Ce se ascunde in alegerea unei vieti monahale?

Deci fiind acestea astfel aşezate de Duhul Sfânt şi tocmite prin Sfinţii Părinţi, dacă cineva, ieşind din lume şi venind la călugărie, şi trecând cu vederea o asemenea legiuire a Sfântului Duh, în loc să se dăruiască vieţii de obşte, întru sfânta şi fericita ascultare, după cuvântul, adică după înţelegerea Scripturii prin care ar fi putut să-şi câştige, cu darul lui Hristos, smerenia adevărată, cu care ar fi putut să se izbăvească de patimile sale, mai ales de cele sufleteşti - ci pătimaş şi neputincios cu sufletul fiind şi neiscusit în nevoinţa duhovnicească, începe a cutreiera pustia cu o osârdie plină de mândrie şi a-şi alege viaţă liniştită şi singuratică, dorind ca mai înainte de a urma patimilor lui Hristos în viaţa de obşte să se suie înainte de vreme pe Crucea lui Hristos, depărtându-se în pustie, asupra unuia ca acesta va veni mânia lui Dumnezeu pentru mândria lui. Şi ca un ostaş neiscusit, care nu a învăţat în viaţa de obşte meşteşugul războiului celui gândit, neştiind nici arma cea duhovnicească să o ţină în mâini şi îndrăznind a se despărţi pe sine de ostaşii încercaţi ai lui Hristos la lupta de unul singur cu vrăjmaşii săi, dracii, unul ca acesta, prin îngăduinţa lui Dumnezeu, în loc de biruinţă este biruit pentru mândria lui, cade înaintea vrăjmaşilor săi.

Pentru că spun Părinţii că a celor tari este să se lupte în pustie cu dracii şi să scoată asupra lor sabia, care este cuvântul lui Dumnezeu. Iar unul ca acesta îndrăzneţ şi mândru fiind, şi mergând în pustie înainte de vreme, în loc de grâu seceră mărăcini şi în loc de mântuire află pierzare. De ce? Pentru că unul ca acesta se face nebăgător de seamă şi stricător al rânduielii date de Dumnezeu, pe care rânduială, cum am zis mai înainte, ne-a aşezat-o Hristos Dumnezeul nostru prin preacinstita şi fără de prihană viaţa Sa în trup. Şi în loc ca să pătimească cu Hristos în viaţa de obşte, a îndrăznit, prin mândria sa, să se suie pe Crucea Lui, alegându-şi pustia mai înainte de viaţa de obşte. Iar unul ca acesta nu este pustnic, ci vieţuitor după voia sa, şi traiul lui nu este o petrecere liniştită în pustie şi în depărtare [de oameni], ci rânduială de sine. Şi într-o asemenea viaţă de sineşi rânduitoare nu este nimic bun şi nu-i urmează decât înşelăciunea diavolului. Cu o astfel de viaţă şi petrecere fără rânduială mulţime multă de monahi au pierit, şi în vremurile cele de demult şi în cele de acum, fiind înşelaţi de diavolul şi ieşindu-şi din minţi şi omorându-se singuri cu fel de fel de morţi înfricoşate. De care înşelăciune să ne izbăvească pe toţi Hristos Mântuitorul nostru cu darul Său.

(Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești vol. 2, Editura Doxologia, Iași, 2010, pp. 144-145)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: