Cine este cea mai mare valoare a vietii noastre?

Dacă ne vom lăuda, cu cine o vom face? Fiţi cu luare-aminte, fraţilor, la cum pun întrebarea: nu spun „Cu ce ne vom lăuda?”, ci „Cu cine ne vom lăuda”. Dacă cineva se laudă cu lucruri, se laudă cu ceva; dacă se laudă cu oameni, se laudă cu cineva. Mai preţuiţi sunt oamenii decât lucrurile, şi să te lauzi cu nişte oameni e mai bine decât să te lauzi cu nişte lucruri. Unul se laudă cu vrednicii lui înaintaşi, altul cu copiii săi cei bine crescuţi, altul cu prietenii lui credincioşi, iar altul cu poporul său cel viteaz. Astfel de oameni sunt mai nobili şi mai presus decât cei ce se laudă cu turmele de porci, cu diamantele, cu mărgăritarele, cu argintul, cu aurul, cu inelele, cerceii şi veşmintele scumpe, sau cu maşinile, caii şi alte poveri trufaşe cu care îşi împovărează corabia vieţii, ca să se scufunde înaintea Porţii Raiului…

Dar, dacă vrem să ne suim mai presus de noi şi de averile noastre, dacă vrem să ne lăudăm cu cineva care este cea mai strălucitoare podoabă a istoriei noastre şi cea mai mare valoare a vieţii noastre, atunci ne vom lăuda cu Mântuitorul lumii, Domnul Iisus Hristos.

Trei sunt treptele de laudă cu care oamenii şi popoarele se pot lăuda. Cea mai de jos treaptă este când cineva se laudă cu nişte lucruri, adică cu ceva. Următoarea treaptă este aceea când cineva se laudă cu nişte oameni, adică cu cineva. Iar treapta cea mai de sus este când cineva se laudă cu Dumnezeu, Ziditorul său.

(Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, Prin fereastra temniţei, Editura Predania, Bucureşti, 2007, p. 91)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: