Ce inseamna libertatea in duh?

- Ce v-a ajutat cel mai mult să rezistaţi (în închisoare)?

- Acolo toate au ajutat, măi, şi tinereţea, şi elanul, şi rugăciunea, şi dragostea de camarazi, dragostea de Dumnezeu, lucruri la care aveam timp să meditez, că aici nu mai ai timp să te gândeşti, e ca-ntr-o morişcă. Din ’48 s-a oprit tot, s-a interzis cu desăvârşire orice carte de rugăciune. Ei bine, ăştia care erau din ’48 învăţaseră rugăciuni pe de rost, chiar Filocaliile; erau cinci Filocalii traduse care circulau şi printre deţinuţi. Dar cât au lăsat de pe urma lor şi cât bine au mai făcut cu cărţile astea în memorie! Era nemaipomenit, poate n-au avut atâta valoare şi importanţă în lumea asta întreagă cât au avut acolo-n greutăţile astea mari.

- Nu erau unii care să-şi dorească mai bine să scape, să moară, decât să trăiască calvarul acesta?

- Nicicum, nici gând. Iar moartea pentru noi era o nuntă.

- Părinte, din ceea ce ne povestiţi, vremurile prin care aţi trecut Sfinţia voastră par mai degrabă o binecuvântare decât o povară, se pare că falsa libertate pe care o avem noi acum este mai împovărătoare decât starea de prigoană. Care este, de fapt, adevărata libertate? Ce înseamnă libertatea în duh?

- Să trăieşti în afara păcatului – aceasta este libertatea în duh; omul despătimit. Libertatea în duh este în afara instituţiei, că biserica aceasta este stricăcioasă la urma urmei; ea trebuie să se prefacă în nestricăciune prin harul Domnului. Căci ce se va întâmpla cu cei ce sunt în viaţă în trup, la sfârşitul veacurilor? Ei se vor transforma într-o clipită.

(Ne vorbeşte Părintele Iustin Pârvu, Mănăstirea Petru Vodă, 2011, pp. 91-92)

Categoria: Articole

Cautare: