Civilizatia este una si trairea crestina este alta…

- Cum poate fi privit progresul, civilizaţia?

- Civilizaţia este una şi trăirea creştină este alta. Însă un om civilizat poate mai uşor să se adapteze învăţăturii creştine, care e prea justificată, are o prea mare ordine, e prea argumentată ca să nu o crezi.

Uite, se spune că poporul roman era foarte drept, creator: cucereau şi zideau. Înainte de venirea Mântuitorului, Dumnezeu le-a dat biruinţe acestor romani, să zic aşa, să pregătească oarecum lumea pentru o învăţătură divină extraordinară, pentru că ei erau mai civilizaţi.

Deci civilizaţia joacă un rol pozitiv, dar nu mântuitor. Şi ea învaţă să nu furi, şi ea învaţă să nu fii rău, dar, totuşi, în miezul civilizaţiei acesteia au ajuns la păcate aşa de grave, pentru că nu a avut o înfrânare creştină. Civilizaţia trebuie ajutată, pentru că au fost popoare drepte, dar nu mântuitoare. Îmi place să merg la drum cu tine că ştiu că nu mă furi, că ştiu că nu mă pârăşti, că ştiu că eşti un om civilizat.

Vedeţi dumneavoastră, Biserica creştină nu învaţă mai întâi, ci sfinţeşte! Pentru că se referă, nu la a cuceri pământul, ci la a cuceri împărăţia cerurilor. Modernismul nu este vinovat că eşti tu leneş. Poţi să fii în pat cu puf şi să te rogi la Hristos şi eşti la fel ca unul care doarme pe scândură.

Prea mare confort nu se recomandă pentru că te poate duce la moleşeală, la leneviri, la scăderi. Să ştiţi că suferinţa te subţiază mai mult şi te aseamănă mai mult cu numele tău ca om mântuit, ca om veşnic.

(Arhim. Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, pp. 190-192)

Categoria: Articole

Cautare: