CASATORIA MONAHULUI

CASATORIA MONAHULUI

Casatoria monahului n-a fost si nici nu poate fi admisa sub nici un motiv. El a facut juruinta, cum ca-si aduce trupul si sufletul jertfa Domnului. Fagaduinta sa facuta solemn in fata sfantului altar, unde ingerii si oamenii o marturisesc si Domnul o primeste, este un act de cult, un juramant pe care nu-l mai poate retrage sub nici o forma, iar calcarea lui aduce osanda fara iertare ca lui Iuda (Num. 30,1-16; Deut. 23, 21-23; IRegi. 14- 45; Prov. 20,25; Ecles. 5,4-5; F. Ap. 5,4). Justificarile omenesti nu-i pot usura situatia, caci el trebuie sa stie de la inceput ca trebuie sa-si implineasca singur toate nevoile gospodaresti. Poftele trupului, daca si le stapaneste de la inceput in cuget si fapta cu ajutorul chemarii harului (Matei. 19, 11-12; I Cor.7,1-15;) si a credintei mai tare decat moartea, (I Cor. 9, 27), el ajunge la seninatatea curateniei, incat pentru el a trai este Hristos, iar a muri este dobanda, caci i s-a dat harul nu numai sa creada, ci sa si patimeasca pentru Hristos (Filipeni 1, 29). Insa, duhul adormirii intru pacate (Rom. 11,6), l-a dus la apostolie ca un cazut din har-(Gal. 5,4; 12, . 15). Numai o femeie si un nas instrainati de harul Domnului se mai pot apropia de ei si un preot care numai cu buzele cinsteste pe Domnul (Ier. 8,11; 23, 1; Matei. 7, 21-23) va indrazni sa-l cunune (Amos. 2, 11-12), ca un pastor strain de turma lui Hristos (loan. 10, 1-12). Deasupra tuturor zboara secerea lui Zaharia (5, 3-4).

407. -La Sfantul Vasile 18 si Ancira 19, se ingaduie casatoria numai a surorilor, care au venit ca copil fara de voie la manastire, iar casatoria lor se canoniseste ca a doua nunta. Diaconita care nu are hirotonie, ci numai fagaduintele fecioriei intru a sluji Domnului, daca se casatoreste se anatematiseste (IV. ec. 15), iar monahii simpli se alunga din Biserica (IV. ce. 16) si numai dupa ce se reintorc la pocainta in manaslire se canonisesc (IV. ec. 44), iar cand raman ca apostati in casnicie, li se aplica cele zise de Domnul: “Sa nu mai fie in tine rodul (mantuirii) in veac (Matei 2-1, 19). Daca sunt hirotonisiti, dupa ce se reintorc in manastire, raman caterisiti definitiv fara posibilitatea de a mai sluji vreodata (Ap. 25: VI. ec. 3, 6, 26; Neocez. 8, 9, 10; Sf.Vasile 3, 44, 51,70).

408. -”Sa nu se consacre femeia diaconita mai inainte de 40 de ani si aceasta sa se faca numai dupa o examinare temeinica. Iar, daca a primit hirotesia si a ramas catva timp in serviciu si apoi s-a maritat, defaimand harul lui Dumnezeu, una ca aceasta sa se anatematiseasca, impreuna cu cel ce a luat-o de sotie”. (IV. ec. 15):

409. -”Fecioarei care s-a consacrat pe sine lui Dumnezeu si monahilor nu le este ingaduit a se casatori. Daca unii vor face aceasta, sa se afuriseasca. Dar, hotaram ca episcopul sa aiba putere a se purta omeneste cu ei, daca revin in manastire” IV. ec. 15.

410. -”Calugarul care face curvie, sau cel ce ia femeie pentru casatorie si traire impreuna, daca se intoarce la pocainta sa se supuie in manastire, epitimiilor celor prevazute in canoanele pentru curvie”.VI ec. 44.

411. -”Cei ce fagaduiesc sa traiasca in feciorie (fara a fi monah), (cart. 41; IV ec. 15, 16; Neocez. I), si apoi se leapada casatorindu-se, sa fie canonisiti un an ca si cei ce se casatoresc a doua oara. De asemenea, hotaram, ca fecioarele sa nu vietuiasca impreuna cu oarecare barbati (VII ec 20) ajutandu-se ca niste frati”. - Ancira 19.-

412. -Cu privire la fecioarele care au necinstit fagaduintele lor si au cazut in desfranare si care si-au calcat juramintele pe care le-au facut in fata lui Dumnezeu, parintii au socotit ca trebuie sa se poarte cu ingaduinta fata de ele si, in chip exceptional, sa le primeasca la impartasire dupa un an de pocainta, ca si cei ce se casatoresc a doua oara. Pentru mine, intrucat biserica se mareste din zi in zi, cu Harul lui Dumnezeu si ca numarul fecioarelor se inmulteste tot mai mult, socotesc ca este bine ca sa cercetam cu grija adevaratul sens al Scripturii, cu privire la aceasta problema. Vaduvia este mai prejos decat fecioria si pacatul vaduvelor este mai mic decat al fecioarelor. Deci, sa cercetam ce a scris Pavel lui Timotei: “De vaduvele tinere sa te feresti” (de a le primi in randul vaduvelor consacrate, pentru ca, cand slabiciunea vietii lor se infierbinta, le imping sa lepede jugul lui Hristos si astfel, ele vor sa se casatoreasca iarasi,- fiind impinse de osanda, calcandu-si credinta, in fagaduintele depuse de mai inainte). I Tim. 5.11-12

“Daca, o vaduva cade intr-un pacat asa de greu, calcandu-si fagaduintele, pe care le-a facut fata de Iisus Hristos, ce trebuie sa socotim despre o fecioara care s-a facut mireasa lui Hristos si un vas sfintit pentru Dumnezeu? Duca o servitoare care se deda la pacate, facand necinste casei stapanului ei, face un mare pacat, cu atat mai mult cand insasi sotia lui preacurveste si necinsteste patul sotului ei prin poftele ei ticalosite, tot asa si o vaduva se va trata mai usor ca o servitoare stricata, iar fecioara va fi osandita ca o femeie preacurva” (Lev.20,10).

Deci, se numeste preacurvar omul care pacatuieste cu o femeie straina si care nu poate fi primit la impartasire pana nu se va lasa de pacat, tot asa vom hotari si asupra celui ce a inselat pe o astfel de fecioara (spre a o lua in casatorie).

“Se numeste fecioara, aceea care s-a fagaduit de buna voie sa slujeasca lui Dumnezeu. Ele trebuie sa renunte pentru totdeauna la casatorie, ca sa poata trai intr-o deplina sfintenie si noi socotim fagaduinta lor a fi valabila numai din timpul cand ele au ajuns la deplinatatea judecatilor mintale. Noi nu tinem seama de fagaduintele pe care le fac in timpul copilariei lor, se cuvenea ca ele sa aiba varsta de saisprezece sau saptesprezece ani, pentru ca ele sa ajunga la varsta potrivita de a judeca si numai dupa ce vor fi supuse la o incercare starnitoare si numai dupa ce ele se vor ruga starnitor sa fie primite in randul fecioarelor, se cuvine a primi ca valabile fagaduintele lor si a pedepsi cu asprime pe cele care s- ar lepada de fagaduintele facute.

Daca ele, vor fi aduse de parintii, fratii sau rudele, care vor sa le afieroseasca fecioriei mai inainte de a ajunge in varsta deplinei judecati din motive omenesti, trebuie a se baga bine de seama cand se primesc si apoi a se cerceta cu grija faptele si scopurile pe care ele le au”. - Sf. Vasile 18.

413. - “Cu privire la barbati, noi nu cunoastem sa faca astfel de fagaduinte (de a trai in feciorie intre mireni), decat numai pe cei ce intra in viata monahala, unde fagaduiesc pe tacute sa traiasca (cu fratii) in feciorie. Dar si acestia trebuiesc bine cercetati mai inainte si sa faca fagaduinta clara inaintea soborului, pentru ca apoi, nu cumva sa se dea la viata cea iubitoare de trup a placerilor lumesti si sa poata fi pe drept canonisiti ca si cei ce curvesc”. Sf. Vasile, 19

414.-”Femeile, inca eretice fiind, care au fagaduit fagaduinta fecioriei, apoi se leapada de fagaduintele lor spre a se casatori, socotesc ca nu trebuie a fi osandite, fiindca legea canonica nu obliga decat pe acelea care o recunosc si i se supun, pe cand ereticii nu au inca jugul lui Hristos si nici nu recunosc legea Lui. Odata cu marturisirea de credinta, cand intra in biserica prin botez, ele se curatesc de pacate, fiindca li se iarta lot ce au facut mai inainte, fiind ca niste catehumene. Unele ca acestea, nu trebuiesc primite in biserica fara a fi botezate, pentru ca ele sa se poata bucura de toate drepturile nasterii in viata crestina ca mirence ” - Sf. Vasile 20.

415. -”Crestinul este liber sa aleaga casatoria sau fecioria, dar din moment ce s-a hotarat de buna voie pentru viata feciorelnica si a intrat in lupta de monah, nu mai poate da inapoi”, -Sf. Ioan Hrisostom, Despre feciorie, 38.

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare: