Codex Theodosianus » Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului

Codex Theodosianus

Reorganizarea invatamantului superior a avut consecinte deosebit de importante asupra evolutiei culturale ulterioare si in cadrul ei s-a putut elabora si publica "Codex Theodosianus", din punct de vedere cronologic cea mai veche culegere de legi imperiale, iar ca importanta ocupa locul al II-lea dupa Corpus Juris Civilis. Lucrarea a fost initiata in anul 429 ca urmare a dificultatilor intalnite in folosirea Dreptului imperial, ca si a cresterii numarului legilor imperiale, necesitatea intocmirii unei culegeri unitare impunandu-se acum cu acuitate. Pentru epoca anterioara lui Teodosie al II-lea erau cunoscute doua colectii juridice: Codex Gregorianus si Codex Hermogenianus, numite astfel dupa numele celor doi juristi care le-au alcatuit. Prima culegere marcheaza epoca lui Diocletian, iar a doua se refera la perioada succesorilor lui Diocletian, pana in sec. al IV-lea, incadrand legile promulgate de la sfarsitul sec. al III-lea pana la aproximativ anul 360. Ambele au fost pierdute, existenta lor fiind semnalata in fragmente neinsemnate ca si din noua colectie intocmita acum (prima jumatate a sec. al V-lea).

Realizarea acestei vaste lucrari a fost incredintata unei comisii formata din 9 membrii dintre care un rol important l-a avut Appeles. Publicarea noii culegeri, intitulata Codex Theodosianus s-a facut in 438, dupa 9 ani de munca asidua. Codexul cuprindea legile in limba latina, materialul juridic fiind impartit in 16 carti, divizat apoi in numeroase capitole, clasificate la randul lor pe probleme speciale: administrative, politice, religioase etc. In fiecare titlu decretele erau enumerate in ordinea cronologica iar legile date dupa publicarea Codului au fost numite Novele. Importanta Codexului Teodosian est deosebita din punct de vedere istoric. Mai intai, el este izvorul cel mai pretios pe care-l detinem pentru studiul istoriei interne a Imperiului bizantin din sec. IV-V, cuprinzand in egala masura perioada in care crestinismul a devenit religie de Stat. De asemenea, Codul a servit mai mult decat culegerile anterioare, la intocmirea legislatiei lui Justinian.

Noul cod dadea in prima jumatate a sec. al V-lea o mai mare stabilitate juridica, descoperind si luminand incertitudinile ivite din lipsa unei culegeri oficiale de legi. Prin Codexul Theodosian ideea de unitate a Imperiului gaseste o viguroasa afirmare, el fiind publicat atat in Orient cat si in Occident in numele celor doi imparati: Teodosie al II-lea si Valentinian al III-lea. Este semnificativ faptul ca dupa publicarea lui, imparatii romani ai Orientului, nu vor mai trimite decat foarte rar legile lor in Occident.

In sfarsit, detinand informatii autentice prezentate intr-o forma destul de clara, Codex Theodosianus a exercitat o influenta covarsitoare atat asupra popoarelor barbare din Orient cat si a celor din Occident. Faimoasa "lege romana a vizigotilor (lex romana vizigothorum) nu este decat un rezumat al Codului Teodosian. Lex romana vizigothorum, numitasi "Breviarul lui Alaric" (Breviarium Alaricianum), a influentat la randul ei si legislatia Europei Occidentale, devenind principala sursa de Drept roman in Occident.

Culegerile legislative ale lui Justinian patrund mult mai tarziu in Occident, spre sfarsitul Evului Mediu. La randul lor, bulgarii au primit Codexul Teodosian prin intermediul aceluiasi Breviar al lui Alaric. "Breviarium Alaricianum" fusese adresat prin papa Nicolae I regelui bulgar Boris, care va trimite o delegatie la papa in anul 866 pentru a-l intreba si a i se da relatii in legatura cu "legea lumii", leges mundanale cum o numeste el. Drept raspuns, papa trimite bulgarilor, dupa propriile sale cuvinte "venerabila lege romana" (venerandae romanorum leges), considerata a fi fara indoiala "Breviarul lui Alaric".

Categoria: Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului - Pr. Emanoil Babus

Cautare: