Cel ce si-a legat patimile, dar nu le-a omorat definitiv

Se spunea despre un bătrân, că a făcut cincizeci de ani, nici pâine mâncând, nici vin bând degrab și zicea că a omorât curvia și iubirea de argint și slava deșartă. Și a venit la el avva Avraam, auzind că a spus acest cuvânt. Și i-a zis lui: tu ai spus cuvântul acesta? A răspuns bătrânul: da. Și i-a zis Avraam: iată, intră în chilia ta, și găsești pe rogojina ta o femeie; poți să socotești că nu este femeie? Răspuns-a bătrânul: nu, dar mă lupt cu gândul să nu mă ating de ea. Atunci a zis Avraam: iată n-ai omorât patima, ci este vie; dar este legată.

Iarăși când umbli pe drum, vezi piatră și hârburi, iar în mijlocul acestora, aur; poate mintea să socotească pe acesta ca pe acelea? Zis-a bătrânul: nu, dar mă lupt cu gândul să nu-l iau pe el. Și a zis Avraam: iată este vie patima, dar este legată. Mai departe, zice iarăși avva Avraam: iată, auzi despre doi frați, că unul te iubeste, iar altul te urăște și te vorbește de rău. De-or veni la tine, îi ai deopotrivă pe amândoi? Răspuns-a bătrânul: nu, dar mă lupt cu gândul să fac bine celui ce mă urăște ca și celui ce mă iubeste. Zis-a avva Avraam lui: apoi iată ca sunt vii patimile, dar sunt numai legate de sfinți.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 37-38)

Categoria: Articole

Cautare: