Cine s-a urcat la cer si iarasi s-a pogorat si cine a adunat vanturile in sanul lui?

Din Pilde: „Cine s-a urcat la cer şi iarăşi s-a pogorât şi cine a adunat vânturile în sânul lui? Cine a strâns apele în veşmântul lui şi cine a întărit toate marginile pământului? Care este numele lui şi care este numele fiului său?".

Fiindcă de la început omul pentru aceasta a fost creat, ca să urce cu dor către Cauza primă şi, astfel, să coboare prin Cauză la zidiri şi apoi, după ce le-a cercetat pe acestea, prin cunoaştere, să urce iarăşi către Creatorul lor. Dar omul nu a mai făcut aceasta, ci, mai înainte de a se înălţa la Dumnezeu, s-a plecat spre materie. Dar venind Domnul nostru Iisus Hristos, Cel de-al doilea Adam, a recapitulat pe toate în Sine Însuşi şi a arătat pentru ce scop a fost creat întâiul om. Căci, după asumarea firii omeneşti, a fost mişcat mai întâi să urce către Cauză/Pricină şi apoi să coboare cu dumnezeirea îmbrăcând chip de rob, şi, apoi, iarăşi S-a urcat cu ambele firi prin înălţarea Lui la cer după învierea din morţi. Astfel trebuie ca şi noi mai întâi să fim înălţaţi către Dumnezeu şi, deschizându-ne sufletul, să tindem cu întregul lui dor către El şi după aceea să ne coborâm la cercetarea fiinţelor şi să cercetăm pe fiecare în parte ca una care are [ceva din] Fiinţă şi iarăşi prin acestea să ne întoarcem, urcând prin cunoaşterea contemplativă la Creatorul făpturilor.

Unul ca acesta adună vânturile în sân. Căci acela adună în sânul inimii sale diferitele raţiuni ale fiinţelor, numite figurat vânturi. Fiindcă sânul este buricul în care se spune că îşi are începutul zămislirea, trebuie să înţelegem de aici că, adunând în partea cea mai rodnică şi contemplativă a inimii diferitele raţiuni, Se naşte Cuvântul lui Dumnezeu - Unul, căci raţiunile multiple ale fiinţelor se adună într-un singur. Dar acela leagă şi apele în haina sa, apa reprezentând, precum se află în multe alte locuri din Scriptură, ispitele. Pe acestea le leagă în propriul trup, pătimindu-le cu răbdare prin partea morală a filosofiei, trimiţându-le înapoi nelucrătoare. Dar stăpâneşte şi marginile pământului, neîngăduind ca patimile fireşti şi afectele naturale ale trupului să se manifeste iraţional.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Întrebări și nedumeriri, Editura Doxologia, Iași, 2012, pp. 129-130)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: