Şcoala sa nu amane casatoria

Aceasta ar fi etapa prieteniei. Există o altă etapă - aceea a punerii problemei. Cei care sunt foarte apropiaţi Bisericii şi care sunt grupaţi, cum ar fi într-o asociaţie, sunt deja foarte apropiaţi, foarte precişi; nu poartă uniformă, dar se poartă ca unii în uniformă.

Ei bine, de obicei aceşti băieţi nu reuşesc să spună fetelor cu care au o relaţie de prietenie partea finală: cererea în căsătorie. Pentru ei, totul merge foarte bine, până la propunere. Dacă, însă, reuşesc să facă acest pas, după aceea, lucrurile sunt ca şi rezolvate: nu mai urmează decât o vizită acasă şi o înţelegere.

Eu cunosc problemele fetelor pentru că discut foarte mult cu ele şi spun aceste probleme pentru că, spunându-le, le transfer, de fapt, băieţilor. Despre băieţi - vorbesc de băieţii cuminţi şi orientaţi - spun că sunt moi şi că nu au iniţiativă, pentru că amână ani de zile căsătoria.

Cunosc băieţi care fac o facultate, apoi mai fac încă o facultate, două masterate şi patru doctorate. Mult, mult! La Bucureşti există moda aceasta. Şi, atunci, prietena lui ce să facă? Face şi ea încă o facultate. E bine, e foarte bine, pentru că se formează intelectuali de clasă. Dar ce te faci, că se căsătoresc la 28 de ani şi apoi constată că, de fapt, este foarte complicat să nască un copil sau că nu ştiu ce probleme au avut la naştere. Sigur că la 28 de ani ai probleme la naştere. Eu nu sunt de acord cu atâta şcoală sau, mai bine zis, sunt de acord cu multă şcoală pe care să o faci până la 60 de ani, dacă te căsătoreşti în timp util.

(Părintele Nicolae Tănase, De la prietenie la iubire, Căsătoria - taina iubirii creștine, Editura Agaton, 2011, pp. 68-69)

Categoria: Articole

Cautare: