Constiinta treaza

Spuneți că ați mâncat în zi de miercuri o jumătate de plăcintă de dulce, uitând că este post, iar a doua jumătate ați mâncat-o deja cu bună știință. Primul păcat este scuzabil, al doilea nu. Asta e ca și cum cineva, din nebăgare de seamă, ar fugi spre prăpastie, dar la jumătatea drumului și-ar da seama ce face, însă ar continua să meargă, disprețuind primejdia ce-l amenință. La noi în mănăstire s-a întâmplat următorul lucru. Un frate a găsit în buzunar, într-o zi de post, o fărâmitură de plăcintă de dulce, și s-a gândit: „Ce mare lucru dacă o să mănânc fărâmitura asta?” – și-a mâncat-o. Conștiința a început să-l mustre însă imediat pentru păcatul făcut cu bună știință. Fratele i-a vestit despre aceasta starețului Ambrozie, și pentru fărâmitură starețul i-a dat epitimie să facă douăsprezece metanii. Iar jumătate de plăcintă nu este o fărâmitură, și de aceea trebuie să faceți o epitimie mai mare. Când vă veți spovedi, spuneți-i duhovnicului despre acest păcat și rugați-l să vă dea o epitimie cât de mică, spre liniștea conștiinței…

(Școala ortodoxiei pentru începători – Povețe ale sfinților pentru toate împrejurările vieții, Editura Sofia, p. 176)

Sursa: Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: