Cei care se nevoiesc cu smerenie si nadejde la Dumnezeu se bucura

Pentru a curăţi solzii de pe ochii sufletului nostru şi a vedea curat, mult ajută prihănirea de sine şi judecata de sine. Cei sensibili va trebui să fie foarte atenţi la prihănirea de sine, pentru că vicleanul va încerca să-i aducă la deznădejde (prin sensibilitate exagerată). Prihănirea de sine va trebui să fie însoţită întotdeauna de nădejdea în Dumnezeu. Dacă şi în cazul acesta va simţi cineva nelinişte, va trebui să înțeleagă că aghiuţă şi-a băgat coada sa.

Când cineva suferă mult pentru păcătoşenia sa sau pentru nerecunoştinţa sa faţă de Dumnezeu, dar nădăjduiesc mult în El, va primi multă mângâiere dumnezeiască. Nu trebuie să deznădăjduim atunci când ne nevoim şi nu vedem nici o sporire, ci o continuă stare pe loc. Noi, oamenii, cu puterile noastre omeneşti, nu facem decât zerouri, cu toate că unul face mai mult, iar altul mai puţin. Dar văzând Hristos mica noastră străduinţă omenească, pune la început unitatea potrivită cu străduinţa şi astfel zerourile noastre capătă valoare şi vedem puţină sporire. De aceea, nu trebuie să deznădăjduim, ci să nădăjduim în Dumnezeu. Trebuie să deznădăjduim numai de „eul” nostru şi să ne străduim, pe cât putem, să-l zdrobim cât mai repede înainte de a ne zdrobi el pe noi. Cei care se nevoiesc în mod egoist cu posturi, privegheri etc. se chinuiesc fără folos duhovnicesc, deoarece lovesc aerul şi nu pe draci. În loc să izgonească ispitele, primesc mai multe şi firesc este apoi să întâlnească multă greutate în nevoinţa lor simţind că se îneacă de nelinişte. Pe când inima celor care se nevoiesc mult, cu multă smerenie şi nădejde la Dumnezeu se bucură, iar sufletul lor se înaripează.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Epistole, Editura Evanghelismos, pp. 146-147)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: