Cine se va smeri pentru Domnul va fi partas bucuriei Lui

Sfântul Tihon din Zadonsk strigă către cel mândru: „Uită-te în morminte şi fă acolo deosebire, dacă poţi, între împărat şi ostaş, între cel slăvit şi cel necinstit, între cel bogat şi cel sărac, între cel tare şi cel neputincios, între cel nobil şi cel de rând. Acolo să te lauzi cu nobleţea, acolo să te semeţeşti cu agerimea mintii, acolo să te măreşti cu frumuseţea, acolo să te făleşti cu bogăţia, acolo să te îngâmfi cu cinstirile, acolo să-ţi înşiri titlurile. O, sărmană făptură – sărmană ca început, sărmană ca vieţuire, sărmană ca sfârşit! Adu-ţi aminte, cine eşti tu? Zidire zidită după chipul lui Dumnezeu, dar care a pierdut chipul lui Dumnezeu, căzută, stricată, asemănată dobitoacelor necuvântătoare, însă prin milostivirea lui Dumnezeu refăcută, răscumpărată prin pătimirea şi moartea Fiului lui Dumnezeu.

El S-a smerit pentru tine, iar tu să te mândreşti? El a primit pentru tine chip de rob, iar tu să cauţi stăpânire? El a sărăcit pentru tine, iar tu să alergi după bogăţie? El a primit necinstiri, iar tu să alergi după cinstiri? El n-a avut unde să-Şi plece capul, iar tu să tot lărgeşti clădiri falnice? El a spălat picioarele ucenicilor Săi, iar ţie ţi-e ruşine să slujeşti aproapelui tău?

El a suferit fără vină şi pentru tine, iar tu, cel vinovat, să nu suferi? Nu au meritat aceasta păcatele tale? Fiul lui Dumnezeu S-a rugat pentru răstignitorii Săi: «Părinte, iartă-le lor!», iar tu să te mânii pe cei care te-au jignit, să te înverşunezi împotriva lor, să cauţi răzbunare? Cine eşti tu, de nu-ţi rabdă urechile nici măcar o mică jignire? Făptură săracă, neputincioasă, goală, pătimaşă, supusă tuturor restriştilor, înconjurată de toate nevoile, iarbă, fân, abur, care apare pentru scurt timp şi pe urmă piere.

Dar dacă Îl vei primi pe Fiul lui Dumnezeu ca Mântuitor, Răscumpărător, Povăţuitor şi Învăţător al tău, să primeşti şi învăţătura Lui, să urmezi învăţăturii Lui; dacă urmezi învăţăturii Lui, să urmezi smereniei la care El, mai întâi de toate, atât cu cuvântul, cât şi cu fapta, te-a învăţat: «Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima» (Matei, 11, 29). Oare nu-ţi este ruşine ție, robului, să te mândreşti când Domnul tău Se smereşte?

Cum te vei numi rob al Lui, dacă nu te supui Lui? Cum te vei numi ucenic al Lui, dacă nu asculţi de învăţătura Lui? Nici El nu te va recunoaşte ca fiind al Său dacă va vedea pe fruntea ta pecetea mândriei drăceşti, nu te va recunoaşte drept rob al Său dacă nu va vedea în tine smerenie şi ascultare, nu te va recunoaşte drept ucenic al Său dacă nu va vedea în tine învăţătura Sa. Tu te ruşinezi de smerenia Lui – şi El Se va ruşina de tine. «Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta preacurvar şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri» (Marcu, 8, 38). Nu va avea parte de slava Lui dimpreună cu El cel ce nu vrea să fie părtaş şi smereniei Lui”.

(Cum să biruim mândria. Lecții de vindecare a mândriei din sfaturile Sfinților Părinți, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, pp. 111-112)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: