Comuniunea bucuriei vesnice in viata de apoi

Una din părţile fericirii, care nu primeşte nici o umbră de întristare, este bucuria de a fi cu cei ce ne sunt cu deosebire scumpi. De aceea Sfântul Dimitrie al Rostovului scrie de spre aceasta: „Drepţii văd proslăviţi în locuinţa Părintelui lor ceresc, nu numai pe ei înşişi, ci şi pe cei pe care îi iubesc, şi inimile lor se umplu de o bucurie veşnică şi nespusă. Părintele se va bucura de mântuirea fiului său, şi fiul de mântuirea părintelui său; mama se va bucura pentru fiica sa, şi fiica pentru mamă, bărbatul pentru femeia iubită şi femeia pentru bărbat, fraţii şi surorile se vor bucura pentru fraţii şi pentru surorile lor, rudele pentru rude, prietenii pentru prieteni; se vor bucura pentru cunoscuţi şi pentru necunoscuţi, căci toţi vor fi însufleţiţi de iubire către Dumnezeu şi către aproapele, o iubire nepieritoare”. Toţi se vor bucura, însufleţiţi de o adâncă afecţiune. Şi nu poate fi altfel, căci aşa este legea acestui simţământ: a se bucura cu fericiţii şi a plânge cu nenorociţii.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, p. 415)

Categoria: Articole

Cautare: