Crestinismul e o martirizare a tot ce-i lumesc

Atât demonizaţii cât şi creştinii sunt oameni înzestraţi cu sentimentul infinitului. Creştinismul e o martirizare a tot ce-i lumesc, dar şi dă ceva în schimb: liniştea aici şi făgăduinţa mântuirii viitoare. Pe când diavolul e mai exigent: în schimbul simţământului demnităţii, el nu oferă decât deznădejdea, și dai conştiinţa, pacea, somnul. Îţi vinzi prietenii şi rudele, cedezi absolut totul şi mai mult ca totul — şi toate pe degeaba. Ce-a obţinut Iuda de la diavol? Nimic. A fost fraierit. S-a ales cu dispreţul bătrânilor şi a restituit banii; s-a ales cu ştreangul şi cu hohotul de râs al Necuratului.

Sfinţilor li se cere mult, dar nu chiar totul - şi nu degeaba. Postesc, priveghează, se înfrâng, dar inima şi sufletul nu şi le dau.

Contractul încheiat cu diavolul e mult mai oneros decât cel încheiat cu Domnul. De fapt, nici nu-i contract, e păcăleală. Dai totul, nu primeşti nimic. Plata neantizării diavoleşti e deznădejdea cu perspectivele ei fireşti: moartea, sinuciderea, ruşinea şi ciuda iscate de înţelegerea faptului că ai fost tras pe sfoară. (Sfoară sau frânghie, frânghia sinucigaşului Iuda).

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, p. 269)

Categoria: Articole

Cautare: