Cel ce iubeste pe vrajmasul sau, potoleste valurile marii si linisteste furtuna

Cel ce iubeşte pe vrăjmaşul său, potoleşte valurile mării şi linişteşte furtuna. Pe omul mânios, Sfântul Ioan Gură de Aur îl numeşte mare tulburată de furtună. Aşa cum marea învolburată aruncă pe uscat toate trupurile moarte care se află în ea, aşa şi mâniosul, în mânia lui, scoate la iveală toate tainele prietenului său, îl critică şi îl necinsteşte. Cine linişteşte o asemenea mare? Acela care nimiceşte pricina valurilor. Marea nu se agită dacă nu există vânt şi furtună; şi omul mânios încetează să se mânie dacă nu întâmpină rezistenţă, cuvinte de ocară şi împotrivire. Taci şi nu te împotrivi, înfrânează-te de la ceartă, lasă hărţuiala şi vei nimici pricina valurilor şi vei vedea marea liniştită. Pentru că cel ce iubeşte pe vrăjmaşul său nu îl critică, nu îi spune cuvinte de ocară şi nu i se împotriveşte, acela potoleşte în el furtuna mâniei; de aceea cel ce îl iubeşte pe vrăjmaşul său este un făcător de minuni, care preface în linişte agitaţia mării.

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Viața și omiliile, Editura Egumenița, Galați, p. 53)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: