Cum sa-l iert pe fratele meu care a abuzat de mine?

Cum să-l iert pe fratele meu care a abuzat de mine?

Vedeţi, asta este... asta este o durere care, din păcate, se strigă mut, într-o tăcere groasă ca zidurile unei închisori... Mulţumesc, suflete, pentru întrebare şi te rog să mă ierţi dacă nu voi ajunge la tine acum.

Mai întâi, va trebui să primeşti credinţa că numai Dumnezeu te va ajuta să ierţi, pentru că El a dat poruncă să iertăm şi numai El te va învăţa cum e posibil ceea la tine, ca om, nu e cu putinţă.

Apoi, să primeşti gândul că ai nevoie să nu mai fii singură în această durere a ta, ai nevoie de un om pe cale. Eu te pot ajuta dacă vrei să facem împreună Seminarul online „Să ne vindecăm iertând” (www.sfintiiarhangheli.ro seminar.php). Acolo vei descoperi ce să faci, pas cu pas, şi vei birui...

Dar vai de sufleţelul lui, al abuzatorului... Şi, vai de toţi abuzatorii... Iar de sunteţi aici şi niscai abuzatori... (nu, să nu vă mărturisiţi acum, staţi liniştiţi acolo) să căutaţi vindecarea şi iertarea de care aveţi atâta nevoie. Eu cred că şi ei au fost, la rândul lor abuzaţi. Suntem răniţi şi, după aceea, rănim. Când am citit pentru prima dată de scrierile torturilor de la Piteşti, am zis că nu se poate... După aceea, văzând şi întâlnind, uitându-mă mai atent în viaţa noastră, mi-am dat seama că toţi suntem ca într-un mare „fenomen Piteşti". Toţi trăim asta. Răul care ni s-a făcut îl ducem mai departe adăugând şi noi ceva în plus... Dacă nu vom alege să punem capăt lanţului blestemat prin iertare, vom duce abuzul mai departe în forme din ce în ce mai rafinate.

Să nu ne înşelăm cu iertarea psihologică despre care spunem: „L-am iertat, dar...". Acest „dar" este aceeaşi durere care ne-a fost provocată, pe care noi o ducem mai departe într-o neostoită sete de răzbunare, de dreptate... Foarte viclean e acest duh al răzbunării.

(Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 159)

Categoria: Articole

Cautare: