Cui i s-a dat mult, mult i se va cere!

Cei care fac facultate, ajung să ia post fie în mănăstire, fie în lume; şi dacă acel post îl fac să fie spre slava lui Dumnezeu, le este de folos. Dacă cineva are luminăţie, această persoană învaţă carte chiar dacă nu crede în Dumnezeu, şi ajung unii chiar conducători mari; nu pentru că vor ei sa ajungă mari, ci pentru că Duhul Sfânt le dă luminarea. Iar Duhul Sfânt lucrează prin oameni; dacă ei fac activitatea lor spre slava lui Dumnezeu, se mântuiesc.

Chiar de este cineva conducător al lumii, Duhul Sfânt i-a dat luminare, dar nu-i a lui, a omului. Dumnezeu i-a dat-o, ca să conducă. La unii le-a dat Dumnezeu să conducă Biserica; patriarhul sau mitropolitul nu-i oricine. Luminaţia unuia nu o are celălalt.

Îmi dădea şi mie aşa, dar eu nu am dus o viaţă de pocăinţă, curată, şi un părinte spune: „toţi care curăţă inima...”; pe măsură ce am curăţit inima, Dumnezeu pune ceva minunat acolo.

Sunt unii, de mici Dumnezeu le-a dat luminăţie şi Duhul Sfânt, prin acele persoane care îi învaţă şcoală, le dezvoltă luminăţia aceea; adică o înţelege şi el, şi poate ajuta şi pe alţii. Şi un conducător al lumii, dacă are în minte să iubească adevărul şi are milă şi de cei necăjiţi, câştigă.

Luminăţia asta o simt stareţii, mitropoliţii, preasfinţiţii, patriarhul şi toţi conducătorii Bisericii şi ai ţării. Acest dar îl pot folosi şi fiecare va fi cercetat la rândul lui: cui i s-a dat mult, mult i se va cere şi cui i-a dat puţin, puţin i se va cere.

Mi-e frică că o să fiu mustrat. Mi-a dat şi mie un talant, nu mai mult, şi Mântuitorul are să mă mustre aşa: „Un talant Ţi-am dat şi l-ai îngropat. Dacă dădeai la alţii, aveai şi tu”. Aşa, când văd că vine cineva amărât, trebuie să caut să-i dau un cuvânt bun; dacă nu cunosc, îi spun că nu cunosc, dar ceea ce cunosc, îi spun. Şi când vin la mine, eu îi îndrum să meargă la biserică.

(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010, pp. 16-17)

Categoria: Articole

Cautare: