Cum sa impartim dragostea noastra fata de: Dumnezeu, aproapele si de noi insine?

- Cum se cuvine să împărţim dragostea noastră faţă de Dumnezeu, faţă de aproapele şi faţă de noi înşine?

- Citim în „Mântuirea păcătoşilor” că trebuie să avem către noi înşine inimă de judecător, către aproapele inimă de mamă, iar către Dumnezeu inimă de fiu. Pe Dumnezeu suntem datori să-l iubim din toată inima noastră, din toată puterea şi virtutea, fiind gata să ne dăm viaţa pentru El, aşa cum au făcut sfinţii mucenici, cuvioşi şi ierarhi, care s-au jertfit pentru dragostea lui Hristos şi pentru Evanghelie.

Pe aproapele nostru să-l iubim „ca pe noi înşine”, adică aşa cum ne iubim pe noi, cum ne îngrijim, ne hrănim, să ajutăm, tot aşa se cuvine să iubim, să miluim, hrănim, să ajutăm şi să îndrumăm pe calea mântuirii pe aproapele nostru. Iar pe noi înşine se cuvine să ne osândim permanent şi să ne mustrăm pentru păcatele noastre, socotindu-ne mai păcătoşi decât toţi oamenii. Aşa de vom face, aşa de vom iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele, iar pe noi, de ne vom judeca cu smerenie, ne vom mântui cu adevărat şi vom fi primiţi în împărăţia cerurilor.

(Arhimandrit Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 5, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, p. 51)

Categoria: Articole

Cautare: