Codul juridic de la Teodosie al II-lea la Justinian » Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului

Codul juridic de la Teodosie al II-lea la Justinian

Pentru a conduce pe oameni, Legea divina nu era de ajuns, ori Justinian a fost mostenitorul unei situatii juridice destul de confuze. Cele cateva date mentionate mai sus marcheaza cu siguranta politica externa a lui Justinian, dar au mai putina greutate fata de opera juridica realizata in vremea sa. Cu alte cuvinte Corpus Juris Civilis este incoronarea si punere la punct definitiva a lucrarilor anterioare. Datorita imperfectiunilor intalnite in Codexul Teodosian, a abundentei legislative din vremea imparatilor din a doua jumatate a secolului al V-lea (Leon, Zenon, Anastasius) se impunea o opera de sinteza. Pentru realizarea acestei lucrari Justinian a avut concursul unor juristi de seama, intre care amintim pe Trebonian. Totul a inceput la 13 februarie 528, atunci cand Justinian numeste o comisie formata din 7 membri, in frunte cu Trebonian, avand misiunea de a reuni intr-un cod toate constitutiile (legile) imperiale in vigoare, de la Hadrian (117-138) si pana in secolul al VI-lea, eliminand elementele care nu mai corespundeau cerintelor timpului. Comisia trebuia sa utilizeze Codexul Teodosian precum si culegerile particulare alcatuite in timpul lui Diocletian : Codex Gregorianus si Codex Hermogenianus. Demersul lui Justinian s-a concretizat pe 7 aprilie 529, cand lucrarea intitulata Codex Justinianus a fost gata. La 15 decembrie 530, imparatul numeste o noua comisie formata din 16 membri, pusa sub conducerea aceluiasi Trebonian cu misiunea de a codifica lucrarile de interpretarea legilor (jurisprudenta) juristilor romani din secolele II-III. Dupa trei ani lucrarea a fost gata si publicata la 16 decembrie 533 sub numele de Pandecte sau Digeste. La 21 noiembrie 533 a aparut o alta lucrare intitulata Institutiones, realizata din insarcinarea lui Justinian de catre Teofil si Dorotei, profesori la scolile de drept din Constantinopol si Beyruth, precum si de consacratul Trebonian. Lucrarea era de fapt un manual elementar de drept, pus la indemana studentilor in drept si care prezenta un material selectionat din Codex Justinianus si Digeste, fiind impartit in 4 carti. Numarul mare de legi promulgate de Justinian in cursul celor 5 ani scursi de la aparitia lui Codex Justinianus (529) a impus publicarea unei noi editii inbogatite a Codexului amintit si care va apare sub numele de Codex repetitae praeselectionis la 16 noiembrie 534, in 12 carti.

Legile promulgate intre anii 535-565 au purtat numele de Novellae, adica legi noi in numar de 154 si redactate in marea lor majoritate in limba greaca. Unele dintre aceste legi faceau referire si la teritoriul tarii noastre, dandu-ne informatii despre viata politicasi religioasa din acesta zona a Imperiului. Astfel Novela a XI-a ne vorbeste de arhiepiscopia Iustiniana Prima, intemeiata de Justinian in anul 535 si care avea in subordine doua episcopii din Banat, Lederata si Recidiva.

Toate lucrarile juridice publicate pe vremea lui Justinian au primit din partea juristilor Universitatii din Bologna, incepand cu secolul al XII-lea, denumirea de Corpus Juris Civilis. Cel care adesea este numit "ultimul imparat roman" si "primul bazileu bizantin", a ramas in istorie si prin numeroasele sale initiative legislative. Atat faimosul sau cod de legi, cat si Digeste, Institutiones sau Novelele, reflectau de fapt visul unei ordini universale crestine si romane. Fragmente intregi din aceasta legislatie tratau despre Biserica, despre disciplinasi morala, accentuand conceptia bizantina si medievala asupra Bisericii si societatii. Chiar daca principalele directii ale acestei legislatii urmareau principii stabilite deja din vremea lui Constantin cel Mare si Teodosie I, contributia lui Justinian ramane profunda. Nenumaratele sectiuni ale Codului sau vorbeau despre proprietatea bisericeasca, despre datoriile clerului, despre drepturile episcopale in cadrul societatii, despre disciplina calugarilor sau despre masurile care trebuiau luate impotriva ereticilor. La randul lor Novelele 6 si 123 reprezinta un fel de constitutie a Bisericii Imperiale. Intemeiate esential pe legislatia canonica existenta promulgata la Sinoadele Ecumenice, aceste texte depaseau cadrul strict si legiferau in domenii despre care sinoadele nu aminteau nimic. De exemplu Justinian interzicea hirotonia ca episcop a celor care aveau sotii sau copii sau formula faimosul sistem al "pentarhiei", conform caruia Biserica Universala trebuia condusa de 5 patriarhi: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia si Ierusalimul. Sistemul nu a functionat in mod real niciodata, schisma monofizita eliminand de la inceput influenta Alexandriei si Antiohiei; rezulta mai degraba o suprematie de facto a Constantinopolului in Orient si o autoritate redusa a celorlalte patriarhate ortodoxe.

Categoria: Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului - Pr. Emanoil Babus

Cautare: