CATEHIZAREA

CATEHIZAREA

292. - Catehizarea este slujba de a invata pe altul adevarurile de credinta si morala evanghelica. Clerul (VII ec. 2), ca urmas al apostolilor, in primul rand are aceasta misiune, la care se adauga sfintirea si indrumarea (Matei 5, 19-20; 28, 16-20; Marcu 16, 15-19; F. Ap. 2). Intr-un cadru restrans, orice crestin sau crestina sunt datori sa invete pe cei din familia lor, sau pe aproapele lor. Nasii de la botez, cununie sau calugarie isi iau asupra lor misiunea de a invata pe finii lor morala individuala si familiara dupa invatatura evangheliei. De aceea, a fi nas, inseamna raspundere inaintea lui Dumnezeu. Sub conducerea ierarhiei bisericesti, orice mirean, barbat sau femeie, poate impartasi adevarurile de credinta si morala celor nestiutori, fie ei crestini sau necrestini, caci fiecare are datoria de a invata corect pe altul, si aceasta corectitudine o garanteaza preotul care conduce turma, caci orice crestin trebuie sa marturiseasca pe Hristos (Ex. 19, 6; Amos 7,14-15; Matei 5, 11; I Cor. 11,1-3).

293. -”Deci, cine vrea sa fie catehizat cu invatatura evlaviei, mai inainte de botez, sa fie invatat cum sa cunoasca pe Dumnezeu cel nenascut, cum sa cunoasca pe Fiul cel Unul nascut si pe Prea Sfantul Duh. -Sa invete despre creatiunea mult felurita a lumii, despre indrumarile providenta si judecatile legilor din Scriptura. Sa fie invatat pentru ce a fost facuta lumea aceasta, si cu ce scop a fost omul cel dintai cetatean al lumii, sa-i cunoasca bine firea cum este si cum lucreaza. Sa invete cum Dumnezeu a pedepsii pe cei rai in orice vreme, iar pe cei drepti i-a invrednicit de mare cinste, ca pe Sit, Enoh, Noe, Avraam si urmasii lui, pe Melchisedec, Iov, Moise,… Sa se stie cum Dumnezeu in pravilele Sale, n-a lepadat de la sine neamul omenesc, ci, in diferite vremi l-a chemat la sine din adancul ratacirii si al desertaciunii, ca sa vina “la cunostinta adevarului” scotandu-l din robia si slabiciunea in care cazuse, ridicandu-l iarasi la libertate si evlavie, ca sa lucreze dreptatea in loc de nedreptate, sa mosteneasca viata cea vesnica, in loc de moartea cea de veci. Acestea si cele asemenea acestora trebuie sa invete la cateheza catehumenul care vine la credinta crestina”. - Const. Apost. VII, 39.

294. -”Episcopul sau prezbiterul care nu poarta grija de cler sau de popor, lenevindu-se a-i invata pe ei buna cinstire de Dumnezeu, sa se afuriseasca oprindu-se de la slujba. Iar daca staruiesc in nepasare si lenevire, sa se cateriseasca”. -Apost. 58.-

295. -”Fiindca, pana acumi multe calcari s-au facut impotriva canoanelor bisericesti (Apost. 80), fie din nevoie sau prin interventia oamenilor, multi dintre oameni venind de curand de la viata paganeasca la cea crestina si dupa ce s-au catehizat putin timp, indata au fost botezati si apoi s-au ridicat la treapta de episcop sau preot. De acum incolo s-a hotarat, ca sa nu se mai faca asa ceva, fiindca, se cere mult timp pentru catehizare, iar dupa botez mai multa incercare, pana ce se va dovedi cineva vrednic de hirotonie. Caci Apostolul invata lamurit: “Cel de curand botezat sa nu fie hirotonit, ca nu cumva mandrindu-se, sa cada in osanda diavolului” (I Tim. 3, 6). Iar daca in curgerea vremii s-ar dovedi ca cel hirotonit are asupra sa un pacat greu, unul ca acela sa inceteze a mai fi preot, dupa ce a fost dovedit cu doi sau trei martori. Cel ce ar lucra nesocotind acest canon sa-si piarda dreptul de cleric”. -l ec. 2.

296. -”Proestosii bisericilor trebuie sa invete, in toate zilele si mai ales in duminici intreg clerul si poporul cuvintele dreptei credinte, culegand adevarurile si indrumarile din Sfanta Scriptura, fara a trece peste hotarele dogmelor deja puse, sau peste traditia sfintilor parinti. Si daca s-ar intampla vreo nedumerire scripluristica, aceasta sa nu se interpreteze altfel, decat asa cum au expus-o parintii luminatori si invatatori ai bisericii in scrierile lor. Mai bine sa-si agoniseasca cinstea de invatator, predicand din cuvantarile lor, decat sa alcatuiasca cuvantari personale ratacindu-se de la adevar, din pricina nepriceperii. Pentru ca prin invatatura susnumitilor parinti, poporul invatand si cunoscand cele folositoare, precum si cele nefolositoare si vrednice de lepadat isi va indrepta viata spre mai bine si nu va mai cadea in primejdia nestiintei, ci, luand aminte la invatatura cea dreapta, va fi in stare sa inlature raul lucrand binele mantuirii de frica muncilor celor viitoare”. -VI ec. 19.-

297. - Exorcistii aveau hirotesie speciala. Ei aveau misiunea de a alunga duhurile cele rele din paganii care se pregateau pentru botez, si-i invatau adevarurile de credinta, adica ii catehizau. “Cei ce n-au hirotesia (de exorcist) de la episcop, nu pot catehiza (si a citi lepadarile) nici in biserica si nici in case particulare”. -Laod. 26.

298. -”Catehumenii care n-au venit de la inceput, nu trebuie a fi primiti dupa a doua saptamana a patruzecimii sa fie botezati in saptamana mare (ci amanati)”. -Laod. 45.

299. -”Catehumenii sunt datori sa invete adevarurile de credinta si in fiecare joi sa vina in fata episcopului sau a presbitenilui spre a fi examinati”. -Laod. 46.

300. -”Exorcistul nu se hirotoneste, caci cununa (acestei misiuni de exorcist) atarna de voia libera si harul lui Dumnezeu prin Hristos si insuftarea Duhului Sfant, deoarece cel ce primeste darul tamaduirilor este aratat de Dumnezeu prin descoperire, si tuturor le este cunoscut darul ce se afla in el (I Cor. 12.). Iar de va fi trebuinta de el, sa fie ales episcop, preot sau diacon, se hirotoniseste”. -Const. Apost. VIII, 26.

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

CATEHIZAREA

Vizualizari: 1180

Id: 590

Imagine:

Share: