Cat de grav este faptul ca zi de zi clevetesc?

Mântuiţi-vă! Vedeţi să nu cădeţi în pierzanie! V-au copleşit grijile. E vremea să vă maturizaţi şi să vă aşezaţi la locul cuvenit, altfel vi se vor dezbina toate încheieturile. Nu veţi avea trăinicie în ceea ce faceţi.

Pentru ceea ce aţi gândit despre premierea lui Dumnezeu (pentru cârteli), trebuie să luaţi epitimie. Cum puteţi să vă îngăduiţi astfel de gânduri? Este pur şi simplu hulă, direct în ochii Domnului. Dacă n-aţi fi ştiut nici o buche, ar fi fost altceva; pe când aşa, se pare că vă descurcaţi deja să desluşiţi silabele, şi totuşi lăsaţi să vă intre în cap asemenea prostii! Cu asta nu-i de glumit. Cugetările despre Dumnezeu sunt un lucru înalt, fiindcă se săvârşesc înaintea ochilor Lui. Cum poţi gândi la aşa ceva în mod uşuratic? Ei, iar e vorba despre N.N.? Nu cred că are o bună dispoziţie a inimii. Dacă a adus întuneric cu cuvintele ei, înseamnă că ceea ce a spus nu a ieşit din izvorul cel bun. Lăsaţi-o... sau purtaţi cu ea discuţii care niciodată să nu se refere la persoana altora.

Ce înseamnă această preocupare meschină de a urzi clevetiri? Pregătiţi-vă un bold şi purtaţi-l întotdeauna cu dumneavoastră. De îndată ce limba va începe să clevetească, împungeţi-o fară cruţare.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Învățături și scrisori despre viața creștină, Editura Sophia, București, 2012, p. 135)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: