Cine stie, fiul meu, judecatile lui Dumnezeu :: Marturii din viata monahala

Cine stie, fiul meu, judecatile lui Dumnezeu :: Marturii din viata monahala - Gheron Iosif

Cine stie, fiul meu, judecatile lui Dumnezeu

Cine stie, fiul meu, judecatile lui Dumnezeu ? Toate sunt cunoscute in fata Lui. Toate le vede si nimic nu-L poate insela, dar voia Lui nimeni nu o cunoaste. Lucrarile lui satana sunt nimic pe langa puterea lui Dumnezeu. Cand ne incearca Domnul asa cum numai El stie, atunci sa aratam rabdare si multumire.

Si in cazul tau, copilul meu, daca voia Lui dumnezeiasca este aceeasi cu dorinta noastra, cu siguranta te vei face bine. Dar daca El, dinainte stiind ceva ceea ce noi nu stim - pentru ca El, ca Dumnezeu, vede si judeca de sus - nu voieste, atunci nu te vei face bine, dar iarasi plata noastra nu se pierde; se depune in vistieria Imparatiei Lui.

Asadar, rabdare si lupta.

Zilele acestea, in ajun de Sfanta Ecaterina, am avut lupta mare din partea lui satana, venita de la tine. Pe fata. Mi-am zis ca poate te-ai facut bine. Era plin de manie. Urla. Eu am stat toata noaptea si toata ziua in rugaciune pentru tine. Doar se va arata mila lui Dumnezeu. Pana la urma a plecat. Nu a mai venit.

Scrie-mi ce faci. Te mai ispiteste satana? Sa ai rabdare. Sa te rogi asa : " Eu, Doamne, vreau sa ma faci bine ca sa te binecuvantez, ca sa Te slavesc. Dar daca Tu stii ca altceva este spre mantuirea mea, sa se faca voia Ta ".

Dumnezeu Cel Preabun, bunul meu copil, nu face nimic care sa nu ne fie spre folosul sufletului. Fie ca este boala, fie ispita, orice ingaduie sa ni se intample, toate sunt spre folosul nostru. Noi insa nu stim acest lucru si adeseori cartim, ne indignam si facem, din aceasta cauza, multe rele. Acela, din multa Lui iubire pentru noi, numai binele sufletului nostru vede. Deoarece El stie ca aici suntem trecatori si toate trec si se duc repede. Si cand se va termina acest exil al nostru si se vor deschide ochii cei adevarati ai sufletului, atunci Ii vom multumi pentru toate cu multa recunostinta.

Deci, bunul meu copil, toate sa le faci cu rabdare. Mi s-a facut cunoscut ca pentru bunatatea ta ti-a dat Dumnezeu aceasta incercare, si atunci cand va voi o va lua de la tine.

Cand i-am vazut pe parintii tai, le-am spus sa mearga la duhovnic. Sa marturiseasca toate cele pe care nu le-au marturisit niciodata. Sa spuna totul fara nici un ocolis. Din copilarie, orice pacat sau greseala au facut sa-si aminteasca. Pentru ca fara spovedanie curata si deplina nici tu nu esti ajutat, nici aceia nu merg in rai. La spovedanie tatal tau sa spuna si despre juramantul pe care l-a facut iar mama ta despre greutatea pe care a simtit-o in primii ani de casatorie. Si fratii tai la fel. Toti din casa sa faca spovedanie generala. Sa se curateasca de tot, sa se usureze, sa devina fii ai vietii vesnice. Iar tu, copilul meu, scrie-mi tot ceea ce ti se intampla. Nu te teme de ispititor. Numai rugaciunea sa o spui fara intrerupere. Aceasta, copilasul meu, este ispita-diavol, si numai rugaciunea il arde si postul ii da nervii peste cap, il innebuneste.

Deci : rabdare si multumire; mult post si rugaciune, si Dumnezeu il va indeparta.

Iti doresc sanatate, bucurie; tie, parintilor si fratilor tai. Sa se ingrijeasca, sa se sileasca, sa se straduiasca pentru mantuirea lor.

Categoria: Marturii din viata monahala - Gheron Iosif

Cautare: