CARTEA INTAI A REGILOR
CAPITOLUL 1
Nasterea lui Samuel.
l. Era in vremea aceea un om la Ramataim-Tofim, in Muntele Efraim, cu numele Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Tuf Efraimitul.
2. Omul acela avea doua femei: numele uneia era Ana si numele celeilalte era Penina. Penina avea copii, iar Ana nu avea copii.
3. Omul acela se ducea in fiecare an din cetatea sa, la Silo, sa se inchine si sa aduca jertfa Domnului Savaot; acolo insa erau preoti ai Domnului cei doi fii ai lui Eli: Ofni si Finees.
4. In ziua cand Elcana aducea jertfa dadea parte Peninei, femeii sale si tuturor fiilor si fiicelor ei;
5. Iar Anei ii dadea parte indoita, desi aceasta nu avea copii, pentru ca el iubea pe Ana mai mult decat pe Penina, caci Domnul inchisese pantecele ei.
6. Potrivnica ei insa o amara grozav, atatand-o ca sa carteasca din pricina ca nu i-a dat Domnul prunci.
7. Asa se intampla in fiecare an, cand mergea ea la casa Domnului: aceea o amara, iar aceasta plangea si se tanguia si nu manca.
8. Dar iata o data Elcana, barbatul sau, i-a zis: “Ana!” Si ea a raspuns: “Iata-ma!” A zis Elcana: “Ce plangi si de ce nu mananci si pentru ce e intristata inima ta? Nu sunt eu oare pentru tine mai bun decat zece copii?”
9. Atunci Ana, dupa ce au mancat si au baut ei in Silo, s-a sculat si a stat inaintea Domnului. Iar preotul Eli sedea atunci pe scaun la usa cortului Domnului.
10. Ea insa s-a rugat Domnului cu sufletul intristat si a plans amarnic,
11. Si a dat fagaduinta, zicand: “Atotputernice Doamne, Dumnezeule Savaot, de vei cauta la intristarea roabei Tale si-ti vei aduce aminte de mine si de nu vei uita pe roaba Ta, ci vei da roabei Tale un copil de parte barbateasca, il voi da tie, si nu va bea el nici vin, nici sichera, nici brici nu se va atinge de capul lui”.
12. Dar pe cand se ruga ea asa indelung inaintea Domnului, Eli privea la gura ei;
13. Si fiindca Ana vorbea in inima sa, iar buzele ei numai se miscau, dar glasul nu i se auzea, Eli socotea ca ea e beata.
14. De aceea i-a si zis Eli: “Pana cand ai sa stai aici beata? Trezeste-te si te du de la fata Domnului!”
15. Raspunzand insa Ana a zis: “Nu, domnul meu! Eu sunt o femeie cu inima intristata; nici vin, nici sichera n-am baut, ci imi dezvalui sufletul meu inaintea Domnului.
16. Sa nu socoti pe roaba ta femeie netrebnica, caci din durerea mea cea mare si din intristarea mea am vorbit pana acum”.
17. Atunci Eli i-a raspuns si i-a zis: “Mergi in pace si Dumnezeul lui Israel sa-ti plineasca cererea pe care I-ai facut-o!”
18. Iar ea i-a zis: “Sa afle roaba ta trecere inaintea ochilor tai!” Apoi s-a dus ea in calea sa si a mancat si fata nu-i mai era trista ca mai inainte.
19. Iar dimineata s-au sculat ei si s-au inchinat inaintea Domnului si, intorcandu-se, au venit la casa lor in Rama. Dupa aceea a cunoscut Elcana pe Ana, femeia sa, si si-a adus aminte Domnul de ea.
20. Dupa catva timp a zamislit Ana si a nascut un fiu si i-a pus numele Samuel, caci isi zicea ea: “De la Domnul Dumnezeul Savaot l-am cerut!”
21. Si s-a dus Elcana cu toata familia lui la Silo sa aduca jertfa Domnului, dupa fagaduintele sale, si toate zeciuielile de la pamantul sau.
22. Ana insa nu s-a dus cu el, spunand barbatului sau: “Cand pruncul va fi intarcat de la san si va creste, atunci am sa-l duc si va fi infatisat el inaintea Domnului si va ramane acolo pe totdeauna”.
23. Iar Elcana, barbatul ei, a zis catre ea: “Fa cum ti se pare ca este bine; ramai pana-l vei intarca; dar sa intareasca Domnul cuvantul ce a iesit din gura ta”. Si a ramas femeia aceasta si a alaptat pruncul pana l-a intarcat.
24. Iar dupa ce l-a intarcat, s-a dus cu el la Silo, luand trei vitei, cateva paini, o efa de faina si un burduf de vin, si a venit la casa Domnului in Silo si a venit si copilul impreuna cu ei, dar copilul era inca prunc.
25. Si l-au adus inaintea fetei Domnului, iar tatal sau a adus jertfa randuita in asemenea zile si au junghiat un vitel. Ana a adus pe prunc la Eli,
26. Zicand: “O, domnul meu!, viu sa fie sufletul tau, domnul meu! Eu sunt acea femeie care am stat aici inaintea ta si m-am rugat Domnului.
27. Pentru acest copil m-am rugat eu si Domnul mi-a plinit cererea ce am cerut de la Dansul.
28. Si acum eu il dau Domnului pentru toate zilele vietii lui, sa slujeasca Domnului”. Apoi s-au inchinat acolo Domnului.
CAPITOLUL 2
Cantarea Anei. Cresterea lui Samuel si rautatea fiilor lui Eli.
l. S-a rugat deci Ana si a zis: “Bucuratu-s-a inima mea intru Domnul, inaltata a fost fruntea mea de Domnul Dumnezeul meu si gura mea s-a deschis larg asupra vrajmasilor mei, caci m-am bucurat de izbavirea Ta.
2. Nimeni nu este sfant ca Domnul, caci nu e altul afara de Tine; si nimeni nu e puternic ca Dumnezeul nostru.
3. Nu va laudati si cuvinte trufase sa nu iasa din gura voastra, caci Domnul este Dumnezeul a toata cunostinta si lucrurile la Dansul sunt cantarite.
4. Arcul celor puternici s-a frant, iar cei slabi s-au incins cu putere.
5. Cei satui vor munci pentru paine, iar cei flamanzi nu vor mai avea foame. Cea stearpa va naste de sapte ori, iar cea cu copii multi va fi neputincioasa.
6. Domnul omoara si invie; El coboara la locuinta mortilor si iarasi scoate.
7. Domnul saraceste pe om si tot El il imbogateste; El smereste si El inalta. El ridica pe cel sarac din pulbere si din gunoi pe cel lipsit, punandu-i in rand cu cei puternici si dandu-le scaunul maririi, caci ale Domnului sunt temeliile pamantului si El intemeiaza lumea pe ele.
8. Pasii sfintilor Sai El ii pazeste, iar nelegiuitii vor pieri intru intuneric caci omul nu prin putere este tare.
9. Domnul va zdrobi pe cei ce se impotrivesc Lui; va tuna din cer asupra lor. Sfant este Domnul; sa nu se laude cel intelept cu intelepciunea sa si cel puternic sa nu se laude cu puterea sa, nici cel bogat sa nu se faleasca cu bogatia sa; ci cel ce voieste sa se laude, cu aceea sa se laude ca stie si cunoaste pe Domnul si face judecata si dreptate in mijlocul pamantului.
10. Domnul din inaltimea cerului va tuna peste vrajmasii Sai, El va judeca marginile pamantului, drept fiind, El va da tarie regilor nostri si fruntea Unsului Sau o va inalta”.
11. Si au lasat pe Samuel acolo, inaintea Domnului. Apoi Elcana s-a dus la casa sa in Rama, iar copilul a ramas sa slujeasca Domnului sub povata preotului Eli.
12. Insa fiii lui Eli erau oameni netrebnici. Ei nu stiau de Domnul,
13. Nici de datoria preoteasca fata de popor. Cand aducea cineva jertfa, feciorul preotului venea in timpul cand se fierbea carnea cu o furculita in mana,
14. O vara in caldare, sau in blid, sau in tava, sau in oala, si ce prindea furculita, aceea lua feciorul preotului. Asa faceau ei cu toti Israelitii care veneau acolo in Silo.
15. Chiar si inainte de a arde grasimea venea feciorul preotului si zicea catre cel ce aducea jertfa: “Da carne de friptura pentru preot, caci el n-are sa ia de la tine carne fiarta, ci da-i-o cruda”.
16. Si daca cineva zicea: “Lasa sa se arda mai intai grasimea, cum se cuvine, si apoi iti vei lua cat iti va pofti sufletul”, atunci el raspundea: “Ba nu, da-mi chiar acum, iar de nu, voi lua cu de-a sila”.
17. si pacatul acestor tineri era foarte mare inaintea Domnului, caci ei departau lumea de a mai aduce jertfa Domnului.
18. Iar copilul Samuel slujea inaintea Domnului, imbracat cu efod de in.
19. Meilul de deasupra i-l facea mama sa si i-l aducea in fiecare an, cand venea cu barbatul ei sa aduca jertfa randuita.
20. Si a binecuvantat Eli pe Elcana si pe femeia lui si a zis: “Sa-ti dea tie Domnul copii de la femeia aceasta in locul celui afierosit, pe care tu l-ai daruit Domnului!” Si s-au dus ei la casa lor.
21. Dupa aceea a cercetat Domnul pe Ana si ea a zamislit si a mai nascut trei baieti si doua fete, iar copilul Samuel crestea inaintea Domnului.
22. Eli insa era tare batran si auzea de toata purtarea fiilor sai fata de intreg Israelul si ca se culcau cu femeile celor ce se adunau la usa cortului adunarii.
23. Si le-a zis: “Pentru ce faceti voi asemenea lucruri, caci aud vorbe rele despre voi de la tot poporul Domnului?
24. Nu, copiii mei, nu este buna vestea ce o aud eu despre voi; nu mai faceti asa, caci nu este buna vestea care o aud eu; voi razvratiti poporul Domnului.
25. Ca de va gresi omul fata de alt om, atunci se vor ruga pentru el lui Dumnezeu; iar de va pacatui cineva fata de Domnul, atunci cine va mijloci pentru el?” Dar ei nu ascultau spusele tatalui lor, caci Domnul hotarase sa-i dea mortii.
26. Iar copilul Samuel crestea mereu cu varsta si era iubit si de Dumnezeu si de oameni.
27. In vremea aceea a venit la Eli un om al lui Dumnezeu si i-a zis: “Asa graieste Domnul: Nu M-am aratat Eu oare casei tatalui tau cand erau ei inca in Egipt, in casa lui Faraon?
28. Si nu l-am ales Eu oare din toate semintiile lui Israel sa-Mi fie preot, ca sa aprinda tamaie si sa poarte efod inaintea Mea? Si nu am dat Eu oare casei tatalui tau din toate jertfele ce se frig pe foc de fiii lui Israel?
29. Pentru ce dar voi calcati in picioare jertfele Mele si prinoasele Mele de paine, pe care le-am poruncit Eu pentru locasul Meu, si pentru ce tu tii mai mult la fiii tai decat la Mine, ingrasandu-i pe ei cu toata parga poporului Meu Israel?
30. De aceea asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu am zis odinioara: Casa ta si casa tatalui tau va umbla nestramutat inaintea fetei Mele in veac; dar acum Domnul zice: Sa nu mai fie asa, caci Eu preamaresc pe cei ce Ma preaslavesc pe Mine, iar cei ce Ma necinstesc vor fi rusinati.
31. Iata vin zile cand Eu voi taia bratul tau si bratul casei tatalui tau, incat sa nu mai fie batran in casa ta niciodata.
32. Si tu vei vedea casa Mea ca un dusman pentru tine, desi Domnul va milui pe Israel si nu va mai fi in casa ta batran in toate zilele.
33. Nu voi departa pe toti ai tai de la jertfelnicul Meu, ca sa chinuiesc ochii tai si sa apas sufletul tau; dar toti urmasii casei tale vor muri la mijlocul anilor lor.
34. Si iata un semn pentru tine, care se va petrece cu cei doi fii ai tai, Ofni si Finees: amandoi vor muri in aceeasi zi.
35. Si-Mi voi pune un preot credincios. Acela se va purta dupa inima Mea si dupa sufletul Meu; si casa lui o voi intari si va umbla el inaintea Unsului Meu in toate zilele;
36. Si tot cel ramas din casa ta va veni sa se inchine lui pentru o ghera de argint si pentru o bucatica de paine, si va zice: “Numara-ma la vreuna din slujbele levitice, ca sa pot manca o bucata de paine!”
CAPITOLUL 3
Chemarea lui Samuel.
1. Si pruncul Samuel slujea Domnului sub povata preotului Eli. In zilele acelea cuvantul Domnului era rar si nici vedeniile nu erau dese.
2. Si iata in vremea aceea, cand Eli statea culcat la locul sau si ochii lui incepusera a se inchide si nu mai putea sa vada;
3. Cand sfesnicul Domnului nu se stinsese inca si Samuel era culcat in cortul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu,
4. A strigat Domnul catre Samuel: “Samuele, Samuele!” Iar el a raspuns: ” Iata-ma! ”
5. Si a alergat la Eli si a zis: “Iata-ma! La ce m-ai chemat?” Acela insa a raspuns: “Nu te-am chemat. Du-te si te culca!” Si s-a dus Samuel si s-a culcat.
6. Iar Domnul a strigat a doua oara pe Samuel: “Samuele, Samuele!” si acesta s-a sculat si a venit iar la Eli si a zis: “Iata-ma! De ce m-ai chemat?” si acela i-a zis: “Nu te-am chemat, fiul meu! Du-te inapoi si te culca!”
7. Samuel nu cunostea atunci glasul Domnului si cuvantul Domnului nu i se descoperise inca.
8. Dar Domnul a strigat pe Samuel si a treia oara. Si s-a sculat acesta si a venit la Eli si a zis: “Iata-ma! La ce m-ai chemat?” Atunci a inteles Eli ca Domnul cheama pe copil.
9. Si a zis Eli catre Samuel: “Du-te inapoi si te culca si cand Cel ce te cheama te va mai chema, tu sa zici: “Vorbeste, Doamne, ca robul Tau asculta!” Si s-a dus Samuel si s-a culcat la locul sau.
10. Si a venit Domnul si a stat si a strigat ca intaia si ca a doua oara: “Samuele, Samuele!” Iar Samuel a zis: “Vorbeste, Doamne, ca robul Tau asculta!”
11. A zis Domnul catre Samuel: “Iata, am sa fac in Israel un lucru, incat cine va auzi de el, aceluia ii vor tiui amandoua urechile.
12. In ziua aceea voi face cu Eli toate cate am spus despre casa lui; toate le voi incepe si le voi sfarsi.
13. Eu i-am spus ca am sa pedepsesc casa lui pe veci pentru vina pe care el a stiut-o, si anume ca fiii fac nelegiuiri, dar nu i-a infranat.
14. De aceea ma jur casei lui Eli ca vina casei lui Eli nu se va sterge, nici prin jertfe, nici prin prinoase de paine in veci”.
13. Dupa aceea a adormit Samuel pana dimineata, s-a sculat de noapte si a deschis usile casei Domnului. Dar Samuel s-a temut sa spuna lui Eli vedenia aceasta.
16. Eli insa a chemat pe Samuel si a zis: “Fiul meu Samuel! ” Iar acesta a raspuns: “Iata-ma!”
17. A zis Eli: “Ce ti s-a spus? Sa nu ascunzi de mine! Dumnezeu sa se poarte cu tine cu toata asprimea, daca tu vei ascunde ceva de mine din toate cate ti s-au spus!”
18. Si i-a spus Samuel tot si n-a ascuns nimic de el. Atunci Eli a zis: “El este Domnul; faca dar ce va binevoi!”
19. Si a crescut Samuel si Domnul a fost cu el si n-a ramas neimplinit nici unul din cuvintele Lui.
20. Atunci a aflat tot Israelul, de la Dan pana la Beer-Seba, ca Samuel s-a invrednicit sa fie prooroc al Domnului.
21. Si a urmat Domnul a Se arata in Silo dupa ce Se aratase lui Samuel acolo prin cuvantul Sau. Si s-au incredintat toti in tot Israelul, de la o margine pana la cealalta margine a tarii, ca Samuel este proorocul Domnului. Iar Eli a ajuns foarte batran, si feciorii lui staruiau pe calea lor inaintea Domnului.
CAPITOLUL 4
Moartea lui Eli si a fiilor sai.
1. In vremea aceea s-au sculat Filistenii sa se razboiasca cu Israelitii si a fost cuvantul lui Samuel catre tot Israelul. Si au pasit Israelitii impotriva Filistenilor cu razboi si au tabarat la Eben-Ezer, iar Filistenii au tabarat la Afec.
2. Apoi Filistenii s-au asezat in randuiala de razboi in fata Israelitilor si, dandu-se batalia, au fost batuti Israelitii de catre Filisteni, care au ucis pe campul de lupta ca la patru mii de oameni.
3. Dupa aceea au venit oamenii in, tabara si au spus batranilor lui Israel: “Pentru ce oare ne-a lovit pe noi Domnul inaintea Filistenilor? Sa luam cu noi din Silo chivotul legii Domnului, ca sa mearga in mijlocul nostru si sa ne izbaveasca din mainile vrajmasilor nostri!”
4. Si a trimis poporul la Silo, de au adus de acolo chivotul legii Domnului Savaot, Cel ce sade pe heruvimi; iar pe langa chivotul legii Domnului erau si cei doi fii ai lui Eli: Ofni si Finees.
5. Iar daca a sosit chivotul legii Domnului in tabara, tot Israelul a ridicat strigat asa de mare, incat s-a cutremurat pamantul.
6. Si auzind Filistenii rasunetul strigatelor, au zis: “Ce inseamna aceste strigate puternice in tabara Evreilor?” Si au aflat ca a sosit in tabara chivotul legii Domnului.
7. Atunci s-au inspaimantat Filistenii, caci ziceau: “Dumnezeul lor a venit la ei in tabara”. Apoi au zis: “Vai de noi! Caci n-a mai fost asemenea lucru nici ieri, nici alaltaieri!
8. Vai de noi! Cine ne va scapa din mainile acestui Dumnezeu puternic? Acesta este acel Dumnezeu Care a batut pe Egipteni cu tot felul de pedepse in pustiu.
9. Intariti-va si fiti curajosi, Filistenilor, ca sa nu cadeti in robie la Evrei, cum sunt ei in robie la noi! Fiti curajosi si va luptati cu ei!”
10. Si s-au luptat Filistenii cu Israelitii si au fost infranti acestia, si a fugit fiecare in cortul sau; batalia aceasta a fost foarte mare, cazand dintre Israeliti treizeci de mii de pedestrasi.
11. Si a fost luat chivotul legii Domnului, iar cei doi fii ai lui Eli, Ofni si Finees, au murit.
12. Atunci a alergat un veniaminean de la locul bataliei si a venit la Silo in aceeasi zi, avand hainele de pe el rupte si pulbere pe cap.
13. Iar cand a venit acela, Eli sedea pe scaun langa drum la poarta si privea, caci i se batea inima pentru chivotul lui Dumnezeu. Si dupa ce a sosit omul acela si a spus in cetate, atunci s-a tanguit strasnic toata cetatea.
14. Auzind Eli rasunetele tanguirilor, a intrebat: “Pentru ce este acest bocet?” Dar a sosit indata omul acela si i-a spus toate lui Eli.
15. Eli insa era atunci de nouazeci si opt de ani; ochii i se intunecasera si nu mai putea sa vada.
16. Si a zis omul acela catre Eli: “Eu vin din tabara. Chiar astazi am fugit de pe campul de lupta”. Iar Eli a zis: “Ce s-a intamplat, fiul meu?” Vestitorul insa a raspuns si a zis: “Israelitii au fugit din fata Filistenilor si s-a facut in popor ucidere mare; amandoi fiii tai, Ofni si Finees, au murit si chivotul lui Dumnezeu a fost luat”.
17. Cand a pomenit el de chivotul Domnului, Eli a cazut de pe scaun pe spate la poarta, si-a rupt spinarea si a murit, caci era batran si greoi.
18. El a fost judecator in Israel patruzeci de ani.
19. Iar nora lui, femeia lui Finees, era insarcinata si aproape de nastere. Cand a auzit vestea despre luarea chivotului Domnului si despre moartea socrului sau si a barbatului sau, a cazut in genunchi si a nascut, caci o apucasera durerile ei.
20. Si pe cand murea ea, femeile care stateau imprejur ii zisera: “Nu te teme, ca ai nascut baiat”. Ea insa nu a raspuns si nu a dat semn de luare aminte.
21. Si au pus copilului numele: Icabod, zicand: “S-a dus slava din Israel, din pricina pierderii chivotului Domnului si a mortii socrului si a barbatului ei.
22. Si a zis ea: “S-a dus slava din Israel, caci s-a luat chivotul Domnului!
CAPITOLUL 5
Pedeapsa Filistenilor pentru chivotul legii.
1. Atunci au luat Filistenii chivotul Domnului si l-au dus din Eben-Ezer la Asdod.
2. Apoi au ridicat Filistenii chivotul Domnului si l-au varat in capistea lui Dagon si l-au pus langa Dagon.
3. Iar a doua zi s-au sculat Asdodenii dis-de-dimineata si iata Dagon zacea cu fata la pamant inaintea chivotului Domnului. Si au luat ei pe Dagon si l-au pus iar la locul lui.
4. Si s-au sculat ei dis-de-dimineata in ziua urmatoare, si iata Dagon zacea cu fata la pamant inaintea chivotului Domnului; dar capul lui Dagon si amandoua picioarele si mainile lui zaceau taiate pe prag, fiecare deosebi, si ramasese numai trunchiul lui.
5. De aceea preotii lui Dagon si toti cati vin in capistea lui Dagon din Asdod nu calca pe pragul lui Dagon pana in ziua de astazi, ci pasesc peste el.
6. Si a apasat mana Domnului asupra Asdodenilor si i-a lovit si i-a pedepsit cu bube usturatoare pe cei din Asdod si din imprejurimile lui, iar inauntrul tarii s-au inmultit soarecii si s-a latit in cetate deznadejde mare.
7. Vazand aceasta, Asdodenii au zis: “Sa nu mai ramana chivotul Dumnezeului lui Israel la noi, ca e grea mana Lui si pentru noi si pentru Dagon, dumnezeul nostru!”
8. Apoi au trimis si au adunat la ei pe toti mai-marii Filistenilor si le-au zis: “Ce sa facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel?” Iar Gateenii au zis: “Sa treaca dar chivotul Dumnezeului lui Israel la noi in Gat”. Si au trimis la Gat chivotul Dumnezeului lui Israel.
9. Iar dupa ce l-au trimis, a fost mana Domnului asupra cetatii aceleia cu strasnicie mare si a batut Domnul pe locuitorii cetatii de la mic pana la mare si s-au ivit pe ei buboaie.
10. De aceea au trimis chivotul Domnului la Ecron. Iar cand a sosit chivotul Domnului in Ecron au strigat Ecronenii si au zis: “Chivotul Dumnezeului lui Israel a venit la noi ca sa omoare si pe poporul nostru”.
11. Atunci au trimis si au adunat toate capeteniile Filistenilor si au zis: “Trimiteti de aici chivotul Dumnezeului lui Israel; lasati-l sa se intoarca la locul sau, ca sa nu ne ucida pe noi si pe poporul nostru”. Caci groaza de moarte era in tot orasul si mana Domnului apasa foarte tare asupra lor, de cum venise acolo chivotul Dumnezeului lui Israel.
12. Si aceia care nu murisera fusesera loviti cu buboaie, asa incat plansetele cetatii se inaltau pana la cer.
CAPITOLUL 6
Intoarcerea chivotului legii.
1. Si a stat chivotul Domnului in tara Filistenilor sapte luni si s-a umplut tara aceea de soareci.
2. Atunci au adunat Filistenii pe preoti, pe ghicitori si pe descantatori si au zis: “Ce sa facem oare cu chivotul Domnului? Invatati-ne cum sa-l trimitem la locul lui?”
3. Iar aceia au zis: “Daca voiti sa trimiteti chivotul legii Domnului Dumnezeului lui Israel, sa nu-l trimiteti fara nimic, ci aduceti-I jertfa pentru pacat, si atunci va veti vindeca si veti afla pentru ce nu s-a indepartat de la voi mana Lui”.
4. Apoi au mai zis: “Ce fel de jertfa pentru pacat trebuie sa-I aducem?” Iar aceia au zis: “Dupa numarul capeteniilor Filistenilor, cinci buboaie de aur si cinci soareci de aur, caci pedeapsa este una si asupra voastra si asupra capeteniilor voastre.
5. Asadar, faceti niste chipuri cioplite de buboaie de ale voastre si niste chipuri de soareci de ai vostri care pustiesc pamantul si dati slava Dumnezeului lui Israel; poate ca Isi va ridica mana de deasupra voastra, de deasupra dumnezeilor vostri si de deasupra pamantului vostru.
6. De ce sa va invartosati inimile voastre, cum si-au invartosat inimile Egiptenii si Faraon? Iata cand Domnul Si-a aratat puterea Sa asupra lor, atunci ei i-au lasat si aceia au plecat.
7. Luati dar si faceti un car nou si luati doua vaci care au fatat intaia oara, care n-au mai purtat jug, si injugati vacile la car, iar viteii lor duceti-i acasa.
8. Apoi luati chivotul Domnului si-l puneti in car, iar lucrurile cele de aur care I se aduc jertfa pentru pacat, sa le puneti intr-o ladita alaturi, si dati-i drumul sa se duca.
9. Sa va uitati insa: Daca el va pleca spre hotarele sale, spre Betsemes, atunci acest mare rau ni l-a facut El; daca nu va porni intr-acolo, atunci vom sti ca nu ne-a lovit mana Lui, ci aceasta ne-a venit din intamplare”.
10. Si au facut ei asa: au luat doua vaci care au fatat intaia oara si le-au injugat la car, iar viteii i-au oprit acasa;
11. Apoi au pus chivotul Domnului in car, iar ladita cu soarecii cei de aur si cu chipurile cioplite in chip de buboaie au pus-o alaturi de chivot.
12. Si au pornit vacile de-a dreptul pe drumul spre Betsemes; si au tinut calea mereu inainte, mugind, dar neoprindu-se si neabatandu-se nici la dreapta nici la stanga; iar capeteniile Filistenilor au mers in urma lor pana la hotarele Betsemesului.
13. Tocmai atunci locuitorii Betsemesului secerau graul in vale; si ridicandu-si ochii, au vazut chivotul Domnului si s-au bucurat cand l-au vazut.
14. Carul insa a venit in tarina lui Iosua din Betsemes si s-a oprit acolo. si se afla acolo o piatra mare; au despicat lemnele carului, iar vacile au fost aduse ardere de tot Domnului.
15. Apoi levitii au ridicat chivotul Domnului si ladita cea de langa el in care se aflau lucrurile cele de aur si le-au pus pe piatra cea mare; iar locuitorii din Betsemes au adus in ziua aceea arderi de tot si au junghiat jertfe Domnului.
16. Si cele cinci capetenii ale Filistenilor, dupa ce au vazut aceasta, s-au intors in aceeasi zi la Ecron.
17. Iar buboaiele cele de aur pe care le-au adus Filistenii jertfa Domnului pentru pacat erau: unul pentru Asdod, unul pentru Gaza, unul pentru Ascalon, unul pentru Gat, unul pentru Ecron.
18. Iar soarecii de aur erau dupa numarul tuturor cetatilor filistene ale celor cinci capetenii, de la cetatile intarite pana la satele deschise, pana la piatra cea mare pe care s-a pus chivotul Domnului si care se afla pana in ziua de astazi in tarina lui Iosua din Betsemes.
19. Dar dintre oamenii din Betsemes nu s-au bucurat fiii lui Iehonia ca au vazut chivotul Domnului. si a lovit Domnul pe locuitorii din Betsemes, pentru ca ei s-au uitat la chivotul Domnului, si a ucis din popor cincizeci de mii saptezeci de oameni. Atunci a plans poporul, pentru ca lovise Domnul poporul cu pedeapsa mare.
20. Au zis locuitorii din Betsemes: “Cine poate sa stea inaintea Domnului, a Acestui Dumnezeu sfant? Si la cine se va duce El de la noi?” Deci au trimis soli la locuitorii din Chiriat-Iearim sa le spuna: “Filistenii au intors chivotul Domnului; veniti si-l luati la voi!”
CAPITOLUL 7
Israelitii biruiesc pe Filisteni.
1. Atunci au venit locuitorii din Chiriat-Iearim si au luat chivotul Domnului si l-au adus in casa lui Aminadab, pe deal, iar pe Eleazar, fiul lui, l-au sfintit ca sa pazeasca chivotul Domnului.
2. Din ziua aceea, de cand a ramas chivotul in Chiriat-Iearim, a trecut multa vreme, ca la douazeci de ani. Si s-a intors toata casa lui Israel la Domnul.
3. Iar Samuel a zis catre toata casa lui Israel: “De va intoarceti cu toata inima voastra la Domnul, atunci departati din mijlocul vostru dumnezeii straini si astartele si va lipiti inimile voastre de Domnul si-I slujiti numai Lui, si El va va izbavi din mainile Filistenilor!”
4. Si au departat fiii lui Israel baalii si astartele si au inceput sa slujeasca numai Domnului.
5. Apoi a zis iarasi Samuel: “Adunati pe toti Israelitii la Mitpa si eu ma voi ruga pentru voi Domnului”.
6. Si s-au adunat la Mitpa si au scos apa, si au turnat inaintea Domnului si au postit in ziua aceea, zicand: “Gresit-am inaintea Domnului!” Si a judecat Samuel pe fiii lui Israel in Mitpa.
7. Cand insa au auzit Filistenii ca s-au adunat fiii lui Israel in Mitpa, s-au dus capeteniile Filistenilor asupra lui Israel. Auzind Israelitii de aceasta, s-au temut de Filisteni.
8. Atunci au zis fiii lui Israel catre Samuel: “Nu inceta a striga pentru noi catre Domnul Dumnezeul nostru, ca sa ne izbaveasca din mainile Filistenilor”. Iar Samuel a zis: “Sa nu fie cu mine una ca aceasta, ca sa ma departez de Domnul Dumnezeul meu si sa nu strig pentru voi intru rugaciune!
9. Apoi a luat Samuel un miel de lapte si l-a adus impreuna cu tot poporul ardere de tot Domnului si a strigat Samuel catre Domnul pentru Israel si l-a auzit pe el Domnul.
10. Cand inalta Samuel ardere de tot, au venit Filistenii sa se bata cu Israel. Dar Domnul a tunat in ziua aceea cu tunet mare asupra Filistenilor si a adus groaza asupra lor, asa ca au fost infranti in fata lui Israel.
11. Iar Israelitii au iesit din Mitpa si au urmarit pe Filisteni si i-au batut pana sub Bet-Car.
12. Atunci a luat Samuel o piatra si a pus-o intre Mitpa si Sen si a numit-o Eben-Ezer, zicand: “Pana la locul acesta ne-a ajutat noua Domnul!”
13. Asa au fost infranti Filistenii si nu s-au mai apucat sa mai umble peste hotarele lui Israel. Mana Domnului a fost asupra Filistenilor in toate zilele lui Samuel.
14. Si au fost intoarse lui Israel toate cetatile pe care le luasera Filistenii de la Israel, de la Ecron pana la Gat, si tinuturile acestora le-a liberat Israel din mainile Filistenilor si a fost pace intre Israel si Amorei.
15. Astfel a fost Samuel judecator in Israel in toate zilele vietii sale.
16. El mergea din an in an si cerceta Betelul si Ghilgalul si Mitpa si judeca pe Israel in toate locurile acestea.
17. Apoi se intorcea la Rama, caci acolo era casa lui si acolo judeca el pe Israel. Si a ridicat acolo jertfelnic Domnului.
CAPITOLUL 8
Poporul cere un rege.
l. Iar daca a imbatranit Samuel, a pus pe fiii sai judecatori peste Israel.
2. Numele fiului sau celui mai mare era Ioil, iar numele fiului sau al doilea era Abia. Acestia erau judecatori in Beer-Seba.
3. Dar fiii lui nu umblau pe caile sale, ci se abateau la lacomie, luau daruri si judecau stramb.
4. Atunci s-au adunat toti batranii lui Israel, au venit la Samuel, in Rama,
5. Si au zis catre el: “Tu ai imbatranit, iar fiii tai nu-ti urmeaza caile. De aceea pune peste noi un rege, ca sa ne judece acela, ca si la celelalte popoare!”
6. Cuvantul acesta insa n-a placut lui Samuel cand i-au zis: “Da-ne rege, ca sa ne judece!” si s-a rugat Samuel Domnului.
7. Si a zis Domnul catre Samuel: “Asculta glasul poporului in toate cate iti graieste; caci nu pe tine te-au lepadat, ci M-au lepadat pe Mine, ca sa nu mai domnesc Eu peste ei.
8. Cum s-au purtat ei cu Mine din ziua aceea, cand i-am scos din Egipt, pana astazi, parasindu-Ma si slujind la dumnezei straini, asa se poarta si cu tine.
9. Asculta deci glasul lor, dar sa le spui si sa le arati drepturile regelui, care va domni peste ei”.
10. Si a spus Samuel toate cuvintele Domnului poporului care ii cerea rege
11. Si a zis: “Iata care vor fi drepturile regelui care va domni peste voi: pe fiii vostri ii va lua si-i va pune la carele sale si va face din ei calaretii sai si vor fugi pe langa carele lui.
12. Va pune din ei capetenii peste mii, capetenii peste sute, capetenii peste cincizeci; sa lucreze tarinile sale, sa-i secere painea sa, sa-i faca arme de razboi si unelte la carele lui.
13. Fetele voastre le va lua, ca sa faca miresme, sa gateasca mancare si sa coaca paine.
14. tarinile, viile si gradinile de maslini cele mai bune ale voastre le va lua si le va da slugilor sale.
15. Din semanaturile voastre si din viile voastre va lua zeciuiala si va da oamenilor sai si slugilor sale.
16. Din robii vostri, din roabele voastre, din cei mai buni feciori ai vostri si din asinii vostri va lua si-i va intrebuinta la treburile sale.
17. Din oile voastre va lua a zecea parte si chiar voi veti fi robii lui.
18. Veti suspina atunci sub regele vostru, pe care vi l-ati ales, si atunci nu va va raspunde Domnul”.
19. Poporul insa nu s-a invoit sa asculte pe Samuel, ci a zis: “Nu, lasa sa fie rege peste noi,
20. Si vom fi si noi ca celelalte popoare, ne va judeca regele nostru, va merge inainte si va purta razboaiele noastre”.
21. A ascultat deci Samuel toate cuvintele poporului si le-a spus Domnului;
22. Iar Domnul a zis catre Samuel: “Asculta glasul lor si pune-le rege!” Atunci a zis Samuel catre Israeliti: “Duceti-va fiecare in cetatea sa!”
CAPITOLUL 9
Saul la Samuel.
l. In vremea aceea era unul din fiii lui Veniamin, cu numele Chis, fiul lui Abiel, fiul lui Teror, fiul lui Becorat, fiul lui Afia, fiul unui veniaminean, om de isprava.
2. Acesta avea un fiu, cu numele Saul, tanar si frumos, incat nu mai era nimeni in Israel mai frumos ca el; acesta era de la umeri in sus mai inalt decat tot poporul.
3. O data s-au ratacit asinele lui Chis, tatal lui Saul, si a zis Chis catre Saul, fiul sau: “Ia cu tine pe unul din argati si, sculandu-te, du-te de cauta asinele!”
4. Si a suit acesta muntele lui Efraim si a strabatut tinutul Salisa, dar nu le-a gasit. Apoi a strabatut tinutul Saalim, si nici acolo nu le-a gasit. Apoi a strabatut si pamantul lui Veniamin si tot nu le-a gasit.
5. Iar cand au ajuns in tinutul Tuf, a zis Saul catre sluga sa care era cu el: “Haidem inapoi, ca nu cumva tatal meu, lasand asinele, sa inceapa a fi nelinistit de noi”.
6. Sluga insa i-a zis: “Iata in cetatea aceasta este un om al lui Dumnezeu, om cinstit de toti si tot ce spune el se plineste. Sa mergem dar acolo; poate ne va arata si noua calea pe care sa apucam”.
7. A zis Saul catre sluga sa: “Haidem sa mergem, dar ce sa ducem noi omului aceluia? Caci painea s-a ispravit din traistele noastre si daruri nu avem ca sa ducem omului lui Dumnezeu. Ce avem noi?”
8. Sluga a raspuns iarasi si a zis: “Iata am in mana un sfert de siclu de argint; il voi da omului lui Dumnezeu si el ne va arata calea”.
9. Inainte vreme in Israel, cand mergea cineva sa intrebe pe Dumnezeu, zicea asa: “Hai la vazatorul!” Caci acela care astazi se numeste prooroc, inainte se numea vazator.
10. Si a zis Saul catre sluga sa: “Bine zici tu; hai sa mergem!” Si s-au dus in cetate, unde era omul lui Dumnezeu.
11. Dar cand se suiau ei la deal spre cetate, i-au intampinat niste fete care iesisera sa aduca apa si le-au zis acestora: “Aici este vazatorul?”
12. Iar acelea au raspuns si au zis: “Aici; iata-l inaintea ta; dar grabeste ca el astazi a venit in cetate, pentru ca astazi poporul axe jertfe pe deal.
13. Cand veti ajunge in cetate, il veti gasi pana nu se duce pe acel deal la pranz; caci poporul nu incepe sa manance pana nu vine el; pentru ca el le binecuvanteaza jertfa si dupa aceea incepe sa manance. Duceti-va dar, ca-l veti apuca inca acasa”.
14. Si s-au dus ei in cetate. Dar cand au sosit in mijlocul cetatii, atunci iata si Samuel le iesi inainte, ca sa se duca pe deal.
15. Domnul insa cu o zi inainte de sosirea lui Saul, ii descoperise lui Samuel si-i zisese:
16. “Maine pe vremea asta voi trimite la tine pe un om din tinutul lui Veniamin si tu il vei unge carmuitor al poporului Meu Israel; acela va izbavi pe poporul Meu din mana Filistenilor, caci am cautat spre poporul Meu, deoarece strigatul lui a ajuns pana la Mine”.
17. Deci, cand a vazut Samuel pe Saul, atunci Domnul i-a zis: “Iata omul despre care ti-am vorbit Eu. Acesta va carmui pe poporul Meu!”
18. Si s-a apropiat Saul de Samuel la poarta si l-a intrebat: “Spune-mi unde este casa vazatorului?
19. Iar Samuel a raspuns lui Saul si a zis: “Eu sunt vazatorul; mergi inaintea mea pe deal, ca aveti sa pranziti cu mine astazi, iar dimineata te voi lasa sa pleci; si tot ce ai pe inima, iti voi spune.
20. Iar de asinele care ti s-au ratacit acum trei zile nu purta grija, caci s-au gasit. Si cui sunt oare pastrate cele mai scumpe lucruri in Israel, daca nu tie si la toata casa tatalui tau?”
21. Atunci a raspuns Saul si a zis: “Nu sunt eu oare fiul lui Veniamin, una din cele mai mici din semintiile lui Israel? Si familia mea oare nu este cea mai mica din toate familiile semintiei lui Veniamin? De ce dar imi vorbesti tu mie acestea?”
22. Si a luat Samuel pe Saul si pe sluga lui si i-a dus in casa si le-a dat locul cel dintai intre oaspeti, care erau ca la treizeci de oameni.
23. Dupa aceea a zis Samuel catre bucatar: “Da-mi partea pe care ti-am dat-o si de care li-am zis: Pastreaz-o la tine!”
24. Si a luat bucatarul spata si cele ce erau cu ea si le-a pus inaintea lui Saul. Apoi a zis Samuel: “Iata aceasta este pastrata pentru tine; pune-ti-o dinainte si mananca, fiindca pentru vremea aceasta s-au pastrat acestea pentru tine, cand am adunat poporul!” Si a pranzit Saul cu Samuel in ziua aceea.
25. Apoi s-au coborat de pe deal in cetate si a stat de vorba Samuel cu Saul in foisorul de sus al casei, unde i s-a asternut lui Saul si a dormit.
26. Iar dimineata s-au sculat ei asa: la ivirea zorilor a strigat Samuel pe Saul din foisor si a zis: “Scoala si te voi petrece! Si s-a sculat Saul si au iesit amandoi din casa, el si Samuel.
27. Iar daca au ajuns ei la marginea cetatii, a zis Samuel catre Saul: “Spune-i slugii sa treaca inaintea noastra”; si a plecat acela inainte. Apoi a zis: “Tu insa opreste-te acum, ca am sa-ti descopar ceea ce a zis Dumnezeu”.
CAPITOLUL 10
Saul uns rege.
1. Atunci, luand Samuel vasul cel cu untdelemn, a turnat pe capul lui Saul si l-a sarutat, zicand: “Iata Domnul te unge pe tine carmuitor al mostenirii Sale; vei domni peste poporul Domnului si-l vei izbavi din mana vrajmasilor celor dimprejurul lor. Iata care-ti va fi semnul ca Domnul te-a uns rege peste mostenirea Sa:
2. Cand vei pleca acum de la mine, vei intalni doi oameni aproape de mormantul Rahilei, in hotarele lui Veniamin, la Teltah si aceia iti vor spune: S-au gasit asinele dupa care ai umblat si le-ai cautat si iata tatal tau, uitand de asine, este nelinistit pentru voi, zicand: “Ce este cu fiul meu?”
3. Mergand apoi de acolo mai departe si ajungand la dumbrava Tabor, te vor intampina acolo trei oameni, care merg la Dumnezeu in Betel: unul duce trei iezi, altul duce trei paini, iar al treilea duce un burduf cu vin.
4. Aceia, dupa ce te vor saluta, iti vor da doua paini si tu le vei lua din mainile lor.
5. Dupa aceea vei ajunge la Ghibeea Elohim, unde se afla garda de paza a Filistenilor; acolo sunt capeteniile filistene. si cand vei intra in cetate, vei intalni o ceata de prooroci coborandu-se de pe inaltime, iar inaintea lor se canta din psaltire si din timpan si din fluier si din harpa, iar ei proorocesc.
6. Atunci va veni peste tine Duhul Domnului si vei prooroci si tu cu ei si te vei face alt om.
7. Dupa ce se vor adeveri cu tine aceste semne, atunci sa faci ce vei putea, caci Dumnezeu este cu tine.
8. Dar sa te duci inainte de mine in Ghilgal, unde am sa vin si eu la tine, ca sa aducem arderi de tot si jertfe de impacare. Sa astepti sapte zile, pana voi veni la tine si atunci am sa-ti spun ce ai sa faci”.
9. Indata ce si-a intors spatele Saul, ca sa plece de la Samuel, ii dadu Dumnezeu alta inima si s-au implinit cu el toate acele semne in aceeasi zi.
10. Iar daca au ajuns ei la Ghibeea, iata i-a intampinat o ceata de prooroci si a venit peste el Duhul lui Dumnezeu si a proorocit si el in mijlocul lor.
11. Toti cei ce-l cunosteau de mai inainte, vazand ca prooroceste cu proorocii, vorbeau prin popor unul catre altul: “Ce s-a intamplat cu fiul lui Chis? Au doara si Saul este printre prooroci?”
12. Iar unul din cei ce erau acolo a raspuns si a zis: “Dar tatal acelora cine este oare?” De atunci a ramas zicatoarea: “Au doara si Saul este printre prooroci?”
13. Apoi a incetat el sa prooroceasca si s-a suit pe un deal.
14. Atunci a zis unchiul lui Saul catre acesta si catre sluga lui: “Unde ati fost voi?” si el a zis: “Am cautat asinele, dar, vazand ca nu le gasim, ne-am abatut pe la Samuel”.
15. Si a zis unchiul lui Saul: “Spune-mi ce v-a spus Samuel?”
16. Iar Saul a zis catre unchiul sau: “Ne-a spus ca asinele s-au gasit”. Iar ceea ce ii spusese Samuel de domnie, nu i-a descoperit.
17. Atunci a adunat Samuel poporul la Domnul, in Mitpa,
18. Si a zis catre fiii lui Israel: “Asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: “Eu am scos pe Israel din Egipt si v-am izbavit din mana Egiptenilor si din mana tuturor imparatiilor care va apasau.
19. Dar voi acum ati lepadat pe Domnul Dumnezeul vostru, Care va scapa din toate necazurile si nevoile voastre si ati zis catre El: “Pune rege peste noi!” Infatisati-va dar inaintea Domnului, dupa semintiile voastre si dupa familiile voastre!”
20. Si a poruncit Samuel tuturor semintiilor lui Israel sa se apropie si a fost aratata semintia lui Veniamin.
21. Apoi a poruncit sa se apropie familiile din semintia lui Veniamin si a iesit la sorti familia lui Matri; dupa aceea au fost adusi barbatii din familia lui Matri si a iesit la sorti Saul, fiul lui Chis si l-au cautat, dar nu l-au gasit.
22. Si au intrebat iarasi pe Domnul: “Va veni el oare aici?” Iar Domnul a zis: “Iata-l, se ascunde printre lucruri”.
23. Atunci au alergat si l-au luat de acolo si el a stat in mijlocul poporului si poporul ii venea numai pana la umeri.
24. Si a zis Samuel catre tot poporul: “Vedeti pe cine a ales Domnul? Asemenea lui nu este in tot poporul”. Atunci tot poporul a strigat si a zis: “Sa traiasca regele!”
25. Si a insirat Samuel poporului drepturile regelui, le-a scris in carte si le-a pus inaintea Domnului. Dupa aceea a dat drumul la tot poporul sa mearga fiecare la casa sa.
26. De asemenea s-a dus si Saul la casa sa, in Ghibeea, si s-au dus cu el si vitejii a caror inima o atinsese Dumnezeu.
27. Iar oamenii netrebnici ziceau: “Acesta oare ne va izbavi pe noi?” Si-l dispretuiau si nu i-au adus daruri. Dar el s-a facut ca nu-i aude.
CAPITOLUL 11
Saul biruie pe Amoniti.
l. S-a intamplat insa, dupa vreo luna, sa vina Nahas Amoniteanul si sa impresoare cetatea Iabes din Galaad. Atunci toti locuitorii din Iabes au zis catre Nahas: “Incheie legamant cu noi si noi iti vom sluji tie”.
2. Dar Nahas Amoniteanul a zis catre ei: “Eu voi incheia cu voi legamant ca sa se scoata fiecaruia din voi ochiul drept si prin aceasta sa se arunce necinste asupra intregului Israel”.
3. Atunci batranii din Iabes au zis catre el: “Da-ne vreme de sapte zile, ca sa trimitem imputerniciti in toate hotarele lui Israel si de nu ne va ajuta nimeni, vom iesi la tine”.
4. Au mers deci tinerii la Ghibeea lui Saul si au spus vorbele acestea in auzul poporului si tot poporul a ridicat glas si a plans.
5. Dar iata ca a venit Saul de la camp, in urma boilor si a zis: “Ce are poporul de plange?” Si i s-au spus vorbele locuitorilor din Iabes.
6. Atunci s-a coborat Duhul lui Dumnezeu asupra lui Saul, cand a auzit el cuvintele acestea si s-a aprins strasnic mania lui.
7. Si a luat el o pereche de boi, i-a junghiat, i-a taiat bucati si a trimis in toate hotarele lui Israel prin imputernicitii aceia, spunand ca asa se va face cu boii aceluia care nu va merge dupa Saul si Samuel. Atunci a cazut frica Domnului peste popor si au iesit toti ca un singur om.
8. si i-a cercetat Saul in Bezec si s-au gasit din fiii lui Israel trei sute de mii, iar din Iuda treizeci de mii de oameni.
9. Atunci s-a spus solilor veniti din Iabes: “Asa sa spuneti locuitorilor din Iabesul Galaadului: ;Maine, cand va incepe soarele sa incalzeasca, ajutorul va fi la voi”. Au venit deci trimisii si au spus locuitorilor Iabesului si acestia s-au bucurat.
10. Apoi au zis locuitorii Iabesului catre Nahas: “Maine vom iesi la voi si veti face cu noi cum va va place”.
11. A doua zi Saul imparti poporul in trei tabere. Si acestea au patruns dis-de-dimineata in tabara Amonitilor si i-a macelarit pana la sosirea arsitei zilei; iar cati au ramas s-au risipit de n-au ramas doi la un loc.
12. Atunci poporul a zis catre Samuel: “Cine a zis: Saul oare are sa domneasca peste noi? Dati-ne pe acesti nelegiuiti si-i vom omori!”
13. Saul insa a zis: “Astazi nu trebuie sa fie ucis nimeni, caci astazi Domnul a savarsit izbavirea in Israel”.
14. Iar Samuel a zis catre popor: “Sa mergem la Ghilgal si sa incepem acolo noua domnie!”
15. Si s-a dus tot poporul la Ghilgal si au pus acolo pe Saul rege inaintea Domnului in Ghilgal si au adus acolo jertfe de impacare inaintea Domnului. Si s-a veselit foarte Saul acolo si toti Israelitii.
CAPITOLUL 12
Samuel inceteaza de a fi judecator.
1. A zis Samuel catre tot poporul: “Iata eu am ascultat glasul vostru in toate cate mi-ati grait si am pus rege peste voi.
2. Iata regele umbla inaintea voastra, iar eu am imbatranit si am incaruntit; fiii mei sunt cu voi si eu am umblat inaintea voastra din tineretile mele pana acum.
3. Iata-ma, marturisiti asupra mea inaintea Domnului si a unsului Lui, de am luat cuiva boul, de am luat cuiva asinul, de am asuprit pe cineva si de am apasat pe cineva; de am luat de la cineva mita si am inchis ochii la judecata lui, va voi despagubi”.
4. Si au raspuns toti: “Tu nu ne-ai nedreptatit, nici nu ne-ai asuprit, nici nu ai luat nimic de la nimeni”.
5. Atunci el a zis: “Martor ne este Domnul si martor este unsul Lui in ziua aceasta, ca voi n-ati gasit nimic asupra mea!” Iar ei au zis: “Martor!”
6. Apoi a zis Samuel catre popor: “Martor este Domnul, Cel ce a pus pe Moise si pe Aaron si Care a scos pe parintii vostri din tara Egiptului.
7. Acum insa veniti, ca eu am sa ma judec cu voi inaintea Domnului pentru toate binefacerile pe care le-a facut El voua si parintilor vostri.
8. Cand a venit Iacov in Egipt si parintii vostri au strigat catre Domnul, atunci Domnul a trimis pe Moise si pe Aaron si au scos ei pe parintii vostri din Egipt si i-au stramutat in locul acesta.
9. Dar ei au uitat pe Domnul Dumnezeul lor si El i-a dat in mainile lui Sisera, capetenia ostirilor Hatorului, in mainile Filistenilor si in mainile regelui Moabului, care s-au razboit impotriva lor.
10. Insa cand au strigat ei catre Domnul si au zis: “Am pacatuit, parasind pe Domnul si apucandu-ne sa slujim baalilor si astartelor; acum insa izbaveste-ne din mainile vrajmasilor, si-ti vom sluji tie”,
11. Atunci a trimis Domnul pe Ierubaal, pe Barac, pe Ieftae si pe Samuel si v-a izbavit din mainile vrajmasilor vostri celor din jurul vostru si ati trait in pace.
12. Iar cand ati vazut ca Nahas, regele Amonitilor, vine impotriva voastra, ati zis catre mine: “Nu, ci sa domneasca peste noi un rege!”, desi peste voi imparatea Domnul Dumnezeul vostru.
13. Asadar iata regele pe care l-ati cerut; iata Domnul a pus peste voi rege.
14. De va veti teme de Domnul, de-I veti sluji Lui si de veti asculta glasul Lui, de nu va veti impotrivi poruncilor Domnului si de veti umbla si voi si regele care domneste peste voi in urma Domnului Dumnezeului vostru, atunci mana Domnului nu va fi impotriva voastra.
15. Iar de nu veti asculta glasul Domnului, ci va veti impotrivi poruncilor Lui, atunci mina Domnului va fi impotriva voastra, cum a fost impotriva parintilor vostri.
16. Acum sculati-va si priviti la lucrul cel mare pe care-l va face Domnul inaintea ochilor vostri:
17. Nu e acum oare secerisul graului? Dar eu voi striga catre Domnul si El va trimite trasnet si ploaie si veti afla si veti vedea cat de mare este pacatul pe care l-ati facut voi inaintea ochilor Domnului, cand ati cerut rege”.
18. Si a strigat Samuel catre Domnul si a trimis Domnul tunete si ploaie in ziua aceea; si teama de Domnul si de Samuel cuprins tot poporul.
19. Si a zis tot poporul catre Samuel: “Roaga-te pentru robii tai inaintea Domnului Dumnezeului tau, ca sa nu murim; caci la toate celelalte pacate ale noastre am mai adaugat un pacat, cand am cerut rege”.
20. Iar Samuel a raspuns poporului: “Nu va temeti. Pacatul acesta este facut de voi, dar voi sa nu va departati de Domnul, ci sa-I slujiti Lui cu toata inima.
21. Sa nu apucati dupa dumnezeii cei de nimic, care nu aduc folos, nici nu izbavesc, pentru ca sunt nimic.
22. Domnul insa nu va lasa pe poporul Sau pentru numele Sau cel mare, caci Domnul a binevoit sa va aleaga pe voi ca popor al Sau.
23. Si eu de asemenea nu-mi voi ingadui sa fac inaintea Domnului pacatul de a inceta sa ma rog pentru voi si va voi povatui pe cai bune si drepte. Decat numai sa va temeti de Domnul si sa-I slujiti Lui cu adevarat, din toata inima voastra,
24. Caci vedeti ce lucruri minunate a facut El cu voi.
25. Iar de veti face rau, atunci veti pieri si voi si regele vostru”.
CAPITOLUL 13
Greseala lui Saul.
1. Se implinise un an de cand fusese facut Saul rege si acum domnea in al doilea an peste Israel, cand si-a ales el trei mii de Israeliti:
2. Doua mii erau cu Saul la Micmas si pe Muntele Betelului si o mie era cu Ionatan in Ghibeea lui Veniamin; iar celalalt popor era lasat de el pe la casele lor.
3. Si a sfaramat Ionatan tabara de paza a Filistenilor, care era in Gheba. Si au auzit de aceasta Filistenii, iar Saul a sunat din trambita in toata tara, strigand: “Sa auda Evreii!”
4. Si dupa ce a auzit tot Israelul ca Saul a sfaramat tabara de paza a Filistenilor si ca Filistenii au urat pe Israeliti, s-a adunat poporul la Saul in Ghilgal.
5. Filistenii s-au adunat si ei, ca sa se razboiasca impotriva Israelitilor: treizeci de mii de care, sase mii de calareti si popor mult ca nisipul de pe malul marii; si au venit si si-au pus tabara in Micmas, in partea de rasarit a Bet-Avenului.
6. Iar Israelitii, vazandu-se in primejdie, pentru ca poporul era stramtorat, s-au ascuns prin pesteri, prin stufisuri, printre stanci, prin turnuri si prin santuri;
7. Ba unii din Israeliti au trecut peste Iordan in pamantul lui Gad si al Galaadului. Saul insa se afla inca tot in Galaad si tot poporul care era cu el era cuprins de frica.
8. Acolo a asteptat el opt zile, pana la vremea hotarata de Samuel; dar Samuel nu mai venea la Ghilgal. Acum poporul incepuse sa fuga de la el.
9. De aceea a zis Saul: “Aduceti-mi cele pentru jertfa de curatire”. Si a adus ardere de tot.
10. Dar nu apucase el bine sa aduca ardere de tot, si iata veni si Samuel. Saul iesi inaintea lui ca sa-l intampine si sa-i ureze de bine.
11. Samuel insa i-a zis: “Ce ai facut?” Si i-a raspuns Saul: “Am vazut ca poporul se imprastie si fuge de la mine si tu nu ai venit la vremea hotarata, iar Filistenii s-au adunat la Micmas.
12. Atunci am socotit ca au sa navaleasca Filistenii asupra mea in Ghilgal si eu n-am intrebat inca pe Domnul; de aceea m-am hotarat sa aduc ardere de tot”.
13. Iar Samuel i-a zis: “Rau ai facut, ca nu ai implinit porunca Domnului Dumnezeului tau care ti s-a dat, caci acum ar fi intarit Domnul domnia ta peste Israel de-a pururi.
14. Acum insa nu va dura domnia ta; Domnul Isi va gasi un barbat dupa inima Sa si-i va porunci Domnul sa fie conducatorul poporului Sau, deoarece tu nu ai implinit ceea ce ti s-a poruncit de la Domnul”.
15. Apoi s-a sculat Samuel si s-a dus din Ghilgal in Ghibeea lui Veniamin; iar oamenii care au ramas s-au dus cu Saul in intampinarea taberei vrajmasului, care a navalit asupra lor cand mergeau ei de la Ghilgal la Ghibeea lui Veniamin. Si a numarat Saul oamenii care erau cu el si s-au gasit pana la sase sute de barbati.
16. Apoi Saul cu fiul sau Ionatan si cu oamenii care erau cu dansii au sezut in Ghibeea si au plans; iar Filistenii stateau in tabara la Micmas.
17. Si au iesit din tabara Filistenilor trei cete sa pustiiasca tara: una a plecat pe drumul spre Ofra din tinutul Sual;
18. A doua ceata a plecat pe drumul Bethoronului, iar a treia s-a indreptat pe calea ce duce spre hotar, in fala vaii Teboim, spre pustie.
19. Fierar nu era in toata Iara lui Israel, caci Filistenii se temeau ca nu cumva Israelitii sa-si faca sabii si sulite.
20. Trebuia deci sa se duca toti Israelitii la Filisteni ca sa-si ascuta fiarele plugurilor si sapelor lor, topoarele si securile lor,
21. Cand se facea vreo stirbitura la ascutisul fiarelor de plug, al sapelor, al topoarelor si securilor lor, sau cand trebuia sa indrepte vreun corn de furca.
22. De aceea in timpul razboiului de la Micmas, tot poporul care era cu Saul si Ionatan nu avea nici sabii, nici sulite; numai Saul si Ionatan, fiul sau, aveau.
23. Si a venit ceata intai de Filisteni si s-a asezat la trecatoarea Micmas.
CAPITOLUL 14
Vitejia lui Ionatan.
l. Intr-o zi Ionatan, fiul lui Saul, a zis catre tanarul care purta armele sale: “Hai sa trecem la ceata Filistenilor, care e dincolo”, iar tatalui sau nu i-a spus de aceasta.
2. Saul insa se afla la marginea Ghibeii, sub rodiul cel din Migron; cu el era o ceata ca de sase sute de oameni.
3. Si Ahia, fiul lui Ahituv, fratele lui Icabod, fiul lui Finees, feciorul lui Eli, preotul Domnului din Silo, purta efodul. Poporul insa nu stia ca Ionatan plecase.
4. Stramtoarea prin care cauta Ionatan sa se strecoare spre ceata Filistenilor trecea printre niste stanci ascutite; numele uneia era Botet si numele alteia era Sene;
5. O stanca se ridica la miazanoapte, spre Micmas; cealalta la miazazi, spre Ghibeea.
6. Atunci a zis Ionatan catre tanarul care purta armele sale: “Hai sa trecem la acesti netaiati imprejur; poate ne va ajuta Domnul, caci pentru Domnul nu e greu sa izbaveasca si prin putini, ca si prin multi”.
7. Cel ce purta armele a raspuns: “Fa tot ce-ti spune inima; mergi unde vrei si iata eu sunt cu tine”.
8. Iar Ionatan a zis: “Bine, atunci hai la acei oameni si sa ne aratam catre ei.
9. Daca ei ne vor zice: Stati pana vom veni la voi, vom ramane pe loc si nu ne vom sui la ei;
10. Iar de ne vor zice: Suiti-va la noi, atunci ne vom sui, caci Domnul i-a dat in mainile noastre si acesta va fi semnul pentru noi”.
11. Cand au aparut ei amandoi in vazul cetei Filistenilor, atunci Filistenii au zis: “Iata Evreii ies din pesterile in care s-au ascuns”.
12. Apoi oamenii din ceata Filistenilor au strigat catre Ionatan si catre cel ce-i purta armele sale si a zis: “Suiti-va la noi, ca avem sa va spunem ceva”. Atunci Ionatan a zis catre purtatorul lui de arme: “Vino dupa mine, ca Domnul i-a dat in mainile lui Israel”.
13. Si a inceput Ionatan sa se urce, catarandu-se cu mainile si cu picioarele, si cel ce-i purta armele se catara dupa el. Si au cazut Filistenii inaintea lui, iar cel ce purta armele in urma lui le da cele din urma lovituri.
14. Si au cazut in acest atac dintai, savarsit de Ionatan si de purtatorul lui de arme ca la douazeci de oameni, pe o bucata de loc cat o jumatate de pogon, atat cat pot sa are doi boi intr-o zi.
15. Atunci s-a facut invalmaseala in tabara din camp si in tot poporul; randurile dinainte ce pustiau tara s-au umplut de frica si nu voiau sa se lupte; toata tara s-a cutremurat si i-a cuprins frica mare de la Domnul.
16. Atunci strajile lui Saul din Ghibeea lui Veniamin au vazut ca multimea se imprastie si fuge incolo si incoace.
17. Saul a zis catre oamenii care erau cu el: “Cautati si vedeti care din ai nostri a plecat”. Si au cautat si iata nu erau Ionatan si purtatorul lui de arme.
18. A zis Saul catre Ahia: “Adu chivotul lui Dumnezeu”, caci chivotul lui Dumnezeu in vremea aceea era cu fiii lui Israel.
19. Si pe cand graia inca Saul cu preotul, tulburarea din tabara Filistenilor se latea si crestea din ce in ce mai mult. Atunci Saul a zis catre preot: “Incruciseaza-ti mainile!”
20. Si a strigat Saul si tot poporul care era cu el si au venit la locul luptei si iata acolo sabia fiecaruia era ridicata asupra aproapelui sau si tulburarea era foarte mare.
21. Atunci si Evreii, care mai dinainte erau la Filisteni si care umblau pretutindeni in tabara lor, s-au unit cu Israelitii cei ce erau cu Saul si Ionatan;
22. Si toti Israelitii care se ascunsesera in muntele lui Efraim, auzind ca Filistenii au fugit, s-au unit de asemenea cu ai lor la lupta.
23. Si a izbavit Domnul in ziua aceea pe Israel; lupta se intinsese insa pana la Bet-Aven. Si tot poporul care era cu Saul era ca la zece mii de barbati; si se da razboi in toate cetatile din muntele lui Efraim.
24. In ziua aceea s-au obosit oamenii din Israel. Iar Saul a pus poporul sa jure, zicand: “Blestemat tot cel ce va manca pana seara, pana cand eu imi voi razbuna pe vrajmasii mei”. De aceea nimeni din popor n-a gustat hrana,
25. Ci s-a dus tot poporul in padure, si acolo intr-o poiana era miere.
26. Si a intrat poporul in padure si a zis: “Iata curge miere”. Dar nimeni nu si-a dus mana spre gura sa, caci poporul se temea de blestem.
27. Ionatan insa nu auzise de juramantul pe care-l pusese tatal sau pe popor; si, intinzand varful toiagului ce-l avea in mana, l-a muiat intr-un fagure de miere si, intorcandu-l cu mana spre gura sa, i s-au luminat ochii.
28. Atunci unul din popor i-a spus: “Tatal tau a pus juramant asupra poporului, zicand: Blestemat sa fie cel ce va gusta astazi hrana, si de aceea poporul e istovit”.
29. Dar Ionatan a zis: “Tatal meu a tulburat tara. Iata mie mi s-au luminat ochii cand am gustat putin din aceasta miere.
30. De ar fi mancat astazi poporul din prazile ce s-au gasit la vrajmasii lor, oare n-ar fi fost mai mare infrangerea Filistenilor?”
31. In ziua aceea au batut pe Filisteni de la Micmas pana la Aialon, dar poporul se istovise peste masura.
32. Si s-a aruncat poporul asupra prazilor si a luat oi si boi si vitei si au junghiat pe pamant si au mancat oamenii carne cu sange.
33. Si i s-a vestit lui Saul, zicandu-i-se: “Iata poporul a gresit inaintea Domnului, mancand carne cu sange”. Atunci Saul a zis: “Voi ati gresit. Pravaliti acum aici spre mine o piatra mare”.
34. Apoi a zis Saul: “Treceti prin popor si ziceti-i: “Sa-si aduca fiecare la mine boul sau si oaia si sa injunghiati aici si sa mancati, si sa nu gresiti inaintea Domnului mancand carne cu sange”. Si toti din popor si-au adus cu mana sa fiecare boul sau, noaptea, si l-au junghiat acolo.
35. Si a zidit Saul jertfelnic Domnului; acesta a fost cel dintai jertfelnic facut de el Domnului.
36. Atunci a zis Saul: “Hai dupa Filisteni noaptea aceasta si sa-i pradam pana dimineata si sa nu lasam din ei nici un om”. Iar ei au zis: “Fa tot ce este bine in ochii tai”. Preotul insa a zis: “Sa ne apropiem aici de Dumnezeu!”
37. Si a intrebat Saul pe Dumnezeu: “Sa merg eu oare dupa Filisteni? Ii vei da, oare, pe ei in mainile lui Israel?” Dar El nu i-a raspuns in ziua aceea.
38. Atunci Saul a zis: “Sa vina aici toate capeteniile poporului si voi cauta sa aflu asupra cui este pacatul acum.
39. Ca viu este Domnul, Cel ce a izbavit pe Israel, ca de va fi chiar asupra lui Ionatan, fiul meu, apoi si el va muri. Dar nimeni din tot poporul nu i-a raspuns.
40. Si a zis Saul catre toti Israelitii: “Stati voi de o parte iar eu si Ionatan, fiul meu, vom sta de alta parte”. Si a raspuns poporul lui Saul: “Fa ce este bine in ochii tai!” Apoi Saul a zis: “Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce n-ai raspuns Tu acum robului Tau? Daca vina este asupra mea sau asupra fiului meu Ionatan, Domnul Dumnezeul lui Israel, fa sa iasa Urim, daca vina este asupra poporului Tau Israel, fa sa iasa Tumim.
41. Si sortul a cazut pe Saul si pe Ionatan, iar poporul a iesit drept.
42. Atunci Saul a zis: “Aruncati sorti asupra mea si asupra lui Ionatan, fiul meu, si pe cine-l va arata Domnul, acela sa moara”. Poporul insa a zis: “Sa nu fie asa!” Dar Saul a staruit in hotararea sa, si au aruncat sorti asupra sa si a lui Ionatan, fiul lui, si a cazut sortul pe Ionatan.
43. Atunci Saul a zis catre Ionatan: “Spune-mi ce ai facut?” Iar Ionatan i-a raspuns si a zis: “Doar am gustat putina miere cu varful toiagului pe care il aveam in mana si iata trebuie sa mor”.
44. Iar Saul a zis: “Asa si asa sa-mi faca mie Dumnezeu si inca si mai mult sa-mi faca, daca nu vei muri astazi, Ionatane!”
45. Dar poporul a zis catre Saul: “Sa moara oare Ionatan care a adus o izbavire asa de minunata poporului! Sa nu fie aceasta! Viu este Domnul, nici un par din capul lui nu va cadea, pentru ca el cu Dumnezeu a lucrat astazi!” Si a izbavit poporul pe Ionatan si el n-a murit.
46. Si s-a intors Saul de la urmarirea Filistenilor, iar Filistenii s-au dus la locul lor.
47. Astfel si-a intarit Saul domnia sa peste Israel si s-a luptat cu toti vrajmasii de primprejur: cu Moab si Amonitii, cu Edom, cu regii din Toba si cu Filistenii si pretutindeni, impotriva oricui a mers, a avut izbanda.
48. Si si-a randuit oaste, a batut pe Amalec si a izbavit pe Israel din mainile jefuitorilor sai.
49. Fiii lui Saul erau: Ionatan, Iesui si Melchisua; iar numele celor doua fiice ale sale erau: Merob, numele celei mai mari, si Micol, numele celei mai mici.
50. Iar numele femeii lui Saul era Ahinoam, fiica lui Ahimaat, iar numele capeteniei ostirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.
51. Chis era tatal lui Saul, Ner era tatal lui Abner, fiul lui Abiel.
52. In tot timpul domniei lui Saul s-au dus razboaie crancene cu Filistenii. Cand Saul vedea vreun om voinic si razboinic, il lua la el.
CAPITOLUL 15
Saul osandit.
1. In vremea aceea a zis Samuel catre Saul: “Domnul m-a trimis sa te ung rege peste poporul Lui, peste Israel; acum asculta glasul Domnului.
2. Asa zice Domnul Savaot: Adusu-Mi-am aminte de cele ce a facut Amalec lui Israel, cum i s-a impotrivit in cale, cand venea din Egipt.
3. Mergi acum si bate pe Amalec si pe Ierim si nimiceste toate ale lui. Sa nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimiceste si da blestemului toate cate are. Sa nu-i cruti, ci sa dai mortii de la barbat pana la femeie, de la tanar pana la pruncul de san, de la bou pana la oaie, de la camila pana la asin”.
4. Atunci a adunat Saul poporul si l-a numarat in Telaim si s-au aflat doua sute de mii Israeliti pedestri si zece mii din semintia lui Iuda.
5. Si a mers Saul pana la cetatea lui Amalec si a pus oameni la panda in vale.
6. Apoi Saul a zis catre Chenei: “Mergeti de va despartiti si iesiti din mijlocul lui Amalec, ca sa nu va pierd impreuna cu el, caci ati aratat bunavointa catre toti Israelitii, cand veneau ei din Egipt”. Si Cheneii s-au despartit de Amalec.
7. Atunci a lovit Saul pe Amalec si l-a batut de la Havila pana la Sur, care este in fata Egiptului; iar pe Agag, regele lui Amalec, l-a prins ” iu si pe popor l-a ucis tot cu sabia si a ucis si pe Ierim.
8. Dar Saul si poporul au crutat pe Agag, pe cele mai bune din oi si din vitele cornute, mieii ingrasati si tot ce era bun si n-a vrut sa le piarda;
9. Iar toate lucrurile neinsemnate si rele le-au pierdut.
10. Atunci a fost cuvantul Domnului catre Samuel astfel: “Imi pare rau ca am pus pe Saul rege, caci el s-a abatut de la Mine si cuvantul Meu nu l-a implinit”.
11. Si s-a intristat Samuel si a strigat catre Domnul toata noaptea.
12. Iar a doua zi dis-de-dimineata, sculandu-se, a iesit in intampinarea lui Saul. si i s-a spus lui Samuel ca Saul a fost pe Carmel si si-a ridicat acolo semn de aducere aminte, iar de acolo s-a intors si s-a coborat la Ghilgal.
13. Iar dupa ce a ajuns Samuel la Saul, Saul i-a spus: “Iata am implinit cuvantul tau!”
14. Samuel a zis: “Dar ce este acest behait de oi ce-mi ajunge la urechi si acel muget de boi pe care-l aud?”
15. Iar Saul a raspuns: “Le-am adus de la Amalec, de vreme ce poporul a crutat pe cele mai bune din oi si din vitele mari, ca sa fie aduse jertfa Domnului Dumnezeului tau. Iar pe celelalte le-a nimicit”.
16. Samuel a zis catre Saul: “Ingaduie-mi sa-ti spun ce mi-a spus Domnul asta-noapte”. Iar Saul a zis: “Spune!”
17. Si a zis Samuel: “Cand erai tu mic in ochii tai, n-ai ajuns tu oare capetenia semintiilor lui Israel si Domnul te-a uns rege peste Israel?
18. Apoi te-a trimis Domnul la drum, zicand: Mergi si da junghierii pe Amalecitii cei necredinciosi si lupta impotriva lor pana ii vei starpi.
19. Pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului, si te-ai aruncat asupra prazii si ai facut rau in ochii Domnului?”
20. Iar Saul a zis catre Samuel: “Eu am ascultat glasul Domnului si am plecat la drum incotro m-a trimis Domnul si am adus pe Agag, regele amalecit, iar pe Amalec l-am pierdut;
21. Poporul insa a luat din prazi, din oi si din vite, a luat cele mai bune din cele afierosite ca sa le aduca jertfa Domnului Dumnezeului tau in Ghilgal”.
22. A raspuns Samuel: “Au doara arderile de tot si jertfele sunt tot asa de placute Domnului, ca si ascultarea glasului Domnului? Ascultarea este mai buna decat jertfa si supunerea mai buna decat grasimea berbecilor.
23. Caci nesupunerea este un pacat la fel cu vrajitoria si impotrivirea este la fel cu inchinarea la idoli. Pentru ca ai lepadat cuvantul Domnului, si El te-a lepadat, ca sa nu mai fii rege peste Israel”.
24. Atunci Saul a zis catre Samuel: “Am pacatuit, calcand porunca Domnului si cuvantul tau; dar m-am temut de popor si am ascultat glasul lui.
25. Ridica dar pacatul de pe mine si intoarce-te cu mine, ca sa ma inchin Domnului Dumnezeului tau”.
26. Iar Samuel a raspuns lui Saul: “Nu ma voi intoarce cu tine, pentru ca ai lepadat cuvantul Domnului si Domnul te-a lepadat pe tine, ca sa nu mai fii rege peste Israel”.
27. Apoi Samuel s-a intors sa plece. Dar Saul s-a apropiat de poala hainei lui si a rupt-o.
28. Atunci Samuel a zis: “Astazi a rupt Domnul regatul lui Israel de la tine si l-a dat altuia care este mai bun decat tine,
29. Si nu va spune neadevar Cel ce este taria lui Israel si nu Se va cai, caci El nu este om ca sa Se caiasca”.
30. Zis-a Saul: “Am gresit; dar da-mi acum cinste inaintea batranilor poporului meu si inaintea lui Israel si te intoarce cu mine si eu ma voi inchina Domnului Dumnezeului tau”.
31. Si s-a intors Samuel dupa Saul si s-a inchinat Saul Domnului.
32. Apoi Samuel a zis: “Adu la mine pe Agag, regele amalecit”; si s-a apropiat de el Agag, tremurand, si a zis: “De buna seama amaraciunea mortii a trecut”.
33. Samuel insa i-a raspuns: “Precum sabia ta a lipsit pe mame de copiii lor, asa si mama ta sa fie intre femei lipsita de fiu”. Si a taiat Samuel pe Agag inaintea Domnului in Ghilgal.
34. Apoi s-a dus Samuel la Rama, iar Saul s-a dus la casa sa in Ghibeea lui Saul. si nu s-a mai vazut Samuel cu Saul pana in ziua mortii sale. Dar s-a intristat Samuel pentru Saul, ca se caise Domnul pentru ca-l facuse rege peste Israel.
CAPITOLUL 16
David uns rege.
1. Domnul a zis catre Samuel: “Pana cand te vei tangui tu pentru Saul, pe care l-am lepadat, ca sa nu mai fie rege peste Israel? Umple cornul tau cu mir si du-te, ca te trimit la Iesei Betleemitul, caci dintre fiii lui Mi-am ales rege”.
2. Samuel a zis: “Cum sa ma duc? Va auzi Saul si ma va ucide”. Iar Domnul a zis: “Ia cu tine o junca din cireada si zi: Am venit sa aduc jertfa Domnului.
3. Si cheama pe Iesei si pe fiii lui la jertfa, si Eu iti voi arata ce sa faci si-Mi vei unge pe acela pe care iti voi spune Eu”.
4. Si a facut Samuel asa, cum i-a spus Domnul. Si cand a sosit el la Betleem, batranii poporului, tremurand, i-au iesit in intampinare si au zis: “Cu pace este venirea ta, vazatorule?”
5. Iar el a raspuns: “Cu pace. Am venit sa aduc jertfa Domnului; sfintiti-va si veniti cu mine sa aducem jertfa!” Si a sfintit pe Iesei si pe fiii lui si i-a chemat la jertfa.
6. Iar dupa ce au venit ei, vazand el pe Eliab, a zis: “De buna seama, acesta este inaintea Domnului unsul Lui”.
7. Dar Domnul a zis catre Samuel: “Nu te uita la infatisarea lui si la inaltimea staturii lui; Eu nu Ma uit ca omul; caci omul se uita la fata, iar Domnul se uita la inima”.
8. Apoi a chemat Iesei pe Aminadab si l-a dus la Samuel, iar Samuel a zis: “Nici pe acesta nu l-a ales Domnul”.
9. Dupa aceea a adus Iesei pe Sama, si Samuel a zis: “Nici pe acesta nu l-a ales Domnul”.
10. Si asa a adus Iesei pe sapte din fiii sai, dar Samuel a zis catre Iesei: “Pe nici unul din acestia nu l-a ales Domnul!”
11. Dupa aceea a zis Samuel catre Iesei: “Oare toti fiii tai sunt aici?” Iar Iesei a raspuns: “Mai am unul mai mic. Acela paste oile”. A zis Samuel: “Trimite sa-l aduca, pentru ca nu vom sedea sa pranzim pana nu vine acela”.
12. Si a trimis Iesei si l-au adus. Acela era balan, cu ochi frumosi si placut la fata. Atunci Domnul a zis: “Scoala de-l unge, caci acesta este!”
13. Si a luat Samuel cornul cu mir si l-a uns in mijlocul fratilor lui, si a odihnit Duhul Domnului asupra lui David din ziua aceea si dupa aceea. Iar Samuel s-a sculat si a plecat la Rama.
14. Atunci s-a departat de la Saul Duhul Domnului si-l tulbura un duh rau, trimis de Domnul.
15. Si au zis slugile lui Saul: “Iata un duh rau trimis de Domnul te tulbura.
16. Sa porunceasca dar domnul nostru slugilor sale care sunt inaintea ta si sa caute un om iscusit la cantarea din harpa, si cand va veni asupra ta duhul cel rau trimis de la Dumnezeu, atunci acela, cantand cu mana sa, te va linisti”.
17. Si a raspuns Saul slugilor sale: “Cautati-mi un om care canta bine si mi-l aduceti”.
18. Atunci unul din slujitorii lui a zis: “Iata eu am vazut la Iesei Betleemitul un fiu care stie sa cante, om voinic si razboinic, priceput la vorba si barbat chipes si Domnul este cu el”.
19. A trimis deci Saul vestitori la Iesei si i-a spus: “Trimite la mine pe David, fiul tau cel de la turma”.
20. Si a luat Iesei un asin incarcat cu paine si un burduf cu vin si un ied si le-a trimis cu David, fiul sau, la Saul.
21. Si a venit David la Saul, s-a infatisat inaintea lui si a placut acestuia foarte mult si l-a facut purtatorul sau de arme.
22. Dupa aceea a trimis Saul sa i se spuna lui Iesei: “Lasa pe David sa slujeasca la mine, ca a aflat el bunavointa in ochii mei! ”
23. Iar cand duhul cel trimis de Dumnezeu era peste Saul, David, luand harpa, canta si lui Saul ii era mai usor si mai bine si duhul cel rau se departa de el.
CAPITOLUL 17
David si Goliat.
1. In vremea aceea Filistenii si-au strans ostile pentru razboi si au tabarat la Soco cel din Iuda si si-au asezat tabara intre Soco si Azeca, la Efes-Damim.
2. Iar Saul cu Israelitii s-au adunat si si-au asezat tabara la Valea Stejarului si s-au pregatit de lupta cu Filistenii.
3. Filistenii stateau pe munte de o parte si Israelitii stateau pe munte de alta parte, iar la mijloc era valea.
4. Atunci a iesit din tabara Filistenilor un luptator cu numele Goliat, din Gat. Acesta era la statura de sase coti si o palma.
5. Pe cap avea coif de arama si era imbracat cu platosa in solzi; greutatea platosei lui cantarea cinci mii de sicli de arama;
6. In picioare avea cizme cu tureci de arama si la umar purta un scut de arama.
7. Coada sulitei lui era ca sulul de la razboaiele de tesut, iar fierul sulitei era de sase sute sicli de fier, si inaintea lui mergea purtatorul lui de arme.
8. Si a inceput acesta sa strige catre cetele lui Israel si sa le zica: “De ce ati iesit voi sa va razboiti? Nu sunt eu oare filistean, iar voi robii lui Saul? Alegeti dintre voi un om sa se coboare la mine!
9. De se va putea acela lupta cu mine si ma va ucide, atunci noi sa fim robii vostri; iar de-l voi birui eu si-l voi ucide, atunci voi sa firi robii nostri si sa ne slujiti noua”.
10. Si a mai zis filisteanul: “Astazi voi rusina tabara lui Israel. Dati-ne un om si ne vom lupta in doi”.
11. Si a auzit Saul si toti Israelitii cuvintele acestea ale filisteanului si s-au speriat si s-au temut foarte tare.
12. David era feciorul unui efraimit din Betleemul lui Iuda, anume Iesei, care avea opt feciori. Acest om in zilele lui Saul ajunsese la batranete si era cel mai batran intre ceilalti oameni.
13. Cei trei feciori mai mari ai lui Iesei plecasera cu Saul la razboi. Numele acestor feciori mai mari ai lui, care se dusera la razboi, erau: cel mai mare Eliab, al doilea dupa el Aminadab si al treilea Sama.
14. David insa era cel mai mic. Cand cei trei mai mari plecasera cu Saul,
15. David se intorsese de la Saul, ca sa pasca oile tatalui sau in Betleem.
16. Filisteanul acela insa iesea dimineata si seara si s-a aratat patruzeci de zile.
17. Atunci a zis Iesei catre David, fiul sau: “Ia pentru fratii tai o efa de graunte uscate si aceste zece paini si du-le cat mai degraba in tabara la fratii tai;
18. Iar acesti zece casi du-i capeteniei celei peste mia lor; cerceteaza de sanatatea lor si afla ce nevoi au”.
19. Atunci Saul si ei si toti Israelitii se aflau in Valea Stejarului si se pregateau de lupta cu Filistenii.
20. S-a sculat deci David dis-de-dimineata si, incredintand oile unui pastor, a luat sacul si a plecat, cum ii zisese Iesei, si a ajuns in tabara cand ostirea era asezata in linie de bataie si se gatea cu strigate de razboi.
21. Si si-au asezat Israelitii si Filistenii randurile unii in fata altora.
22. Iar David, lasandu-si lucrurile unei straji din tabara, a alergat intre randuri si, ajungand, a intrebat pe fratii sai de sanatate.
23. Si iata, pe cand vorbea el cu ei, luptatorul cu numele de Goliat, filistean din Gat, a iesit din randurile Filistenilor si a spus aceste cuvinte, si David le-a auzit.
24. Toti Israelitii, vazand pe omul acela, fugeau de el, temandu-se foarte tare;
25. Si ziceau Israelitii: “Vedeti pe omul acesta care a iesit inainte? Iese ca sa infrunte pe Israel. De l-ar ucide cineva, regele ar rasplati pe acela cu mari bogatii si ar da pe fiica sa dupa el, iar casa tatalui aceluia ar ajunge libera in Israel”.
26. David a zis catre oamenii care stateau cu el: “Ce se va face aceluia care va ucide pe acest filistean si va sterge ocara de pe Israel? Caci cine este acest filistean netaiat imprejur, de batjocoreste asa ostirea Dumnezeului celui viu?”
27. Si i-a spus multimea aceleasi cuvinte, zicand: “Iata ce se va face omului aceluia care-l va ucide”.
28. Si auzind Eliab, fratele cel mai mare al lui David, ce vorbea acesta cu oamenii, s-a maniat Eliab pe David si a zis: “Pentru ce ai venit aici si cu cine ai lasat acele putine oi in pustiu? Eu cunosc mandria ta si inima ta cea rea. Ai venit sa privesti la lupta”.
29. Iar David a zis: “Dar ce am facut eu? Au nu sunt acestea numai niste vorbe?”
30. Si s-a intors de la el catre altul si a spus aceleasi vorbe, iar multimea i-a raspuns ca si mai inainte.
31. Auzindu-se cuvintele pe care le graise David, s-au spus lui Saul si acesta l-a chemat.
32. Atunci David a zis catre Saul: “Sa nu se imputineze nimeni cu duhul din pricina lui; robul tau se va duce si se va bate cu acest filistean!”
33. A zis Saul catre David: “Tu nu vei putea sa mergi impotriva acestui filistean, ca sa te bati cu el, caci esti inca un copilandru, iar acesta este ostas din tineretile lui”.
34. David insa a zis catre Saul: “Robul tau a pascut oile tatalui sau si cand se intampla sa vina leul sau ursul sa ia vreo oaie din turma,
35. Atunci eu alergam dupa el si i-o luam din gura lui; iar daca el se arunca asupra mea, eu il apucam de coama si-l loveam pana-l ucideam.
36. Si ursi si lei a ucis robul tau; si cu acest filistean netaiat imprejur se va intampla acelasi lucru ca si cu aceia, pentru ca huleste asa ostirea Dumnezeului celui viu. Sa ma duc dar si sa-l lovesc, ca sa spal rusinea lui Israel? Caci cine e oare acest filistean?”
37. Apoi a mai zis David: “Domnul, Cel ce m-a scapat de la lei si ursi, ma va scapa si din mina acestui filistean!” Atunci Saul a zis lui David: “Du-te si Domnul sa fie cu tine”.
38. Si a imbracat Saul pe David cu hainele sale, a pus pe capul lui coif de arama si l-a imbracat cu zale.
39. Si s-a incins David cu sabia lui peste haine si a inceput sa umble, caci nu era deprins cu astfel de armura; apoi a zis David catre Saul: “Nu pot sa umblu cu acestea, ca nu sunt deprins”. Si s-a dezbracat David de toate acestea,
40. Si si-a luat toiagul in mana, a ales cinci pietricele lucii din parau si le-a pus in traista sa de pastor; si cu traista si cu prastia in mana a iesit inaintea filisteanului.
41. Atunci a iesit si filisteanul, inaintand si apropiindu-se de David; iar purtatorul lui de arme mergea inainte.
42. Deci cautand filisteanul si vazand pe David, a privit cu dispret la el, caci acesta era tanar, balan si frumos la fata.
43. A zis filisteanul catre David: “Ce vii asupra mea cu toiag si cu pietre? Au doara eu sunt caine?” Iar David a raspuns: “Nu, ci mai rau decat un caine”. Si a blestemat filisteanul pe David in numele dumnezeilor sai.
44. Apoi a zis filisteanul catre David: “Apropie-te de mine si voi da trupul tau pasarilor cerului si fiarelor campului!”
45. Iar David a raspuns filisteanului: “Tu vii asupra mea cu sabie si cu lance si cu scut; eu insa vin asupra ta in numele Domnului Savaot, Dumnezeul ostirilor lui Israel pe Care tu L-ai hulit.
46. Acum insa te va da Domnul in mana mea si eu te voi ucide si-ti voi taia capul, iar trupul tau si trupurile ostirii filistene le voi da pasarilor cerului si fiarelor campului, si va afla tot pamantul ca in Israel este Dumnezeu;
47. Si toata adunarea aceasta va cunoaste ca nu cu sabia si cu sulita izbaveste Domnul, caci acest razboi este al Domnului si El va va da in mainile noastre”.
48. Iar dupa ce s-a ridicat filisteanul si a inceput a veni si a se apropia in intampinarea lui David, David a alergat cu grabire spre randurile ostirii in intampinarea filisteanului.
49. Si isi vari David mana in traista, lua de acolo o pietricica, o repezi cu prastia si lovi pe filistean in frunte, asa incat piatra se infipse in fruntea lui si el cazu cu fata la pamant.
50. Asa a biruit David pe filistean, cu prastia si cu piatra, lovind pe filistean si ucigandu-l; sabie nu se afla in mana lui David.
51. Atunci David a alergat si, calcand pe filistean, lua sabia lui si, scotand-o din teaca, il lovi cu ea si-i taie capul; Filistenii, vazand ca uriasul lor a murit, au fugit.
52. Deci s-au sculat barbatii lui Israel si ai lui Iuda si cu strigate au gonit pe Filisteni pana la gura vaii si pana la portile Ecronului. Si au cazut ucisi Filistenii pe calea Saaraim, pana la Gat si Ecron.
53. Dupa aceea s-au intors fiii lui Israel din urmarirea Filistenilor si au pradat tabara lor.
54. Iar David a luat capul filisteanului si l-a dus la Ierusalim, si armele lui le-a pus in cortul sau.
55. Cand a vazut Saul pe David iesind impotriva filisteanului, a zis catre Abner, capetenia ostirilor: “Abner, al cui este tanarul acesta?” Iar Abner, a raspuns: “Rege, viu fie sufletul tau, nu stiu!”
56. “Intreaba dar, a zis regele, al cui fiu este tanarul acesta?”
57. Iar cand se intorcea David, dupa uciderea filisteanului, Abner l-a luat si l-a dus la Saul si capul filisteanului era in mana lui.
58. Atunci Saul l-a intrebat: “Tinere, al cui fiu esti tu?” Si David a raspuns: “Fiul robului tau Iesei din Betleem”.
CAPITOLUL 18
Rasplata lui David.
l. Dupa ce a ispravit David de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s-a lipit de sufletul lui si l-a iubit Ionatan, ca pe sufletul sau.
2. Iar Saul l-a luat in ziua aceea si nu l-a lasat sa se mai intoarca la casa tatalui lui.
3. Si a incheiat Ionatan legatura cu David, pentru ca il iubea ca pe sufletul sau.
4. Si si-a dezbracat Ionatan haina sa cea de deasupra, pe care o avea pe el, si a dat-o lui David; de asemenea si celelalte haine ale sale, sabia sa, arcul sau si braul sau.
5. David insa lucra cu pricepere peste tot, oriunde-l trimetea Saul; si Saul l-a facut capetenie peste osteni; iar aceasta a placut la tot poporul si slujitorilor lui Saul.
6. Dar cand se intorceau ei, dupa izbanda lui David asupra filisteanului, femeile din toate cetatile lui Israel ieseau in intampinarea regelui Saul cu cantari si jocuri, cu timpane de sarbatoare si cu chimvale;
7. Si jucand, femeile strigau si ziceau: “Saul a biruit mii, iar David zeci de mii!”
8. De aceea s-a maniat Saul foarte tare, neplacandu-i cuvintele acestea si a zis: “Lui David i s-au dat zeci de mii, iar mie numai mii; acum numai domnia ii mai lipseste”.
9. Si din ziua aceasta in tot timpul urmator, s-a uitat la David banuitor.
10. Iar a doua zi s-a intamplat de a cazut duhul cel rau de la Dumnezeu asupra lui Saul si acesta se indracea in casa sa, iar David canta cu mana sa pe strune, ca si in alte zile; Saul avea in mana o lance.
11. Si a aruncat Saul lancea, cugetand: “Voi pironi pe David de perete!” Dar David s-a ferit de doua ori de Saul.
12. Si a inceput a se teme Saul de David, pentru ca Domnul era cu el, iar de Saul se departase.
13. De aceea Saul l-a indepartat de la sine si l-a pus capetenie peste o mie; si se ducea si se intorcea el in fruntea poporului.
14. David in toate treburile sale se purta cu chibzuinta si Domnul era cu el.
15. Saul vedea ca este foarte chibzuit si se temea de el.
16. Iar Israelul tot si Iuda iubea pe David, pentru ca el se ducea si se intorcea in fruntea lor.
17. Deci a zis Saul catre David: “Iata fata mea cea mai mare, Merob, iti voi da-o de sotie, numai sa-mi fii viteaz si sa duci razboaiele Domnului”. Caci Saul socotea: “Lasa, sa nu fie mana mea asupra lui, ci sa fie asupra lui mana Filistenilor”.
18. David insa a zis catre Saul: “Cine sunt eu si ce este viata mea si neamul tatalui meu in Israel, ca sa fiu ginerele regelui?”
19. Iar cand a venit vremea sa dea pe Merob, fiica lui Saul, dupa David, ea a fost maritata cu Adriel din Mehola.
20. Pe David insa il iubea alta fata a lui Saul, Micol; si cand i s-a spus despre aceasta lui Saul, aceasta i-a placut;
21. Caci Saul cugeta: “Am s-o dau dupa el si ea are sa-i fie cursa si mana Filistenilor are sa fie asupra lui”. Si a zis Saul catre David: “A doua oara te inrudesti acum cu mine”.
22. Atunci a poruncit Saul slujitorilor sai: “Spuneti lui David: Iata regele este binevoitor catre tine si toti slujitorii lui te iubesc; fii dar ginerele meu!”
23. Si au vorbit slujitorii lui Saul in urechile lui David toate vorbele acestea. Iar David a zis: “Oare usor lucru vi se pare voua a fi ginerele regelui? Eu sunt un sarac si un neinsemnat”.
24. Si au instiintat pe rege slugile sale si au zis: “Iata ce a spus David”.
25. Iar Saul a zis: “Asa sa-i spuneti lui David: Regele nu voieste zestre decat numai o suta de preputuri filistene, ca razbunare impotriva vrajmasilor regelui”. Caci Saul avea in gand sa piarda pe David prin mana Filistenilor.
26. Si slugile lui Saul au spus lui David cuvintele acestea si i-a placut lui David sa se faca ginerele regelui.
27. Dar nu apucase inca sa vina ziua sorocita, cand David se scula si merse el insusi si oamenii lui si ucise 200 de Filisteni; si aduse David preputurile lor si le infatisa regelui numar deplin, ca sa se poata face ginerele regelui. Si a dat Saul dupa el pe Micol, fiica sa, de femeie.
28. Dar vazand si afland Saul ca Domnul este cu David si tot Israelul il iubeste si ca si fiica sa Micol il iubeste,
29. Incepu inca si mai mult sa se teama de David si s-a facut vrajmasul lui pe viata si pe moarte.
30. De aceea, cand au iesit la razboi capeteniile Filistenilor, David, chiar de la iesirea lor, lucra mai intelepteste decat toate slugile lui Saul si numele lui a ajuns foarte vestit.
CAPITOLUL 19
Prietenia lui Ionatan cu David.
l. Atunci a zis Saul catre Ionatan, fiul sau si catre toate slugile sale, sa ucida pe David. Ionatan fiul lui Saul insa iubea foarte mult pe David.
2. Si a vestit Ionatan pe David, zicand: “Tatal meu Saul cauta sa te omoare. Deci sa te pazesti mine; ascunde-te si stai la loc tainic;
3. Iar eu voi iesi si voi fi langa tatal meu in camp unde vei fi tu si voi vorbi tatalui meu de tine si ce voi vedea iti voi spune”.
4. Ionatan a vorbit de bine lui Saul, tatal sau, pentru David si i-a zis: “Sa nu greseasca regele impotriva robului tau David, caci el cu nimic n-a gresit impotriva ta si faptele lui sunt foarte folositoare pentru tine.
5. El si-a pus viata in primejdie, ca sa loveasca pe Filisteni si Domnul a facut izbavire mare la tot Israelul. Tu ai vazut aceasta si te-ai bucurat. De ce dar vrei tu sa pacatuiesti impotriva unui sange nevinovat si sa ucizi pe David fara nici o pricina?”
6. Si a ascultat Saul glasul lui Ionatan si s-a jurat Saul: “Viu este Domnul! David nu va muri!”
7. Atunci a chemat Ionatan pe David si i-a spus Ionatan toate cuvintele acestea; si a adus Ionatan pe David la Saul si a slujit el ca si mai inainte.
8. Dar a inceput iarasi razboiul si a iesit David si s-a luptat cu Filistenii si le-a pricinuit infrangere mare si au fugit ei de el.
9. Iar duhul cel rau de la Dumnezeu a cazut asupra lui Saul si acesta sedea in casa sa si sulita lui era in mana lui; David insa canta din harfa.
10. Atunci Saul a vrut sa pironeasca cu sulita pe David de perete, insa David s-a ferit de Saul si sulita s-a infipt in perete; apoi David a fugit in noaptea aceea si a scapat.
11. Si a trimis Saul slujitorii acasa la David, ca sa-l pandeasca si sa-l omoare pana dimineata. Micol insa sotia lui David, i-a zis: “Daca tu nu-ti scapi sufletul in aceasta noapte, dimineata vei fi ucis”.
12. Si a dat Micol drumul lui David pe fereastra; iar David, iesind, a fugit si a scapat.
13. Dupa aceea Micol a luat un idol si l-a pus in pat, a pus o piele de capra pe capul lui si l-a invelit cu o haina.
14. Cand Saul a trimis slujitorii ca sa aduca pe David, Micol a zis: “E bolnav!”
15. Saul insa a trimis din nou slujitorii, ca sa vada bine pe David, zicand: “Aduceti-l la mine cu patul, ca sa-l omor!”
16. Si au mers slujitorii la casa lui David, dar iata in pat era un idol si pe capul lui o piele de capra.
17. Atunci Saul a zis catre Micol: “De ce m-ai amagit tu asa si ai lasat pe vrajmasul meu sa fuga?” Iar Micol a raspuns lui Saul: “Pentru ca el mi-a zis: Da-mi drumul, caci de nu, te ucid!”
18. Asa a scapat David si a fugit si s-a dus la Samuel in Rama si i-a povestit toate cele ce-i facuse Saul. Apoi a mers el cu Samuel si s-a oprit la Naiotul cel din Rama.
19. Si s-a spus lui Saul: “Iata David este la Naiotul Ramei!”
20. Si a trimis Saul slujitori sa prinda pe David; dar cand au vazut acestia ceata proorocilor proorocind si pe Samuel povatuindu-i, S-a pogorat Duhul lui Dumnezeu peste slujitorii lui Saul si au inceput si ei a prooroci.
21. Spunandu-se acestea lui Saul, el a trimis alti slujitori, dar si acestia au inceput a prooroci. Apoi Saul a trimis al treilea rand de slujitori si incepura si acestia sa prooroceasca.
22. Maniindu-se, in sfarsit, Saul a plecat insusi la Rama si a mers pana la izvorul cel mare din Soco. Acolo a intrebat si a zis: “Unde sunt Samuel si David?” Si i s-a spus: “Iata aici in Naiotul Ramei”.
23. Si a plecat el acolo, la Naiotul Ramei. Dar pe cale S-a pogorat peste el Duhul lui Dumnezeu, iar el a mers proorocind pana a ajuns la Naiotul Ramei.
24. Acolo s-a dezbracat de haine si a proorocit inaintea lui Samuel si toata ziua aceea si toata noaptea a sezut dezbracat. De aceea se zice: “Au doara si Saul este printre prooroci?”
CAPITOLUL 20
Prigonirea lui David.
l. Atunci David a fugit din Naiotul Ramei si venind a zis catre Ionatan: “Ce-am facut eu oare? Care este strambatatea mea si cu ce am gresit inaintea tatalui tau, de-mi cauta sufletul meu?”
2. Iar Ionatan i-a raspuns: “Nu, nu vei muri. Iata tatal meu nu face nici un lucru mare sau mic, fara sa-l descopere urechilor mele. Pentru ce dar ar ascunde tatal meu de mine lucrul acesta? Aceasta nu se poate”.
3. David insa s-a jurat si a zis: “Tatal tau stie bine ca eu am dobandit trecere la tine, si de aceea isi zice: “Nu trebuie sa stie de aceasta Ionatan, ca sa nu se amarasca. Dar viu este Domnul si viu este sufletul tau; intre mine si moarte n-a fost decat un pas”.
4. Atunci Ionatan a zis catre David: “Tot ce doreste sufletul tau voi face pentru tine”.
5. Si David a zis catre Ionatan: “Iata maine este luna noua si eu trebuie sa stau cu regele la masa; dar lasa-ma sa ma ascund in camp pana poimaine seara.
6. De va intreba tatal tau de mine, tu sa spui: “David s-a cerut de la mine sa se duca in cetatea sa Betleem, pentru ca acolo se face jertfa anuala pentru tot neamul sau”.
7. Daca el la aceasta va raspunde: “Bine”, atunci este semn de pace pentru robul tau, iar daca se va mania, atunci sa stii ca el a pus la cale lucru rau.
8. Tu insa sa faci mila cu robul tau, caci ai primit pe robul tau sa faca legamantul Domnului cu tine, si, de este vreo vina asupra mea, atunci ucide-ma tu; de ce sa ma mai duci la tatal tau?”
9. Ionatan insa a zis: “In nici un chip nu se va intampla aceasta cu tine; caci de voi afla ca in adevar tatal meu a hotarat sa-ti faca vreun lucru rau, nu te voi vesti eu oare despre aceasta?”
10. Si a zis David catre Ionatan: “Cine ma va vesti, daca tatal tau iti va raspunde aspru?”
11. A zis Ionatan catre David: “Hai sa iesim la camp”. Si au iesit amandoi la camp.
12. Acolo Ionatan a zis catre David: “Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, maine pe vremea aceasta sau poimaine, voi cauta sa aflu de la tatal meu, si daca el este binevoitor lui David si eu nu voi trimite la tine si nu voi descoperi aceasta urechilor tale,
13. Atunci asa si asa sa faca Domnul cu Ionatan si inca si mai mult sa faca. Daca insa tatal meu planuieste sa-ti faca rau, aceasta voi descoperi-o urechilor tale si-ti voi da drumul sa mergi in pace si sa fie Domnul cu tine, cum a fost cu tatal meu!
14. Dar si tu, de voi mai fi in viata, sa-mi arati mila Domnului.
15. Iar de voi muri, sa nu-ti abati mila de la casa mea in veci, chiar si cand Domnul ar pierde de pe fata pamantului pe toti vrajmasii lui David”.
16. Asa a incheiat Ionatan legamant cu casa lui David si a zis: “Sa pedepseasca Domnul pe vrajmasii lui David!”
17. Si iarasi s-a jurat Ionatan lui David pe iubirea sa cea catre el, caci il iubea ca pe sufletul sau.
18. Si i-a zis Ionatan: “Maine este luna noua si se va intreba despre tine, caci locul tau va fi gol.
19. De aceea poimaine pleaca si grabeste spre locul acela unde te-ai ascuns si inainte si sezi langa piatra Ezel;
20. Iar eu voi slobozi intr-acolo trei sageti, ca si cum as trage la tinta.
21. Apoi voi trimite un baiat si-i voi zice: “Du-te de cauta sagetile”. Si de voi zice baiatului: “Iata sagetile sunt dincoace de tine, ia-le!”, atunci sa vii la mine, ca este pace pentru tine, si viu este Domnul, nimic nu ti se va intampla.
22. Daca insa voi zice baiatului asa: “Iata sagetile sunt dincolo de tine”, atunci sa pleci, caci Domnul te libereaza.
23. Iar la cele ce am grait eu cu tine, este martor Domnul intre mine si tine in veci! ”
24. Si s-a ascuns David in camp si, venind luna noua, a iesit regele la masa.
25. Regele a stat la locul sau, ca de obicei, pe scaunul de la perete; Ionatan s-a sculat si Abner a stat langa Saul; iar locul lui David a ramas gol.
26. In ziua aceea Saul nu a zis nimic, caci socotea ca aceasta este o intamplare, ca David nu este curat, nu s-a curatit.
27. Dar a venit si ziua a doua dupa luna noua si locul lui David a ramas gol. Atunci a zis Saul catre fiul sau Ionatan: “Pentru ce fiul lui Iesei n-a venit la masa nici ieri, nici astazi?”
28. Ionatan insa a raspuns lui Saul: “David s-a cerut la mine sa mearga la Betleem”.
29. Si a zis: Da-mi voie sa ma duc, ca in cetatea noastra este jertfa pentru neamul nostru si m-a poftit fratele meu. Deci de am aflat bunavointa in ochii tai, ma duc sa ma vad cu fratii mei. De aceea n-a venit el la masa regelui”.
30. Atunci regele s-a maniat strasnic pe Ionatan si i-a zis: “Fiu netrebnic si neascultator! Oare nu stiu eu ca te-ai imprietenit cu fiul lui Iesei, spre rusinea ta si spre batjocura mamei tale?
31. Caci atata vreme cat fiul lui Iesei va fi viu pe pamant, nu esti scutit de primejdie, nici tu, nici regatul tau. Trimite dar acum si adu-mi-l mie, ca este hotarat la moarte!”
32. A raspuns Ionatan lui Saul, tatal sau, si i-a zis: “De ce sa-l omori? Ce-a facut el?”
33. Atunci Saul a repezit sulita in el ca sa-l loveasca. Si a inteles Ionatan ca tatal sau este hotarat sa ucida pe David.
34. Deci s-a sculat Ionatan de la masa, prins de manie mare, si n-a mancat a doua zi dupa luna noua, pentru ca era trist dupa David si pentru ca-l ocarase tatal sau.
35. A doua zi dimineata a iesit Ionatan la camp, la vremea sorocita lui David, si un baiat mic a iesit cu el.
36. Si a zis el baiatului: “Fugi si cauta sagetile pe care am sa le slobod eu!” Si a alergat baiatul, iar el a slobozit sagetile, asa incat au cazut dincolo de baiat.
37. Si a alergat baiatul spre locul unde aruncase Ionatan sagetile. Iar Ionatan a strigat in urma lui si a zis: “Vezi ca sagetile sunt inaintea ta”.
38. Apoi iar a strigat Ionatan dupa baiat: “Umbla mai repede si nu te opri!” Baiatul a adunat sagetile lui Ionatan si a venit la stapanul sau.
39. Baiatul insa nu stia nimic din toate acestea; numai Ionatan si David stiau de ce este vorba.
40. Si a dat Ionatan arma baiatului, care era cu el, si i-a zis: “Du-te si o du in cetate”.
41. Dupa ce s-a dus baiatul, David s-a ridicat din partea de miazazi a stancii si s-a inchinat de trei ori; apoi s-au sarutat ei unul pe altul si au plans amandoi, impreuna, iar David a plans mai tare.
42. Si a zis Ionatan catre David: “Mergi cu pace! Iar cele pentru care ne-am jurat noi amandoi pe numele Domnului zicand: “Domnul sa fie intre mine si tine si intre copiii mei si copiii tai, aceea sa fie pe veci”.
43. Si s-a sculat David si s-a dus, iar Ionatan s-a intors in cetate.
CAPITOLUL 21
David cauta scapare
1. Dupa aceea a mers David in Nobe, la preotul Ahimelec si s-a mixat Ahimelec la intalnirea cu David si i-a zis: “De ce esti singur si nu este nimeni cu tine?”
2. Iar David a raspuns preotului Ahimelec: “Regele mi-a incredintat o taina si mi-a zis: Sa nu stie nimeni pentru ce te-am trimis si ce insarcinare ti-am dat. De aceea mi-am lasat oamenii intr-un loc anumit.
3. Da-mi dar ce ai la indemana, vreo cinci paini, sau ce se va gasi!”
4. Preotul insa a raspuns lui David si i-a zis: “Paine obisnuita n-am la indemana, dar este paine sfintita; daca oamenii tai s-au infranat de la femei, pot sa manance”.
5. Iar David a raspuns preotului si i-a zis: “Femei n-am avut cu noi nici ieri, nici alaltaieri, de cand am plecat, si vasele (trupurile) oamenilor sunt curate; desi calatoria nu este dupa oranduiala religioasa, painea va ramane curata in vasele (trupurile) lor”.
6. Si i-a dat preotul painea sfintita, caci nu avea alta paine, afara de painile punerii inainte, care fusesera luate de la fala Domnului, ca sa se puna in locul lor paini proaspete.
7. In ziua aceea se afla acolo inaintea Domnului unul din slujitorii lui Saul, cu numele Doeg, idumeu, capetenia pastorilor lui Saul.
8. Si a zis David catre Ahimelec: “N-ai cumva la indemana vreo sulita sau vreo sabie? Caci eu nu mi-am luat nici sabia, nici alta arma, deoarece porunca regelui a fost grabnica”.
9. Preotul insa a raspuns: “Iata sabia lui Goliat filisteanul pe care l-ai ucis in Valea Stejarului; ea este invelita intr-o haina, dupa efod; de vrei, ia-o; alta afara de aceea n-am aici”. David a raspuns: “Ca ea nu mai este alta, da-mi-o!” si i-a dat-o.
10. Apoi David s-a sculat si a fugit in aceeasi zi de la fata lui Saul si a mers si s-a dus la Achis, regele din Gat.
11. Iar slugile lui Achis au zis acestuia: “Oare nu este acesta David, regele tarii aceleia, si nu lui oare i se canta in cor si se zicea: “Saul a biruit mii, iar David zeci de mii?”
12. David a pus cuvintele acestea la inima si s-a temut tare de Achis, regele din Gat,
13. Si s-a prefacut nebun inaintea ochilor lui, facand nazdravanii si scriind pe usi; mergea in maini si lasa sa-i curga balele pe barba.
14. Atunci a zis Achis robilor sai: “Nu vedeti ca este un om nebun? La ce l-ati adus la mine?
15. N-am eu destui nebuni? De ce l-ati adus si pe acesta sa se schimonoseasca inaintea mea? Nu cumva vreti sa intre in casa la mine?”
CAPITOLUL 22
Saul ucide preotii din Nobe.
1. Si a plecat David de acolo si a fugit in pestera Adulam. Auzind aceasta, fratii lui si toata casa tatalui sau au venit la el.
2. Si s-au adunat la el toti prigonitii, toti datornicii si toti cei cu sufletul amarat si s-a facut el capetenie peste ei; si erau cu el ca la patru sute de oameni.
3. De acolo David s-a dus la Mitpa Moabului si a zis catre regele Moabului: “Lasa pe tatal meu si pe mama mea sa stea la voi, pana voi afla ce are sa faca Dumnezeu cu mine”.
4. Si i-a adus la regele Moabului si au trait ei tot timpul la el, cat David a ramas in cetatea aceea.
5. Dar proorocul Gad a zis lui David: “Nu mai ramane in cetatea aceasta, ci pleaca si mergi in pamantul lui Iuda”. Si a plecat David si a venit in padurea Heret.
6. Dar a auzit Saul ca s-a ivit David si oamenii cei ce erau cu el. Saul sedea atunci in Ghibeea, pe deal, sub un stejar, cu sulita in mana si toate slugile sale stateau imprejurul lui.
7. Zis-a Saul catre slugile cele dimprejurul lui: “Ascultati, fiii lui Veniamin. Oare tuturor va va da fiul lui Iesei tarini si vii, si va va pune pe toti sutasi si capetenii peste mii,
8. De v-ati sfatuit cu totii in contra mea si nimeni nu mi-a descoperit, cand fiul meu a intrat in prietenie cu fiul lui Iesei, si nimeni din voi n-a avut mila de mine si nu mi-a descoperit ca fiul meu a atatat impotriva mea pe robul meu sa-mi urzeasca intrigi, cum se vede acum?”
9. Atunci a raspuns Doeg idumeul, care statea cu slugile lui Saul, si a zis: “Eu am vazut cum a venit fiul lui Iesei in Nobe, la Ahimelec, fiul lui Ahituv,
10. Si acela a intrebat pentru el pe Domnul si i-a dat merinde; ba i-a dat si sabia lui Goliat filisteanul.
11. Atunci a trimis regele sa cheme pe Ahimelec, fiul lui Ahituv preotul, si toata casa tatalui lui, preotii din Nobe. Si au venit ei cu totii la rege.
12. Iar Saul le-a zis: “Asculta, fiul lui Ahituv!” Si acela raspunse: “Da, domnul meu!”
13. Si a zis Saul catre el: “Pentru ce v-aii unit voi impotriva mea, tu si fiul lui Iesei, ca i-ai dat paini si sabie si ai intrebat pentru el pe Dumnezeu, ca sa se razvrateasca impotriva mea si sa ma pandeasca, cum se vede acum?”
14. A raspuns Ahimelec regelui si a zis: “Cine din toti robii tai este credincios ca David? Si apoi el este si ginerele regelui, indeplinitorul poruncilor tale, si cu cinste in casa ta.
15. Si apoi oare de astazi am inceput eu sa intreb pe Dumnezeu pentru el? Nu, nu invinui de asta, o, rege, pe robul tau si toata casa tatalui meu, caci in toata pricina aceasta nu cunoaste robul tau nici un lucru mare sau mic”.
16. Atunci regele a zis: “Tu, Ahimelec, trebuie sa mori, tu si toata casa tatalui tau”.
17. Apoi regele a zis catre paznicii lui, care stateau imprejurul sau: “Mergeti si omorati pe preotii Domnului, caci si mana lor este cu David; au stiut ca el a fugit si nu mi-au descoperit”. Paznicii regelui insa n-au voit sa-si ridice mana, ca sa ucida pe preotii Domnului.
18. Atunci regele a zis lui Doeg: “Mergi tu si ucide pe preoti”. Si s-a dus Doeg idumeul si a navalit asupra preotilor si a ucis in ziua aceea optzeci si cinci de barbati care purtau efod de in,
19. Iar cetatea preoteasca Nobe a trecut-o prin ascutisul sabiei: si barbati si femei si tineri si copii si boi si asini si oi, tot a trecut prin ascutisul sabiei.
20. A scapat numai un singur fiu al lui Ahimelec, fiul lui Ahituv, anume Abiatar, si a fugit la David.
21. Si a spus Abiatar lui David ca Saul a ucis pe preotii Domnului.
22. Atunci David a zis lui Abiatar: “Am stiut eu din ziua aceea ca, fiind acolo, Doeg idumeul va da de stire negresit lui Saul si eu sunt vinovat pentru toate sufletele casei tatalui tau.
23. Ramai la mine si nu te teme, caci cine va cauta sufletul meu are sa caute si sufletul tau; tu vei fi aici, la mine, in paza!”
CAPITOLUL 23
David prigonit de Saul.
1. Atunci i s-a vestit lui David si i s-a spus: “Iata Filistenii au navalit in Cheila si prada ariile”.
2. Si a intrebat David pe Domnul, zicand: “Sa merg oare sa lovesc pe acesti Filisteni?” Iar Domnul a raspuns lui David: “Mergi, loveste pe Filisteni si izbaveste Cheila!”
3. Dar cei ce erau cu David i-au zis: “Iata noi ne temem aici in Iuda. Cum dar sa mergem in Cheila contra taberelor filistene? Vrei sa cadem prada Filistenilor?”
4. Atunci David a intrebat din nou pe Domnul si Domnul i-a raspuns si i-a zis: “Scoala si mergi la Cheila, caci Eu am sa dau pe Filisteni in mainile tale”.
5. Si s-a dus David cu oamenii sai la Cheila, de s-a luptat cu Filistenii, le-a luat vitele, le-a pricinuit infrangere mare si a salvat David pe locuitorii din Cheila.
6. Cand Abiatar, fiul lui Ahimelec, a fugit la David si apoi s-a dus cu el la Cheila, a adus cu sine si efodul.
7. Atunci s-a spus lui Saul ca David a mers la Cheila; iar Saul a zis: “Dumnezeu l-a dat in mainile mele, caci a intrat in cetate si s-a inchis cu porii si cu zavoare”.
8. Si a chemat Saul tot poporul la razboi, ca sa mearga la Cheila sa impresoare pe David si pe oamenii lui.
9. Cand insa David a aflat ca Saul i-a pus gand rau, a zis preotului Abiatar: “Adu efodul Domnului!”
10. Apoi David a adaugat: “Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tau a aflat ca Saul vrea sa vina la Cheila sa darame cetatea din pricina mea.
11. Ma vor da locuitorii din Cheila pe mainile lui si va veni Saul aici, cum a auzit robul Tau? Doamne Dumnezeul lui Israel, descopera aceasta robului Tau”. Iar Domnul a zis: “Va veni!”
12. Si a zis David: “Ma vor da locuitorii din Cheila pe mine si oamenii mei in mainile lui Saul?” Si a zis Domnul: “Te vor da!”
13. Atunci s-a ridicat David si oamenii lui ca la sase sute de insi, au iesit din Cheila si s-au dus unde au putut. Lui Saul insa i s-a spus ca David a fugit din Cheila si atunci el si-a schimbat planul.
14. Iar David a petrecut prin pustiu in locuri nestrabatute si apoi pe un munte din pustiul Zif. Saul il cauta in toate zilele, dar Dumnezeu nu l-a dat in mainile lui.
15. David vazuse ca Saul a iesit sa caute sufletul lui, dar el se afla intr-o padure din pustiul Zif.
16. Atunci s-a sculat Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David in padure si l-a intarit cu nadejdea in Dumnezeu,
17. Zicandu-i: “Nu te teme, caci nu te va gasi mana tatalui meu Saul si tu vei imparati peste Israel, iar eu voi fi al doilea dupa tine; Saul, tatal meu, stie aceasta”.
18. Si au incheiat ei intre ei legamant inaintea fetei Domnului. Apoi Ionatan s-a intors la casa sa, iar David a ramas in padure.
19. Atunci au venit Zifeii la Saul in Ghibeea si au zis: “Iata David sta ascuns la noi prin locuri nestrabatute, in padure, pe muntele Hachila, care vine la dreapta Iesimonului.
20. Asadar, o, rege, mergi dupa dorinta sufletului tau, iar treaba noastra va fi sa-l dam in mainile regelui”.
21. Saul insa le-a zis: “Binecuvantati sa fiti voi la Domnul, ca ati avut mila de mine.
22. Mergeti si va mai incredintati inca; cercetati si vedeti locul lui, pe unde ii calca piciorul si cine l-a vazut acolo, caci mie mi se spune ca este foarte siret.
23. Cercetati si aflati toate ascunzisurile in care se doseste; apoi intoarceti-va la mine cu stiri amanuntite si eu voi merge cu voi, de este in acea tara; il voi cauta in toate miile lui Iuda”.
24. S-au sculat deci aceia si s-au dus la Zif, inainte de Saul. David insa si oamenii lui erau in pustia Maon, in ses, la dreapta Iesimonului.
25. Si a plecat Saul cu oamenii sai sa-l caute, dar David a fost vestit de aceasta si a trecut spre stanca, ramanand in pustia Maon. De aceasta a auzit si Saul si a alergat dupa David in pustia Maon:
26. Saul mergea pe o coasta a muntelui, iar David cu oamenii sai se afla pe cealalta coasta a muntelui. Cand David grabea sa se departeze de Saul, iar Saul cu oamenii lui se sileau sa impresoare pe David si pe oamenii lui, ca sa-i prinda,
27. Atunci a venit la Saul un crainic si a zis: “Grabeste si vino, ca Filistenii au intrat in tara”. Atunci s-a intors Saul din urmarirea lui David si s-a dus in intampinarea Filistenilor, din care pricina s-a si numit locul acela: Sela-Hamahlecot (Stanca impartirii).
CAPITOLUL 24
David cruta viata lui Saul.
1. David insa, plecand de acolo, petrecea prin locurile neprimejdioase ale desertului Enghedi.
2. Iar dupa ce s-a intors Saul de la Filisteni, i s-a spus, zicandu-i-se: “Iata David este in pustiul Enghedi”.
3. Atunci a luat Saul trei mii de barbati alesi din tot Israelul si s-a dus sa caute pe David si oamenii lui pe stanci, unde locuiesc caprioarele;
4. Si a mers pana la o stana de oi, care era langa drum; acolo era o pestera si Saul a intrat in ea pentru nevoile sale; David insa si oamenii lui sedeau in fundul pesterii.
5. Atunci au zis catre David oamenii lui: “Aceasta este ziua de care ii-a vorbit Domnul, zicand: “Iata Eu voi da pe vrajmasul tau in mainile tale si vei face cu el ce vei vrea”.
6. David s-a sculat si a taiat incetisor poala hainei de deasupra a lui Saul.
7. Apoi a zis catre oamenii sai: “Sa ma fereasca Dumnezeu sa fac aceasta domnului meu, unsul Domnului, si sa-mi ridic mana mea asupra lui, caci este unsul Domnului”.
8. Si asa a oprit David pe oamenii sai cu aceste cuvinte si nu i-a lasat sa se ridice asupra lui Saul. Iar Saul s-a sculat si a iesit din pestera la drum.
9. Apoi s-a sculat si David si, iesind din pestera, a strigat dupa Saul si a zis: “Domnul meu, rege!” Saul s-a uitat inapoi, iar David s-a aruncat cu fata la pamant si i s-a inchinat.
10. Apoi a zis David catre Saul: “De ce asculti de vorbele oamenilor care zic: Iata David unelteste rele impotriva ta?
11. Iata, astazi vad ochii tai ca Domnul te-a dat acum in mainile mele, aici in pestera, si mie mi s-a zis sa te ucid; eu insa te-am crutat si am zis: Nu voi ridica mana asupra domnului meu, pentru ca este unsul Domnului.
12. Priveste, parintele meu, poala hainei tale in mainile mele; ti-am taiat poala hainei, dar de ucis nu te-am ucis. Afla dar si te incredinteaza ca nu este rau in mana mea, nici viclesug si n-am gresit cu nimic impotriva ta; tu insa cauti sufletul meu ca sa-l iei.
13. Sa judece dar Domnul intre mine si intre tine si sa ma razbune impotriva ta; dar mana mea nu va fi asupra ta. Din nelegiuiti, nelegiuiti ies, dar mana mea nu va fi asupra ta.
14. Raul de la cel rau vine, zice vechea zicala. De aceea eu nu voi pune mana pe tine.
15. Asupra cui a iesit regele lui Israel? Dupa cine alergi tu? Dupa un caine mort, dupa un purice.
16. Domnul sa fie judecator si sa ne judece pe amandoi. El va cerceta, va descurca pricina mea si ma va izbavi din mainile tale!”
17. Dupa ce David a ispravit de vorbit cuvintele acestea catre Saul, Saul a zis: “Al tau e oare glasul acesta, fiul meu David? Si ridicandu-si glasul, a plans.
18. Si a zis catre David: “Tu esti mai drept decat mine, caci mi-ai rasplatit cu bine, iar eu te-am rasplatit cu rau;
19. Tu astazi ai dovedit aceasta, purtandu-te cu mine milostiv; cand Domnul m-a dat in mainile tale, tu nu m-ai omorat.
20. Cine oare, prinzand pe vrajmasul sau, i-ar da drumul sa mearga cu bine? Domnul sa-ti rasplateasca cu bine pentru ceea cea ai facut tu astazi cu mine!
21. De acum stiu ca fara indoiala vei domni si regatul lui Israel va fi tare in mana ta.
22. Asadar, jura-mi pe Domnul ca nu vei starpi pe urmasii mei si nu vei sterge numele meu din casa tatalui meu”.
23. Si s-a jurat David lui Saul. Apoi Saul s-a dus la casa sa, iar David si oamenii sai s-au suit in niste locuri intarite.
CAPITOLUL 25
Moartea lui Samuel. Nabal si Abigail.
1. In vremea aceea a murit Samuel si s-a adunat tot Israelul de l-au plans si l-au ingropat in casa lui, in Rama. Iar David s-a sculat si s-a coborat in pustiul Maonului.
2. In Maon era un om foarte bogat, care-si avea turmele in Carmel; acesta avea trei mii de oi si o mie de capre si venise in Carmel la tunsul oilor sale. Numele omului aceluia era Nabal, iar numele femeii lui era Abigail.
3. Femeia aceasta era foarte desteapta si frumoasa la chip, iar el era om aspru si rau la narav; se tragea din neamul lui Caleb.
4. Auzind David in pustiu ca Nabal isi tunde oile in Carmel,
5. A trimis zece tineri carora David le-a zis: “Suiti-va in Carmel si mergeti la Nabal sa-i spuneti multa sanatate din partea mea!
6. Si-i ziceti asa: “Sa traiti! Pace tie! Pace casei tale! Pace la toate ale tale!
7. Am auzit acum ca la tine se tund oile; iata pastorii tai au fost cu noi si noi nu le-am facut nici un rau; nimic din ale lor nu s-a pierdut in tot timpul sederii lor in Carmel,
8. Intreaba slugile si iti vor spune. Sa afle dar baietii acestia bunavointa inaintea ochilor tai, ca la zi buna am venit. Da robilor tai si fiului tau David ce se indura mana ta”
9. S-au dus deci oamenii lui David si au spus lui Nabal, in numele lui David, toate cuvintele acestea. Apoi au tacut. Nabal insa a sarit si a raspuns trimisilor lui David si a zis:
10. “Cine este David si cine este fiul lui Iesei? Acum sunt o multime de robi care fug de la stapanii lor.
11. Nu cumva voi lua painile mele si apa mea si vinul meu si carnea pregatita pentru cei ce tund oile mele si sa le dau la niste oameni pe care nu-i stiu de unde sunt?”
12. Si s-au dus inapoi pe calea lor oamenii lui David si, intorcandu-se, au venit si i-au spus toate vorbele acestea.
13. Atunci David a zis oamenilor sai: “Incingeti-va fiecare sabia!” Si si-a incins fiecare sabia si a incins insusi David sabia sa; si au plecat dupa David ca la patru sute de oameni, iar doua sute au ramas in tabara.
14. Iar Abigail, femeia lui Nabal, fusese vestita de unul din slujitori, care-i zisese: “Iata David a trimis din pustie soli sa salute pe stapanul nostru, dar el s-a purtat cu el ca un netrebnic.
15. Oamenii acestia sunt insa foarte buni cu noi, nu ne-au facut rau si nimic din ale noastre nu s-a pierdut in timpul cat am umblat cu ei cand eram la camp.
16. Ei au fost pentru noi ca un zid de aparare si ziua si noaptea in timpul cat am pascut oile aproape de ei.
17. Asadar gandeste-te si vezi ce este de facut, caci de buna seama primejdia ameninta pe stapanul nostru si toata casa lui; el insa este om rau si nu putem grai cu el”.
18. Atunci Abigail a luat repede doua sute de paini, doua burdufuri de vin, cinci oi gatite, cinci masuri de graunte prajite, o suta de legaturi de stafide si doua sute de legaturi de smochine si, incarcandu-le pe asini,
19. A zis slugilor sale: “Plecati inaintea mea, caci iata eu vin dupa voi”. Iar barbatului sau, Nabal, nu i-a spus nimic.
20. Cand insa ea, sezand pe un asin, se cobora pe drumul serpuitor al muntelui, iata David si oamenii sai veneau in intampinarea ei si ea s-a intalnit cu el.
21. Atunci David a zis: “In zadar am aparat eu in pustiu toata averea acestui om, incat nimic nu s-i pierdut din cele ce erau ale lui si iata, el imi plateste cu rau pentru bine.
22. Asa si asa sa faca Dumnezeu cu robul Sau David si inca si mai mult sa faca, daca pana maine in revarsatul zorilor voi mai lasa pe cineva de parte barbateasca din tot ce are Nabal”.
23. Cand Abigail a vazut pe David, s-a coborat repede de pe asina si a cazut inaintea lui David cu fata sa si i s-a inchinat pana la pamant.
24. Apoi a cazut la picioarele lui si a zis: “Asupra mea este pacatul, domnul meu! Ingaduie roabei tale sa vorbeasca urechilor tale si asculta cuvintele roabei tale.
25. Sa nu intoarca domnul meu luarea aminte asupra acestui om rau, asupra lui Nabal; caci cum ii e numele, si nebunia se tine de el. Iar eu, roaba ta, n-am vazut pe tinerii domnului meu, pe care i-ai trimis.
26. Dar acum, domnul meu, viu este Domnul si viu este sufletul tau, nu-ti va ingadui Domnul sa mergi la varsare de sange si va infrana mana ta de la razbunare.
27. Vrajmasii tai, cei ce planuiesc rele impotriva domnului meu, sa ajunga ca Nabal.
28. Iarta vinovatia roabei tale! Domnul negresit va ridica casa tare domnului meu, caci lupta Domnului lupta domnul meu si rau nu se afla in tine in toata viata ta.
29. De se va scula vreun om sa te urmareasca si sa caute sufletul tau, atunci sufletul domnului meu va fi legat in manunchiul celor vii de langa Domnul Dumnezeul tau, iar sufletul vrajmasilor tai il va arunca el ca dintr-o prastie.
30. Iar cand va face Domnul domnului meu tot binele ce l-a grait pentru tine si te va pune povatuitor peste Israel,
31. Atunci nu va fi pentru inima domnului meu amaraciune si neliniste faptul ca n-a varsat in zadar sange si s-a ferit de razbunare. Iar Domnul va face bine stapanului meu si-ti vei aduce aminte de roaba ta si-i vei arata mila”.
32. Atunci David a zis catre Abigail: “Binecuvantat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care te-a trimis acum in intampinarea mea!
33. Binecuvantata fie mintea ta si binecuvantata sa fii si tu, ca nu m-ai lasat acum sa merg la varsare de sange si sa ma razbun:
34. Dar viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, Care m-a oprit de-ati face tie rau; daca nu te-ai fi grabit sa vii intru intampinarea mea, apoi pana maine in revarsatul zorilor n-as fi lasat lui Nabal pe nimeni de parte barbateasca”.
35. Si a primit David din mainile ei cele ce-i adusese si i-a zis: “Mergi sanatoasa la casa ta! Iata am ascultat glasul tau si ji-am cinstit fata”.
36. Dupa aceea a venit Abigail la Nabal si iata acesta avea ospat in casa sa, ospat imparatesc, si inima lui Nabal era vesela, caci bause de se imbatase. De aceea nu i-a spus ea nici un cuvant, nici mare, nici mic, pana dimineata.
37. Iar dimineata, cand Nabal s-a trezit, femeia sa i-a spus toate cele ce se intamplasera. Atunci a incremenit inima lui si el a ramas ca de piatra.
38. Iar dupa vreo zece zile a lovit Domnul pe Nabal si acesta a murit.
39. Auzind David ca Nabal a murit, a zis: “Binecuvantat fie Domnul, Care a rasplatit injosirea ce mi-a pricinuit-o Nabal si a ferit pe robul Sau de la rau. Domnul a intors raul lui Nabal in capul lui”. Si a trimis David sa spuna Abigailei ca el o ia de sotie.
40. Deci au venit slujitorii lui David la Abigail in Carmel si i-au zis asa: “David ne-a trimis la tine, ca sa te luam sa-i fii femeie”.
41. Atunci ea s-a sculat si s-a inchinat cu fala pana la pamant si a zis: “Iata roaba ta este gata sa fie slujnica, ca sa spele picioarele slugilor domnului meu”.
42. si s-a gatit repede Abigail, s-a suit pe asin si cinci slujnice au insotit-o; si s-a dus ea dupa trimisii lui David si a ajuns femeia lui.
43. Si a mai luat David si pe Ahinoam din Izreel si au fost amandoua femeile lui.
44. Iar Saul a dat pe fiica sa Micol, femeia lui David, lui Paltiel, fiul lui Lais, din Galim.
CAPITOLUL 26
David cruta din nou viata lui Saul.
l. Atunci au venit Zifeii de la miazazi la Saul in Ghibeea si au zis: “Iata David sta ascuns la noi, pe muntele Hachila, care vine in fata Iesimonului”.
2. S-a sculat deci Saul si s-a coborat in pustiul Zif, cu trei mii de barbati, israeliti alesi, ca sa caute pe David prin pustiul Zif.
3. Saul si-a asezat tabara pe muntele Hachila, care vine in fata Iesimonului, langa drum; iar David se afla in pustiu si vedea ca Saul merge dupa el in pustiu.
4. Deci a trimis David iscoade si a aflat ca Saul venise cu adevarat din Cheila.
5. Si sculandu-se David pe ascuns, s-a dus la locul unde se asezase Saul cu tabara si a vazut David locul unde dormea Saul si Abner, fiul lui Ner, capetenia ostirii lui. Saul insa dormea in cort, iar ostenii erau asezati imprejurul lui.
6. Apoi intorcandu-se, David a grait cu Ahimelec Heteul si cu Abisai, fiul lui Teruia, fratele lui Ioab, si a zis: “Cine merge cu mine la Saul in tabara?” Raspuns-a Abisai: “Eu merg cu tine”.
7. Si au venit David si Abisai la oamenii lui Saul, noaptea. Saul era culcat si dormea in cort; sulita lui era infipta in pamant la capataiul lui; iar Abner si ostenii dormeau imprejurul lui.
8. Atunci Abisai a zis lui David: “Acum Dumnezeu a dat pe vrajmasul tau in mainile tale; ingaduie-mi deci sa-l pironesc de pamant cu sulita dintr-o singura lovitura”.
9. David insa a zis catre Abisai: “Sa nu-l ucizi, caci cine-si va ridica mana asupra unsului Domnului si va ramane nepedepsit?”
10. Apoi David a zis: “Viu este Domnul! El dar sa-l loveasca; sau va veni ziua lui si va muri, sau va merge la razboi si va pieri; iar mie sa nu-mi ingaduie Domnul sa-mi ridic mana asupra unsului Domnului!
11. Dar ia sulita lui, care este la capataiul lui, si vasul cu apa si sa mergem intr-ale noastre”.
12. Si a luat David sulita si vasul cu apa de la capataiul lui Saul si s-au dus ei intr-ale lor si nimeni nu i-a vazut, nici nu i-a simtit; caci nimeni nu s-a desteptat, ca Domnul trimisese peste ei somn adanc si dormeau toti.
13. Iar dupa ce David a trecut dincolo, a stat pe varful muntelui, fiind acum departare mare intre ei.
14. A strigat David catre osteni si catre Abner, fiul lui Ner si a zis: “Ei! Abner!” Iar Abner a zis: “Cine esti si de ce strigi sa-l tulburi pe rege?”
15. A raspuns David lui Abner: “Au nu esti tu barbat si cine este asemenea tie in Israel? De ce dar nu pazesti pe regele, stapanul tau? Caci a venit cineva din popor ca sa ucida pe regele, stapanul tau.
16. Nu faci bine ce faci! Viu este Domnul, voi sunteti vrednici de moarte, pentru ca nu paziti pe domnul vostru, unsul Domnului. Priveste, unde este sulita regelui si vasul cu apa care era la capul lui!”
17. Saul insa a cunoscut glasul lui David si a zis: “Al tau este glasul acesta, fiul meu?” Iar David a raspuns: “Al meu, domnul meu, rege!”
18. Apoi a adaugat: “Pentru ce urmareste domnul meu pe robul sau? Ce-am facut eu? Sau ce rau este in mana mea?
19. Sa asculte dar regele, stapanul meu, cuvintele robului sau: Daca Domnul te-a indemnat impotriva mea, sa fie aceasta din partea ta jertfa cu buna mireasma; iar daca fiii oamenilor te-au pus la cale, blestemati sa fie ei inaintea Domnului, caci ei m-au izgonit acum, ca sa nu mai fac parte din mostenirea Domnului, zicand: Mergi de slujeste la dumnezei straini.
20. Sa nu se verse insa sangele meu pe pamant inaintea Domnului; caci regele lui Israel a iesit sa caute un purice, cum se cauta prepelitele pe dealuri”.
21. Iar Saul a zis: “Am gresit! Intoarce-te, fiul meu David, ca nu-ti voi mai face rau, pentru ca sufletul meu a fost acum scump in ochii tai; nebuneste m-am purtat si am gresit foarte mult”.
22. David insa a raspuns si a zis: “Iata sulita regelui; sa vina unul din oameni si sa o ia,
23. Si sa-i dea fiecaruia Domnul dupa dreptatea lui si dupa credinta, deoarece Domnul te-a dat pe tine astazi in mainile mele, dar cu n-am vrut sa-mi ridic mana mea asupra unsului Domnului;
24. Si precum a fost acum viata ta pretioasa in ochii mei, asa sa se pretuiasca viata mea in ochii Domnului si sa ma izbaveasca El de toata stramtorarea “.
25. Iar Saul a zis catre David: “Binecuvantat sa fii tu, fiul meu David; si sa lucrezi lucrul tau cu spor si sa-l ispravesti cu bine”. Si s-a dus David in drumul sau, iar Saul s-a intors la locul lui.
CAPITOLUL 27
David in Ticlag.
l. Atunci si-a zis David in inima sa: “Voi cadea candva in mainile lui Saul si nu-mi ramane nimic mai bun decat sa fug in tara Filistenilor; astfel Saul va inceta de a ma mai cauta prin toate meleagurile lui Israel, iar eu voi scapa din mana lui”.
2. S-a sculat deci David si a plecat el insusi si cei sase sute de barbati care erau cu el, la Achis, fiul lui Maoc, regele Gatului.
3. Si a trait David la Achis in Gat, el si oamenii lui, fiecare cu familia sa, David si amandoua femeile sale, Ahinoam izreeliteanca si Abigail carmeliteanca, fosta femeie a lui Nabal carmelitul.
4. Si i s-a spus lui Saul ca David a fugit in Gat si nu s-a mai apucat sa-l caute.
5. David insa a zis catre Achis: “De am aflat trecere inaintea ta, atunci sa mi se dea loc in una din cetatile tarii si voi locui acolo; la ce sa locuiasca robul tau in cetatea regelui impreuna cu tine?”
6. Atunci i-a dat Achis Ticlagul si de aceea Ticlagul a ramas al regilor Iudei pana astazi.
7. Tot timpul cat a trait David in tara Filistenilor a fost un an si patru luni.
8. In vremea aceea a iesit David cu oamenii sai si au navalit asupra Ghesurenilor, Ghirzenilor si Amalecitilor, care locuiau demult aceasta tara pana la Sur si pana la tara Egiptului.
9. Si a pustiit David tara aceea si n-a lasat in viata nici barbat, nici femeie; iar oile si boii, asinii, camilele si lucrurile le-a luat si, intorcandu-se, a venit la Achis.
10. Iar Achis a zis catre David: “Asupra cui ai navalit acum?” Raspuns-a David: “Asupra laturii de miazazi de Ierahmeel si asupra laturii de miazazi a Cheneilor”.
11. si nu a lasat David in viata nici barbat, nici femeie, nici n-a adus in Gat, zicand: “Acestia ar putea sa ne parasca si sa zica: Asa a fost David si astfel a fost purtarea lui in timpul sederii lui in tara Filistenilor”.
12. Si s-a increzut Achis in David, zicand: “Acesta a ajuns sa fie urat poporului sau Israel si va fi pe veci sluga mea”.
CAPITOLUL 28
Saul la vrajitoarea din Endor.
1. In vremea aceea si-au adunat Filistenii ostirea pentru razboi, ca sa se bata cu Israel. Deci a zis Achis catre David: “Stiut sa-ti fie ca ai sa mergi cu mine la razboi si tu si oamenii tai”.
2. Iar David a raspuns lui Achis: “Acum ai sa afli ce are sa faca robul tau”. Si a zis Achis lui David: “De aceea te si fac eu paznicul capului meu pentru totdeauna”.
3. Murind Samuel, l-a plans tot Israelul si l-au ingropat in Rama, cetatea lui. Saul insa izgonise pe cei ce chemau mortii si pe ghicitori din tara.
4. S-au adunat deci Filistenii si s-au dus de si-au asezat tabara la Sunem; si-a adunat si Saul tot poporul lui Israel si si-a asezat tabara pe Ghilboa.
5. Vazand insa Saul tabara Filistenilor, s-a spaimantat si s-a tulburat tare inima lui.
6. Si a intrebat Saul pe Domnul, dar Domnul nu i-a raspuns nici in vis, nici prin Urim, nici prin prooroci.
7. Atunci Saul a zis slugilor sale: “Cautati-mi o femeie vrajitoare, ca sa merg la ea s-o intreb”. Iar slugile i-au raspuns: “Este aici in Endor o femeie vrajitoare”.
8. Apoi si-a dezbracat Saul hainele sale si a imbracat altele si s-a dus el insusi cu doi oameni si au venit la femeie noaptea; si i-a zis Saul: “Rogu-te, ghiceste-mi chemand un mort si scoate-mi pe cine iti voi spune eu!”
9. Dar femeia i-a raspuns: “Tu stii ce a facut Saul, cum a alungat el din tara pe cei ce cheama mortii si pe ghicitori. Pentru ce dar intinzi tu cursa sufletului meu spre pieirea mea?”
10. Si s-a jurat Saul pe Domnul, zicand: “Viu este Domnul, nu vei suferi nici un necaz pentru fapta aceasta”.
11. Atunci femeia a intrebat: “Pe cine sa-ti scot?” Raspuns-a el: “Pe Samuel sa mi-l scoli!”
12. Cand a vazut femeia pe Samuel, a racnit tare. Apoi intorcandu-se femeia catre Saul, a zis: “Pentru ce m-ai amagit? Tu esti Saul”.
13. I-a zis regele: “Nu te teme. Spune-mi ce vezi?” Si raspunzand, femeia a zis: “Vad parca un dumnezeu, iesind din pamant”.
14. “Ce infatisare are?” a intrebat-o regele. Ea a raspuns: “Iese din pamant un barbat foarte batran, imbracat cu o haina lunga”. Atunci a cunoscut Saul ca acela este Samuel si a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat.
15. A zis Samuel catre Saul: “Pentru ce ma tulburi, ca sa ies?” Iar Saul a raspuns: “Imi este tare greu; Filistenii se lupta impotriva mea, iar Dumnezeu S-a departat de mine si nu-mi mai raspunde nici prin prooroci, nici in vis, nici in vedenie; de aceea te-am chemat, ca sa ma inveti ce sa fac”.
16. A zis Samuel: “La ce ma mai intrebi pe mine, daca Domnul S-a departat de tine si S-a facut vrajmasul tau?
17. Domnul face ceea ce a grait prin mine: Va lua Domnul domnia din mainile tale si o va da lui David, aproapele tau.
18. Deoarece tu n-ai ascultat glasul Domnului si n-ai implinit iutimea maniei Lui asupra lui Amalec, de aceea Domnul face aceasta cu tine acum.
19. Si va da Domnul pe Israel impreuna cu tine in mainile Filistenilor; maine tu si fiii tai veti fi cu mine si tabara lui Israel o va da Domnul in mainile Filistenilor”.
20. Atunci Saul a cazut deodata cu tot trupul sau la pamant, caci se spaimantase grozav de cuvintele lui Samuel; afara de aceasta si puterile il parasisera, caci nu mancase paine toata ziua aceea si toata noaptea.
21. Si s-a apropiat femeia aceea de Saul si vazand ca este tare inspaimantat, a zis: “Iata roaba ta a ascultat glasul tau si si-a pus viata in primejdie si a implinit porunca ce i-ai dat.
22. Rogu-te dar acum, asculta si tu glasul roabei tale; iti voi aduce o bucatica de paine; mananca, sa prinzi putere, ca sa pleci la drum”.
23. Dar el n-a voit, ci a zis: “Nu voi manca!” Si au inceput slugile lui sa-l indemne, precum si femeia; si el a ascultat glasul lor si s-a sculat de la pamant si a sezut pe pat.
24. Iar femeia avea la casa ei si un vitel ingrasat si s-a grabit sa-l taie; apoi, luand faina, a framantat si a copt azime.
25. Si a pus inaintea lui Saul si slugilor lui si ei au mancat; apoi s-au sculat si au plecat in aceeasi noapte.
CAPITOLUL 29
David trimis inapoi de Filisteni.
1. Atunci si-au adunat Filistenii toate cetele la Afec, iar Israelitii si-au asezat tabara la fantana cea din Izreel.
2. Capeteniile Filistenilor mergeau cu sutele si cu miile lor; iar David si cu oamenii lui mergeau in urma cu Achis.
3. Capeteniile Filistenilor insa au zis: “Ce este cu Evreii acestia?” Achis a raspuns capeteniilor Filistenilor: “Nu stiti oare ca acesta este David, robul lui Saul, regele lui Israel? El este la mine de mai bine de un an si n-am gasit nimic rau la el de cand a venit si pana acum”.
4. Si s-au maniat pe el capeteniile Filistenilor: “Da drumul omului acestuia sa se duca sa sada la locul lui pe care i l-ai hotarat tu si sa nu mai mearga cu noi la razboi pentru ca sa nu se faca in razboi vrajmasul nostru. Cu ce poate el sa dobandeasca mila domnului sau decat cu capetele acestor oameni?
5. Nu este oare el acel David, caruia i se canta la hora: Saul a biruit mii, iar David zeci de mii?”
6. Atunci a chemat Achis pe David si i-a zis: “Viu este Domnul! Tu esti om cinstit si ochilor mei le-ar fi placut ca tu sa intri si sa iesi cu mine in tabere; caci eu n-am vazut rau la tine de cand ai venit la mine si pana in ziua aceasta; dar in ochii capeteniilor tu nu esti bun.
7. Intoarce-te dar acum si mergi sanatos, ca sa nu arati pe capeteniile Filistenilor”.
8. David insa a zis catre Achis: “Ce-am facut eu oare si ce-ai gasit tu la robul tau de cand am venit inaintea fetei tale si pana in ziua aceasta? Pentru ce sa nu merg si sa ma lupt cu vrajmasii domnului meu, regele?”
9. Raspuns-a Achis lui David: “Fii incredintat ca in ochii mei tu esti bun, ca un inger al lui Dumnezeu; dar capeteniile Filistenilor au zis: El sa nu mearga cu noi la razboi.
10. Asadar scoala-te dimineata, tu si robii stapanului tau, care au venit cu tine, si duceti-va la locul pe care vi l-am randuit eu si sa nu ai gand rau in inima ta. Sculati-va dar dimineata si, cand se va lumina, plecati”.
11. Si s-a sculat David, si oamenii lui, dimineata ca sa plece si sa se intoarca in pamantul Filistenilor, iar Filistenii s-au dus la razboi in Israel.
CAPITOLUL 30
David biruieste pe Amalec.
1. A treia zi dupa ce David si oamenii lui au plecat la Ticlag, Amalecitii au navalit din miazazi asupra Ticlagului si, luandu-l, l-au ars cu foc.
2. Iar femeile si pe toti cati erau in el de la mic pana la mare nu i-au ucis, ci i-au luat in robie si s-au dus in drumul lor.
3. Cand au ajuns David si oamenii sai Ia cetate, iata aceasta era arsa cu foc, iar femeile lor si fiii si fiicele erau dusi in robie.
4. Atunci David si poporul ce era cu el au ridicat bocet si au plans pana cand li s-au istovit puterile de plans.
5. Si au fost duse in robie si amandoua femeile lui David, Ahinoam izreeliteanca si Abigail carmeliteanca, fosta femeie a lui Nabal.
6. David a fost tare tulburat, deoarece poporul voise sa-l ucida cu pietre, caci poporul tot era amarat la suflet, fiecare pentru fiii sai si pentru fiicele sale.
7. Dar David s-a intarit cu nadejdea in Domnul Dumnezeul sau si a zis catre preotul Abiatar, fiul lui Ahimelec: “Adu-mi efodul”. Si a adus Abiatar efodul la David.
8. Si a intrebat David pe Domnul zicand: “Sa urmaresc eu oare aceasta ceata? O voi ajunge oare?” si i s-a raspuns: “Urmareste-o, o vei ajunge si-i vei lua prazile”.
9. Atunci s-a dus David el insusi si cei sase sute de barbati care erau cu el si, sosind la paraul Besor, s-au oprit acolo cei osteniti.
10. David insa cu patru sute de oameni au urmarit inainte, iar doua sute de oameni s-au oprit, pentru ca n-au mai fost in stare sa treaca prin Besor.
11. Atunci au gasit in camp pe un egiptean si l-au adus la David, i-au dat paine sa manance si l-au adapat cu apa.
12. I-au mai dat inca o jumatate de legatura de smochine, doua legaturi de stafide si a mancat acela si s-a intarit, caci nu mancase paine si nu bause apa de trei zile si trei nopti.
13. Apoi David i-a zis: “Al cui si de unde esti tu?” Iar acela a zis: “Eu sunt fiu de egiptean, robul unui amalecit si m-a lepadat stapanul meu, pentru ca ma imbolnavisem de vreo trei zile.
14. Noi am navalit in latura de miazazi a Cheretienilor, in tara lui Iuda si in latura de miazazi a lui Caleb, iar Ticlagul l-am ars cu foc”.
15. I-a zis David: “Poti sa ma duci pana la aceasta ceata?” si el a zis: “Jura-mi pe Dumnezeu ca nu ma vei omori si nu ma vei da in mainile stapanului meu si eu te voi duce la aceasta ceata”.
16. David i s-a jurat si el l-a dus. Si iata Amalecitii se risipisera prin toata tara aceea, mancau, beau si jucau de bucurie pentru marea prada care o luasera ei din tara Filistenilor si din pamantul lui Iuda.
17. Atunci a navalit asupra lor David si i-a macelarit din zori si pana a doua zi seara si nimeni din ei n-a scapat, afara de patru sute de tineri care s-au suit pe camile si au fugit.
18. Apoi a luat David toate cate rapisera Amalecitii si a luat si pe cele doua femei ale sale.
19. Si n-a pierit din al lor nimic, nici mare, nici mic, nici din fii, nici din fiice, nici din prazi; nici din tot ce luasera Amalecitii de la ei: toate le-a adus inapoi David.
20. Si a luat David toate vitele mari si mici si cei ce manau turma aceasta ziceau: “Aceasta este prada lui David”.
21. Dupa aceea a venit David la cele doua sute de oameni care nu fusesera in stare sa-i urmeze si pe care ii lasase la paraul Besor; si au iesit acestia in intampinarea lui David si in intampinarea oamenilor care erau cu el. Iar David, apropiindu-se de acei oameni, i-a intrebat de sanatate.
22. Atunci cei rai si netrebnici dintre oamenii cei ce mersesera cu David au inceput sa zica: “Pentru ca ei n-au mers cu noi, nu le vom da din prazile ce am luat, ci sa-si ia fiecare numai femeia sa si copiii sai si sa plece”.
23. David insa a zis: “Sa nu faceti asa cu fratii mei, acum, dupa ce Domnul ne-a dat noua acestea si ne-a pazit si a dat in mainile noastre taberele celor ce venisera asupra noastra.
24. Si apoi cine va va asculta pe voi, in aceasta treaba? Acestia nu sunt mai rai decat noi. Ce parte au cei ce au mers la razboi, aceeasi parte trebuie sa se imparta si celorlalti”.
25. Asa a fost totdeauna, din timpul acela si pana acum, caci a pus aceasta ca lege si ca dreptar pana in ziua de astazi.
26. Apoi a venit David in Ticlag si a trimis din prazi batranilor lui Iuda, prietenii sai:
27. Celor din Betel, din Rama de miazazi si din Iatir;
28. Celor din Aroer, din Amada, din Sifmot, din Estemoa si din Gat;
29. Celor din Chimat, din Safec, din Timat, din Racal, din cetatile Ierahmeelitilor si din cetatile cheneene;
30. Celor din Horma, din Corasan si din Atac;
31. Celor din Hebron si din toate locurile pe unde fusese David si oamenii lui, zicand: “Iata va trimit dar din prazile luate de la vrajmasii Domnului”.
CAPITOLUL 31
Moartea lui Saul.
1. Filistenii insa s-au batut cu Israelitii si au fugit acestia de Filisteni si au cazut ucisi pe muntele Ghelboa.
2. Si au ajuns Filistenii pe Saul si pe fiii lui si au ucis pe Ionatan, pe Aminadab si pe Melchisua, fiii lui Saul.
3. Lupta contra lui Saul ajunsese cumplita si arcasii il lovira pe acesta, ranindu-l greu.
4. Atunci a zis Saul purtatorului sau de arme: Trage-ti sabia si ma strapunge cu ea, ca sa nu vina acesti netaiati imprejur sa ma ucida si sa-si bata joc de mine”. Purtatorul de arme insa n-a voit, caci se temea cumplit. Atunci Saul si-a luat sabia si s-a aruncat in ea.
5. Vazand purtatorul de arme ca Saul a murit, s-a aruncat si el in sabia sa si a murit cu el.
6. Asa a murit in ziua aceea Saul si cei trei fii ai lui si purtatorul de arme al sau, precum si toti oamenii lui.
7. Israelitii, care locuiau peste vale si peste Iordan, vazand ca ostasii israeliti au fugit si ca Saul si fiii lui au murit, si-au parasit cetatile si au fugit, iar Filistenii au venit si s-au asezat in ele.
8. A doua zi Filistenii au venit sa jefuiasca pe cei ucisi si au gasit pe Saul si pe cei trei fii ai lui cazuti pe muntele Ghelboa.
9. Ei i-au taiat capul, au luat armele de pe el si au trimis in toata tara Filistenilor ca sa se vesteasca despre aceasta in capistile idolilor lor si poporului.
10. Armele lui le-au pus in capistea Astartei, iar trupul lui l-au spanzurat pe zidurile cetatii Bet-San.
11. Auzind locuitorii Iabesului din Galaad cele ce facusera Filistenii cu Saul,
12. S-au ridicat toti oamenii puternici, au mers toata noaptea si au luat trupul lui Saul si trupurile fiilor lui de pe zidurile cetatii Bet-San si le-au adus in Iabes si le-au ars acolo;
13. Iar oasele lor le-au luat si le-au ingropat sub un stejar in Iabes. Apoi au postit sapte zile.
Categoria: Vechiul testament
Cautare:
Cartea Intai a Regilor
Vizualizari: 1362
Id: 2857
Imagine:
Share:
Text
-
Calendar ortodox
Cântări și pricesne
Cărți epub
Cărți epub rusă
Cărți online
Cărți pdf
Evanghelii duminicale
Articole
Rugăciuni
Slujbe și rânduieli
Versuri colinde
Viețile Sfinților
-
Predici
Părinți duhovnicești
Rugăciuni
Cântări bisericești
Slujbe
Cărți
Colinde
Arhivă emisiuni radio
Video Software
Căutare avansată
webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @)
Facebook:
facebook.com/
resurseortodoxero
Youtube: youtube.com/@resurse-ortodoxe
noutati-ortodoxe.ro - Știri și informații din viața bisericii ortodoxe, evenimente religioase, conferințe, apariții editoriale.
maicadomnului.ro - Preacinstire pentru Maica Domnului - Prea Curata Fecioara Maria.
