Cel mai vechi „Tatăl nostru” românesc

Cel mai vechi „Tatăl nostru” românesc, provenind din Evangheliarul slavo-român de la Sibiu (1551-1553):

"Tată nostru, cine eşti în ceri, svinţească-se numele tău; şî să vie împărăţia ta; şî să fie voia ta, cum în ceri aşa şî pre pământ. Pita noastră săţioasa dă-ne astădzi; şî ne iartă noo datoriele noastre, cum iertăm şî noi datornicilor noştri; şî nu ne du în ispită, însă izbăveaşte-ne de reu. Că a ta iaste împărăţia şî puterea şî slava în vecie. Amin!"

Tipăritura sibiană conţine Evanghelia după Matei în slavonă şi română. Textul, dispus pe două coloane, este împărţit în pericope (zaceale), după rânduiala citirii Evangheliei în cultul ortodox. Indicaţiile tipiconale sunt cele obişnuite în evangheliarele slavone, transpuse aici în româneşte. Zaceala a 16-a (Mat. 6:1-14), care conţine Rugăciunea domnească, se citeşte în Sâmbăta lăsatului sec de brânză. Sfârşitul pericopei din Sâmbăta brânzei este marcat prin cuvintele „Obârşi-se Sâmbăta caşului”, după care urmează a 17-a zaceală, citită în „Dumineca caşului”, semnalată şi marginal (зач. 17).

(V. "Rugăciunea Tatăl nostru în limba română. Studiu istorico-filologic", Editura Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, 2020)

Categoria: Articole

Cautare: