Cu o forta deosebita este traita pocainta in Taina Spovedaniei

Sensul acestei Taine a Spovedaniei este foarte bine rezumat în scurta adresare făcută de duhovnic penitentului, în cultul Bisericii ruse: „Iată fiule (fiică). Hristos este prezent, în mod nevăzut, ca să-ţi primească mărturisirea. Să nu te ruşinezi, să nu te temi şi să nu ascunzi nimic, ci fără reţinere spune-mi tot ce ai făcut ca să primeşti iertarea Domnului nostru Iisus Hristos. Iată, în faţa noastră icoana Lui: eu nu sunt decât un martor ce depune mărturie în faţa Lui. Dacă-mi ascunzi ceva, păcătuieşti de două ori. Veghează aşadar, căci ai venit la doctor şi să nu pleci fără să iei vindecare”. […]

„Căci ai venit la doctor”, spune duhovnicul. În Spovedanie, trebuie să-L vedem pe Hristos Judecătorul Care ne eliberează de sentinţa osândirii: dar trebuie să-L vedem şi pe Hristos Vindecătorul, Care restaurează vasul spart de păcat şi reînnoieşte viaţa. Taina nu trebuie privită numai sub aspect juridic, ci şi terapeutic. Taina Spovedaniei este, mai ales, o Taină a vindecării. De remarcat în acest sens că, în unele comentarii liturgice Taina Spovedaniei şi Taina Sfântului Maslu nu sunt privite ca Taine separate, ci ca aspecte complementare ale uneia şi aceleiaşi „Taine vindecătoare”. În Spovedanie căutăm mai mult decât o absolvire externă, legalistă, căutăm vindecarea rănilor adânci ale sufletului. Aducem în faţa lui Hristos nu numai păcatele ci şi realitatea păcatului din noi, adică acea corupţie profundă a naturii noastre ce nu poate fi complet exprimată prin cuvinte, care pare a scăpa conştiinţei şi voinţei noastre. De aceasta vrem să fim vindecaţi, în primul rând.

(Episcop Kallistos Ware, Împărăţia lăuntrică, Editura Christiana, 1996, pp. 52-53)

Categoria: Articole

Cautare: