CASTRAREA

CASTRAREA

285. - Castrarea sau scopirea este taierea testiculelor, devenind famen din intelegerea gresita a celor spuse de Domnul: Daca ochiul tau te supara, scoate-l… (Matei 5, 27-32), asa cum au facut unele secte din trecut si cum fac si acum lipovenii sau scapetii. Scriptura recomanda numai castrarea stapanirii de sine pentru imparatia lui Dumnezeu, pe care o pretuieste ca pe o mare virtute intemeiata pe un “dat” sau dar de sus: “Si sunt fameni care singuri s-au facut fameni pentru imparatia cerurilor. -Cine poate sa primeasca aceasta, sa o primeasca”. (Matei 19, 11-12; I Cor. 7,2-20).

286. -”Cel ce s-a castrat fara de voie, sau in timpul persecutiilor, a fost lipsit de cele barbatesti, precum si cel ce s-a nascut famen, dar, este vrednic sa se faca episcop”. - Apost. 21.-

287. -”Cel ce s-a castrat pe sine, sa nu se faca cleric, fiindca este de sine ucigas si vrajmas al operei lui Dumnezeu”. -Apost. 22.-

288. -”Daca cineva fiind cleric se v-a castra pe sine, sa se cateriseasca, fiindca este ucigasul propriei sale vieti”. - Apost. 23.-

289. -”Laicul, castrandu-se pe sine, sa se afuriseasca trei ani, pentru ca este vrajmas al vietii sale proprii”. -Apost. 24.-

290. - Daca cineva fiind bolnav, a fost operat de medici, sau a fost castrat de barbari, acesta ramane in cler. Iar daca cineva fiind sanatos, s-a castrat de buna voie, acesta sa se indeparteze din cler, si pe viitor, nici unul dintre acestia sa nu mai fie primit la hirotonie, dupa cum s-a holarat despre cei ce fac astfel de fapte si indraznesc a se castra pe sine. Daca cineva s-a facut famen de catre barbari sau de catre stapani, iar el ca om este vrednic, pe unul ca acesta canonul il primeste la hirotonie (I ec.I).

291. -”Pentru cei ce se castreaza pe sine insusi, sfintele canoane ale apostolilor ii socoteste ca sinucigasi, iar daca sunt clerici ii cateriseste. Daca nu sunt clerici ii opreste de la hirotonie, lamurit fiindca, din aceasta pricina s-a hotarat ca, daca cel ce se castreaza pe sine este sinucigas, apoi cel ce castreaza pe altul, cu adevarat este ucigas, caci unul ca acesta se socoteste ca un dusman al fapturii lui Dumnezeu. Pentru aceasta, sfantul sinod a hotarat ca: a castra pe cineva, fie direct fie prin altul, unul ca acela sa se supuna caterisirii, iar de ar fi mirean sa se afuriseasca, afara de cazul de boala, cand ar fi silit sa i se taie organul de care sufera. Ca, dupa cum primul canon al sinodului din Niceea nu pedepseste pe cel ce din pricina bolii s-a castrat, tot asa si noi nu osandim pe preotii care indeamna sa se castreze cei bolnavi, si nici pe mirenii care opereaza nu-i osandim, fiindca aceasta noi o socotim ca o vindecare a bolii, iar nu ca vrajmasie a fapturii sau defaimare a creatiunii lui Dumnezeu”. -I- II, 8.

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

CASTRAREA

Vizualizari: 1358

Id: 589

Imagine:

Share: