era deasupra altarului.
63. Si pe femeile care-si taiasera imprejur pe fiii lor, le-au omorat dupa porunca.
64. Si pe prunci i-au spanzurat de grumajii lor si casele lor le-au pradat si pe cei care i-au taiat imprejur i-au omorat.
65. Iar multi din Israel s-au intarit si au pus legamant intru sine, ca sa nu manance necurat.
66. Si mai bine au voit a muri, decat a se pangari cu mancaruri necurate si a calca legea cea sfanta; pentru aceea au primit moartea.
67. Si mare urgie a venit peste Israel.

CAPITOLUL 2
Matatia preotul, cu fiii sai, impotrivindu-se asupririi lui Antioh si ducandu-se in muntele Modein, aduna ostire; murind, indeamna pe fiii sai spre ravnirea legilor parintesti.

1. In zilele acelea s-a sculat Matatia, fiul lui Ioan al lui Simeon preotul, din fiii lui Ioiarib de la Ierusalim si a sezut in Modein.
2. Si avea el cinci feciori: pe Ionan, care era poreclit Gadis,
3. Pe Simon, care se numea si Tasi,
4. Pe Iuda, care se numea Macabeul,
5. Pe Eleazar, care se numea Avaran,
6. Pe Ionatan, care se numea Apfus.
7. Si vazand blasfemiile care se faceau in Iuda si in Ierusalim,
8. A zis: “Vai mie! Pentru ce m-am nascut a vedea zdrobirea poporului meu si zdrobirea cetatii celei sfinte si a sedea acolo, cand s-a dat in mainile vrajmasilor?
9. Cele sfinte sunt in mainile strainilor, iar templul Domnului a ajuns ca un barbat fara de cinste.
10. Vasele maririi lui s-au dus in robie, pruncii lui mor in ulita, tinerii lui au fost ucisi cu sabia vrajmasului.
11. Care neam n-a mostenit imparatia lui si n-a stapanit prazile lui?
12. Toata podoaba lui s-a luat; in loc de slobod, s-a facut rob.
13. Si iata templul nostru si frumusetea noastra si marirea noastra s-au pustiit si le-au pangarit pe ele neamurile.
14. Pentru ce sa mai traim?” Si si-au rupt Matatia si fiii sai hainele si s-au imbracat cu saci si au plans.
15. Si au venit cei trimisi de la rege, care sileau pe cei din cetatea Modein sa paraseasca pe Dumnezeu si sa jertfeasca.
16. Si multi din Israel au mers la ei; iar Matatia si fiii lui s-au adunat acolo.
17. Si raspunzand cei de la rege, au zis lui Matatia: Capetenie mare esti si marit in cetate si intarit cu fii si frati.
18. Acum dar vino intai si fa porunca regelui, precum au facut toate neamurile si barbatii lui Iuda, cei care au ramas in Ierusalim, si vei fi tu si casa ta dintre prietenii regelui, si tu si fiii tai va veti mari cu argint si cu aur si cu daruri multe.
19. Si raspunzand Matatia, a zis cu glas mare: Chiar daca toate neamurile din cuprinsul stapanirii regelui vor asculta de el si poruncile lui si se vor departa fiecare de la inchinarea parintilor lor,
20. Totusi eu si feciorii si fratii mei vom umbla intru asezamantul legii parintilor nostri.
21. Milostiv fie noua Dumnezeu, ca sa nu lasam legea si indreptarile Lui.
22. De cuvintele regelui nu vom asculta, ca sa nesocotim slujba noastra.
23. Si dupa ce a incetat a grai cuvintele acestea, a venit un barbat evreu inaintea tuturor sa jertfeasca in capistea cea din Modein, dupa porunca regelui.
24. Si a vazut Matatia si s-a aprins de ravna si i s-au cutremurat rarunchii si, dand drumul dreptei sale manii, a alergat si l-a junghiat pe jertfelnic.
25. Si pe omul regelui, care silea sa jertfeasca, l-a omorat in aceeasi vreme si jertfelnicul l-a stricat.
26. Si s-a aprins de ravna legii, precum a facut Finees lui Zimri, feciorul lui Salu.
27. Si a strigat tare Matatia in cetate, zicand: Tot cel care are ravna legii si se tine de legamant sa vina dupa mine.
28. Si au fugit el si fiii lui in munti si au lasat toate cate au avut in cetate.
29. Atunci s-au coborat multi, cautand dreptate si judecata in pustiu,
30. Sa sada acolo ei si fiii lor si femeile si vitele lor, pentru ca s-au inmultit peste ei rautatile.
31. Si s-a spus oamenilor regelui si ostasilor, care erau in Ierusalim, in cetatea lui David, ca s-au dus oamenii care nu tin porunca regelui in locuri ascunse in pustiu.
32. Si au alergat dupa ei multi si, ajungandu-i, au tabarat asupra lui cu razboi in ziua de odihna;
33. Si au zis catre ei: Ajunga-va pana acum! Iesiti si faceti dupa cuvantul regelui si veti trai.
34. Iar ei au zis: Nu vom iesi, nici nu vom face dupa cuvantul regelui, ca sa nesocotim ziua de odihna;
35. Si au pornit asupra lor cu razboi. 36. Dar ei nu le-au raspuns, nici piatra n-au aruncat asupra lor, nici n-au astupat ascunzisurile, zicand:
37. Sa murim toti intru nevinovatia noastra si vor marturisi pentru noi cerul si pamantul ca fara de judecata ne ucideti.
38. Si s-au sculat cu razboi asupra lor in ziua de odihna si au murit ei si femeile lor, ca la o mie de suflete.
39. Si a aflat Matatia si prietenii lui si au plans mult pentru ei.
40. Si a zis fiecare catre aproapele sau: De vom face toti cum au facut fratii nostri si nu vom porni razboi impotriva neamurilor acestora pentru sufletele si legea noastra, curand ne vor pierde de pe pamant.
41. Si s-au sfatuit in ziua aceea, zicand: Impotriva oricarui om care va veni cu razboi impotriva noastra sa luptam si in ziua de odihna si sa nu murim toti, precum au murit fratii nostri in ascunzisuri.
42. Atunci s-a strans la ei adunarea Asideilor, oameni vartosi din Israel si care pazeau legea.
43. Si toti cei care fugeau de rele s-au adaugat la ei si li s-au facut spre intarire.
44. Si au adunat ostire si au batut pe cei pacatosi cu mania lor si pe barbatii cei fara de lege cu urgia lor si cei ramasi au fugit la neamuri ca sa scape.
45. Si i-au incurajat Matatia si prietenii lui si le-au stricat jertfelnicele.
46. Si au taiat imprejur pe pruncii cati au aflat in hotarele lui Israel.
47. Si au gonit pe fiii trufiei si s-a sporit lucrul in mainile lor.
48. Si au scos legea din mainile neamurilor, din mainile regilor si au pus stavila pacatosului.
49. Si s-au apropiat zilele lui Matatia sa moara si a zis fiilor sai: Acum s-au intarit trufia si certarea tsi vremea sfarsitului si urgia maniei.
50. Acum dar, fiilor, ravnitori fiti legii si dati sufletele voastre pentru legatura parintilor nostri.
51. Aduceti-va aminte de lucrurile parintilor nostri, pe care le-au facut intru veacurile lor si veti lua marire si nume vesnic.
52. Avraam, oare, nu cand era ispitit s-a aratat credincios si i s-a socotit spre dreptate?
53. Iosif in vremea necazului sau a pazit porunca si s-a facut conducator Egiptului.
54. Finees, tatal nostru, ardea de ravna pentru Dumnezeu si a luat legatura preotiei celei vesnice.
55. Iosua, plinind cuvantul, s-a facut judecator in Israel.
56. Caleb, pentru ca a marturisit in adunare, a luat mostenirea pamantului.
57. David cu mila Lui a mostenit scaunul domniei in veacul veacului.
58. Ilie, arzand de ravna legii, a fost ridicat la cer.
59. Anania, Azaria si Misail, crezand, s-au izbavit de para focului.
60. Daniel intru nevinovatia sa a scapat din gurile leilor.
61. Si asa socotiti intru fiecare neam si neam, ca toti cei care nadajduiesc intr-Insul nu vor slabi.
62. Si de cuvintele omului pacatos sa nu va temeti, ca marirea lui este gunoi si viermi.
63. Astazi se inalta si maine nu va mai fi, caci s-a intors in tarana sa si planurile lui au pierit.
64. Drept aceea voi, fiilor, intariti-va si va imbarbatati in lege, ca intr-insa va veti mari.
65. Si iata Simeon, fratele vostru, stiu ca este om de sfat; de el sa ascultati in toate zilele, el va va fi tata.
66. Si Iuda Macabeul, care este cu putere tare din tineretile sale, acesta va fi capetenie ostirii, ca sa faceti razboi asupra popoarelor.
67. Si voi aduceti la voi pe toti cei care iubesc legea si razbunati poporul vostru,
68. Rasplatiti paganilor pentru tot ce ne-au facut, si luati aminte la poruncile legii.
69. Si i-a binecuvantat pe ei si s-a adaugat la parintii sai si a murit in anul o suta patruzeci si sase.
70. Si l-au ingropat fiii lui in mormintele parintilor sai in Modein si l-a plans tot Israelul cu plangere mare.

CAPITOLUL 3
Razboaiele lui Iuda Macabeul cu Apoloniu si cu Siron, capeteniile ostirilor lui Antioh.

1. Si s-a sculat Iuda, care s-a chemat Macabeul, fiul lui, in locul lui.
2. Si ajutandu-l toti fratii lui si toti cati se lipisera de tatal lui, au pornit razboiul pentru Israel cu veselie.
3. Si a raspandit faima poporului sau si s-a imbracat cu zaua ca un urias si s-a incins cu armele cele de razboi si a pornit luptele, aparand tabara cu sabie.
4. Si s-a asemanat leului in lucrurile sale si ca un pui de leu racnind la vanat.
5. Si a gonit pe cei fara de lege, certandu-i si pe cei care tulburau pe poporul sau i-a ars cu foc.
6. Si s-au tras toti cei fara de lege de frica lor si toti lucratorii faradelegii impreuna s-au tulburat si a sporit mantuirea in mana lui.
7. Si a amarat imparati multi si a veselit pe Iacov cu faptele sale si pana in veac pomenirea lui intru binecuvantare.
8. Si, trecand prin cetatile lui Iuda, a pierdut pe cei nelegiuiti din ele si a abatut mania de la Israel.
9. Si s-a vestit pana la marginile pamantului si a adunat pe cei care piereau.
10. Si a adunat Apoloniu neamuri si de la Samaria putere mare, ca sa faca razboi impotriva lui Israel.
11. Si a prins de veste Iuda si a iesit inaintea lui si l-a batut si l-a omorat si multi au cazut raniti, iar ceilalti au fugit.
12. Si au luat prazile lor si sabia lui Apoloniu a luat-o Iuda si cu aceea a facut razboi in toate zilele.
13. Si auzind Siron, mai-marele puterii Siriei, ca a strans Iuda cu sine adunare si ceata credinciosilor si a celor care ies la razboi, a zis:
14. Imi voi face nume si ma voi mari intru domnie si voi bate pe Iuda si pe cei care sunt cu el si pe cei care nu asculta de cuvantul regelui.
15. Si a purces impreuna cu tabara paganilor cea tare, care venise sa-i ajute sa faca izbanda impotriva fiilor lui Israel.
16. Si cand s-a apropiat de suisul Bethoronului, a iesit Iuda inaintea lui cu putini.
17. Si vazand ca vine ostirea in intampinarea lor, au zis catre Iuda: Oare noi, putini, vom putea sa ne razboim cu atata multime? Caci am slabit ajunand astazi.
18. Si a zis Iuda: Lesne este sa inchizi pe multi in mainile celor putini si nu este osebire inaintea Dumnezeului cerului daca mantuirea vine prin multi sau prin putini.
19. Ca nu in multimea ostirii sta biruinta razboiului, ci din cer este puterea.
20. Aceia vin asupra noastra cu semetie multa si cu faradelege, ca sa ne piarda pe noi si pe femeile noastre si pe fiii nostri si ca sa ne prade;
21. Iar noi ne razboim pentru sufletele noastre si pentru legile noastre.
22. Insusi Domnul ii va zdrobi sub ochii nostri; voi sa nu va temeti de ei.
23. Si dupa ce a incetat a grai, au sarit asupra lor fara de veste, iar Siron si ostirea lui au fost zdrobiti inaintea lui.
24. Si i-au urmarit pe povarnisul Bethoronului pana la camp si au cazut dintre ei ca vreo opt sute de barbati, iar ceilalti au fugit la Filisteni.
25. Si a inceput sa intre frica de Iuda si de fratii lui si spaima intre neamurile cele dimprejurul lor.
26. Si a ajuns pana la rege numele lui si de razboaiele lui Iuda vorbeau toate neamurile.
27. Iar dupa ce a auzit regele Antioh cuvintele acestea, s-a maniat si, trimitand, a adunat toate ostirile imparatiei sale, o armata foarte mare.
28. Si deschizand vistieria sa, a dat plata ostasilor lui pe un in si le-a poruncit intr-un an sa fie gata la porunca.
29. Iar daca a vazut ca s-a sfarsit argintul din vistierii si birurile tarii sunt putine pentru vrajba si rana ce a facut pe pamant, strigand legile care au fost din zilele cele dintai,
30. S-a temut ca nu cumva sa nu aiba si a doua oara cheltuieli si daruri, ca acelea pe care le daduse mai inainte cu mana larga, intrecand cu darnicia pe toti cei care au fost mai inainte de el.
31. Si se indoia eu sufletul sau foarte si s-a sfatuit sa mearga in Persia, sa ia dajdiile tarilor si sa adune argint mult.
32. Si a lasat pe Lisias, om cu vaza si de neam regesc, mai mare peste lucrurile regelui, de la raul Eufratului pana la hotarele Egiptului.
33. Si sa creasca pe Antioh, fiul lui, pana ce se va intoarce el.
34. Si i-a dat jumatate din ostire si elefanti si i-a dat porunci despre toate lucrarile, care avea in gand, si mai ales despre locuitorii Iudeii si ai Ierusalimului,
35. Ca sa trimita asupra lor ostire sa zdrobeasca si sa nimiceasca taria lui Israel si ramasita Ierusalimului si sa piarda pomenirea lor din acest loc
36. Si sa aseze oameni de alt neam in toate hotarele lor si sa le dea cu sorti pamantul lor.
37. Iar regele a luat cealalta jumatate de ostire, care ramasese, si s-a sculat din Antiohia, cetatea stapanirii sale, in anul o suta patruzeci si sapte.
38. Si a trecut apa Eufratului si mergea prin tarile cele de sus. Si a ales Lisias pe Ptolomeu, fiul lui Dorimene, si pe Nicanor si pe Gorgias, barbati tari dintre prietenii regelui,
39. Si a trimis cu ei patruzeci de mii de pedestrasi si sapte mii de calareti, ca sa vina in tara Iudeii si sa o strice de tot, dupa cuvantul regelui.
40. Si s-au sculat cu toata puterea lor si au venit si au tabarat aproape de Emaus in campie.
41. Si au auzit negutatorii tarii numele lor si au luat argint si aur mult si slugi si au venit la tabara, ca sa ia pe fiii lui Israel robi.
42. Si s-a adaugat la el puterea Siriei si a pamantului celor de alt neam.
43. Si a vazut Iuda si fratii lui ca s-au inmultit rautatile si ca ostirile au tabarat in hotarele lor si au inteles cuvintele regelui care poruncise nimicirea poporului.
44. Si a zis fiecare catre aproapele sau: Sa ridicam surparea poporului nostru si sa facem razboi pentru el si pentru cele sfinte.
45. Si s-a strans adunarea, ca sa fie gata la razboi si sa se roage si sa ceara mila si indurarile Domnului.
46. Si Ierusalimul era locuit ca un pustiu; nu avea cine sa intre si sa iasa dintre cei nascuti ai lui si locul sfant era calcat si fiii celor de neam strain erau la marginea cetatii si acolo era salasul neamurilor, si s-a luat bucuria de la Iacov si s-au sfarsit fluierul si alauta.
47. Si s-au adunat si au venit la Mitpa, in preajma Ierusalimului, ca locul rugaciunii lui Israel mai inainte era la Mitpa.
48. Si au postit in ziua aceea si s-au imbracat cu saci si cenusa au pus pe capetele lor si si-au rupt hainele.
49. Si au deschis cartile legii, in care neamurile cautau sa gaseasca potriviri cu idolii lor.
50. Si au adus hainele preotesti si parga si zeciuielile si au pus inainte pe nazireii cei care implinisera zilele lor.
51. Si au strigat cu glas mare la cer, zicand: Ce vom face acestora si unde ii vom duce?
5?. Si sfintele Tale s-au calcat si s-au pangarit si preotii Tai sunt in plangere si in smerire.
53. Si iata neamurile s-au adunat asupra noastra ca sa ne piarda pe noi; Tu stii cele ce gandesc ei asupra noastra.
54. Cum vom putea sta impotriva lor, de nu ne vei ajuta Tu? Si au trambitat cu trambitele si au strigat cu glas mare.
55. Si dupa aceasta a pus Iuda povatuitori poporului peste mii si peste sute si peste cincizeci si peste zece.
56. Si a zis celor care zideau case si celor care isi logodisera femei si sadisera vii si celor fricosi, sa se intoarca fiecare la casa lui, dupa lege.
57. Si a purces oastea si a tabarat la miazazi de Emaus.
58. Si a zis Iuda: Incingeti-va si va faceti fii tari si fiti gata pentru dimineata, ca sa porniti razboi impotriva neamurilor acestora care s-au adunat impotriva noastra, ca sa ne piarda pe noi si templul nostru.
59. Ca mai bine este sa murim in razboi, decat sa vedem rautatile aduse neamului nostru si sfintelor.
60. Iar precum va fi voia in cer asa sa fie.

CAPITOLUL 4
Alte doua razboaie ale lui Iuda Macabeul impotriva lui Gorgias si Lisias si biruintele lui. Curatirea templului Domnului.

l. Si a luat Gorgias cinci mii de pedestrasi si o mie de calareti alesi si oastea a pornit noaptea,
2. Ca sa navaleasca asupra taberei Evreilor si sa-i loveasca fara de veste. Si paznicii din cetate ii erau calauze.
3. Si auzind Iuda, s-a sculat el si cei puternici, ca sa loveasca ostirea regelui cea din Emaus.
4. Ca inca era risipita ostirea din tabara.
5. Si a venit Gorgias la tabara Iudei noaptea si pe nimeni n-a aflat si i-a cautat in munti, ca zicea: fug acestia de noi.
6. Si odata cu ziua s-a ivit Iuda in camp cu trei mii de barbati, insa platose si sabii n-aveau, precum le era voia.
7. Si au vazut tabara neamurilor tare si inarmata si calarime imprejurul ei si acestia invatati la razboi.
8. Si a zis Iuda barbatilor care erau cu el: “Nu va temeti de multimea lor si de navalirea lor nu va infricosati.
9. Aduceti-va aminte cum au fost izbaviti parintii nostri la Marea Rosie, cand i-a gonit Faraon cu putere multa.
10. Si acum sa strigam la cer, ca doar se va milostivi spre noi, isi va aduce aminte de legatura parintilor nostri si va zdrobi ostirea aceasta astazi inaintea noastra.
11. Si vor cunoaste toate neamurile ca este mantuitor si izbavitor pentru Israel”.
12. Si au ridicat cei de alt neam ochii si i-au vazut venind inainte si au iesit din tabara la razboi.
13. Si au trambitat cei care erau cu Iuda si s-au lovit si s-au surpat neamurile si au fugit la camp; iar cei din urma toti au cazut de sabie.
14. Si i-au gonit pana la Ghezer si pana la campiile Edomului si ale Azotului si ale Iamniei.
15. Si au cazut din aceia ca la trei mii de barbati.
16. Si s-a intors Iuda si ostirea lui dupa izgonirea lor.
17. Si a zis catre popor: Sa nu ravniti prazile, ca razboiul este in preajma noastra si Gorgias si ostirea lui se afla in munte aproape de noi;
18. Ci impotriviti-va acum cu tarie vrajmasilor nostri si le faceti razboi si dupa aceea le veti lua prazile cu indrazneala.
19. Si pe cand graia Iuda aceasta, s-a ivit o parte de oaste iesind din munte.
20. Si a vazut infrangerea si cum cei care erau cu Iuda au aprins tabara, ca fumul care se vedea arata ce s-a facut.
21. Si vazand ei acestea, s-au infricosat foarte, si vazand tabara lui Iuda la camp gata de razboi,
22. Au fugit toti in tara Filistenilor.
23. Si s-a intors Iuda sa prade tabara; si a luat aur mult si argint si iachint si porfira si avutie mare.
24. Si intorcandu-se, a laudat si a binecuvantat pe Dumnezeul cerului, ca este bun, ca in veac este mila Lui.
25. Si s-a facut mantuire lui Israel in ziua aceea.
26. Iar cati au scapat din cei de alt neam, mergand, au spus lui Lisias toate cate s-au intamplat.
27. Iar el, auzind, s-a tulburat si s-a mahnit, ca nu s-a facut pentru Israel cele ce a voit el si nu s-a intamplat cele ce i-a poruncit regele.
28. Iar in anul viitor a gatit Lisias saizeci de mii de pedestrasi alesi si cinci mii de calareti, ca sa bata Ierusalimul.
29. Si au venit in Edom si au tabarat la Bettur, si a iesit inaintea lor Iuda cu zece mii de barbati.
30. Si vazand tabara lor tare, s-au rugat zicand: “Bine esti cuvantat, Mantuitorul lui Israel, Cel care ai zdrobit pornirea celui puternic prin mana robului Tau David si ai dat tabara Filistenilor in mainile lui Ionatan, fiul lui Saul, si a purtatorului de arme.
31. Inchide tabara aceasta in mana poporului Tau Israel si sa se rusineze cu pedestrimea si cu calarimea lor.
32. Da-le spaima si topeste indraznirea puterii lor si sa tremure de zdrobirea lor.
33. Doboara-i cu sabia celor care Te iubesc si sa Te laude pe Tine cu cantari toti cei care stiu numele Tau!”
34. Si s-au lovit unii cu altii, si au cazut din tabara lui Lisias ca la vreo cinci mii de oameni sub ochii Iudeilor.
35. Si vazand Lisias infrangerea ce s-a facut taberei sale si indraznirea lui Iuda si ca sunt gata sau a trai, sau a muri vitejeste, s-a. dus la Antiohia si a adunat straini si, inmultind ostirea cea facuta, socotea iarasi sa vina in Iudeea.
36. Si a zis Iuda si fratii lui: Iata-i nimiciti pe vrajmasii nostri. Sa ne suim sa curatam sanctuarul si sa-l innoim.
37. Si s-a adunat toata ostirea si s-a suit in muntele Sionului.
38. Si a vazut locul sfant pustiit, jertfelnicul pangarit, portile arse si in curti rasarite tufe, ca intr-o padure sau ca intr-un munte, si locuintele surpate.
39. Si si-au rupt hainele, s-au tanguit cu tanguire mare, si-au pus cenusa pe cap
40. Si au cazut cu fata la pamant si au trambitat cu trambitele si au strigat la cer.
41. Atunci a randuit Iuda barbati, ca sa hartuiasca pe cei din cetate pana ce va curati templul.
42. Si a ales preoti fara de prihana, credinciosi legii lui Dumnezeu.
43. Si au curatit sfintele si au dus pietrele necuratiei la loc necurat.
44. Si s-au sfatuit pentru jertfelnicul arderii de tot cel pangarit, ce vor face cu el.
45. Si le-a venit sfat bun, ca sa-l strice, ca nu cumva sa le fie spre ocara, ca l-au pangarit neamurile; si au stricat jertfelnicul.
46. Si au dus pietrele in muntele templului, in loc bun, pana va veni proorocul, Ga sa raspunda pentru ele.
47. Si au luat pietre intregi dupa lege si au zidit un jertfelnic nou, ca si cel mai dinainte.
48. Si au zidit templul si cele dinlauntrul templului si curtile.
49. Si au facut vase sfinte noi si au bagat sfesnicul si jertfelnicul arderilor de tot si al tamaierilor si masa, in templul Domnului.
50. Si au tamaiat pe jertfelnic si au aprins lumanarile cele de pe sfesnic si luminau in templul Domnului.
51. Si au pus pe masa paini si au intins valul catapetesmei si au savarsit toate lucrurile ce aveau de facut.
52. Si au mancat dimineata in douazeci si cinci de zile ale lunii a noua, care este luna Chislev a anului o suta patruzeci si opt.
53. Si au adus jertfa dupa lege pe jertfelnicul arderilor de tot cel nou, pe care il facusera.
54. Pe vremea si in ziua in care l-au pangarit pe el neamurile, intru aceea s-a innoit cu cantari si cu alaute si cu harpe si cu chimvale.
55. Si a cazut tot poporul cu fata la pamant si s-a inchinat si a binecuvantat pe Dumnezeul Cerului, Cel care i-a ajutat.
56. Si au facut innoirea jertfelnicului in opt zile si au adus arderi de tot cu veselie si au jertfit jertfa de pace si de lauda.
57. Si au impodobit fata templului Domnului cu cununi de aur si cu paveze si au innoit portile si chiliile si le-au pus usi.
58. Si sa facut veselie mare intru popor si s-a sters ocara neamurilor.
59. Si au randuit Iuda si fratii lui si toata adunarea lui Israel, ca sa se tina zilele innoirii jertfelnicului in vremurile sale din an in an in opt zile, de la douazeci si cinci ale lunii Chislev, cu veselie si cu bucurie.
60. Si au zidit in vremea aceea muntele Sionului imprejur cu zid inalt si cu turnuri tari, ca nu cumva neamurile sa le calce, cum facusera mai inainte.
61. Si au randuit acolo ostire sa-l pazeasca. Apoi au intarit cu paza cetatea Bettur, ca sa aiba poporul intarire dinspre Edom.

CAPITOLUL 5
Alte zece biruinte ale lui Iuda Macabeul impotriva vrajmasilor.

1. Si daca au auzit neamurile din jur ca s-a zidit jertfelnicul si s-a innoit sfintenia ca si mai inainte, s-au maniat foarte,
2. Si s-au sfatuit ca sa piarda neamul lui Iacov, pe cei care erau intre ei, si au inceput a-i omori si a-i pierde.
3. Si a pornit razboi Iuda impotriva fiilor lui Edom, in tinutul Acrabatene, caci ei navaleau mereu peste Israel; si i-au batut cumplit si i-au stramtorat si le-au luat prazi bogate.
4. Si si-a adus aminte de rautatea fiilor lui Beon, care erau poporului spre lat si spre piedica, pazind cu viclesug drumurile.
5. Si i-a inchis in turnuri, a tabarat asupra lor, i-a ucis si a ars turnurile impreuna cu toti cei dinauntru.
6. Si a trecut la fiii lui Amon si a aflat mana tare si popor mult si pe Timotei, povatuitorul lor.
7. Si a facut impotriva lor razboaie si i-a infrant si i-a batut pe ei.
8. Si a luat Iazerul si locurile lui, si s-a intors la Iuda.
9. Si s-au adunat neamurile din Galaad impotriva Israelitilor care locuiau in hotarele lor, ca sa-i piarda” dar ei au fugit in cetatea Datema.
10. Si au trimis scrisori la Iuda si la fratii lui, zicand:
11. “Adunatu-s-au asupra noastra neamurile cele dimprejurul nostru, ca sa ne piarda, si se gatesc sa vina si sa prinda cetatea in care am fugit si Timotei este in fruntea taberii lor.
12. Acum dar, venind, scoate-ne din mana lor, ca multi au cazut dintre noi.
13. Si toti fratii nostri, care erau in tinutul Tubi, au fost omorati si au dus in robie pe femeile lor si pe fiii si averea lor si au pierdut acolo ca la o mie de barbati”.
14. Inca citindu-se scrisorile, alti soli au venit din Galileea cu hainele rupte, spunand dupa cuvintele acestea,
15. Si zicand ca s-au adunat asupra lor de la Ptolemaida, de la Tir, de la Sidon si toata Galileea celor de alt neam, ca sa-i piarda.
16. Si daca a auzit Iuda si poporul aceste cuvinte, s-a adunat multime mare sa se sfatuiasca ce vor face pentru acesti frati in nevoie, pe care ii bateau aceia.
17. Si a zis Iuda lui Simon, fratele sau: “Alege-ti oameni si mergi si scapa pe fratii tai cei din Galileea, iar eu si Ionatan, fratele meu, vom merge in Galaad”.
18. Si a lasat pe Iosif, fiul lui Zaharia, si pe Azaria, capetenia poporului, cu cealalta ostire in Iuda spre paza.
19. Si le-a poruncit, zicand: Fiti mai mari peste poporul acesta si nu porniti cu razboi asupra neamurilor, pana ne vom intoarce.
20. Si s-au impartit: Lui Simon, barbati trei mii, ca sa mearga in Galileea; iar lui Iuda, barbati opt mii, ca sa mearga in Galaad.
21. Si mergand Simon in Galileea a facut razboaie multe impotriva neamurilor si, zdrobind neamurile inaintea lui, le-a urmarit pana la poarta Ptolemaidei.
22. Si au cazut din neamuri ca la vreo trei mii de oameni si le-au luat prada bogata.
23. Si i-au luat din Galileea si din Arbata cu femeile si cu pruncii lor si cu toate cate aveau si i-au dus in Iudeea cu veselie mare.
24. Si Iuda Macabeul si Ionatan, fratele lui, au trecut Iordanul si au mers cale de trei zile in pustiu.
25. Si au dat peste Nabateeni, care, venind inaintea lor cu pace, le-au povestit toate cate li s-au intamplat fratilor lor in Galaad,
26. Si ca multi dintre ei sunt prinsi in Bosra si in Beter, in Alema, Casfon, Mached si Carnaim; toate acestea sunt cetati tari si mari.
27. Si in celelalte cetati ale Galaadului sunt inchisi, si pentru maine s-au pregatit sa navaleasca asupra cetatilor si sa le ia si pe toti sa-i piarda intr-o zi.
28. Si a intors Iuda si oastea lui calea spre pustiu la Bosra, fara de veste, si a luat cetatea si a omorat toata partea barbateasca cu ascutisul sabiei si i-a luat toate prazile si au ars-o cu foc.
29. Si s-au sculat de acolo noaptea si au mers drept asupra cetatii Datema.
30. Si daca s-a facut ziua, ridicandu-si ochii, iata popor mult, nenumarat, ridica scari si unelte, ca sa ia cetatea si aducea razboi asupra lor.
31. Si vazand Iuda ca s-a inceput razboiul si strigarea cetatii s-a suit pana la cer cu trambite si cu glas mare, a zis barbatilor puterii:
32. “Faceti razboi astazi pentru fratii vostri!”
33. Si au iesit cu trei randuri in spatele lor si au trambitat cu trambitele si au strigat cu rugaciuni.
34. Si a cunoscut tabara lui Timotei ca Macabeu este, si a fugit de la el, si i-a batut cu lupta mare si au cazut dintre ei in ziua aceea ca la vreo opt mii de barbati.
35. Si abatandu-se Iuda la Mitpa, a facut razboi asupra ei si a luat-o si a omorat toata partea barbateasca intr-insa, i-a luat prazile si a ars-o cu foc.
36. De acolo purcezand, a luat Casfonul, Machedul, Beterul si celelalte cetati ale Galaadului.
37. Si dupa intamplarile acestea, a adunat Timotei alta oaste si a tabarat in fata Rafonului, dincolo de parau.
38. Si a trimis Iuda sa iscodeasca tabara, iar acestia i-au spus lui, zicand: “Adunatu-s-au la ei toate neamurile cele dimprejurul nostru, putere multa foarte.
39. Si pe Arabi i-a tocmit spre ajutorul lor si sunt tabarati dincolo de parau, gata sa vina asupra ta cu razboi; si a mers Iuda intru intampinarea lor.
40. Si a zis Timotei capeteniilor ostirilor sale: “Cand se va apropia Iuda si tabara lui la paraul cel cu apa, de va trece la noi el mai inainte, nu vom putea sta inaintea lui, ca va fi mai tare decat noi;
41. Iar de se va spaimanta si va tabari dincolo de parau, sa trecem la el si vom fi mai tari”.
42. Daca s-a apropiat Iuda la paraul cel cu apa, a pus pe capeteniile oastei la parau si le-a poruncit zicand: “Sa nu lasati pe nimeni sa se opreasca aici, ci sa vina toti la razboi”.
43. Si mergand asupra lor, a trecut cel dintai dincolo si tot poporul lui dupa el; au fost infrante toate neamurile si, lepadand armele, au fugit la capistea din Carnaim.
44. Si a luat cetatea si capistea, au ars-o cu foc impreuna cu toti cei care erau in ea, si a fost infrant Carnaimul si n-a mai putut sa mai stea inaintea lui Iuda.
45. Si a adunat Iuda pe tot Israelul, pe cei care erau in Galaad, de la cel mic pana la cel mare, si pe femeile si fiii lor si averea lor, tabara mare foarte, ca sa vina in pamantul lui Iuda.
46. Si a venit pana la Efron, si aceasta este cetate mare si la intrarea ei foarte tare; nu se putea abate de la ea de-a dreapta sau de-a stanga, ci trebuia sa mearga prin mijlocul ei.
47. Si i-au inchis afara cei din cetate.
48. Si au astupat portile cu pietre.
49. Si a trimis la ei Iuda cuvinte de pace, zicand:
50. “Trece-vom prin pamantul tau, ca sa ne ducem in pamantul nostru, si nimeni nu va va face rau, numai cu picioarele vom trece”, si n-au vrut sa-i deschida.
51. Si a poruncit Iuda sa strige in tabara, ca sa tabere fiecare in care loc este; si au tabarat ostasii, si au facut razboi cetatii toata ziua aceea si toata noaptea, si a cazut cetatea in mainile lui.
52. Si a pierdut toata partea barbateasca cu ascutisul sabiei, si a luat prazile ei, si a trecut prin cetate pe deasupra celor omorati, si a trecut Iordanul la campul cel mare dinspre Betsean.
53. Si Iuda aduna pe cei mai de pe urma si mangaia poporul pe tot drumul, pana ce a venit in pamantul Iudei.
54. Si s-a suit in muntele Sionului cu veselie si cu bucurie si au adus arderi de tot, caci n-a cazut dintre ei nimeni pana ce s-a intors cu pace.
55. Iar in zilele in care erau Iuda si Ionatan in Galaad, si Simon, fratele lui, in Galileea in fata Ptolemaidei,
56. Au auzit Iosif, fiul lui Zaharia, si Azaria, mai-marii ostirilor, despre vitejiile si despre razboiul care s-a facut, si au zis:
57. “Sa ne facem si noi faima si sa mergem sa ne razboim cu neamurile dimprejurul nostru”.
58. Si au poruncit celor din ostire, care erau cu ei, si au mers asupra Iamniei.
59. Si au iesit Gorgias din cetate si barbatii lui inaintea lor la razboi.
60. Si au fost infranti Iosif si Azaria si alungati pana la hotarele Iudei si au cazut in ziua aceea din poporul lui Israel ca vreo doua mii de barbati si s-a facut infrangere mare in Israel,
61. Pentru ca n-au ascultat de Iuda si de fratii lui, gandind sa faca vitejie.
62. Iar acestia nu erau din semintia barbatilor acelor prin ale caror maini s-a facut mantuire lui Israel.
63. Iar Iuda si fratii lui s-au marit inaintea a tot Israelul si a tuturor neamurilor, unde se auzea numele lor,
64. Incat multi se adunau la ei laudandu-i.
65. Si a iesit Iuda si fratii lui, ca sa bata pe fiii lui Edom in pamantul de catre miazazi, si au batut pe Hebron si fratele lui si au stricat taria lui, si turnurile lui i le-au ars.
66. Si s-au sculat sa mearga in pamantul celor de alt neam si au trecut prin Samaria.
67. In ziua aceea au cazut preotii cetatilor, vrand sa faca barbatie si iesind la razboi fara de sfat.
68. Si s-a abatut Iuda la Azot, pamantul celor de alt neam, si a surpat capistile lor, si idolii cei ciopliti i-a ars cu foc si a luat prazile cetatilor si s-a intors in Iudeea.

CAPITOLUL 6
Antioh Eupator, cazand in grea boala, moare chinuit.

1. Iar regele Antioh, umbland prin tarile cele de sus, a auzit ca este in Elimaida Persiei o cetate marita cu avutie, cu argint si cu aur,
2. Si templul din ea bogat foarte, si ca acolo sunt acoperaminte de aur si zale si arme, pe care le-a lasat acolo Alexandru, fiul lui Filip, regele Macedonenilor, care a stapanit intai intre Elini.
s. Si a venit sa ia cetatea si sa o prade, si n-a putut, fiindca planul lui fusese aflat.
4. Si s-au sculat asupra lui cu razboi, si a fugit si s-a dus de acolo cu intristare mare, intorcandu-se in Babilon.
5. Si a venit un oarecare in Persia care i-a spus ca au fost infrante taberele care s-au dus in tara lui Iuda,
6. Ca a mers Lisias cu putere tare intai, si a fost infrant de catre ei, si ei s-au intarit cu arme si cu putere si cu prazi multe, pe care le-au luat din taberele pe care le-au nimicit,
7. Si ca au stricat uraciunea care a fost zidita deasupra jertfelnicului in Ierusalim, si templul, ca si mai inainte, l-au inconjurat cu ziduri inalte, precum si Bettura, cetatea sa.
8. Si auzind regele cuvintele acestea, s-a inspaimantat si s-a imbolnavit de intristare, caci nu i s-a facut precum gandea.
9. Si a fost acolo zile multe, pentru ca a staruit intr-insul mahnirea si a gandit ca va muri.
10. Si a chemat pe toti prietenii sai si a zis catre ei: Luatu-s-a somnul de la ochii mei si mahnirea mi-a zdruncinat inima.
11. Si am zis in inima mea: La ce necaz am ajuns si in ce tulburare ma aflu? Eu care eram bun si iubit intru stapanirea mea;
12. Iar acum imi aduc aminte de rautatile pe care le-am facut la Ierusalim, luand toate vasele cele de aur si cele de argint, care erau in el si am trimis ca sa piarda fara de pricina pe cei care locuiesc in Iuda.
13. Cunosc eu ca pentru acelea m-au aflat pe mine rautatile acestea, si iata ca pier de mare mahnire in pamant strain.
14. Si a chemat pe Filip, care era unul dintre prietenii sai, si l-a pus peste toata stapanirea sa,
15. Si i-a dat lui stema si vesmantul sau si inelul, ca sa aduca pe Antioh, fiul sau, si sa-l creasca pentru domnie.
16. Si a murit acolo regele Antioh in anul o suta patruzeci si noua.
17. Si a aflat Lisias ca a murit regele si a pus pe Antioh, feciorul lui, rege in locul lui, pe care de tanar l-a crescut si l-a numit cu numele Eupator.
18. Iar oastea din cetate tinea incercuit pe Israel imprejurul templului si cauta mereu sa-i faca neajunsuri, iar pentru pagani sa le fie sprijin.
19. Si a gandit Iuda sa o piarda si a adunat tot poporul ca sa o inconjoare.
20. Si s-au adunat impreuna, si i-au inconjurat in anul o suta cincizeci, si au facut asupra lor intarituri de impresurare de masini de razboi.
21. Si iesind unii dintre ei din impresurare, s-au lipit langa acestia o seama din cei necredinciosi din Israel si au mers la rege si i-au zis:
22. Pana cand nu vei face judecata si nu vei razbuna pe fratii nostri?
23. Noua ne-a placut a sluji tatalui tau si a umbla intru poruncile lui si a asculta de poruncile lui.
24. Din aceasta pricina fiii poporului nostru au ajuns sa ne fie dusmani. Si oriunde afla pe cineva dintre noi, il omora si mostenirile noastre le jefuia.
25. Si nu numai peste noi a intins mana, ci si peste toate hotarele lor.
26. Si iata au tabarat astazi asupra intariturii in Ierusalim ca sa o ia; iar templul si Betturul le-au intarit.
27. Si de nu vei apuca mai inainte degraba, mai mari decat acestea vor face si nu-i vei mai putea birui.
28. Si auzind regele s-a maniat si a adunat pe toti prietenii sai, capeteniile puterii sale, si pe cei care erau peste calarime.
29. Si de la alti regi si de la ostroavele marilor au venit la el ostiri platite.
30. Si a fost numarul puterii lui o suta de mii de pedestri, douazeci de mii de calareti si treizeci si doi de elefanti invatati la razboi.
31. Si au venit prin Edom, au tabarat la Bettur, au facut razboi in multe zile si au facut masini de razboi; dar cei impresurati au iesit si le-au ars pe ele cu foc, razboindu-se cu barbatie.
32. Si s-a sculat Iuda din cetate Si a tabarat la Bet-Zaharia in preajma taberei regelui.
33. Si sculandu-se regele de dimineata, a ridicat tabara, a pornit spre calea Bet-Zahariei, s-au impartit ostirile la razboi si au trambitat cu trambitele.
34. Si elefantilor le-au dat sange de strugure si de mure, ca sa-i intarate la razboi.
35. Si au impartit animalele in randuri si au pus langa fiecare elefant o mie de barbati inzauati cu lanturi si coifuri de arama peste capetele lor si cinci sute de calareti alesi erau randuiti la fiecare fiara.
36. Acestia intovaraseau fiara din capul locului, si oriunde era fiara erau si ei, si oriunde mergea, mergeau cu ea si nu se desparteau de ea.
37. Si turnuri tari de lemn erau pe elefanti si-i acoperea pe fiecare, turnurile fiind intarite cu chingi si la fiecare turn erau treizeci si doi de barbati, care se razboiau de sus, afara de calauza elefantului.
38. Si calarimea au asezat-o de o parte si de alta a taberei, ca sa tulbure pe dusman si sa ocroteasca laturile. 39. Si cand stralucea soarele peste scuturile cele de aur, sclipeau muntii de ele si straluceau ca niste faclii aprinse.
40. Si s-a intins o parte din tabara regelui peste muntii cei inalti, iar alta peste locurile cele de jos, si mergeau cu paza si cu randuiala.
41. Si se cutremurau toti cei care auzeau glasul multimii lor si pasirea multimii si lovirea armelor, ca era tabara mare si puternica.
42. Si s-a apropiat Iuda si tabara lui la razboi si au cazut din tabara regelui sase sute de barbati.
43. Si a vazut Eleazar Avaran animalul inzauat cu zaua regeasca, si era mai inalt decat toti elefantii, si i s-a parut ca pe acela este regele.
44. Si s-a dat pe sine, ca sa mantuiasca pe poporul sau si sa-si castige nume vesnic.
45. Si alergand la ea cu indrazneala in mijlocul randului, el omora de-a dreapta si de-a stanga, si se dadeau in laturi din fata lui, incoace si incolo.
46. Si a intrat sub elefant, i-a varat sabia in pantece si l-a omorat, si elefantul a cazut pe pamant deasupra lui si Eleazar a murit.
47. Si vazand Iudeii puterea regelui si navalirea ostilor, au dat inapoi din fata lor.
48. Iar cei din tabara regelui s-au suit asupra lor la Ierusalim, si a tabarat regele in Iuda si la muntele Sionului.
49. Si regele a facut pace cu cei din Bettur si au iesit din cetate, ca nu aveau acolo hrana, ca sa se inchida in ea, ca era an de odihna in pamantul acela.
50. Si a luat regele Betturul si a pus acolo paza, ca sa-l pazeasca.
51. Si a tabarat asupra templului zile multe, a facut acolo turnuri de impresurare, masini si aruncatoare de foc si aruncatoare de pietre si scorpioane, ca sa arunce sageti, si prastii.
52. Si au facut si cei impresurati masini impotriva masinilor lor si a tinut razboiul zile multe.
53. Si bucate nu erau in vase, pentru ca era anul al saptelea, si cei care au scapat in Iuda de la neamuri au mancat ramasita pusa la pastrare.
54. Si au ramas in locul sfant barbati putini, ca i-a biruit pe ei foamea, si s-a risipit fiecare la locul sau.
55. Cand a auzit Lisias ca Filip - pe care l-a pus regele Antioh inca fiind el in viata sa creasca pe Antioh, fiul lui, ca sa-l faca rege,
56. S-a intors din Persia si din Media, el si ostirile regelui cele ce au fost cu el, si ca incearca sa ia stapanirea,
57. Atunci el s-a grabit ca sa se duca din cetate si sa zica regelui si capeteniilor oastei si catre barbati: “Ne imputinam in toate zilele, hrana avem putina, iar locul unde suntem tabarati este tare si sunt asupra noastra grijile regatului.
58. Acum dar sa intindem mana oamenilor acestora si sa facem pace cu ei si cu tot neamul lor.
59. Si sa le ingaduim sa umble dupa legile lor ca si mai inainte, ca pentru legiuirile lor, pe care le-am risipit, s-au maniat si au facut toate acestea”.
60. Si a placut cuvantul inaintea regelui si a capeteniilor si a trimis la ei sa faca pace, si ei au primit.
61. Si li s-au jurat lor regele si capeteniile pentru acestea si au iesit din cetate.
62. Si a intrat regele in muntele Sionului si a vazut taria locului, a calcat juramantul facut si a poruncit, si a surpat zidul imprejur.
63. Si s-a sculat degraba si s-a intors la Antiohia, a aflat pe Filip stapanind cetatea, a facut razboi impotriva lui si a luat cetatea cu sila.

CAPITOLUL 7
Continuarea luptelor Macabeilor, biruinta lui Iuda asupra lui Nicanor.

l. In anul o suta cincizeci si unu a fugit Dimitrie, fiul lui Seleuc, din Roma, si a venit cu oameni putini la o cetate de langa mare si a domnit acolo.
2. Si dupa ce a venit in casa domniei parintilor sai, a prins ostirea, pe Antioh si pe Lisias, ca sa-i duca la el.
3. Si cand i s-a dat de stire, el a zis: “Nu-mi aratati fetele lor”.
4. Si i-au omorat pe ei ostirile, si a sezut Dimitrie in scaunul regatului lui.
5. Si au venit la el toti barbatii cei fara de lege, si necredinciosii din Israel si Alchimos, conducatorul lor, care voia sa fie arhiereu.
6. Si au parat pe popor catre rege, zicand: “Pierdut-au Iuda si fratii lui pe toti prietenii tai, si pe noi ne-au risipit din pamantul nostru.
7. Acum, dar, trimite un om credincios, ca, mergand, sa vada toata pieirea aceasta, pe care au facut-o noua si tarii regelui, si sa-i pedepseasca pe ei si pe toti cei care le ajuta lor”.
8. Si a ales regele pe Bacchide, prietenul sau, care stapanea dincolo de rau, mare dregator al domniei si credincios regelui.
9. Si l-a trimis pe el si pe Alchimos nelegiuitul, pe care l-a facut arhiereu, si i-a poruncit lui sa se razbune asupra fiilor lui Israel.
10. Si au purces si au venit cu putere multa in tara lui Iuda si au trimis cu viclesug soli lui Iuda si fratilor lui cu cuvinte de pace.
11. Dar ei n-au crezut cuvintele lor, pentru ca au vazut ca venisera cu putere multa.
12. Si s-a adunat la Alchimos si la Bacchide adunare de carturari, sa caute cele drepte.
13. Si Asideii erau intai intre fiii lui Israel si cereau de la ei pace.
14. Ca ziceau: “Un preot din semintia lui Aaron a venit cu ostirile si nu ne va face strambatate”.
15. Si el a grait catre ei cuvinte de pace si li s-a jurat, zicand: “Nu vom face rau voua si prietenilor vostri”.
16. Si ei au crezut lui, insa aceia au prins saizeci de barbati si i-au omorat intr-o zi, dupa cuvintele scrise:
17. “Trupurile cuviosilor Tai si sangele lor l-au varsat imprejurul Ierusalimului si nu era cine sa-i ingroape”.
18. Si a cazut frica si cutremurul peste tot poporul si ziceau: “Ca nu este la ei adevar si judecata, ca au calcat legatura si juramantul facut”.
19. Si a plecat Bacchide de la Ierusalim si a tabarat la Betzet si a trimis ca sa prinda pe cei care fugisera din ceata lui, precum si o seama din popor, pe care, dupa ce i-a omorat i-a aruncat intr-o fantana.
20. Si a incredintat tara lui Alchimos si a lasat cu el ostire multa sa-i ajute si s-a dus Bacchide la rege.
21. Si s-a nevoit Alchimos ca sa puna mana pe arhierie.
22. Si s-au adunat la el toti cei care tulburau poporul sau si au biruit tara lui Iuda si au pricinuit necaz mare lui Israel.
23. Si a vazut toata rautatea pe care au facut-o Alchimos si cei care erau cu el intre fiii lui Israel, mai mult decat neamurile.
24. Si a iesit la toate hotarele Iudeii imprejur si a pus pedepse asupra barbatilor care au mers de buna voie cu Alchimos si i-a oprit a merge in tara.
25. Iar daca a vazut Alchimos ca s-a intarit Iuda si cei care erau cu el, a cunoscut ca nu le va putea sta impotriva si, intorcandu-se la rege, i-a parat de cele mai rele fapte.
26. Si a trimis regele pe Nicanor, una din cele mai de seama capetenii ale lui, care avea ura si vrajmasie asupra lui Israel, si i-a poruncit sa piarda poporul.
27. Si a venit Nicanor in Ierusalim cu ostire multa si a trimis la Iuda si la fratii lui cu viclesug cuvinte de pace, zicand:
28. “Sa nu fie vrajba intre noi si voi; eu voi veni cu oameni putini sa vad fetele voastre cu pace”.
29. Si a venit la Iuda si s-au sarutat unii cu altii cu pace, iar vrajmasii erau gata sa rapeasca pe Iuda.
30. Si a cunoscut Iuda ca a venit asupra lui eu viclesug, s-a temut de el si n-a voit sa mai vada fata lui.
31. Si a cunoscut Nicanor ca s-a descoperit planul lui si a iesit in intampinarea lui Iuda, inspre Cafarsalam, la razboi.
32. Si au cazut din cei care erau cu Nicanor ca la vreo cinci sute de barbati, iar ceilalti au fugit in cetatea lui David.
33. Si dupa intamplarile acestea, s-a suit Nicanor in muntele Sionului si au iesit unii dintre preotii din locul sfant si dintre batranii poporului sa se inchine lui cu pace si sa-i arate arderea de tot, care se aduce pentru rege.
34. Iar el i-a batjocorit si i-a ocarit, graind cu trufie.
35. Si s-a jurat cu manie, zicand: “De nu mi se va da Iuda si tabara lui in mainile mele acum, cand ma voi intoarce biruitor, voi arde templul acesta!” Si a iesit cu manie mare.
36. Si au intrat preotii si stand in fata altarului si a templului Domnului, au plans zicand:
37. “Tu, Doamne, ai ales acest templu sa se cheme numele Tau in el, sa fie locas de rugaciune si de cerere pentru poporul Tau.
38. Adu pedeapsa asupra omului acestuia si asupra taberei lui si sa cada in sabie; adu-Ti aminte de hulele lor si nu-i suferi pe ei”.
39. Si a iesit Nicanor din Ierusalim si a tabarat la Bethoron si l-a intampinat pe el inca o armata siriana.
40. Iar Iuda a tabarat in Adasa cu trei mii de barbati si s-a rugat Iuda, zicand;
41. “Cand au hulit solii cei trimisi de regele Asirienilor, a iesit ingerul Tau, Doamne, si a batut dintre ei o suta optzeci si cinci de mii.
42. Asa zdrobeste oastea aceasta inaintea noastra astazi, ca sa cunoasca si ceilalti ca a hulit templul Tau. Judeca-l dupa rautatea lui”.
43. Si s-au lovit taberele la razboi in treisprezece ale lunii Adar si a fost infranta tabara lui Nicanor si intai el a cazut in razboi.
44. Si daca a vazut tabara lui ca Nicanor a cazut, lepadand armele sale, a fugit.
45. Si i-au gonit cale de o zi de la Adasa pana unde vine Ghezer si au trambitat dupa ei neincetat cu trambitele.
46. Si au iesit din toate satele Iudeii de primprejur si i-au inconjurat. Si s-au incaierat unii cu altii si au cazut toti vrajmasii si n-a ramas dintre ei nici unul.
47. Si au luat prazi bogate, iar capul lui Nicanor si dreapta lui pe care o ridicase cu trufie, le-au adus si le-au spanzurat la Ierusalim.
48. Si s-a bucurat poporul si a petrecut in ziua aceea cu veselie mare.
49. Si au randuit ca in tot anul sa se tina ziua aceasta a treisprezecea a lui Adar.
50. Si a avut pace Iuda putine zile.

CAPITOLUL 8
Despre legatura lui Iuda cu Romanii.

l. Si a auzit Iuda de numele Romanilor, ca sunt puternici si sunt voitori de bine tuturor celor care se lipesc de ei si cu toti care vin la ei fac prietenie si ca sunt tari si puternici.
2. Si i s-a spus lui razboaiele lor si vitejiile pe care le-au facut asupra Galatenilor si cum i-au biruit si i-au adus sub dajdie.
3. Si cate au facut in tara Spaniei si au pus mana pe zacamintele de argint si de aur de acolo.
4. Si cu toate ca aceasta tara este departe, ei au pus stapanire pe ea prin cumintenia si rabdarea lor; si pe regii care au venit impotriva lor de la marginea pamantului, i-au zdrobit si i-au batut cu infrangere mare; si ceilalti le dau bir pe fiecare an.
5. Si pe Filip si Perseu, regele Chitenilor si pe cei care s-au sculat impotriva lor i-au zdrobit cu razboiul si i-au biruit.
6. Si Antioh cel Mare, regele Asiei, care a mers impotriva lor la razboi, avand o suta douazeci de elefanti si calarime si care de razboi si putere multa foarte, a fost biruit de ei.
7. Si pe el l-au prins viu si au facut legatura cu ei, ca si el si cei care vor domni dupa el sa le dea bir mare si ostatici si pamant zalog,
8. Adica tara Indiei si Media si Lidia si altele din cele mai bune tinuturi ale lor, pe care, luandu-le de la el, le-a dat regelui Eumene.
9. Si ca cei din Elada s-au sfatuit sa mearga si sa-i piarda si Romanii au aflat cuvantul acesta,
10. Si au trimis impotriva lor pe o capetenie si a pornit razboi impotriva lor si au cazut dintre ei raniti multi si pe multi au robit, pe femeile si pe fiii lor, si i-au pradat si le-au stapanit pamantul si au stricat cetatile lor, si i-au jefuit si i-au robit pana in ziua aceea.
11. Si pe celelalte regate si tinuturi, care li s-au impotrivit, le-au stricat si le-au robit.
12. Iar cu prietenii lor si cu cei care se unesc cu ei, au pazit prietenia si au biruit stapanirile cele de aproape si cele de departe si cati au auzit de numele lor s-au temut de ei.
13. Cei pe care vor sa-i ajute si sa-i faca sa stapaneasca, stapanesc, si pe care vor, ii lipsesc de stapanire; si s-au inaltat foarte;
14. Si cu toate acestea la ei nimeni n-a pus stema si nu s-a imbracat cu porfira ca sa se mareasca intru ea.
15. Si si-au facut senat si in toate zilele se sfatuiesc trei sute si douazeci de senatori asupra treburilor poporului, ca bine sa le ingrijeasca.
16. Si-si incredinteaza stapanirea lor unui om intr-un an, care stapaneste tot pamantul lor si toti asculta de unul si nu este vrajmasie, nici ravnire intre ei.
17. Iuda a ales pe Evpolemos, feciorul lui Ioan al lui Acos si pe Iason, feciorul lui Eleazar si i-a trimis la Roma ca sa incheie cu ei prietenie si alianta.
18. Si ea sa ridice de la ei jugul, ca ei vedeau ca stapanirea Grecilor ameninta pe Israel cu robie.
19. Si au mers la Roma, iar calea era foarte lunga si au intrat in senatul lor si au grait, zicand:
20. Iuda Macabeul si fratii lui si multimea Iudeilor ne-au trimis la voi ca sa asezam legatura si pace si sa ne inscrieti intre tovarasii si prietenii vostri.
21. Si a placut cuvantul inaintea lor.
22. Si aceasta este copia cartii pe care au scris-o pe table de arama si au trimis-o la Ierusalim, sa fie acolo la ei pomenire de pace si de alianta.
23. Bine sa fie Romanilor si neamului Iudeilor, pe mare si pe uscat in veac si sabia si vrajmasul departe sa fie de la ei.
24. Iar de se va intampla razboi asupra Romei mai intai sau asupra oricaruia din aliatii lor intru toata stapanirea lor,
25. Neamul Iudeilor sa ajute cu inima plina, pe cat le vor ingadui imprejurarile.
26. Vrajmasilor sa nu le dea nici bucate, nici arme, nici argint, nici corabii. Aceasta este vointa Romei, iar Iudeii vor pazi aceste indatoriri fara sa primeasca nimic.
27. Si asemenea de se va intampla mai inainte Iudeilor razboi, vor ajuta Romanii din suflet, pe cat le vor ingadui imprejurarile.
28. Si vrajmasilor nu le vor da grane, arme, argint, corabii; asa hotarasc Romanii si vor pazi aceste indatoriri cu buna credinta.
29. Pe cuvintele acestea au asezat Romanii legamant cu poporul Iudeilor.
30. Iar dupa cuvintele acestea de vor avea acestia sau aceia sa adauge sau sa scada ceva, vor face dupa cum se vor intelege si ce vor adauga sau ce vor scadea, intarit va fi.
31. Si pentru rautatile pe care li le face regele Dimitrie, i-am scris lui, zicand: Pentru ce ai ingreuiat jugul tau peste prietenii si aliatii Iudeii
32. Deci, de se vor mai plange inaintea noastra de tine, le vom face dreptate si vom porni razboi impotriva ta si pe mare si pe uscat.

CAPITOLUL 9
Razbunarile lui Iuda Macabeul si moartea lui. Ionatan urmeaza in locul lui si face razboi.

1. Si a auzit Dimitrie ca a cazut Nicanor si ostirea lui in razboi si a trimis a doua oara pe Bacchide si pe Alchimos in Iudeea in fruntea aripii drepte a ostirii.
2. Si au mers pe calea cea dinspre Galileea si au poposit cu tabara la Mesalot, in Arbel, pe care l-au cuprins si au omorat multi locuitori.
3. Si in luna intai in anul o suta cincizeci si doi, au tabarat asupra Ierusalimului.
4. si s-au sculat si au mers la Bereea cu douazeci de mii de pedestrasi si doua mii de calareti.
5. Si Iuda avea tabara in Eleasa, cu trei mii de barbati alesi.
6. Si a vazut multimea ostirilor si s-a temut foarte si multi au fugit din tabara si n-au ramas dintr-insii decat opt sute de barbati.
7. Vazand Iuda ca s-a risipit tabara lui si razboiul il grabea, se sfarama cu inima, caci nu avea vreme sa-i stranga pe fugari si a slabit.
8. Atunci a zis celor ramasi: “Sa ne sculam si sa ne suim asupra potrivnicilor nostri, poate ii vom putea bate pe ei”.
9. Si l-au intors, zicand: “Nu vom putea, ci numai sa ne mantuim sufletele noastre acum; intoarce-te, ca fratii nostri s-au risipit si noi sa ne batem cu acestia asa putini fiind?”
10. Si a zis Iuda: “Departe de mine sa fac lucrul acesta si sa fug de ei, ca de s-a apropiat vremea noastra, sa murim vitejeste pentru fratii nostri, sa nu lasam hula maririi noastre”.
11. Si au mers ostirile de unde aveau tabara; s-a impartit calarimea in doua parti iar prastiasii si arcasii mergeau inaintea ostirii, fiindca erau cei mai de frunte razboinici, fiind toti tari.
12. Si Bacchide era in aripa dreapta si s-au apropiat ostirile din amandoua partile si strigau cu trambitele.
13. Si au trambitat si ostasii lui Iuda cu trambitele si s-a cutremurat pamantul de glasul taberelor si s-a facut razboi de dimineata pana seara.
14. Si a vazut Iuda ca Bacchide si taria taberei este de-a dreapta si au venit la el toti cei tari de inima.
15. Si au zdrobit aripa dreapta si i-au urmarit pana la magura Azotului.
16. Iar cei din aripa stanga au vazut ca s-a zdrobit aripa dreapta si s-au intors dupa Iuda si dupa cei care erau cu el prin spate.
17. Si s-a ingreuiat razboiul si au cazut multi raniti si din acestia si din aceia.
18. Si Iuda a cazut si ceilalti au fugit.
19. Si au ridicat Ionatan si Simon pe Iuda, fratele lor, si l-au ingropat in mormantul parintilor lui in Modein.
20. Si l-a plans si I-a jelit tot Israelul cu plangere mare, in multe zile si a zis:
21. “Cum a cazut cel tare, care a izbavit pe Israel?”
22. Iar celelalte cuvinte ale lui Iuda si razboaiele si vitejiile pe care le-a facut si maretia faptelor lui nu s-au scris, pentru ca erau foarte multe.
23. Si dupa moartea lui Iuda, s-au aratat cei fara de lege in hotarele lui Israel si au rasarit toti cei care lucrau nedreptate.
24. In zilele acelea a fost foamete mare si de bunavoie s-a dat tara impreuna cu ei.
25. Si a ales Bacchide pe oamenii cei nelegiuiti si i-a pus conducatorii tarii.
26. Acestia urmareau si cautau pe prietenii lui Iuda si-i aduceau la Bacchide si se razbunau pe ei si-i batjocoreau.
27. Si 5-a facut mare necaz in Israel, cum nu s-a facut din ziua de cand nu se mai aratase prooroc intre ei.
28. Si s-au adunat toti prietenii lui Iuda si au zis lui Ionatan:
29. De cand a murit fratele tau Iuda, nu este om asemenea lui, sa iasa asupra vrajmasilor si asupra lui Bacchide, asupra celor care pizmuiesc neamul nostru.
30. Acum dar pe tine te-am ales astazi, ca sa ne fii capetenie in locul lui si povatuitor, ca sa duci razboiul nostru.
31. Si a primit Ionatan in vremea aceea povatuirea si s-a sculat in locul lui Iuda, fratele sau.
32. Si a inteles Bacchide si cauta sa-l omoare.
33. Dar intelegand Ionatan si Simon, fratele lui, si toti cei care erau cu el, au fugit in pustiul Tecoa si au asezat tabara la apa lacului Asfarului.
34. Si afland Bacchide a venit si el cu toata ostirea lui, in zi de odihna, dincolo de Iordan.
35. Si Ionatan a trimis pe fratele sau, Ioan, care era povatuitor poporului, sa roage pe Nabateeni, prietenii sai, ca sa duca la ei avutiile sale cele multe.
36. Si au iesit fiii lui Iambre de la Medeba si au prins pe Ioan si toate cate avea si s-au dus cu ele.
37. Si dupa faptele acestea s-au spus lui Ionatan si lui Simon, fratele lui, ca fiii lui Iambre fac nunta mare si aduc mireasa cu alai mare de la Nadabat, fiica unei capetenii din cele mari a Canaaneilor.
38. Si si-a adus aminte de Ioan, fratele sau si s-a suit si s-a ascuns intr-o vagauna a muntelui.
39. Si ridicandu-si ochii sai, a vazut aparand in mijlocul unui zgomot mare, o multime numeroasa si mirele si prietenii lui si fratii lui, iesind intru intimpinarea lor cu timpane si cu muzici si cu arme multe.
40. Si s-a sculat asupra lor de unde erau ascunsi ai lui Ionatan si i-au ucis si au cazut raniti multi, iar cei care au ramas au fugit in munte; si au luat toate prazile lor.
41. Si s-a intors nunta in plangere si glasul muzicilor in jale.
42. Si au razbunat sangele fratelui lor si s-au intors la rapa Iordanului.
43. Si a auzit Bacchide si a venit intr-o zi de odihna pana la malul Iordanului cu putere multa.
44. Si a zis Ionatan celor care erau cu el: “Sa ne sculam acum si sa facem razboi pentru sufletele noastre, ca nu este astazi ca ieri si ca alaltaieri.
45. Ca iata, razboiul este inaintea noastra si inapoia noastra si apa Iordanului de o parte, iar de cealalta parte mocirla si dumbrava si nu este loc de scapare.
46. Acum dar strigati la cer, ca sa scapati din mana vrajmasilor nostri; si a inceput lupta.
47. Si a intins Ionatan mana sa sa loveasca pe Bacchide si el s-a dat inapoi.
48. Si a sarit Ionatan si cei care erau cu el in Iordan si au inotat pana de cealalta parte, iar aceia n-au trecut Iordanul dupa ei.
49. Si au cazut din ostirea lui Bacchide in ziua aceea ca o mie de barbati.
50. Si s-a intors Bacchide in Ierusalim si a zidit cetati tari in Iuda: cetatea din Ierihon, Emaus, Bethoron, Betel, Timnota, Farathon si Tefonul, cu ziduri inalte si porti si zavoare.
51. Si a pus paza in ele, ca sa hartuiasca pe Israel.
52. Si a intarit cetatea cea din Bettur si Ghezer si marginea, si au pus in ele ostire si hrana.
53. Si au luat ostatici pe fiii povatuitorilor tarii si i-a pus in cetate, in Ierusalim, sub paza.
54. Si in anul o suta cincizeci si trei, in luna a doua, a poruncit Alchimos sa surpe zidul curtii celei dinauntru a templului si sa strice lucrurile proorocilor si au inceput a le strica.
55. In vremea aceea Alchimos a fost lovit de Domnul si i s-au impiedicat planurile si i s-a inchis gura si a slabit si n-a mai putut grai cuvant, nici a porunci in casa lui.
56. Si a murit Alchimos cu chin mare.
57. Si vazand Bacchide ca a murit Alchimos s-a intors la rege si a avut pace Iudeea doi ani.
58. Si s-au sfatuit toti cei fara de lege, zicand: “Iata, Ionatan si cei care sunt cu el, cu liniste, locuiesc fara de frica; acum dar sa aducem pe Bacchide si-i va prinde pe toti intr-o noapte.
59. Si mergand s-au sfatuit cu el.
60. Si pornind cu putere multa, a trimis carti pe ascuns la toti tovarasii din Iudeea, ca sa prinda pe Ionatan si pe cei care sunt cu el; dar n-au putut, ca s-a descoperit acestora planul lor.
61. Din aceasta pricina ei au prins din barbatii tarii pe capeteniile rautatii, ca la vreo cincizeci, si i-au omorat.
62. Dupa aceea Ionatan si Simon si cei care erau cu el s-au dus la Betbasa, care era in pustiu si au zidit-o din nou si au intarit-o.
63. Si a inteles Bacchide, si a adunat toata multimea sa, si a dat de stire oamenilor lui din Iudeea.
64. Si venind a tabarat impotriva Betbasiei si a facut razboi asupra ei zile multe si a adaugat intarituri.
65. Si a lasat Ionatan pe Simon, fratele sau, in cetate, si a iesit in tara si a venit cu un numar mare de ostire.
66. Si a lovit pe Odomir si pe fratii lui si pe fiii lui Fasiron in salasurile lor, si a inceput a bate si a se sui cu putere.
67. Si a iesit din cetate si Simon si cei care erau cu el, si au ars intariturile lor.
68. Si au pornit razboi asupra lui Bacchide si l-au zdrobit si l-au necajit foarte, pentru ca planul bataliei daduse gres.
69. Acesta s-a aprins de manie asupra barbatilor celor fara de lege, care i-au dat sfat sa vina in tara, si a omorat pe multi dintre ei si a facut sfat sa se intoarca in pamantul sau.
70. Si a inteles Ionatan si a trimis la el soli, ca sa faca pace cu el si sa le intoarca pe cei robiti.
71. Si a primit si a facut dupa cuvintele lui, si s-a jurat ca nu-i va mai face rau in toate zilele vietii sale.
72. Si a intors pe cei robiti, pe care i-a robit mai inainte din pamantul Iudeii, si intorcandu-se, s-a dus in pamantul sau si n-a mai venit in hotarele lor.
73. Si a incetat sabia din Israel, si a locuit Ionatan in Micmas, si a inceput a judeca pe popor, si a pierdut pe cei nelegiuiti din Israel.

CAPITOLUL 10
Prietenia lui Ionatan cu regele Alexandru.

1. In anul o suta saizeci s-a suit Alexandru, fiul lui Antioh Epifan, si a luat Ptolemaida si l-a primit pe el, si a domnit acolo.
2. Si auzind regele Dimitrie, a adunat ostire multa foarte si a pornit impotriva lui cu razboi.
3. Si a trimis Dimitrie la Ionatan scrisori pentru pace si de inalta pretuire.
4. Ca zicea: “Sa apucam sa facem pace cu el, mai inainte de a face el cu Alexandru impotriva noastra.
5. Ca-si va aduce aminte de toate rautatile pe care le-am facut asupra lui si asupra fratilor lui si asupra neamului lui”.
6. Si i-a dat putere sa stranga ostire si sa faca arme, ca sa fie aliatul lui, si pe cei care erau ostatici, care erau in cetate, a zis ca-i da inapoi.
7. Si venind Ionatan in Ierusalim, a citit scrisorile in auzul a tot poporul si a celor care erau in cetate.
8. Si s-a temut cu frica mare, auzind ca regele i-a dat putere sa stranga ostire.
9. Si cei care erau in cetate au dat lui Ionatan pe cei care erau ostatici si i-a dat pe ei parintilor lor.
10. Si a locuit Ionatan in Ierusalim si a inceput a zidi si a innoi cetatea.
11. Si a zis catre lucratori sa zideasca zidurile si muntele Sionului primprejur eu pietre cu patru muchii spre intarire, si au facut asa.
12. Si au fugit cei de alt neam, care erau in cetatile pe care le-a zidit Bacchide,
13. Si a lasat fiecare locul sau si s-a dus in pamantul lui.
14. Numai in Bettur au ramas unii din cei care au lasat legea si poruncile lui Dumnezeu, pentru ca le era aceasta loc de scapare.
15. Si a auzit regele Alexandru fagaduintele ce a trimis Dimitrie lui Ionatan si i s-a povestit razboaiele si vitejiile pe care le-a facut el si fratii lui si ostenelile pe care le-au avut.
16. Si a zis: “Oare vom afla noi un om ca acesta? Si acum sa-l facem prieten si aliat noua”.
17. Si a scris scrisori si i le-a trimis cu aceste cuvinte zicand:
18. “Alexandru regele, fratelui Ionatan, bucurie.
19. Auzit-am despre tine ca esti barbat tare cu putere si vrednic sa ne fii prieten;
20. Si acum te-am pus astazi sa fii arhiereu neamului tau si prieten regelui sa te chemi si ti-am trimis porfira si cununa de aur ca sa te unesti cu noi si sa fii prieten cu noi”.
21. Si s-a imbracat Ionatan cu haina cea sfanta in luna a saptea, in anul o suta saizeci, la sarbatoarea corturilor, si a strans ostire si a facut arme multe.
22. Si auzind Dimitrie cuvintele acestea, s-a intristat si a zis:
23. “Cum de a apucat mai inainte de noi Alexandru sa faca prietenie cu Evreii spre intarire?
24. Le voi scrie si eu cuvinte de mangaiere si-i voi preainalta si le voi trimite daruri, ca sa-mi fie ei spre ajutor”.
25. Si le-a trimis cuvintele acestea: “Dimitrie regele, neamului Iudeilor, bucurie!
26. De vreme ce ati tinut legatura, pe care ati facut-o cu noi, si ati ramas in prietenia noastra si nu v-ati lipit de vrajmasii nostri, am auzit si ne-am bucurat.
27. Si acum ramaneti inca a tine credinta catre noi si va vom rasplati cu bunatati pentru cele ce faceti cu noi.
28. Si va vom lasa cele ce trebuie a se lasa si va vom da daruri.
29. Si acum va scutesc si va iert pe toti Iudeii de dajdii si de pretul sarii si de dajdia catre rege.
30. Si a treia parte din samanta si jumatate din roadele pomilor, ce mi se cuveneau mie, le iert de astazi inainte; sa nu se mai ia din tara lui Iuda si din cele trei tinuturi, ce i s-au adaugat de la Samaria si Galileea, din ziua de astazi si pana in veac.
31. Si Ierusalimul sa fie sfant si scutit de zeciuiala si de biruri, precum si hotarele lui.
32. Las si stapanirea cetatii celei din Ierusalim si o dau arhiereului, ca sa puna paza barbatii pe care-i va voi el.
33. Si pe toti Iudeii care au fost dusi robi din Iuda in tot regatul meu, ii liberez fara rascumparare; si toti sa-i scuteasca de dari pe ei si pe vitele lor.
34. Si toate sarbatorile si zilele de odihna si lunile noi, si zilele cele randuite, si trei zile mai inainte de sarbatoare si trei zile dupa sarbatoare, sa le fie scutite si slobode tuturor Iudeilor care sunt in stapanirea mea.
35. Si nimeni nu va avea putere a face ceva sau a sminti pe cineva dintre ei pentru orice lucru.
36. Si sa se inscrie din Iudei in ostirea regelui treizeci de mii de barbati, si li se vor da aceeasi solda ca si tuturor ostirilor regelui.
37. Si se vor pune dintre ei in cetatile cele intarite si mari ale regelui; iar altora li se vor incredinta dregatorii in carmuirea regatului, si capeteniile care vor fi peste ei sa fie dintre ei si sa umble dupa legile lor, precum a si poruncit regele pentru tara lui Iuda.
38. Si cele trei tinuturi, care s-au adaugat la Iuda de la tara Samariei, sa se adauge la Iuda, ca sa se socoteasca si sa fie sub unul, si sa nu asculte de alt stapan decat numai de arhiereu.
39. Ptolemaida si tinutul ei, am dat-o dar templului din Ierusalim, pentru cheltuielile care se cuvin la cele sfinte.
40. Si eu am pe an cincisprezece mii de sicli de argint din veniturile regelui, de la locurile ce se cuvin lui.
41. Si tot ce a ramas, ce n-au dat cei care erau peste venituri, in anii trecuti, de acum vor da pentru nevoile templului.
42. Si in afara de acestea, cei cinci mii de sicli de argint, care se luau din veniturile templului Domnului in toti anii, sa fie lasati, ca se cuvin acestia preotilor care slujesc.
43. Si oricine va scapa in templul Domnului cel din Ierusalim si in toate hotarele lui, fiind datornici domnesti sau pentru orice alta pricina, sa se libereze, cu toate cele ce sunt ale lor, intru stapanirea mea.
44. Si la zidirea si la innoirea lucrurilor templului, cheltuieli se vor da din veniturile regelui.
45. Si la zidirea zidurilor Ierusalimului si la intarirea de jur imprejur, cheltuiala se va da din venitul regelui, si tot asa la zidirea intariturilor din Iuda”.
46. Si daca a auzit Ionatan si poporul cuvintele acestea, nu le-a crezut, nici nu le-a primit, pentru ca-si aducea aminte de rautatea cea mare pe care o facuse in Israel si de necazurile avute.
47. Si le-a placut mai mult Alexandru, pentru ca el a inceput a grai cu ei cuvinte de pace si le-a fost intr-ajutor in toate zilele.
48. Si a adunat regele Alexandru ostire mare si a tabarat impotriva lui Dimitrie.
49. Si s-au razboit acesti doi regi si a fugit oastea lui Dimitrie, si l-a gonit Alexandru si l-a biruit.
50. Si s-a intarit razboiul, pana a apus soarele si a cazut Dimitrie in ziua aceea.
51. Si dupa intamplarile acestea, a trimis Alexandru la Ptolomeu, regele Egiptului, soli, zicand:
52. “Fiindca m-am intors in regatul meu si am sezut pe scaunul parintilor mei, si am dobandit domnia, si am biruit pe Dimitrie si am stapanit tara noastra
53. Si am facut razboi cu el, si a fost infrant el si tabara lui de noi, si am sezut pe scaunul domniei lui,
54. Sa asezam acum intre noi prietenie; da-mi pe fiica ta sa o iau de sotie si iti voi fi ginere ti voi da tie si ei daruri vrednice de tine”.
55. Si a raspuns regele Ptolomeu zicand: “Buna a fost ziua in care te-ai intors in tara parintilor tai si ai sezut pe scaunul lor de rege.
56. Si acum voi face tie cele ce ai scris; vino sa ne intalnim la Ptolemaida, ca sa ne vedem unul cu altul, si te voi face ginere, precum ai zis”.
57. Si a iesit Ptolomeu din Egipt, el si Cleopatra, fiica lui, si a venit in Ptolemaida in anul o suta saizeci si doi.
58. Si s-a intalnit cu regele Alexandru si i-a dat lui pe Cleopatra, fiica sa, si a facut nunta la Ptolemaida, cum fac regii, cu cinste mare.
59. Si a scris regele Alexandru lui Ionatan sa vina intru intampinarea lui.
60. Si a mers cu marire la Ptolemaida si s-a intalnit cu cei doi regi si le-a dat, lor si prietenilor lor, argint si aur si daruri multe, si a aflat trecere inaintea lor.
61. Si au uneltit impotriva lui barbati ucigasi din Israel, oameni fara de lege care l-au parat, dar nu i-a ascultat regele.
62. Si a poruncit regele si a dezbracat pe Ionatan de hainele lui si l-a imbracat pe el cu porfira.
63. Si l-a pus de a sezut cu sine si a zis capeteniilor sale: “Iesiti cu el in mijlocul cetatii si strigati, ca nimeni sa nu-l parasca de nici un lucru si nimeni sa nu-l supere pentru nici o pricina.
64. Si daca au vazut cei care il parau marirea lui, precum s-a strigat, si ca a fost imbracat cu porfira, au fugit toti.
65. Si l-a marit regele si l-a scris intre prietenii cei mai de frunte si l-a pus povatuitor si partas domniei.
66. Si s-a intors Ionatan la Ierusalim, cu pace si cu bucurie.
67. Iar in anul o suta saizeci si cinci, a venit Dimitrie, fiul lui Dimitrie din Creta, in tara parintilor sai.
68. Si a auzit regele Alexandru si s-a mahnit si s-a intors la Antiohia.
69. Si a pus Dimitrie pe Apoloniu, mare capitan care era peste Cele-Siria, si a adunat putere mare si a tabarat la Iamnia si a trimis la Ionatan arhiereul zicand:
70. “Tu singur te ridici impotriva noastra si eu m-am facut de ras si de batjocura pentru tine; pentru ce strangi tu putere impotriva noastra in munti?
71. Acum dar de nadajduiesti in puterile tale, coboara-te la noi, la camp, si sa ne batem amandoi acolo, caci cu mine este puterea cetatilor.
72. Intreaba si afla cine sunt eu si ceilalti care ne ajuta. Si zi ca nu pot sa stea picioarele voastre in fata noastra, ca de doua ori au fost infranti parintii tai in tara lor.
73. Si acum nu vei putea sta inaintea calarimii si a unei puteri ca aceasta la camp, unde nu este piatra, nici pietricica, nici loc de fuga”.
74. Auzind Ionatan cuvintele lui Apoloniu, s-a maniat si a ales zece mii de barbati si a iesit din Ierusalim si i-a intampinat Simon, fratele lui, care ii venea in ajutor.
75. Si a tabarat la Iafa, dar cetatea si-a inchis portile, ca paza lui Apoloniu era la Iafa, si au pornit cu razboi asupra ei.
76. Si temandu-se cei din cetate, i-au deschis lui si a stapanit Ionatan Iafa.
77. Si a auzit Apoloniu si a tabarat aproape cu trei mii de calareti si cu putere multa si a mers la Azot, ca si cum ar fi dat inapoi, dar el inainta in campie, caci avea multime de calareti si nadajduia in ei.
78. Si Ionatan l-a urmarit pana la Azot si s-au ciocnit ostile in razboi.
79. Si a lasat Apoloniu o mie de calareti ascunsi in urma lor.
80. Si a aflat Ionatan ca sunt curse in urma sa, si a inconjurat dusmanul tabara lui Ionatan si au aruncat sageti asupra Iudeilor de dimineata pana seara.
81. Dar oastea Iudeilor sta, precum i-a poruncit Ionatan, si au obosit calaretii dusmani.
82. Atunci a impins inainte Simon oastea sa si s-a lovit cu dusmanii, pentru ca se ostenise calarimea, si i-au zdrobit si au fugit.
83. Si calarimea s-a risipit prin camp si a fugit la Azot si a intrat in templul lui Dagon, capistea lor, ca sa scape.
84. Si a aprins Ionatan Azotul si cetatile cele dimprejurul lui si a luat prazile lor si capistea lui Dagon, si pe toti cei care au fugit in ea i-a ars cu foc.
85. Si au fost cei care au cazut de sabie impreuna cu cei care au fost arsi, ca la opt mii de barbati.
86. Si s-a sculat Ionatan de acolo si a tabarat la Ascalon si au iesit cei din cetate inaintea lui cu cinste mare.
87. Si s-a intors Ionatan la Ierusalim cu cei care erau cu el, avand prazi multe.
88. Si daca a auzit regele Alexandru cuvintele acestea, i-a aratat lui Ionatan mai mare cinste.
89. Si i-a trimis o agrafa de aur, precum este obicei a se da rudelor domnesti, si i-a dat Ecromul si toate hotarele lui sa-i fie mosie.

CAPITOLUL 11
Alexandru invins si omorat in Arabia. Domnia lui Dimitrie. Cinstirea lui Ionatan.

l. Iar regele Egiptului a adunat puteri multe, ca nisipul de pe tarmurile marii, si corabii multe si a incercat sa ia domnia lui Alexandru cu viclesug si sa o adauge la stapanirea sa.
2. Si a iesit in Siria cu cuvinte de pace si cei din cetati ii deschideau portile si-i ieseau inainte, ca era porunca regelui Alexandru sa iasa inaintea lui, pentru ca acela ii era socru.
3. Iar Ptolomeu, cand intra in cetati, punea paza de ostasi in fiecare cetate.
4. Si cand s-a apropiat de Azot, i s-a aratat capistea lui Dagon arsa, si Azotul si cele de primprejurul lui stricate si trupurile lepadate si pe cei pe care i-a ars in razboi, ca erau facute gramezi de ei in calea lui.
5. Si au spus regelui cele ce a facut Ionatan, ca sa-l invinovateasca, insa regele a tacut.
6. Si l-a intampinat Ionatan in Iafa cu marire, s-au inchinat unul altuia si au poposit acolo.
7. Si a mers Ionatan cu regele pana la raul ce se cheama Elefteros si s-a intors in Ierusalim.
8. Iar regele Ptolomeu, supunand cetatile cele de pe langa mare, pana la Seleucia cea de langa mare, cugeta asupra lui Alexandru planuri rele.
9. Si a trimis soli la regele Dimitrie, zicand: “Vino sa punem intre noi legatura si-ti voi da tie pe fata mea, pe care o tine Alexandru, si vei imparati in locul tatalui tau,
10. Ca-mi pare rau ca i-am dat pe fiica mea, ca u cautat sa ma omoare”.
11. Si a grait rau asupra lui, pentru ca poftea el domnia lui.
12. Si luandu-si fata, a dat-o lui Dimitrie. Astfel el a rupt rudenia cu Alexandru, si s-a vadit vrajmasia lor.
13. Si a intrat Ptolomeu in Antiohia si a pus doua steme pe capul sau, a Asiei si a Egiptului.
14. Iar Alexandru era in Cilicia in vremurile acelea, ca nu vrea sa ramana sub ascultarea lui cei din locurile acelea.
15. Si a auzit Alexandru, si a venit impotriva lui cu razboi si a iesit Ptolomeu si l-a intampinat cu mana tare si l-a infrant.
16. Si a fugit Alexandru in Arabia, ca sa scape acolo, iar regele Ptolomeu s-a inaltat.
17. Si a luat Zabdiel arabul capul lui Alexandru si l-a trimis lui Ptolomeu.
18. Si regele Ptolomeu a murit a treia zi, si ostasii care erau in cetati au fost ucisi de catre locuitori.
19. Si s-a inaltat regele Dimitrie in anul o suta saizeci si sapte.
20. In zilele acelea a adunat Ionatan pe cei din Iuda, ca sa cucereasca cetatea din Ierusalim si a asezat impotriva ei multe masini de razboi.
21. Si au mers oarecare barbati fara de lege, care isi pizmuiau neamul, la rege si i-au spus ca Ionatan este cu ostire imprejurul cetatii;
22. Iar el auzind, s-a maniat si, indata purcezand, a venit la Ptolemaida si a scris lui Ionatan sa nu stea cu ostirea imprejurul cetatii, ci degraba sa vina la el in Ptolemaida, sa se intalneasca.
23. Si daca a auzit Ionatan, a poruncit sa stea cu ostirile imprejurul cetatii si a ales din cei mai batrani ai lui Israel si din preoti si a infruntat primejdia.
24. Si luand argint si aur si haine si alte daruri multe, a mers la rege in Ptolemaida, si a aflat trecere inaintea lui.
25. Si desi-l parau cativa oameni ai faradelegii dintre Iudei,
26. Regele i-a facut precum au facut si cei mai inainte de el si l-a inaltat inaintea tuturor prietenilor sai.
27. Si i-a intarit lui arhieria si altele cate a avut mai inainte spre cinste, si l-a pus pe el printre prietenii cei mai de frunte.
28. Si s-a rugat Ionatan regelui sa scuteasca Iuda de bir si cele trei tinuturi si Samaria, si i-a fagaduit in schimb trei sute de talanti.
29. Si a placut regelui si a scris lui Ionatan scrisori despre toate acestea, care erau asa:
30. Regele Dimitrie, fratelui Ionatan si neamului iudeu, bucurie!
31. Copia scrisorii pe care am scris-o lui Lastene, rudenia noastra, pentru voi, am scris-o si voua, ca sa stiti, si este asa:
32. Regele Dimitrie lui Lastene parintele sau, bucurie!
33. Neamului Iudeilor, prietenilor si aliatilor nostri credinciosi, am judecat sa le facem bine pentru bunavointa lor catre noi.
34. Le-am intarit si hotarele Iudeii si cele trei tinuturi: Efraim si Lida si Ramataim, care s-au adaugat Iudeii de la Samaria, si toate cate se hotarasc cu ele; tuturor celor ce aduc jertfa in Ierusalim le facem scutire de dajdiile ce lua de la ei mai inainte regele pe an, din roadele pamantului si din fructele pomilor.
35. Si celelalte care ni se cad noua, zeciuielile si vamile si lacurile cele de sare si dajdiile pentru rege care se cad noua, toate de ajutor le ingaduim lor.
36. Si nici una dintr-acestea nu se va calca de acum inainte in toata vremea.
37. Acum dar aveti grija ca sa faceti hrisov de acestea, care sa se dea lui Ionatan si sa se puna in muntele cel sfant intr-un loc de unde sa se poata vedea.
38. Iar vazand regele Dimitrie ca este liniste in tara si nimeni nu i se impotriveste, a slobozit pe toti ostasii sai, pe fiecare la locul sau, afara de ostasii cei straini, pe care-i adunase din insulele neamurilor. Dar atunci s-au facut vrajmase lui toate ostirile care fusesera in slujba parintilor lui.
39. Trifon, cel care fusese mai inainte intre cei ai lui Alexandru, vazand ca toate ostirile cartesc asupra lui Dimitrie, a mers la arabul Iamblic, care crestea pe Antioh, copilul lui Alexandru,
40. Si l-a rugat sa-i dea copilul ca sa-l puna rege in locul tatalui sau. I-a spus apoi cate a facut Dimitrie si neintelegerea pe care o au ostirile lui cu el si a ramas acolo multe zile.
41. Si a trimis Ionatan la regele Dimitrie ca sa-i scoata pe cei din cetatea Ierusalimului si pe cei din cetatile cele intarite, ca porneau razboi impotriva lui Israel.
42. Si a trimis Dimitrie la Ionatan, zicand: “Nu numai acestea iti voi face tie si neamului tau, ei cu marire te voi mari pe tine si pe neamul tau, de voi avea vreme buna.
43. Acum dar lucru bun vei face de-mi vei trimite barbati care sa ma ajute, ca s-au viclenit asupra mea toate ostirile mele”.
44. Si i-a trimis Ionatan trei mii de voinici alesi la Antiohia, si au venit la rege, si s-a veselit regele de venirea lor.
45. Ca s-au adunat cei din cetate, in mijlocul cetatii, ca la vreo suta douazeci de mii de barbati si voiau sa-l omoare pe rege.
46. Si a fugit regele in palat si au cuprins cei din cetate caile cetatii si au inceput razboiul.
47. Si a chemat regele pe Iudei intr-ajutor si s-au adunat toti impreuna la el si indata s-au risipit in cetate.
48. Si au omorat in cetate in ziua aceea ca vreo suta de mii si au ars cetatea si au luat prazi multe si au izbavit pe rege.
49. Si vazand cei din cetate ca au biruit Iudeii cetatea precum au voit, si-au pierdut curajul si au strigat catre rege, rugandu-se si zicand:
50. Intinde-ne mana cu pace si sa inceteze Iudeii de a ne mai bate pe noi si cetatea.
51. Si au lepadat armele si au facut pace si s-au marit Iudeii inaintea regelui si inaintea tuturor celor de sub stapanirea lui si s-au intors la Ierusalim cu prazi multe.
52. Si a sezut Dimitrie regele pe scaunul domniei si s-a linistit tara inaintea lui.
53. Insa a mintit in privinta a toate cate a zis si s-a instrainat de Ionatan si nu i-a rasplatit dupa facerile de bine, pe care le-a facut, ci a inceput sa-i faca necazuri.
54. Iar dupa aceasta s-a intors Trifon aducand pe Antioh cu el, inca fiind copil, si l-a ridicat rege si i-a pus stema.
55. Si s-au adunat la el toate ostirile pe care le-a risipit Dimitrie, si s-au razboit cu el, iar el a fugit si a fost biruit.
56. Si a luat Trifon elefantii si a stapanit Antiohia.
57. Si a scris Antioh cel tanar lui Ionatan, zicand: “Iti intaresc arhieria si te pun mai mare peste cele patru tinuturi si vreau sa fii din prietenii regelui”.
58. Si i-a trimis vase de aur pentru slujba si i-a dat putere sa bea din nastrapa de aur si sa se imbrace in porfira si sa aiba agrafa de aur.
59. Si pe Simon, fratele lui, l-a pus carmuitor de la hotarul Tirului pana la marginile Egiptului.
60. Si a iesit Ionatan si a mers dincolo de rau si in cetati si s-au adunat la el toate ostirile Siriei intr-ajutor si a venit la Ascalon, si au iesit cei din cetate inaintea lui cu marire.
61. Si de acolo s-a dus la Gaza si a inconjurat-o cu ostire si a ars imprejurimile cetatii si le-a pradat.
62. Cei din Gaza au rugat pe Ionatan si el a facut pace cu ei, dar a luat pe fiii capeteniilor ostatici, i-a trimis in Ierusalim, iar el a mers prin tara pana la Damasc.
63. Si a auzit Ionatan ca au venit capeteniile lui Dimitrie la Chedes in Galileea cu ostire multa, vrand sa-l scoata din tara aceea.
64. Si a iesit inaintea lor, iar pe fratele sau Simon l-a lasat in tara.
65. Si Simon a tabarat asupra Betturului si a facut razboi impotriva lui zile multe si l-a inchis.
66. Si l-au rugat pentru pace, si el le-a dat-o, si i-a scos de acolo si a luat cetatea si a pus in ea paza.
57. Iar Ionatan si tabara lui a tabarat la Marea Ghenizaretului si, sculandu-se de dimineata, a mers in campul Hatorului.
68. Dar dintr-o data le-a iesit in fata, in campie, o armata pagana, care dupa ce lasase o parte din ostire in munti sa-l pandeasca, inainta drept in fata lui.
69. Iar ostirea cea ascunsa s-a ridicat din locurile ei si a inceput razboiul.
70. Si au fugit toti cei care erau cu Ionatan; nici unul n-a ramas dintre ei, fara de Matatia, fiul lui Absalom, si Iuda, fiul lui Alfeu, capeteniile cetelor de oaste.
71. Si si-a rupt Ionatan hainele si si-a pus tarana pe cap si s-a rugat.
72. Si s-a intors impotriva lor cu razboi si i-a biruit, si ei au fugit.
73. Si vazand cei care fugisera de la el, s-au intors la el si i-au izgonit cu ei pana la Chedes, unde era tabara lor, si au poposit cu tabara acolo.
74. Si au cazut din cei de alt neam, in ziua aceea, ca la vreo trei mii de barbati, si s-a intors Ionatan in Ierusalim.

CAPITOLUL 12
Legatura cea noua a lui Ionatan cu Romanii si Spartanii. Trifon omoara cu viclesug pe Ionatan.

1. Si vazand Ionatan ca-i ajuta vremea, a ales barbati si i-a trimis la Roma, sa intareasca si sa innoiasca prietenia cu ea.
2. Si la Spartani si in alte locuri a trimis scrisori ca acestea.
3. Si au mers la Roma si au intrat in senatul lor si au zis: “Ionatan arhiereul si neamul Iudeilor ne-au trimis, ca sa innoiti cu noi legatura de prietenie, ca si mai inainte”.
4. Si Romanii le-au dat scrisori catre fiecare tinut ca sa-i petreaca spre pamantul Iudeii cu pace.
5. Iar cuprinsul scrisorilor pe care le-a scris Ionatan Spartanilor este acesta:
6. “Ionatan arhiereul si obstea poporului si preotii si celalalt popor al Iudeilor, fratilor Spartani, bucurie!
7. Inca de demult s-au trimis scrisori la Onia arhiereul, de catre Arie, unul din regii vostri, in care se adeverea ca sunteti fratii nostri, precum se vede din copia de fata.
8. Si cu cinste a primit Onia pe barbatul cel trimis si a primit scrisorile in care se arata legatura si prietenia dintre noi.
9. Drept aceea, noi neavand lipsa de acestea si avand mangaiere cartile cele sfinte, care sunt in mainile noastre,
10. Am incercat sa trimitem soli la voi care sa innoiasca fratia si prietenia, ca sa nu ne instrainam de voi, ca multa vreme a trecut de cand ati trimis la noi.
11. Iar noi neincetat in toata vremea si la sarbatori si la celelalte zile cuvioase va pomenim in jertfele si rugaciunile pe care le facem, precum este bine si se cuvine a ne aduce aminte de frati.
12. Si ne bucuram de marirea voastra.
13. Iar pe noi ne-au inconjurat multe necazuri si razboaie multe, ca s-au sculat cu bataie asupra noastra regii cei din jurul nostru.
14. Dar n-am vrut sa va suparam pe voi si pe ceilalti aliati si prieteni ai nostri cu vestea acestor razboaie.
15. Pentru ca avem ajutor din cer, care ne ajuta, si ne-am izbavit de vrajmasii nostri, si s-au supus vrajmasii nostri.
16. Drept aceea, am ales pe Numeniu, fiul lui Antioh, si pe Antipater, fiul lui Iason, si i-am trimis la Romani, ca sa innoiasca prietenia si legatura de pana acum cu noi.
17. Si le-am poruncit sa mearga si la voi si sa va aduca inchinaciuni si sa va dea scrisorile de la noi pentru innoirea fratiei noastre.
18. Si acum bine veti face de ne veti raspunde la acestea”.
19. Iata copia scrisorii trimisa de Spartani:
20. “Arie, regele Spartanilor, lui Onia, preotul cel mare, bucurie!
21. Aflatu-s-a in scrieri vechi despre Spartani si Iudei ca sunt frati si ca sunt din neamul lui Avraam.
22. Si acum de cand am cunoscut acestea, bine veti face scriindu-ne pentru pacea voastra.
23. Si noi va raspundem cu scrisoare ca turmele voastre si averea voastra ale noastre sunt, si cele ce sunt ale noastre, ale voastre sunt: poruncim drept aceea, ca sa vi se vesteasca acestea”.
24. Dupa acestea a auzit Ionatan ca s-au intors capeteniile lui Dimitrie cu putere mai multa decat mai inainte, ca sa porneasca razboi impotriva lui.
25. Si plecand din Ierusalim, s-a intalnit cu ei in tara Amatitei, ca nu i-a lasat sa calce in tara lui.
26. Si a trimis iscoade in tabara lor, si s-a intors si i-au spus lui ca asa au randuit, ca sa vina peste ei noaptea.
27. Si dupa ce a apus soarele, a poruncit Ionatan celor care erau cu el sa privegheze si sa fie inarmati si gata de bataie toata noaptea; si a pus straji imprejurul taberei.
28. Si au auzit vrajmasii ca Ionatan si cei care erau cu el s-au gatit de lupta, si s-au temut si s-au speriat si, fugind, au aprins focuri in tabara lor.
29. Si Ionatan si cei care erau cu el n-au priceput pana dimineata, ca vedeau focurile arzand.
30. Si a alergat Ionatan pe urma lor, si nu i-a prins, pentru ca trecusera raul Elefteros.
31. Si s-a abatut Ionatan la Arabii care se cheama Zabadei, si i-a batut si le-a luat prazile.
32. Si plecand, a venit la Damasc si a strabatut toata tara.
33. Iar Simon, iesind, a mers pana la Ascalon si la cetatile cele invecinate si s-a abatut la Iafa pe care a cucerit-o.
34. Ca a auzit ca ei vor sa dea cetatea oamenilor lui Dimitrie si a pus acolo sa o pazeasca.
35. Si s-a intors Ionatan si a adunat pe batranii poporului si s-au sfatuit cu ei, ca sa zideasca cetati intarite in Iuda,
36. Si sa inalte zid mare intre cetatuie si oras, ca sa o desparta de Ierusalim, si sa ramana despartita, asa incat nici sa cumpere, nici sa vanda.
37. Si s-au adunat sa zideasca cetatea, fiindca se daramase zidul de deasupra paraului Chedron in latura de rasarit, si au reparat partea ce se cheama Cafenata.
38. Si Simon a intarit Hadidul din Sefala si i-a pus porti si incuietori.
39. Si a incercat Trifon sa domneasca peste Asia si sa-si puna stema si sa puna mana pe regele Antioh.
40. Dar se temea ca nu cumva sa nu-l lase Ionatan si ca nu cumva sa porneasca razboi impotriva lui; si cauta sa prinda pe Ionatan si sa-l piarda si, sculandu-se, a venit in Betsean.
41. Si a iesit Ionatan inaintea lui la Betsean cu patruzeci de mii de barbati alesi de razboi.
42. Si vazand Trifon ca a venit Ionatan cu putere multa, s-a temut a-si intinde mainile asupra lui.
43. Si l-a primit cu marire si l-a imprietenit cu toti prietenii sai si i-a dat daruri si a poruncit supusilor sai sa asculte de el, ca si de sine.
44. Si i-a zis lui Ionatan: “Pentru ce ai ostenit tot poporul acesta, nefiind intre noi razboi?
45. Si acum trimite-i la casele lor, si-ti alege cativa barbati, care sa fie cu tine, si vino cu mine in Ptolemaida si ti-o voi da tie, ca si pe celelalte cetati si ostiri, si pe toti cei care sunt peste treburi, si intorcandu-ma, ma voi duce inapoi, ca pentru aceasta am venit”.
46. Iar Ionatan, crezandu-l, a facut cum i-a zis, si a trimis ostirile sa mearga in tara lui Iuda.
47. Si a lasat cu sine trei mii do barbati, dintre care doua mii in Galileea, iar o mie a mers cu el.
48. Si dupa ce a intrat Ionatan in Ptolemaida, au inchis Ptolemaidenii portile si l-au prins pe el si pe toti cei care venisera cu el i-au omorat cu sabia.
49. Si a trimis Trifon pedestrasi si calarime in Galileea si la campul cel mare, ca sa piarda pe toti cei ai lui Ionatan.
50. Si au inteles ca Ionatan este prins si ca au pierit cei care erau cu el, si se indemnara si se intocmira pentru razboi.
51. Si vazand cei care ii izgoneau ca ei pentru sufletul lor se vor bate, s-au intors.
52. Si au ajuns toti sanatosi in tara lui Iuda si au plans pe Ionatan si pe cei care erau cu el si s-au temut si a jelit tot Israelul cu jale mare.
53. Si au incercat toate neamurile cele de primprejurul lor, ca sa-i piarda.
54. Ca ziceau: “N-au capetenie si ajutor; acum dar sa-i batem si sa pierdem dintre oameni pomenirea lor”.

CAPITOLUL 13
Simon ramane in locul lui Ionatan. El biruie pe Trifon si curata Ierusalimul.

1. Si a auzit Simon ca a adunat Trifon putere multa, ca sa vina in tara lui Iuda s-o piarda.
2. Si vazand ca poporul este spaimantat si plin de frica, s-a suit in Ierusalim si a adunat poporul.
3. Si i-a mangaiat pe ei si le-a zis: “Voi stiti cate am facut eu si fratii mei si casa tatalui meu pentru legi si pentru cele sfinte, si razboaiele si nevoile pe care le-am facut.
4. Pentru aceasta toti fratii mei au pierit pentru Israel si am ramas eu singur,
5. Si acum sa nu dea Dumnezeu ca sa-mi crut eu sufletul in toata vremea necazului; ca nu sunt mai bun decat fratii mei.
6. Ci voi cauta razbunare pentru legea mea si pentru cele sfinte si pentru femeile si fiii nostri, ca s-au adunat toate limbile, ca sa ne piarda cu vrajmasie.
7. Si s-a aprins duhul poporului, indata ce a auzit cuvintele acestea, si a raspuns cu glas mare, zicand:
8. “Tu ne esti capetenia noastra in locul lui Iuda si al lui Ionatan, fratele tau.
9. Poarta razboiul nostru, si toate cate vei zice, vom face.
10. Si a adunat pe toti barbatii cei de razboi si a grabit a savarsi zidurile Ierusalimului si a-l intari primprejur.
11. Si a trimis pe Ionatan al lui Absalom cu putere destula la Iafa si, scotand pe cei care erau acolo, a ramas in ea.
12. Si a pornit Trifon din Ptolemaida cu ostire multa, sa intre in pamantul Iudei si avea cu sine pe Ionatan in lanturi.
13. Iar Simon a tabarat la Hadid in preajma campului.
14. Si intelegand Trifon ca s-a sculat Simon in locul lui Ionatan, fratele sau, si ca vrea sa porneasca asupra lui cu razboi, a trimis la el soli, zicand:
15. “Pentru banii ce era dator Ionatan, fratele tau, la vistieria imparateasca, pe urma slujbelor ce a avut, il tinem inchis.
16. Si acum trimite o suta de talanti de argint si pe doi fii ai lui ostatici, ca nu cumva, capatand libertatea, sa se vicleneasca spre noi, si noi il vom elibera”.
17. Si a cunoscut Simon ca graieste cu inselaciune catre el, insa tot a trimis banii Si pe prunci, ca sa nu ridice vrajmasie mare din partea poporului si sa nu se zica:
18. “Pentru ca Simon nu a trimis banii si pruncii, de aceea a pierit Ionatan”.
19. Si a trimis pruncii si cei o suta de talanti; iar el a mintit si n-a slobozit pe Ionatan.
20. Si dupa aceea a venit Trifon, ca sa intre in tara si sa o supuna si a inconjurat pe calea cea dinspre Adoraim; iar Simon si tabara lui il urmareau in tot locul unde mergea.
21. Iar cei din cetate au trimis la Trifon soli, grabindu-l sa vina la ei prin pustiu si sa le trimita hrana.
22. Si a gatit Trifon toata calarimea sa, ca sa vina in noaptea aceea, dar a fost zapada multa si n-a putut veni din pricina zapezii si, purcezand, a venit in Galaad.
23. Si cand s-a apropiat de Bascama, a omorat pe Ionatan si l-a ingropat acolo.
24. Si s-a inapoiat Trifon si s-a dus in pamantul sau.
25. Si a trimis Simon si a luat oasele lui Ionatan, fratele sau, si l-a ingropat in Modein, in cetatea parintilor.
26. Si l-a plans tot Israelul cu plangere mare si l-a jelit zile multe.
27. Si a zidit Simon mormantul tatalui sau si al fratilor lui si l-a inaltat cu chip frumos la vedere din piatra cioplita pe dinainte si pe dinapoi.
28. Si a pus deasupra sapte turnuri, unul in fata altuia: tatalui si maicii si celor patru frati.
29. Si le-a facut imprejur lucrari mestesugite si a pus stalpi mari si a facut pe stalpi chipuri cu arme spre nume vesnic si langa arme corabii cioplite, ca sa vada toti cei care umbla pe mare.
30. Acesta este mormantul pe care l-a facut in Modein si care este pana in ziua de azi.
31. Iar Trifon, umbland cu viclesug catre regele Antioh cel Tanar, l-a omorat.
32. Si a domnit in locul lui si si-a pus stema Asiei si a facut prapad mare pe pamant.
33. Si a zidit Simon cetatile Iudeii si le-a intarit cu turnuri inalte si cu ziduri mari si cu porti cu zavoare si a pus stransura de bucate in cetati.
34. Si alegand Simon barbati. i-a trimis cu daruri la regele Dimitrie, ca sa ierte tara, pentru ca toate faptele lui Trifon erau jafuri.
35. Si a trimis la el regele Dimitrie dupa faptele acestea si i-a raspuns si i-a scris aceasta scrisoare:
36. “Regele Dimitrie, lui Simon arhiereul si prietenul regilor, batranilor si neamului evreiesc, bucurie.
37. Am primit coroana de aur si ramura de finic si suntem gata sa va dam pace mare si am scris celor mai mari peste treburi sa va lase cele ce va iertam.
38. Si cate am asezat cu voi raman, si cetatile, pe care le-ati zidit, sa fie ale voastre.
39. Iertam scaparile din vedere si greselile facute pana in ziua de astazi si dajdiile catre rege cu care erati datori si orice se vamuia in Ierusalim sa nu se mai vamuiasca.
40. Si care vor fi vrednici dintre voi sa se inscrie intre ai nostri, sa se inscrie si sa fie intre noi pace”.
41. In anul o suta saptezeci s-a ridicat jugul neamurilor de deasupra lui Israel.
42. Si a inceput poporul lui Israel a scrie in scrisori si in zapise: “In anul intai pe vremea lui Simon arhiereul cel mare, mai-marele si carmuitorul Iudeilor”.
43. In zilele acelea a tabarat Simon asupra Ghezerului si a inconjurat-o cu ostiri si a facut un turn pe roate pentru luarea cetatii si s-a apropiat de cetate si a lovit un turn si l-a luat.
44. Si cei din turnul pe roate au sarit in cetate si s-a facut tulburare mare.
45. Si s-au suit cei din cetate cu femeile si cu fiii lor pe zid, rupandu-si hainele si au strigat cu glas mare rugand pe Simon sa faca pace cu ei si au zis:
46. “Sa nu ne faci noua dupa rautatile noastre; ci dupa mila ta”.
47. Si i s-a facut mila lui Simon de ei si nu i-a batut, ci scotandu-i din cetate a curatit casele in care erau idolii, si asa au intrat in ea, laudand si binecuvantand pe Domnul.
48. Si a scos din ea toata necuratia, a asezat acolo oameni care tin legea, a intarit-o si a zidit in ea locas.
49. Iar cei din cetatuia din Ierusalim erau opriti a iesi si a merge in tara si a cumpara si a vinde si au flamanzit foarte si multi dintre ei au pierit de foame.
50. Si au strigat catre Simon sa-i primeasca si i-a primit si a scos pe cei care erau acolo si a curatit cetatuia de necuratenii.
51. Si au intrat in ea in douazeci si trei ale lunii a doua, in anul o suta saptezeci si unu, cu laude si cu stalpari si harpe si chimvale si cu alaute si cu cantari si cantece, fiindca marele vrajmas al lui Israel fusese infrant.
52. Si a randuit ca in fiecare an sa serbeze aceasta zi cu veselie.
53. Si a intarit muntele templului Domnului cel de langa cetate si au locuit acolo, el si cei care erau cu ei.
54. Si a vazut Simon ca Ioan, feciorul sau, este om deplin si l-a pus capetenie peste toate ostirile si a locuit in Gaza.

CAPITOLUL 14
Arsachis, regele Persilor, biruind pe Dimitrie, aduce liniste tarilor. Simon cucereste Iafa, Ghezerul si Ierusalimul, marind hotarele neamului sau.

l. Si in anul o suta saptezeci si doi, regele Dimitrie si-a adunat puterile sale si s-a dus in Media sa-si caute ajutor, ca sa bata pe Trifon.
2. Iar auzind Arsachis, regele Persiei si al Mediei, ca a venit Dimitrie in hotarele sale, a trimis pe unul din capeteniile sale, ca sa-l prinda viu.
3. Acesta, mergand, a batut ostirea lui Dimitrie, l-a prins, l-a dus la Arsachis si l-a pus sub paza.
4. Si s-a odihnit tara in pace in toate zilele lui Simon si a cautat el cele bune neamului sau si le-a placut stapanirea lui si marirea lui in toate zilele.
5. Si sporind marirea sa, a luat Iafa, ca sa aiba port si a facut intrare la insulele marii.
6. Si a latit hotarele neamului sau si a stapanit tara.
7. Si a adunat multi robi si a stapanit Ghezerul si Betturul si cetatea si a scos necurateniile din ea, ca nu i se mai impotrivea nimeni.
8. Si lucrau pamantul cu pace si pamantul da roadele lui si pomii campurilor fructele lor.
9. Batranii sedeau in ulite, toti vorbeau de lucrurile cele bune si tinerii se imbracau in haine de marire si cu imbracaminte de razboi.
10. Cetatilor le-a dat hrana si le-a facut intarituri, incat s-a vestit numele maririi lui pana la marginea pamantului.
11. A adus pace pe pamant si s-a veselit Israel cu veselie mare.
12. Si a sezut fiecare sub vita sa si sub smochinul sau, ca nu avea cine sa-i inspaimante.
13. Ca se sfarsisera de pe pamant cei care aduceau razboaie asupra lor si regii se prabusisera in zilele acelea.
14. Si a intarit pe toti smeritii poporului sau, a pazit legea si a pierdut pe cel fara de lege si viclean.
15. Sfantul locas l-a marit si a inmultit vasele cele sfinte.
16. Si s-a auzit la Roma si pana la Sparta ca a murit Ionatan si s-au mahnit foarte.
17. Si au auzit ca Simon, fratele lui, s-a facut in locul lui arhiereu si stapaneste tara si cetatile cele din ea.
18. Si i-au scris lui pe table de arama, ca sa innoiasca prietenia cu el si tovarasia pe care o facusera cu Iuda si cu Ionatan, fratii lui.
19. Si s-a citit inaintea adunarii in Ierusalim.
20. Iar copia scrisorilor pe care le-au trimis Spartanii este aceasta: “Capeteniile Spartanilor si cetatea lor, lui Simon arhiereul, batranilor si preotilor si la tot poporul Iudeilor, bucurie.
21. Solii cei trimisi la poporul nostru ne-au spus de marirea si cinstea voastra si ne-am bucurat de venirea lor.
22. Si am scris cele zise de ei in cartea sfaturilor poporului, precum urmeaza: Numeniu, fiul lui Antioh si Antipater, fiul lui Iason, solii Iudeilor, au venit la noi ca sa innoiasca prietenia cu noi.
23. Si a primit poporul pe oamenii acestia cu cinste si a pus copia de pe cuvintele lor in arhiva tarii ca amintire pentru poporul spartan. Iar o copie de pe ele am trimis-o arhiereului Simon”.
24. Dupa aceasta a trimis Simon pe Numeniu la Roma, avand o pavaza mare de aur care pretuia o mie de mine, ca sa intareasca tovarasia cu ei.
25. Si daca a auzit poporul lucrurile acestea, a zis: “Cu ce daruri vom rasplati pe Simon si pe fiii lui?
26. Ca au fost viteji, el si fratii lui, casa tatalui sau si au batut pe vrajmasii lui Israel si au intarit stapanirea lui Israel”. Atunci au scris toate acestea pe table de arama, pe care le-au pus pe stalpi in muntele Sionului.
27. Si iata copia scrisorii: “In ziua a optsprezecea a lunii Elul, in anul o suta saptezeci si doi, care este al treilea an, pe vremea lui Simon arhiereul,
28. Capetenia poporului Domnului, cand era mare adunare de preoti si de popor si de capetenii ale neamului si batrani ai tarii, vi s-au facut cunoscut acestea: Fiindca de multe ori au fost razboaie in tara,
29. Simon, fiul preotului Matatia, din neamul lui Ioiarib si fratii lui, s-au pus in primejdie, stand impotriva vrajmasilor neamului sau, ca sa apere templul si legea si cu marire a preamarit neamul sau.
30. Si a adunat Ionatan neamul sau si s-a facut lui arhiereu, si s-a adaugat la poporul sau.
31. Si au vrut vrajmasii sa le calce tara, ca sa le-o supuna si sa-si ridice mainile asupra celor sfinte ale lor.
32. Atunci s-a sculat Simon si a pornit razboi pentru neamul sau si a cheltuit bani multi dintr-ai sai si a dat arme si simbrie barbatilor viteji din neamul sau,
33. Si a intarit cetatile Iudeii si Betturul cel de la hotarele Iudeii, unde erau armele vrajmasilor mai inainte si a pus acolo paza barbati iudei.
34. Si a intarit Iafa cea de la mare si Ghezer cea de la hotarele Azotului, in care mai inainte locuiau vrajmasii si au locuit acolo Iudei si cate mai trebuia le-a facut.
35. Si vazand poporul credinta lui Simon si marirea adusa de el neamului sau, l-a pus carmuitor si arhiereu, pentru ca el a facut toate acestea, pastrand dreptatea si credinta neamului sau si ravnind in tot chipul sa inalte pe poporul sau.
36. Si in zilele acelea a mers bine lucrul prin mainile lui, ca s-au izgonit strainii din tara lor si cei din cetatea lui David din Ierusalim, care isi facusera cetate, din care ieseau si pangareau imprejurimea templului si aduceau mult necaz cu intinaciunea lor.
37. Si a pus sa locuiasca in el barbati iudei si l-a intarit spre apararea tarii si a cetatii si a inaltat zidurile Ierusalimului.
38. Si regele Dimitrie i-a intarit arhieria dupa aceasta,
39. Si l-a facut dintre prietenii sai, si l-a marit apoi cu cinste mare,
40. Pentru ca a auzit ca Romanii ii au pe Evrei de prieteni si aliati; si ca ei au iesit inaintea solilor lui Simon cu cinste;
41. Pentru toate acestea au voit Iudeii si preotii sa le fie Simon carmuitor si arhiereu in veac, pana se va scula prooroc credincios,
42. Si sa fie peste ei carmuitor si sa aiba grija de cele sfinte, sa faca randuieli mai mari peste lucrurile lor si peste tara si peste arme si cetati.
43. Si sa poarte grija de templu si toti sa asculte de el si cu numele lui sa se scrie toate scrisorile in tara si sa se imbrace cu porfira si sa poarte podoabe de aur.
44. Si nimanui din popor si din preoti nu va fi ingaduit sa calce ceva din acestea si sa fie impotriva celor ce va zice el, sau sa faca adunare in tara fara de el, sau sa se imbrace cu porfira si sa poarte agrafa de aur;
45. Iar cine va face afara de acestea sau va calca ceva dintr-acestea sa fie vinovat”.
46. Si a primit tot poporul sa-i faca lui Simon, dupa cuvintele acestea.
47. Iar Simon a primit si a voit sa fie arhiereu si carmuitor si stapanitor neamului evreiesc si preotilor si sa poarte grija de toii.
48. Si a zis ca scrisoarea aceasta sa fie sapata in table de arama,
49. Si sa le aseze in curtea templului in loc ales si copii dupa ele sa le puna in vistierie, ca sa le aiba Simon si fiii lui.

CAPITOLUL 15
Simon strica prietenia pe care o legase cu Antioh, fiul lui Dimitrie, si cu Romanii.

l. Si a trimis Antioh, feciorul regelui Dimitrie, scrisori din insulele marii lui Simon preotul si stapanitorul Evreilor si catre tot neamul iudeu.
2. Si erau scrise in acest chip: “Regele Antioh, lui Simon arhiereul si stapanitorul Evreilor si neamului evreiesc, bucurie.
3. De vreme ce oameni misei au biruit imparatia parintilor nostri,
4. Si vreau sa o asez din nou precum era mai inainte, am adunat ostire multa, am facut corabii de razboi si am hotarat sa pedepsesc pe cei care au pradat tara noastra si pe cei care au pustiit cetatile din hotarele stapanirii mele.
S. Acum dar iti intaresc toate scutirile date de regii cei mai inainte de mine si orice alte daruri ti-au ingaduit ei;
6. Si-ti ingaduiesc sa faci bani sub numele tau, in tara ta.
7. Si Ierusalimul si templul sa fie libere si toate armele ce ai si cetatile pe care le-ai zidit si le stapanesti sa-ti ramana tie;
8. Si toata datoria domneasca si oricate erau sa fie pentru domnie, de acum si in tot veacul, se lasa tie.
9. Si dupa ce vom aseza stapanirea noastra, te vom mari pe tine si neamul tau si templul Domnului cu slava mare, incat sa fie aratata marirea voastra in tot pamantul”.
10. In anul o suta saptezeci si patru, a iesit Antioh in pamantul parintilor sai si s-au adunat acolo toate ostirile, incat putini au ramas eu Trifon.
11. Si l-a izgonit regele Antioh, iar el a fugit in Dora cea de langa mare.
12. Ca a vazut ca s-au adunat peste el rautatile si l-au parasit ostirile.
13. Si a tabarat Antioh asupra Dorei impreuna cu o suta douazeci de mii de barbati razboinici si opt mii de calareti.
14. Si a inconjurat cetatea si cu corabii si o lovea si dinspre uscat si dinspre mare si pe nimeni n-a lasat nici sa iasa, nici sa intre.
15. Si a venit Numeniu si cei care erau cu el de la Roma avand scrisori catre regi si tari, in care erau scrise acestea:
16. “Lucius, consul al Romanilor, regelui Ptolomeu, bucurie.
17. Solii Iudeilor au venit la noi prieteni si aliati ai nostri, ca sa innoiasca prietenia si legatura cea din inceput, trimisi de Simon arhiereul sl de poporul Iudeilor.
18. Si au adus un scut de aur de o mie de mine.
19. Pentru aceasta scriem regilor si tarilor, ca sa nu le faca rau, lor si cetatilor si tarii lor, si sa nu dea ajutor celor care se razboiesc impotriva lor.
20. Si ni s-a parut ca este bine a lua scutul de la ei.
21. Deci de vor fi fugit vreunii oameni facatori de rele din tara lor la voi, sa-i dati lui Simon arhiereul, sa-i pedepseasca dupa legea lor”.
22. Aceeasi scrisoare a fost adresata regelui Dimitrie, lui Atalus, lui Ariarate si lui Arsachis,
23. Precum si tuturor tarilor: Sampsame, Sparta, Delos, Mindus, Sicion, Caria, Samos, Pamfilia, Licia, Halicarnas, Cos, Side, Aradus, Rodos, Faselis, Gortina, Cnidus, Cipru si Cirene.
24. Si copia lor a trimis-o lui Simon arhiereul.
25. Iar regele Antioh i tabarat asupra Dorei a doua zi, aducand din ce in ce mai aproape ostirile sale si facand masini, a inchis Antioh pe Trifon, incat nu putea nici sa intre, nici sa iasa.
26. Si i-a trimis Simon doua mii de barbati alesi sa-i ajute si argint si aur si vase pretioase.
27. Si n-a vrut sa le primeasca, ci a stricat tot ceea ce s-a inteles cu el mai inainte si s-a instrainat de el.
28. Si a trimis la el pe Atenobiu, unul din prietenii sai, spre a vorbi cu el astfel: “Voi tineti Iafa si Ghezer si intaritura din Ierusalim, cetati ale stapanirii mele.
29. Hotarele lor le-ati pustiit si ati adus necaz mare pe pamant, stapanind locuri multe in hotarele stapanirii mele;
30. Acum dar dati cetatile pe care le-ati luat si birurile tinuturilor pe care le-ati stapanit din hotarele cele din afara de Iuda.
31. Iar de nu, dati pentru ele cinci sute de talanti de argint si pentru stricaciunea facuta si pentru birurile cetatilor, alti cinci sute de talanii; iar de nu, vom veni si vom face razboi impotriva voastra”.
32. Si a venit Atenobiu, prietenul regelui, la Ierusalim si a vazut marirea lui Simon si rafturi cu vase de aur si de argint si slugarime multa, incat se minuna si apoi i-a spus cuvintele regelui:
33. Si raspunzand Simon, i-a zis lui: “Nici pamant strain n-am luat, nici tinem ceva strain, ci mostenirea parintilor nostri, pe care vrajmasii nostri fara judecata cu orice prilej au apucat-o.
34. Iar noi ne tinem acum de mostenirea parintilor nostri.
35. Cat despre Iafa si Ghezer, pe care le ceri, acestea faceau tulburare in popor si in tara noastra. Pentru ele vom da o suta de talanti”. Si Atenobiu nu i-a raspuns nici un cuvant.
36. Si intorcandu-se cu manie la rege, i-a spus cuvintele acestea si marirea lui Simon si toate cate a vazut si sa maniat regele cu mare furie:
37. Iar Trifon, intrand in corabie, a fugit la Ortosia.
38. Si a pus regele pe Cendebeu comandant la marginea marii si i-a dat ostire pedestrasi si calareti.
39. Si i-a poruncit sa se aseze in preajma Iudeii si sa zideasca Cedronul, sa intareasca portile si sa faca razboi impotriva poporului. Iar regele a inceput sa urmareasca el insusi pe Trifon.
40. Si a venit Cendebeu la Iamnia si a inceput sa asupreasca poporul si sa intre in Iuda, robind si ucigand. Si a zidit Cedronul.
41. Si a randuit acolo calareti si oaste, ca sa faca navaliri si sa inchida caile Iudeii, precum i-a poruncit regele.

CAPITOLUL 16
Simon si doi fii ai lui sunt omorati miseleste. Lui ii urmeaza Ioan, fiul lui, care s-a numit Hircan si care a facut multe razboaie si vitejii.

1. Si s-a suit Ioan de la Ghezer, si a spus lui Simon, tatal sau, cele ce a facut Cendebeu.
2. Si a chemat Simon pe cei doi fii mai mari ai sai, pe Iuda si pe Ioan, si le-a zis: “Eu si fratii mei si casa tatalui meu ne-am luptat cu vrajmasii lui Israel din tinerete pana in ziua de astazi, si prin mainile noastre de multe ori s-a izbavit Israel.
3. Si acum am imbatranit, iar voi pentru aceasta slujba, din mila lui Dumnezeu, aveti ani destui; fiti in locul meu si in locul fratelui meu si faceti razboi pentru neamul nostru, si ajutorul cel din cer sa fie cu voi”.
4. Si a ales din tara douazeci de mii de barbati razboinici si calareti, si a mers asupra lui Cendebeu, si au dormit la Moden.
5. Si iesind dimineata la camp, au fost intampinati de ostire multa, pedestri si calari; iar intre ei era un rau.
6. Si a tabarat el si poporul lui in fala lor. Si vazand ca poporul se teme sa treaca raul, a trecut intai el, si l-au vazut oamenii lui, si au trecut si ei dupa el.
7. Si a despartit oastea in doua si pe calareti i-a asezat in mijlocul pedestrasilor, caci calarimea vrajmasilor era foarte multa.
8. Si au trambitat cu trambitele sfintite, si Cendebeu a fost infrant impreuna cu tabara lui, si au cazut dintre ei raniti multi, si cati au mai ramas au fugit in cetate.
9. Atunci a fost ranit Iuda, fratele lui Ioan, iar Ioan i-a gonit pana la Cedron, pe care-l zidise.
10. Si au fugit pana la turnurile cele din tarina Azotului, si le-au ars cu foc, si au cazut dintre ei ca la vreo doua mii de barbati, si s-au inapoiat in pamantul Iudeii Cu pace.
11. Iar Ptolomeu al lui Abub era pus carmuitor in campul Ierihonului, si avea argint si aur mult.
12. El era ginere al arhiereului.
13. Si s-a inaltat inima lui si a vrut sa stapaneasca tara, si s-a sfatuit cu viclesug asupra lui Simon si a fiilor lui, ca sa-l omoare.
14. Iar Simon umbla prin cetatile din iara si purta grija de nevoile lor, si s-a coborat din Ierihon, el si Matatia si Iuda, fiii lui, in anul o suta saptezeci si sapte, in luna a unsprezecea, luna Sebat.
15. Si i-a primit cu viclesug feciorul lui Abub intr-un castel mic, ce se chema Doc, pe care-l zidise, si le-a facut ospat mare, si a ascuns acolo barbati.
16. Si cand s-au ametit de vin Simon si fiii lui, s-a sculat Ptolomeu si cei care erau cu el, si-au luat armele si au intrat asupra lui Simon la ospat, si l-au omorat impreuna cu cei doi feciori ai lui, si o seama din slugile lui.
17. Si a facut rautate mare si a rasplatit rele pentru bune.
18. Si scriind acestea, Ptolomeu a trimis la rege sa-i dea ostire intr-ajutor, si-i va supune in schimb tara si cetatile sale.
19. Si a trimis pe altii la Ghezer sa omoare pe Ioan, si celor mai mari peste mii le-a trimis scrisori sa vina la el, sa le dea argint, aur si daruri.
20. Iar pe altii i-a trimis sa cuprinda Ierusalimul si muntele templului Domnului.
21. Dar alergand cineva inainte, i-a spus lui Ioan la Ghezer ca au pierit tatal si fratii lui si ca a trimis sa-l omoare si pe el.
22. Si auzind, s-a spaimantat si, prinzand barbatii care venisera sa-l piarda, i-a omorat, ca a cunoscut ca voiau sa-l omoare.
23. Iar celelalte fapte ale vietii lui Ioan, razboaiele lui si vitejiile lui, pe care le-a facut barbateste, si zidurile Ierusalimului pe care le-a facut, si toate ispravile lui,
24. Iata acestea s-au scris in cartea zilelor arhieriei lui, dupa ce s-a facut arhiereu in locul tatalui sau.

Categoria: Vechiul testament

Cautare:

Cartea Intai a Macabeilor

Vizualizari: 2053

Id: 2898

Imagine:

Share: