Cea mai inalta demnitate

Căsătoria cinstită este temeiul armoniei, al păcii, al fericirii după putinţă, însă cel mai important dintre toate este temeiul creării oamenilor, cea mai înaltă demnitate care există în lumile zidite de Dumnezeu, de vreme ce Domnul nostru descoperă că nu este vrednică întreaga lume pentru un singur om.

Această foarte înaltă demnitate, pe care dumnezeiasca atotbunătate a dăruit-o celor doi soţi, ca să nască oameni, care au posibilitatea de a dobândi înrudirea cu Dumnezeu şi să se facă moştenitori ai lui Dumnezeu Tatăl şi împreună moştenitori ai Fiului Aceluia nu poate fi descrisă. Această măreaţă demnitate care produce nu sori, stele sau galaxii, sisteme solare, ci o formă după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, o produce buna-cuviinţă şi armonia căsătoriei; şi astfel omul devine împreună-lucrător al vieţii veşnice, mulţumită lui Dumnezeu.

Mijlocul necesar al acestei biruinţe este dragostea curată şi adevărată a soţilor, în principal în greutăţile vieţii, atâta timp cât neadormitul nostru vrăjmaş ne războieşte. Întrucât însă capul femeii este bărbatul, el trebuie să aibă grijă pentru neîntrerupta iubire care îi va lega împreună. Apostolul Pavel sfătuieşte: „Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului” (I Corinteni 7, 3).

Făcând apoi tâlcuirea acestei taine foarte adânci, spune: „Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia” (I Corinteni 7, 4). Şi adaugă cuvintele iconomiei ca să nu pătrundă în viaţa lor lipsurile sau exagerările. Spune, aşadar, soţilor: „Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana” (I Corinteni 7, 5).

Acest „cu bună învoială”, pe care îl accentuează Apostolul Pavel, are o adâncă însemnătate pentru că „fără bună învoială” se naşte suspiciunea răutăţii diavoleşti, dar este avut în vedere şi mediul comunitar, care întotdeauna naşte ispite. Pentru stabilitatea şi statornicia căsătoriei Apostolul Pavel scrie: „Poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat! [...] Tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia” (I Corinteni 7, 10-11). În alt loc, adresându-se bărbatului, spune: „Te-ai legat cu femeie? Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie” (I Corinteni 7, 27).

(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 122-124)

Categoria: Articole

Cautare: