Cine vrea sa scape de moartea vesnica sa-si aduca aminte de moarte!

Pomenirea morţilor este totodată şi un îndemn de cugetare la moarte, pe care Sfinţii Părinţi o socotesc cea mai înaltă filosofie şi foarte prielnică smereniei, rugăciunii şi pocăinţei. Meditarea la zădărniciile vieţii pământeşti, la scurtimea vieţii noastre, la stricăciunea vieţii omeneşti ne trezeşte din nepăsare, ne duce la căinţă şi îndreptare. „Cugetă la cele mai de pe urmă ale tale”, ne îndeamnă Sfântul loan Scărarul, „şi în veci nu vei greşi”. Cine vrea să scape de moartea veşnică să aibă de-a pururi aducere aminte de moarte. Că „precum pâinea este cea mai de trebuinţă din toate bucatele, aşa şi aducerea aminte de moarte este faţă de celelalte fapte bune”. „Să-ţi fie moartea doctor”, zice Fericitul Augustin, arătând că filosofarea la moarte este tăietoare de toată patima.

(Protosinghel Petroniu Tănase, Ușile pocăinței, meditații duhovnicești la vremea Triodului, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994, pp. 29-30)

Categoria: Articole

Cautare:

Cine vrea sa scape de moartea vesnica sa-si aduca aminte de moarte!

Vizualizari: 671

Id: 4400

Imagine:

Share: