Crestinatatea insemneaza sa urmezi, dupa putinta, lui Hristos

Să nu ne aflăm numai cu numele creştini, iar cu năravul păgâni, căci, creştinătatea însemnează să urmezi, după putinţă, lui Hristos. Că, dacă ne mulţumim numai cu Sfântul Botez si ne vom lenevi la împlinirea celorlalte porunci, ne vom face necredincioşi. Hristos la nimic nu ne va folosi, petrecând noi în răutate şi în păcat. Că l-au auzit pe Dânsul grăind în Sfânta Evanghelie: „Nu oricine îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia Cerurilor, ci cel ce va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri" (Matei 7, 21). Vedeţi cum au bineplăcut Sfinţii lui Dumnezeu, nu dormind si zăcând cu fața în sus, ci, au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi şi strâmtarăţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustiu şi în munţi, şi în peşteri şi în crăpăturile pământului. (Evr. 11. 37—38). Pentru aceea, iubiţilor şi iubitorilor de Hristos, să ne ostenim şi noi, fiecare după putere, ca nu cu totul să ne aflăm fară de roade şi nu ne va primi pe noi Domnul cu osânda cea veşnică.

Deci, precum este la voia noastră a păcătui, Dumnezeu dăruindu-ne slobodă stăpânire de sine, aşa şi a lucra dreptatea, întru noi este, cu dumnezeiescul ajutor. Drept aceea, să iubim calea cea strâmtă şi necăjită, că printr-însa, împreuna cu Hristos vom împărăţi, şi să fugim de umblările căii celei late şi desfătate, care se face nouă pricinuitoare de osândă veşnică. Deci, fraţilor, să lucrăm bunătatea din toată mintea noastră, si omorâm cugetul nostru cel trupesc, ca să nu ne aflăm vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, cum a zis Pavel marele Apostol al lui Hristos. Să ne milostivim să dăm pâine şi să luăm cerul, să dăm un ban si vom locui în Rai, să dăm o haină să moştenim Împărăţia Cerurilor. Să dăm puţine, ca să luăm multe. Să avem voinţă şi vom putea săvârşi totul. Să avem tragere de inimă şi vom lua virtute. Că, zice Sfântul Grigorie al Nysei „Numai fapta bună cu osteneală hrăneşte puterea neslăbind-o, ci crescând-o". Să lăcrimăm aici, o, fraţilor iubitori de Hristos, ca să stingem văpaia cea fără de sfârsit, că cei ce aici se veselesc acolo se vor osândi, iar cei ce plâng aici, acolo vor râde. Cei ce sunt urâţi, acolo vor fi fericiti. Cei ce aici flămânzesc, acolo se vor sătura. Ce ce aici însetează, acolo se vor îndestula. Să ne trezim, să priveghem cu toată puterea. Să nu ne întristăm, bătând în uşă şi rugându-ne, că negresit ne va deschide Hristos Dumnezeul nostru.

Lui se cuvine slava acum şi de-a pururea în vecii vecilor! Amin. (Sfântul Efrem Sirul)

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 284)

Categoria: Articole

Cautare: