Colindul romanesc - cel mai gingas dar adus Pruncului Iisus

Sărbătoarea Crăciunului e sărbătoare a întregii lumi creştine, a fiecărei familii în parte. De aceea, dacă Paştele – Învierea Domnului cea mai mare sărbătoare creştină înseamnă victoria triumfală a vieţii asupra morţii, biruinţa solemnă a luminii asupra întunericului, Crăciunul are un caracter familial, de duioşie, în intimitate, de poezie, de drăgălăşenie pentru Pruncul de curând născut în ieslea oilor.

Popoarele au slăvit dintotdeauna Întruparea lui Hristos în vers şi cânt. Iar în vremea când ilustrul poet bizantin Roman Melodul, inspirat dumnezeieşte cânta Naşterea Domnului prin nemuritoarele versuri: „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte, iar pământul peştera Celui neapropiat aduce; îngerii cu păstorii slavoslovesc, iar magii cu steaua călătoresc...”, poporul român oferea Pruncului Iisus neîntrecutele colinde.

Colindul românesc rămâne cel mai gingaş dar, cel mai duios omagiu pe care poporul român îl aduce de două mii de ani încoace. De aceea, în noaptea de Crăciun, „în casele din Carpaţi, fiecare locuinţă este o casă a Betleemului, o casă a pâinii unde se întâlneşte omul în centrul creaţiei liturghisind la tonul copiilor, liturghia cosmică a prezenţei lui Dumnezeu”.

(Astăzi S-a născut Hristos, Antologie de colinde şi cuvânt înainte de Vasile Merticaru, Editura Prier, Iaşi, 1992, pp. 5-6)

Categoria: Articole

Cautare: