„Ce-o fi, o fi...”

Domnul spune că noi, cei ce nu ascultăm de Evanghelie, ne asemănăm celor cărora dacă li se cântă cântece vesele nu dănţuiesc, iar dacă li se cântă de jale, nu plâng: oameni cu care n-o scoţi la capăt. Ni se făgăduieşte împărăţia cerurilor cea prealuminată şi preaveselitoare: nici nu ne clintim, de parcă nu despre noi e vorba. Suntem ameninţaţi cu Judecata cea nemitarnică şi cu muncile cele veşnice - nu ne tulburăm, parcă nici n-auzim. Îndobitociţi, am pierdut orice instinct al adevăratei autoconservări. Suntem mânaţi de-a dreptul spre pierzare, fără să ne îngrijim deloc de soarta noastră.

Ne-am pus mâinile în sân, ne-am lăsat pradă nepăsării: „ce-o fi, o fi!”. Iată care e starea noastră! Oare nu de aceea sunt aşa dese sinuciderile? Şi acesta este rodul învăţăturilor moderne, al viziunilor moderne asupra omului şi a însemnătăţii lui! Iată care vă e progresul! Iată care vă e şi luminarea! Mai bine să fii lipsit de orice învăţătură, dar să-ţi mântuieşti sufletul cu frică de Dumnezeu, decât ca, după ce ai căpătat titlul de „luminat”, să pieri pentru vecie, neaducându-ţi aminte măcar o dată în viaţă de ceea ce o să fie după moarte. Din cuvântul lui Dumnezeu, care arată limpede cine ajunge în împărăţia cerurilor şi cine ajunge în iad, nici o iotă nu va trece: totul va fi precum este scris. Aşadar, oricine ai fi, pune aceasta în inima ta ca pe un lucru care te priveşte de-a dreptul şi îngrijeşte-te de suflet cât poţi şi cât mai este vreme!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, București, p. 106)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare:

„Ce-o fi, o fi...”

Vizualizari: 807

Id: 9320

Imagine:

Share: