Crucea este o marturisire de credinta

*CRUCEA DE LA GÂT NU ESTE O BIJUTERIE, ESTE O MĂRTURISIRE DE CREDINȚĂ!*

La tunderea în monahism se prevede purtarea Crucii de către noul călugăr. Pentru cei care ați participat la o călugărie, ați putut vedea că după ce călugărul s-a îmbrăcat cu acea cămașă albă, numită *”haina veseliei”*, i se pune un paraman, și aşază pe piept Crucea, că semn al renunţării şi totodată al dorinţei sale de a se face părtaş pătimirilor Domnului Iisus Hristos, dar și Învierii Lui.

Călugărul poartă Cruce, căci dorește a se jertfi pe sine, mărturisind în același timp, jertfa lui Hristos. Crucea dă izbăvire de patimi şi tot ea ne aminteşte de Patimile Mântuitorului.

Tot așa ar trebui să gândească și mirenii, când își pun la gât semnul Crucii confecționat din lemn, aur, argint sau alte materiale. Doar că, din păcate, pentru mulți, semnul de viață dătător a devenit un simplu accesoriu, sau mai rău de atât, că unii nici nu-l mai poartă.

Să purtați tot timpul Crucea la gât, fie că-i scumpă și de mult preț, fie că-i ieftină și simplă. Alții și-au jertfit viața și li s-a tăiat capul numai ca să nu-și scoată crucea de la gât, ca Sfântul neomartir Evghenie din Rusia. Voi de ce nu o purtați? Vă amenință cineva?

Așadar, Crucea de la gât nu este o bijuterie, chiar dacă e confecționată din metale prețioase, nu e nici măcar un obiect decorativ, ci trebuie să fie semnul credinței noastre, să se transforme într-un prilej de mărturisire autentică a lui Hristos. Crucea nu reprezintă un talisman. Nu semnul în sine constituie o armă împotriva diavolului, ci credința noastră că Hristos, prin jertfa Sa, a dat putere Crucii, transformând-o într-un semn de biruință prin învierea Lui din morți.

Crucea nu se poartă la cercei sau la brăţară și trebuie să fie Ortodoxă cu chipul Mântuitorului Iisus Hristos răstignit (cu două cuie la picioare). Locul cel mai potrivit pentru a purta Crucea, este pe piept, aproape de inimă, legată la un lanţ ce semnifică voinţa creştinului care se crucifică pentru Hristos. Crucea NU se va tatua, ea trebuind să fie purtată permanent, dar în mod liber şi conştient, nu ca un capriciu temporar al voinţei.

Crucea poate fi dată jos în momentele când creştinul îşi face toaleta. În rest, este bine ca fiecare creştin să-şi poarte crucea la gât zi şi noapte.

Am să vă spun o întâmplare povestită de un călugăr:

Nu de mult ne-a vizitat la chilie un tânăr, care ne-a povestit ceva cutremurător: *"Înainte cu aproape o lună mergeam cu mașina de la Anapli la Epidavros. Pe la înjumătățirea drumului mi-a făcut semn un bătrânel să opresc ca să-l iau în mașină. Mi-a fost milă de el, am oprit și l-am luat în mașină! Însă după câțiva kilometri îl vad pe bătrân cum scoate dintre degete ceva negru, niște gheare mari, se întoarce spre mine și-mi zice cu ură:

- Nenorocitule, ai noroc că porți blestemata asta (se referea la cruciuliță) la gât, ca altfel te-aș fi omorat!

Și a dispărut imediat, lăsând o duhoare insuportabilă. Așa m-am speriat de tare, părinte, că a doua zi am vândut mașina... Bine ca aveam cruciuliță la gât, ca de nu, acum îmi făceați trisaghionul".*

Vedeți fraților? Dar nu numai să o purtați, ci peste tot să vă însemnați cu semnul ei. Să faceți cruce la toate, la persoane, la lucruri, înainte să vă apucați de ceva, pe pernă înainte de a vă culca, pe volan înainte de a conduce, înainte de orice convorbire telefonică, dar mai ales pe mâncăruri, care sunt astăzi pline de otravă. Cinstita Cruce este apărătoare, păzitoare și ucigătoare de diavol.

De asemenea, agheasma este protectoare și vindecatoare de trup și de suflet. În fiecare dimineață, când suntem pregătiți să bem trei guri spunând: În numele Tatălui si-al Fiului si-al Sfantului Duh, amin.

Apoi să ungem fața cu agheasmă în formă de Cruce spunând: *"spre luminarea sufletului și a trupului".*

Apoi ochii spunând: *"spre înălțarea ochilor mei la Cel ce locuiește în ceruri"*, gura: *"să grăiască înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere"*, gâtul spunând: să Te laud și să Te slavesc în veci"*, pieptul: *"spre vindecarea sufletului și a trupului"*, palmele zicând: *"mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit"*, genunchii: *"să meargă în cărările Tale, în tot lucrul bun".*

Și la urmă ceafa spunand: *"cel ce vrea să vină dupa Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie."*

Atunci când dorim să purtăm o Cruce la gât sau să o așezăm la birou, în casă, ori chiar în mașină, trebuie să ne adresăm preotului pentru a o sfinți. Numai prin sfințire vom simți că într-adevăr Crucea ne va fi călăuzitoare, izbăvitoare de cele rele. Pentru a înțelege acest lucru, redau un fragment din rugăciunea de sfințire a semnului Crucii tocmai pentru a întări cele spuse anterior: *„Doamne, Dumnezeul slavei, … trimite harul Preasfântului Tău Duh peste acest semn al Crucii și-l binecuvintează, îl sfințește și-i dă lui ca să fie semn înfricoșător și tare asupra tuturor vrăjmașilor văzuți și nevăzuți, spre izgonirea și înfrângerea tuturor curselor și ispitelor și asupririlor diavolești. Iar poporului Tău să fie acoperământ puternic, credinței întărire, nădejdii sprijinire, la războaie biruință și sporire în toate faptele cele bune”.*

Așa să ne ajute Dumnezeu! Amin!

Categoria: Articole

Cautare: