Crestinismul inseamna, pana la urma, fidelitate fata de vocatia pe care ti-ai asumat-o

Aş începe cu începutul: un creştin în vacanţă nu exis­tă. Pentru creştin nu există vacanţă. Gândiţi-vă cum ar suna: Doamne, în dimineaţa asta, Te rog să iei harul Sfân­tului Botez de pe mine, ca să fiu o zi liber, să pot face plajă. Dă-mi voie să fac o zi plajă, nefiind creştin. (...)

Sau, de exemplu, când doi creştini se întâlnesc, poa­te lipsi de pe masa lor, să zicem, prăjitura cu frişca? Păi ce? E împotriva Evangheliei o prăjitură cu frişca?! Nu e! Dar ce mai rămâne creştin după o astfel de întâmplare, după o astfel de întâlnire? Aceasta este marea dilemă ce s-a născut nu de acum, ci de când eram student, în inima mea. Când încep să nu mai fiu creştin în vacanţele mele? Şi atunci m-am gândit că, pentru a putea să mă menţin într-o linie oarecare, într-un echilibru sufletesc oarecare, când merg în vacanţă trebuie să-mi construiesc o vacanţă de creştin. Le spun studenţilor de la Teologia din Sibiu de fiecare dată că, atunci când se duc acasă, nu au voie să uite că oamenii din sat îi privesc ca pe nişte studenţi în Teologie, că nu se pot trezi la zece, din cauză că au stat noaptea până la 2:30-3 să se uite la televizor sau la tembelizor, că nu pot să meargă sâmbătă seara până târziu la discotecă şi duminică dimineaţa să cânte, cârpiţi la faţă şi la ochi de nesomn, câte un Aliluia din ăla de nici ei nu văd bine ce duminică este dinaintea ochilor lor! Că nu poţi să mergi, vestindu-te a purta un nume atât de strălu­cit cum este al Mântuitorului Hristos, şi să te porţi ca un măgar între paie. Ştiţi că măgarul lui Buridan murea de foame între două căpiţe, că nu ştia din care să mănânce...

Creştinismul înseamnă, până la urmă, fidelitate faţă de vocaţia pe care ţi-ai asumat-o. Să nu îţi lipsească deci citirea Scripturii, să nu îţi lipsească programul de ru­găciune, să nu-ţi lipsească nici contactul cu Biserica, să nu-ţi lipsească spovedania şi, nu în ultimul rând, să nu îţi lipsească Dumnezeu din niciuna dintre acţiunile tale. Nu poţi să Îl suspenzi pe Dumnezeu doar pentru că ai luat zece pe linie la sesiune şi nu mai ai nevoie de El - pe­lerina de ploaie pusă în cui şi mergem să ne destrăbălăm mai mult sau mai puţin, uitând de noi şi de identitatea creştină pe care o avem?! Totdeauna am fost şocat când am văzut studenţii teologi, creştinii din Universităţi, bătându-se pe bilete la mare. Ca să vezi ce? Ca să trăieşti ce? Soarele din lunca de lumină a câte unei păduri sigur că nu este egal cu soarele de la mare. Acolo e cu mititei, e cu chimie de la Năvodari; până nu prinzi, aşa, o briză cu nişte azotaţi din ăştia strecuraţi în apa mării, nu eşti sănătos! Cum poţi să crezi că poţi avea o vacanţă dacă nu vezi muieri goale în faţa ochilor?! Nu, Doamne fereşte! Sau bărbaţi în slip abia văzut! Ferească Dumnezeu!

(Preot Conf. Dr. Constantin Necula, Creștinism în vacanță, Editura Agnos, Sibiu, 2011, pp. 86-88)

Categoria: Articole

Cautare:

Crestinismul inseamna, pana la urma, fidelitate fata de vocatia pe care ti-ai asumat-o

Vizualizari: 758

Id: 10751

Imagine:

Share: