Cum ne pierdem timpul

Evanghelia din ziua Născătoarei de Dumnezeu (la Liturghia cea din timpul săptămânii liturgice) este extrem de instructivă. Domnul îi spune ospitalierei Marta: Te îngrijeşti şi te sileşti de multe, dar un lucru trebuie; Maria partea cea bună şi-a ales care nu se va lua de la ea (Luca 10, 41-42). Aceste cuvinte ale Domnului ne sugerează că noi toţi dorim şi stăruim pentru multe în viaţă în diferite situaţii şi sub diverse aspecte; ne zbatem, ne îngrijim şi ne îngrijorăm de multe; pierdem însă timpul de aur, care ar trebui ocupat cu lucrul cel mai de preţ: mântuirea sufletului. De pildă, citim tot felul de jurnale, gazete, cărţi, care se ocupă de diferite ştiinţe, sau, pur şi simplu cărţi lumeşti, cu un conţinut divers, uneori dintre cele mai dubioase; nu citim în schimb cărţile de neapărată trebuinţă: Cartea Cărţilor, Evanghelia, nu o citim; nici Biblia, nici scrierile Sfinţilor Părinţi, nici cărţile de cult. Creştinii se ocupă, în zilele noastre, cu tot felul de lucruri şi afaceri lumeşti; dar în biserică intră arareori; unii sunt preocupaţi să obţină decoraţii şi alte distincţii, dar nu se arată deloc preocupaţi să-şi împlinească, cu conştiinţă curată îndatoririle ce le revin.

(Sfântul Ioan de Kronștadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, 2002, p. 308)

Categoria: Articole

Cautare: