Cat poate rugaciunea!

Rugăciunea este păzitoare întregii înţelepciuni, pedepsirea mâniei, prigonia îngâmfării, curăţire a pomenirii de rău, surparea invidiei, îndreptarea păgânității. Rugăciunea este virtutea trupurilor, ocârmuirea casei, bună aşezare a cetăţii, tăria împărăţiei, biruinţa războiului, întemeiere a păcii. Rugăciunea este pecete a fecioriei, credinţă a nunţii, arma călătorilor, apărător celor ce dorm, îndrăzneala a celor ce priveghează, a lucrătorilor de pământ bună aducere de roade, mântuire călătorilor pe mare. Rugăciunea este a celor ce judecă ajutătoare, a celor legaţi slăbire, inimă bună celor scârbiţi, celor ce se bucura dulceaţă, mângâiere celor ce plâng, a naşterilor praznic, cunună a celor căsătoriţi, a celor ce mor îngropare. Rugăciunea este vorbire cu Dumnezeu, întocmai cinstire cu îngerii; a bunătăţilor sporire, abatere de la răutăţi; a păcatelor îndreptare. Rugăciunea lui Iona i-a făcut din chit casă, iar pe Iezechia din porţile morţii la viaţa l-a întors. Iar tinerilor din Babilon în duh de rouă văpaia a întors. Prin rugăciune Ilie a legat cerul să nu plouă trei ani şi şase luni.

Vedeţi fraţilor cât poate rugăciunea? Nu este altă avere mai cinstită decât rugăciunea intru toată viaţa oamenilor. De aceasta nici o dată să nu vă despărţiţi, de aceasta nici o dată să nu vă depărtaţi; ci precum a zis Domnul nostru, să ne rugăm că nu deşartă să ni se facă osteneala noastră. „Când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi asupra cuiva, ca şi Tatăl vostru cel Ceresc să vă lase greşelile voastre”. Vedeţi, iubiţilor, că în zadar ne ostenim rugându-ne, dacă avem ura asupra cuiva. Şi iarăşi zice Domnul: „Dacă îţi vei aduce darul tău la altar, şi acolo îţi vei aduce aminte că are cineva ceva asupra ta, lasă-ţi darul tău înaintea altarului, şi du-te mai întâi de te împăca cu fratele tău, apoi venind, adu-ţi darul tău”. Deci dar, arătat este, că dacă aceasta întâi nu o vei face, toate câte aduci sunt neprimite. Iar dacă vei împlini porunca Stăpânului, atunci cu îndrăzneală roagă-te Domnului zicând: „Lasă-mi mie, Stăpâne, datoriile mele, precum si eu am lăsat fratelui meu, porunca ta plinind-o. Eu neputincios fiind, am lăsat. Că îţi va răspunde Iubitorul de oameni: „Dacă ai lăsat îţi las şi Eu. Dacă ai iertat îţi iert şi Eu ale tale. Că stăpânire am să iert pe pământ păcatele.” Lăsaţi şi se va lăsa şi vouă. Vedeţi iubirea de oameni a lui Dumnezeu neasemănata? Vedeţi bunătatea lui Dumnezeu nemăsurată? Aţi auzit, în scurt mântuirea sufletelor voastre... .

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte şi Învăţături, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 79)

Sursa: Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: