Casatoria dintre un ortodox si o adventista

Ce şanse credeţi că poate avea o relaţie în care el este de religie ortodoxă, iar ea face parte din cultul adventist?

Dacă aş fi mai aproape de judeţul Prahova, aş bănui că este o întrebare tendenţioasă, pentru că satul în care m-am născut şi am trăit eu este primul centru adventist din România. Primul care şi astăzi are 265 de adventişti, dar care nu se mai înmulţesc aşa de mult ca înainte. Pe când aveam eu 18 ani, am cunoscut în sat o fetiţă de 14 ani, cu părinţi adventişti din moşi strămoşi, şi am întreţinut o prietenie interesantă cu ea. Eu am studiat la seminar aspectele acestor relaţii şi ca să pot să o trec pe ea la ortodoxie, nu oricum, ci cu convingere, am făcut nişte studii foarte aprofundate asupra adventismului. Dar, pe când făceam eu studiile acestea aprofundate la Bucureşti, adventiştii s-au sfătuit şi au luat fata şi au dus-o. Vai de capul lor, ce au păţit adventiştii după aceea... Pentru că eu eram acum foarte documentat prin studiile pe care le făcusem asupra dogmelor atacate şi asupra istoricului. După ce m-am însurat, a doua zi, mergând cu bicicleta, am întâlnit-o: „Ce faci?" „Ce să fac?” A început să plângă. „Cine-i de vină? Tu sau ei?” „Ei.” Asta spune întâmplarea mea, pe care v-o ofer ca experienţă. În problema de aici, eu cred că se pot gândi la căsătorie, numai că, din moment ce se iubesc, ei trebuie să se studieze. Ori, în cazul de faţă, ei nu se mai studiază moral, fizic şi intelectual, se mai studiază şi altfel, după părerile lor. Se mai studiază ce gândesc în acest sens şi aleg un arbitru şi poartă discuţii. Şi arbitrul acesta va stabili clar şi precis cine pe cine trebuie să înghită. Cu siguranţă nu se va găsi un adventist care să aducă argumente contra ortodoxiei şi atunci ea va trece la ortodocşi şi se vor căsători. Nu-i aşa greu. Este foarte simplu. Totul este să nu o ia părinţii şi să o ducă departe câţiva ani. Atunci..., lacrimi şi atât. Dacă adventista vrea să stăm de vorbă - atunci se poate, dacă vrea - dar să ştie că are de a face cu un om care a avut de pătimit de pe urma lor şi tot ei au tras după aceea.

Au tras în aşa fel încât au dat un ordin interior ca nimeni să nu mai stea de vorbă cu mine! În timp ce adventiştii mergeau pe la porţile oamenilor ortodocşi de 10-20 ori pe lună şi în timp ce la C.A.P-ul unde se duceau să lucreze foloseau o conjunctură sau alta, ca imediat să se ia de ortodocşi (pentru ziua de odihnă, carnea de porc şi celelalte), doar cu mine nu discutau nimic, iar dacă cumva interveneam într-un cerc (tangenţial, odată la trei luni), imediat propaganda lor se destrăma. De ce? Pentru că întrebam lucruri micuţe care îi dădeau pe faţă.

(Preot Nicolae Tănase, Soţul ideal, soţia ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, p. 23)

Categoria: Articole

Cautare: